Subiecte Notiuni de protetica dentara

1. Indicatiile microprotezelor

ca mijloc terapeutic in leziuni coronare de diferite tipuri, prin reconstituirea , acoperirea sau substituirea coroanelor dentare;

ca element de agregare in proteze fixe plurale sau ca element de ancorare si sprijin pentru proteze mobilizabile.

pe dintii cu carii insotite de pierderi mari de substanta dentara, cand nu mai sunt posibile reconstituiri prin obturatii sau inlay-uri;

pe dintii cu obturatii intinse sau multiple ce predispun coroana dentara la fracturi, utilizandu-se pentru consolidarea rezistentei mecanice a dintilor;

in pierderi de substanta dentara prin traumatisme, cand reconstituirea prin alte mijloace nu mai este posibila - de exemplu in unele tipuri de fracturi ale marginilor incizale si ale unghiurilor dintilor frontali, sau datorita rezistentei conferite de structura metalica, chiar in cazul unor fracturi de cuspizi sau de pereti dentari, la nivelul dintilor laterali;

in abraziuni patologice, cand, prin aplicarea coroanelor de invelis este posibila refacerea reliefului ocluzal;

pe dintii cu modificari de forma, volum, pozitie si culoare, atunci cand acestea pot fi corectate prin aplicarea coroanelor de invelis; in special in zona frontala, din considerente fiz 414d35e ionomice, dar si in zonele laterale, impedimentul rezistentei mecanice fiind depasit;

pentru ancorarea protezelor partial mobilizabile, in cazul coroanelor prevazute cu convexitati pentru crosete, cu locasuri pentru sprijinul ocluzal.

in tratamentul disfunctiei ocluzale, pentru refacerea reliefului ocluzal si a planului de ocluzie, cand, in urma necesitatilor de nivelare, se slefuiesc dintii, care, ulterior, necesita acoperirea cu coroane;

pentru reconstituirea zonelor de sprijin, cand, prin intermediul coroanelor se pot reface conditiile biostatice normale dintre arcade, in scopul prevenirii modificarilor rapoartelor intermaxilare, consecutiv distructiilor coronare din zonele laterale.

2. Principii de preparare a bontului dentar

principiul biologic - urmareste conservarea structurilor dentare, evitarea supraconturarii marginii supragingivale; armonie ocluzala, protectie iimpotriva fracturilor dentare.

principiul mecanic - suprafata maxima de contact cu bontul; grosime adecvata a metalului/aliajului; extensie apicala; grosime marginala.

principiul fizionomic - suprafata metalica vizibila, minima; grosime maxima a componentei fizionomice, suprafata ocluzala fizionomica, marginile coronare subgingivale.

3. Aspectul pragurilor realizate pe dintii stalpi la diferite tipuri de coroane

A Pragul sub forma de pana (featheredge) . . Avantajul sau consta in conservarea structurii dintelui. Dezavantajul este datorat faptului ca nu ofera suficient spatiu pentru componentele coroanei. . Realizarea sa nu este indeosebi recomandata de majoritatea practicienilor.

B Pragul in muchie de cutit (chiesel) . . . Avantaje : conserva structura dintelui Dezavantaje: localizarea marginilor greu de controlat Indicat ocazional la dintii inclinati.

C Chamfer -chainfrein-( en conje` ) . . . Avantaje : margini distincte, spatiu suficient, usor de controlat Dezavantaje : prezenta unei zone cu smalt nesustinut Indicatii : restaurari metalice; marginea orala a coroanei metalo-ceramice.

D Prag inclinat ( bevel ) . Avantaje : indeparteaza zona de smalt nesustinut si permite finisarea marginei metalice . . Dezavantaje : extinde preparatia in sulcusul gingival Indicatii : marginea vestibulara a coroanelor mixte

E Prag drept (shoulder ) . . . Avantaje: ofera spatiu suficient pentru materialul restaurator Dezavantaje: putin conservativ cu structurile dentare Indicatii : marginile vestibulare ale coroanelor metalo-ceramice si total ceramice

F Prag drept inclinat 90-120 grade ( sloped shoulder) . Avantaje: elimina smaltul fara sustinere, ofera spatiu pentru material, fapt satisfacator esteticii . . Dezavantaje : putin conservator cu structurile dentare Indicatii: marginile vestibulare ale coroanelor metalo-ceramice

G Prag cu bizou (beveled shoulder) . Realizat in cazul confectionarii coleretelor metalice, oferind posibilitatea finisarii marginei metalice, preferat din considerente biologice si estetice.

4. Etapele clinice de preparare a bontului dentar

Slefuirea fetei ocluzale Slefuirea fetelor proximale - desfintarea punctelor de contact

Slefuirea fetelor laterale - vestibulara si orala Prepararea zonei cervicale Finisarea bontului

5. Obiectivele amprentarii in protetica fixa

. Dintii stalpi: - suprafetele preparatiilor; - limita cervicala a preparatiilor; - zonele ramase nepreparate de la nivelul dintilor stalpi; - forma parodontiului marginal; . . . . Suprafetele crestelor edentate; Suprafetele dintilor vecini ai viitoarei restaurari protetice; Suprafetele dintilor omologi ai viitoarelor restaurari; Suprafetele ocluzale ale dintilor antagonisti corespunzatori preparatiilor si breselor edentate; . Relatiile madibulo-maxilare de ocluzie; inregistrarile interocluzale fac obiectul unei tratari distincte, insa din punct de vedere clinic ele sunt cuprinse de obicei in cadrul etapei de amprentare.

6.

Conditii de alegere a unei linguri (portamprente)

sa cuprinda tot campul protetic; daca este prea scurta distal sau apical ele pot fi prelungite cu diferite materiale (de obicei mase termoplastice sau polimeri autopolimerizabili);

sa fie rigide, adica stabile la deformare; lingurile din materiale fotopolimerizabile se pot utiliza imediat, cele din materiale plastice autopolimerizabile, este bine sa se foloseasca doar dupa 24 de ore;

sa asigure o grosime cat mai uniforma materialelor de amprenta; se apreciaza ca spatiul intre lingura si camp ar fi bine sa fie cuprins intre 3-5 mm in toate directiile, ca sa permita revenirea elastica a materialului;

sa retentioneze cat mai bine materialele de amprenta prin diferite sisteme mecanice; trebuie amintita insa si posibilitatea utilizarii unor lacuri (pelicule adezive care permit o mai buna fixare (aderenta) a materialelor la portamprente;

sa prezinte maner, stopuri si puncte de reper necesare unei centrari corecte; sa nu limiteze miscarile functionale ale partilor moi.

7. Clasificarea materialelor de amprenta in protetica fixa

. . Rigide si semirigide ireversibile (gipsuri , polimeri acrilici, pasta ZOE); Rigide reversibile (termoplastice) - compounduri Stents, gutaperca, ceruri, materiale bucoplastice; . . Elastice reversibile (hidrocoloizi agar-agar); Elastice ireversibile (hidrocoloizi ireversibili : alginate, elastomeri de sinteza. polisulfuri, siliconi, polieteri, poliuretano-dimetilmetacrilati

8. Scopul amprentei in protetica fixa

. confectionarea modelelor de lucru, pe care tehnicianul dentar realizeaza machete. Aceste modele permit transferul celor mai fine detalii ale campului protetic in laboratorul de tehnica dentara; . obtinerea unor modele de studiu care usureaza diagnosticul si planul de tratament;

obtinerea modelelor document, cu ajutorul carora se pot demonstra conditiile initiale ale campului protetic sau de-a lungul diferitelor etape de tratament;

realizarea modelelor duplicat, foarte utile in cursul tehnologiilor moderne de laborator.

9. Tehnici de amprentare in protetica fixa

Amprente intr-un singur timp Amprentele monofazice (intr-un singur timp) sunt utilizate frecvent in protetica fixa: amprentarea arcadelor antagoniste, amprentele preliminare in vederea realizarii modelelor pe care se confectioneaza portamprente individuale si nu in ultimul rand amprentele (finale) cu elastomeri de sinteza in linguri individuale. Amprentarea prin tehnica dublul amestec Tehnica de amprentare denumita a "dublului amestec" este o amprenta globala intr-un singur timp (monofazica), care utilizeaza elastomeri (un singur material) in consistente diferite. Amprentarea canalelor radiculare Pentru realizarea unui DCR in vederea restaurarii unui dinte tratat endodontic, amprentarea se face prin tehnica directa sau indirecta. Amprente in doi timpi Sunt denumite bifazice sau in doi timpi deoarece in realitate procedeul presupune doua amprente separate. In cadrul amprentelor bifazice vom descrie tehnica de corectare (spalare), amprenta rigid-elastica si amprenta cu masa termoplastica si inel de cupru. Amprenta de corectare, spalare Amprenta de corectare este tehnica in doi timpi care apeleaza la materiale in consistente diferite: unul cu vascozitate mare - chit (Putty) si altul cu vascozitate mica - fluid (light body)

Amprentarea rigid-elastica In primul timp campul protetic este amprentat cu material rigid, reversibil (o masa termoplastica, de obicei - Stent) iar in cel de al doilea timp se foloseste un elastomer cu vascozitate medie (regular) sau cu vascozitate redusa (Light bodied).

10. Amprenta de corectare, spalare

. portamprenta standard se alege masurand distanta intre ectomolare (Ekm) stang si drept cu un compas, la care se adauga 4-6 mm (2-3 mm in stanga si 2-3 mm in dreapta) si niciodata prin incercari succesive endobucale a portamprentelor. . Portamprenta aleasa se verifica prin inserarea pe arcada cu preparatii, dupa care ea se dezinsera; . . Se insera fibrele de retractie in santurile gingivale ale preparatiilor; Urmeaza prepararea materialului chitos (baza + catalizator) de obicei manual in cazul elastomerilor chitosi (Putty) si prin mijloace electromecanice de omogenizare si dozare a polieterilor. Daca materialul chitos (siliconic) se prepara manual (doua doze pentru arcada maxilara si una pentru cea mandibulara), practicianul sau ajutorul acestuia va purta manusi de protectie. Materialul se insera apoi in portamprenta. . Portamprenta cu material chitos se aplica pe campul protetic in cazul nostru preparatiile (cu firele de retractie in santuri) se afla pe arcada maxilara. . dupa priza materialului chitos cu un instrument special sau cu o lama de bisturiu fin de unica folosinta se indeparteaza din masa siliconului chitos regiunile retentive si se rascroiesc zonele interdentare ale marginilor gingivale ale preparatiilor. De asemenea, se mai pot crea santuri (canale) de evacuare pentru materialul fluid. . se prepara materialul fluid (manual sau electromecanic) : materialul se aplica pe suprafata amprentei deretentivizate din materialul chitos. Intr-o alta varianta cu o seringa se pot acoperi si preparatiile. Apoi se aplica portamprenta (cu ambele materiale) pe arcada se

mentine conform indicatiilor producatorului, fara exercitarea unor presiuni importante pe aceasta; . . Amprentarea arcadei antagoniste si inregistrarea ocluziei; Amprentele se verifica, se spala de sange si saliva, se dezinfecteaza, ulterior se usuca, apoi se trimit in laborator; turnarea modelului se face in timp util pentru fiecare material in parte.

11. Inregistrarea relatiilor intermaxilare

. In general, in protetica fixa, grosimea materialului care inregistreaza ocluzia trebuie sa permita imprimarea reliefurilor dentare pe o adancime de 1,5 - 2 mm. Daca grosimea materialului este prea mare sau acesta are o vascozitate crescuta, pot aparea ghidaje fortate, care sa compromita inregistrarea. . Ocluzia se inregistreaza cu un material special, care prezinta in faza initiala o plasticitate mare, si ulterior in conditiile cavitatii bucale devin rigid sau pastreaza in timp raporturile interdentare inregistrate. . In general, in practica pentru inregistrarea ocluziei se utilizeaza mai multe materiale: ceara speciala si/sau ceara cu adaos de pulberi metalice, . . elastomeri de sinteza speciali, pe baza de polieteri si siliconi cu reactie de aditie. Sabloane de ocluzie confectionate pe baza modelului prleiminar

12. Protezarea provizorie-obiectiveProtejarea integritatii campului protetic: . . protectia vitalitatii organului pulpar la dintii stalpi vitali mentinerea sanatatii parodontale

. . .

protectia mecanica a preparatilor impotriva fracturii; protectia crestelor edentate; impiedicarea migrarii dintilor preparati, dintilor vecini si celor antagonisti

Restaurarea functilor aparatului dento-maxilar: - fizionomia - fonatia in totalitate; - masticatia, adeseori numai partial. Determinarea si/sau mentinerea unor elemente morfologice necesare refacerii functionalitatii ocluzale, fizionomiei, fonatiei Sprijinirea unor etape ulterioare a tratamentului protetic: - verificarea slefuirii suficiente; - verificarea paralelismului preparatiilor; - amprentarea; - inregistrarea relatilor intermaxilare de ocluzie. Posibilitatea amanarii protezarii finale Protezarea provizorie exercita un efect benefic asupra psihicului pacientului

13. Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o proteza conjuncta provizorie

1. Rezistenta mecanica

- alegerea materialului; - reducerea ambrazurilor (separatiei) dintre elementele punti provizorii; 2. Stabilitatea pe dintii stalpi 3. Descimentarea voluntara usoara 4. Estetica satisfacatoare

14. Tehnici de protezare provizorie

. . . tehnici directe (exclusiv clinice, intraorale) indirecte (la care lucrarea provizorie se realizeaza complet pe model) si indirect-directe (la care o parte din etapele de executie foloseste modelul si o parte campul protetic).

15. Tehnica directa de protezare provizorie cu ajutorul coroanelor prefabricate

. Se masoara cu ajutorul compasului, spatiul protetic mezio-distal si se alege o coroana cu aceeasi dimensiune sau putin mai lata . Se masoara spatiul vertical si se marcheaza cu creionul aceasta distanta pe mijlocul fetei vestibulare a coroanei. . Se scurteaza marginile coroanei cu o freza extradura pentru acrilat, se controleaza intraoral si se fac alternativ, retusurile marginilor necesare. Se verifica alinierea marginilor incizale si a fetei vestibulare in raport cu dintii vecini si lungimea corecta a marginilor coroanei, pana in apropierea marginiilor cervicale ale preparatiei. . Se badijoneaza cu vaselina preparatia, dintii vecini si gingia adiacenta.

Se prepara pasta de acrilat autopolimerizabil si se aplica in interiorul coroanei, in stadiul in care se poate "trage in fire".

Pasta de acrilat care refuleaza se indeparteaza imediat, deoarece pasta refulata si polimerizata in spatiile retentive poate creea mari probleme la indepartarea lucrarii provizorii.

Cand materialul de captusire atinge faza elastica (dupa circa 2 minute), coroana se prinde intre index si police, se mobilizeaza usor in sens vestibulo-oral si se indeparteaza de pe preparatie.

. .

Coroana se introduce in apa calda pentru 5 minute. Se reduce si se finiseaza in conturul trasat, cu ajutorul frezelor pentru acrilat si a discurilor de carborundum, marginea cervicala.

. .

Se realizeaza adaptarea ocluzala statica si dinamica a microprotezei. Se realizeaza finisarea, lustruirea si cimentarea provizorie.

16. Tehnica directa de protezare provizorie "prin copiere" ( Scutan)

. . se fac acolo unde este nevoie corecturile necesare cu ceara; se realizeaza o amprenta cu material elastic, aceasta trebuie sa cuprinda cel putin un dinte vecin puntii; . . se slefuiesc dintii se realizeaza preparatiile de la nivelul dintiilor stalpi, astfel incat sa devina preparatiile finale ale dintiilor stalpi; . . se incarca amprenta cu pasta de acrilat si se aplica pe campul protetic izolat in prealabil. se asteapta polimerizarea materialului;

. . .

se indeparteaza amprenta din cavitatea bucala, apoi lucrarea provizorie rezultata; se prelucreaza, finiseaza, adapteaza (cervical, ocluzal si mucozal); se cimenteaza provizoriu pana la aplicarea lucrarii definitive.

17. Clasificarea edentatiilor dupa Kennedy

. Clasa I: Edentatie termino-terminala - cuprinde edentatiile bilaterale, bresele fiind delimitate numai mezial de dinti stalpi . Clasa II: Edentatie uniterminala - cuprinde edentatiile dintr-o singura regiune laterala a arcadei, bresa fiind delimitata numai mezial . Clasa III: Edentatie laterala intercalata - cuprinde edentatiile din ambele regiuni laterale ale arcadei, cu bresele marginite de dinti restanti atat mezial, cat si distal. . Clasa IV: Edentatie frontala - cuprinde edentatiile din regiunea anterioara de o parte si de alta a liniei mediene

18. Nominalizarea edentatiilor dupa Costa

. . edentatie frontala prin lipsa unor incisivi sau canini. edentatie laterala prin lipsa unor premolari sau molari,cu bresa delimitata la ambele extremitati de dinti restanti. Poate fi uni sau bilaterala. . edentatie terminala prin lipsa unor premolari si molari, cu bresa delimitata de dinti restanti numai anterior. Poate fi uni sau bilaterala. . . edentatie mixta cand pe arcada exista brese frontale, laterale si terminale. absenta molarului de minte nu este considerata edentatie deoarece nu se restaureaza niciodata; in schimb prezenta acestui dinte pe arcada influenteaza diagnosticul de edentatie atunci cand lipsesc dinti mezial de el.

. . . .

daca bresa intereseaza atat zona laterala cat si zona frontala este numita edentatie extinsa. daca lipsesc foarte multi dinti, edentatia se numeste intinsa. daca pe arcada raman 1-2 dinti, edentatia se numeste subtotala. enuntarea diagnosticului de edentatie incepe totdeauna la maxilar in partea dreapta si se termina la mandibula in partea stanga.

in scris, precizarea breselor de pe aceeasi hemiarcada se face despartind denumirea lor prin virgula; precizarea pozitiei breselor fata de linia mediana se face in scris printr-o linie orizontala iar in vorbire prin litera M.

19. Aspecte ale complicatiilor edentatiei partiale. Enumerare

. . . . Aspecte dentare - Migrari orizontale , verticale Aspecte parodontale Aspecte ale relatiilor ocluzale Aspecte legate de crestele alveolare - modificarile la nivelul osului si mucoasei campului protetic . . . Aspecte musculare Aspecte legate de ATM Aspecte comportamentale

20. Principii de restaurare ale edentatiei partiale

. . Principiul biofunctional restaurarea masticatiei

. . . . . . . . . . . . . .

restaurarea fizionomiei restaurarea fonatiei Principiul biomecanic rezistenta mecanica a puntii rezistenta chimica a puntii rezistenta antagonistilor rezistenta preparatiilor insertia puntii stabilitatea puntii pe dintii stalpi Principiul profilactic protectia vitalitatii organului pulpar protectia parodontiului marginal si profund prevenirea iritatiilor mucoasei bucale prevenirea disfunctiei ocluzale

21. Elemente ce trebuie luate in considerare pentru conceperea puntilor dentare. Enumerare
. . . Suportul dento-parodontal Elementele de agregare Corpul de punte

. .

Intinderea edentatiei Estetica

22. Etapele clinice de realizare a unei puntti dentare

Examinarea pacientului. Stabilirea dignosticului si planului de tratament Tratamente pre si proprotetice Prepararea dintilor stalpi Amprentarea campului protetic si inregistrarea relatiilor intermaxilare Protezarea provizorie Proba si adaptarea componentei metalice Alegerea si stabilirea culorii componentei fizionomice Proba si adptarea componentei fizionomice Cimentarea provizorie si de durata

23. Adaptarea ocluzala a protezei fixe.

. Adaptarea ocluzala se verifica cu hartie de articulatie, folie de ceara sau spray de ocluzie. In caz de contacte premature si interferente ocluzale, corectarile se vor face conform regulilor de slefuire selectiva. Suprafetele corectate vor fi relustruite. . Se verifica relatia dintre cuspizii maxilari si cuspizii antagonisti. Cuspizii vestibulari maxilari trebuie sa-i circumscrie corect pe cei mandibulari. . Se va verifica incadrarea intermediarilor (corpul de punte) si a elementelor de agregare (coroanele de pe dintii stalpi) in morfologia arcadei respective, inscrierea in curburile vestibulara si orala a arcadei.

24. Adaptarea marginala a protezei fixe.

. Controlul se face vizual si tactil. Tactil se face cu varful sondei dentare.

Varful sondei dentare se plimba dinspre restaurare spre dinte si dinspre dinte spre restaurare. Astfel se pot detecta discontinuitatile, mai ales daca sunt supragingivale.

In sens axial coroanele de acoperire pot fi inserate corect (in functie de limita cervicala a preparatiei) sau incorect (prea lungi sau prea scurte)

La restaurarile turnate din aliaje nobile se poate imbunatati adaptarea marginala prin brunisarea pe model. Daca coroana de invelis este prea scurta si nu acopera zona terminala a prepararii, trebuie refacuta. In cazul bonturilor preparate fara prag, adesea modelul se graveaza de catre tehnician si rezulta coroane prea lungi, marginea coroanei, patrunzand prea mult in santul gingival va provoca ischemierea gingiei libere, traumatizarea si lezarea insertiei epiteliale.

In sens transversal se verifica daca coroana nu este larga la nivelul coletului. Daca nu este corecta, se poate poduce o adevarata mutilare a parodontiului marginal.

Defectele de lungime se pot corecta, avand grija ca in final marginile coroanei sa urmareasca conturul festonului gingival pe tot traseul sau (inclusiv la nivelul papilei interdentare), la o adancime minima in santul gingival. Controlul se face tot cu varful sondei dentare.

25. Adaptarea proximala a protezei fixe

. Un contact proximal trebuie sa permita depasirea lui doar cu dificultate de catre o matrice sau un fir de matase dentara; procedand in mod similar, pot fi depistate si zonele cu contact prea strans, care, daca nu vor fi eliminate, pot impiedica inserarea restaurarii sau pot genera senzatia de tensiune in arcada. Aceasta tensiune se percepe preponderent la nivelul dintilor vecini, fiind deseori reclamata de catre pacienti. . Un contact proximal prea slab este de asemenea, nedorit, deoarece va favoriza impactul alimentelor cu gingia interdentara, traumatizarea gingiei interdentar si retentia alimentelor.

Daca firul de matase dentara nu poate depasi zona de contact, se indeparteaza restaurarea de pe bont si se cauta suprafetele lucioase care apar in zona de frecare excesiva. Se corecteaza cu o piatra mica montata, adecvata materialului. Operatia se repeta pana la inserarea optima pe bont. In tot acest interval se evita inserarea cu forta, prin exercitarea unor presiuni excesive pe lucrare.

26. Indicatiile cimentarii provizorii

. . verificarea adaptarii pieselor protetice in cele trei sfere: proximala, cervicala si ocluzala. asigurarea unei perioade de adaptare a tesuturilor moi endobucale la contururile si gabaritul protezei fixe, ca si de vindecare a unor posibile leziuni gingivale. . . posibilitatea unei interpretari mai obiective a retentiei. cimentarea de durata se face de obicei mai corect, intrucat inserarea protezelor partiale fixe este mai exacta. . verificarea aspectului fizionomic si al fonatiei, in unele situatii mai deosebite

27. Etapele cimentarii de durata (definitive)

. Indepartarea completa a cimentului provizoriu de pe suprafetele dentare, de pe lucrarea protetica si din santul gingival . . . . Verificarea puntii pe modelul de lucru Pregatirea piesei protetice Izolarea campului operator Incarcarea protezei fixe cu pasta de ciment

. . .

Inserarea protezei fixe pe campul protetic Indepartarea surplusului de ciment Controlul final