COROANA MIXTĂ TIP WEISER

Coroana mixta este o restaurare unidentara care acopera toate suprafetele dintelui,
fiind constituita dintr-o componenta metalica si o componenta fizionomica, care
acopera partial sau în totalitate componenta metalica,

Coroana mixta îmbina astfel, cel putin partial rezistenta mecanica a coroanei
metalice cu aspectul estetic al coroanei realizata exclusiv din material fizionomic.

Componenta metalica se poate obtine prin:

     Turnare: aliaje nobile, nenobile, titan, aliaje de titan;

     Ambutisare;

     Sinterizare;

     Ambutisare si sinterizare;

     Galvanizare;

     Frezare

Componenta fizionomica se poate obtine prin:

     Sinterizare;

     Polimerizare: termo, foto; combinate(foto-termo-baropolimerizare)

 Retentia  componentei fizionomice la scheletul mecanic s 757f58h e poate realiza

prin macro si microretentii mecanice (metoda clasica) sau prin mecanisme
combinate: retentii mecanice si adeziune fizico-chimica (metoda moderna pentru
metalo ceramica, metalo-compozit).

Coroanele mixte partial fizionomice pot fi:

     Metalo-acrilice;    (tipWeiser)

     Metalo-compozit; ( tip Weiser)

     Metalo-ceramice. (Wieser)

Caracterisitic pentru coroanele Weiser sau tip Weiser este dispunerea componentei
fizionomice doar pe fata vestibulara, peste metalul subiacent, metal care acopera
dealtfel toate celelalta suprafete dentare.

Indicatiile coroanei mixte tip Weiser

Din punct de vedere topografic: frontali, premolari,  practic orice dinte de pe

arcada, mai ales dintii maxilari.

     Ca element singular , proteza unidentara, în diferite tipuri de

leziuni:

1.    leziuni coronare care au modificat nefavorabil morfologia tesuturilor dure

dentare sau si aspectul coloristic;

2.    leziuni coronare, cu pierderi importante din tesuturile dure

dentare( uneori pâna la nivelul radacinii), situatie în care întâi se reface
bontul coronar(prin obturatii armate sau RCR) si apoi se aplica coroana
tip Weiser.

3.    fracturi coronare oblice sau verticale cu pierderea unui perete dentar sau
cu interesarea zonei subgingivale;

4.    abraziune patologica, mai ales ad pallatum ;

5.    anomalii de forma si pozitie în anumite limite;

     Ca element de agregare în punti dentare, pe dintii stâlpi

vizibili spontan (uneori si pe dintii stâlpi distali, în functie de
situatia clinica)

     Sine de imobilizare

     Protezari compozite (fixa si mobilizabila)

     Dintii oralizati(lingualizati) slefuirea vestibulara va fi minima,

deoarece exista spatiu suficient si prin acoperire se obtine si
alinierea dintelui pe arcada.

     Ca alternativa la coroanele Jacket ceramice - în ocluzii adânci

acoperite(când nu exista spatiu suficient între dinte si antagonisti)
 sau la refacerea dintilor frontali inferiori (pragul circular
contraindicat)

     Ca alternativa la coroana de substitutie (se utilizeaza din ce în

ce mai rar: ablatie dificila, impune sacrificarea coroanei dentare,
amprentare obligatorie cu tub de cupru)) si coroana Jacket
acrilica,  (care astazi se foloseste doar cu caracter provizoriu)

Contraindicatiile coroanei mixte

     Pacienti tineri (sub 20 de ani), datorita volumului mare al

camerei pulpare, ce impune acoperirea temporara cu coroane
acrilice;

     Adulti, la care depulparea implica anumite riscuri de moment

sau de perspectiva pentru pacient

Avantaje. Dezavantaje.

Principalul avantaj este combinarea rezistentei mecanice a coroanei de învelis

metalica cu aspectul fizionomic al coroanelor Jacket.

Dezavantajele sunt:

     Agregare inferioara coroanelor metalice turnate (datorita

formei de retentie mai slaba a bontului obtinut prin slefuire);

     Necesita sacrificiu mare de tesut dur dentar, mai ales

vestibular, ( ceea ce impune frecvent devitalizarea);

     Posibile fisuri, fracturi, desprinderea componentei

fizionomice(datorita unui fenomen de separare la interfata metal-
componenta fizionomica);

     Efect fizionomic redus la dintii mandibulari ( coroana metalo-

acrilica nu poate satisface cerintele estetice de placare ocluzala cu
acrilat, deoarece se abrazeaza rapid, coroana metalo-compozit nu a
convins în timp, alternativa cea mai indicata pentru satisfacerea
fizionomiei fiind coroana metalo-ceramica sau integral ceramica).

Particularitati în prepararea bontului

 pentru coroana tip Weiser

Prepararea rationala a bontului impune respectarea urmatoarelor obiective:

     Deretentivizare în sens axial(cervico-ocluzal), cu stabilirea unui ax

optim de insertie al coroanei;

     Crearea spatiului necesar atât pentru metal cât si pentru

componenta fizionomica;

     Asigurarea rezistentei mecanice a protezei unidentare;

     Asigurarea rezistentei mecanice a preparatiei;

     Asigurarea mentineii si stabilitatii protezei unidentare pe

preparatie;

     Asigurarea unor contacte dento-dentare functionale si durabile;

     Evitarea iritatiei parodontale.

Preparatia prezinta particularitati în raport cu topografia dintelui gazda-frontal sau

lateral dar si în functie de particularitatile morfologice individuale ale dintelui ce
urmeaza sa fie acoperit cu o coroana tip Weiser.

Pregatirea unui incisiv maxilar

1. Fata vestibulara: reducere axiala în 2 planuri:

     Unul situat gingival  în 1/3 cervicala, cât mai paralel cu axul de
insertie al coroanei

     Al doilea  paralel cu 2/3 incizale ale fetei vestibulare.

Reducerea dupa un singur plan paralel cu axul de insertie  nu va asigura suficient

spatiu pentru componenta fizionomica în cele 2/3 incizale si va altera efectul
estetic (fie va transpare metalul fie suprafata vestibulara a coroanei va fi prea
bombata în 2/3 incizale).

Reducerea dupa cel de-al doilea plan va asigura spatiu suficient, dar exista riscul
deschiderii camerei pulpare si preparatia va fi prea accentuata (sacrificiu inutil de
tesut dur în 1/3 de colet, diminuarea retentiei si a rezistentei preparatiei).
În sens mezio-distal se respecta curbura naturala, slefuirea oprindu-se la 1mm de
punctul de contact cu dintele vecin mezial si respectiv distal

Este necesara o reducere  de 2mm, (1,5 pentru acrilat sau compozit pentru efect
estetic optim)

Se recomanda tehnica cu santuri de ghidaj pentru orientarea adîncimii slefuirii si

utilizarea unor pietre diamantate cilinro-conice cu extremitatea plata sau rotunjita.

2. Fata palatinala (linguala)

Zona dintre cingulum si colet se prepara identic cu 1/3 vestibulara

corespunzatoare, dupa acelasi ax de insertie, iar zona de la cingulum la colet se
prepara concav, cu o piatra roata diamantata.

Reducerea palatinala este de 0,6-0,7 mm, deoarece ea va fi acoperita doar de metal.

slefuirea palatinala se opreste la 1mm fata de punctul de contact cu dintele vecin,

mezial si distal.

3. Fetele proximale

Separatia se realizeaza prin tehnica “slice cut” cu piatra diamantata flacara

(efilata), prin miscari în sens vestibulo-oral si oro-vestibular. Directia
instrumentului va fi paralela cu axul de insertie al viitoarei coroanei.

Reducerea proximala urmareste obtinerea spatiului necesar pentru grosimea

coroanei.

4. Marginea libera se reduce 1,5-2mm, dupa un plan înclinat cu 45 grade fata de

orizontala deshis spre oral, actionând în sens mezio-distal.

5. Limita cervicala a preparatiei se realizeaza sub forma unui prag circular cu

urmatoarele caracteristici:

     Vestibular, latimea pragului este de 0,8-1-1,5mm, rotunjit. Pragul este

plasat subgingival 0,6-0,8mm. El se continua pe fetele proximale pâna
la ½. . Chiar daca latimea pragului descreste spre lingual, latimea
minima trebuie sa fie de 0,8, pentru a asigura suficienta grosime
materialului fizionomic.
      Lingual, pragul este rotunjit, plasat subgingival, are o latime de
0,6mm si se continua în ½ linguala a fetelor proximale.

     Trecerea dintre pragul vestibular si cel lingual se face clar, cu treapta
la nivelul fetelor proximale.

     Se recomanda bizotarea pragului pe toata circumferinta coletului, mai

ales atunci când se poate face brunisarea marginilor coroanei.
Bizotarea se face cu o piatra diamantata efilata, preferabil la turatie
conventionala.

Prepararea pragului se poate face într-o etapa distincta sau concomitent cu

reducerea fetelor axiale, cu o piatra diamantata cilindica cu extremitatea frontala
rotunjita.

6. Finisarea bontului urmareste:

     Rotunjirea muchiilor, netezirea suprafetelor, finisarea pragului.

Aceasta se realizeaza cu pietre diamantate cu granulatie fina sau freze
speciale din tungsten-carbid.

Prepararea pentru coroana tip Weiser este asemanatoare pentru caninul maxilar,
unde reducerea marginii libere respecta forma de “V” a acestuia.

Pentru o mai buna stabilitate a coroanei pe preparatie se recomanda realizarea unor

santuri auxiliare pe fetele proximale, de 1mm latime 0,8 adâncime paralele cu axul
de insertie al coroanei. santurile verticale pornesc de la marginea libera si se
termina la 1mm de prag, fiind situate la unirea 2/3 vestibulare cu 1/3 linguala a
fetelor proximale. Finisarea acestor santuri se realizeaza cu instrumente de
mâna( toporisti, bizotatoare de prag gingival) cu care se exprima unghiurile dintre
peretele pulpar si cel vestibular, respectiv oral al santurilor create.

7.    Controlul preparatiei se realizeaza dupa metodele cunoscute de la

coroana metalica turnata.

Prepararea  premolarilor maxilari

urmareste aceleasi etape si tehnici, cu diferentele care apar în pregatirea fetei

ocluzale unde preparatia este identica cu cea de la coroana metalica turnata. Se
recomanda plasarea santurilor suplimentare proximale în continuarea santurilor
naturale existenta în morfologia coronara a premolarilor maxilari.
La dintii frontali maxilari cu indice mezio-distal mare si curbura
longitudinala    accentuata, precum si la premolarii maxilari se recomanda
extirparea pulpara pentru a putea realiza o preparatie corecta pentru coroana tip
Weiser. Pentru a asigura rezistenta mecanica a bontului este necesara si armarea
dintelui devitalizat.

Prepararea molarilor maxilari

prezinta urmatoarele particularitati:

     Volumul coronar mare permite mentinerea vitalitatii;

     Pozitia posterioara a dintelui pe arcada permite plasarea limitei distale

a pragului vestibular strict la întâlnirea fetei vestibulare cu cea distala;

Particularitati în prepararea dintilor mandibulari în vederea acoperirii

cu o coroana tip Weiser

Incisivii mandibulari:

     prezinta un indice vestibulo-oral mare la colet, ceea ce permite

realizarea unui prag vestibular  optim.

      În acelasi timp  grosimea mezio-distala mica la colet. a acestor dinti
impune devitalizarea si armarea lor consecutiva.

     Volumul coronar mic conduce la obtinerea unor bonturi reduse

dimensional, fiind afectata considerabil suprafata de frictiune si deci
mentinerea coroanei pe preparatie;

     Realizarea de RCR si coroane tip Weiser  asigura rezistenta mecanica

a bontului, dar nu rezolva problema mentinerii si în plus nu asigura
nici spatiu suficient pentru o grosime optima a componentei
fizionomice.

     Pe acesti dinti se indica frecvent realizarea unor coroane mixte tip
Weiser cu agregare intraradiculara. Practic, dupa devitalizarea
dintelui, se pastreaza 1/3 cervicala a coroanei dentare care se prepara
asemanator preparatiei clasice. Particular pentru aceasta preparatie
este pregatirea în portiunea coronara restanta si 1/3 cervicala
radiculara (maxim ½ canalului radicular) a unui lacas pentru un pivot
 radicular relativ scurt. Diminuarea mentinerii si stabilitatii coroanei
datorita lungimii pivotului radicular este compensata prin frictiunea
care se realizeaza între peretii interni ai protezei unidentare si
tesuturile coronare restante.

Coroana Weiser cu pivot este indicata în urmatoarele situatii clinice:

     Frontali maxilari cu grosime vestibulo-orala redusa;

     Incisivi mandibulari cu grosime mezio-distala redusa;

     Dinti frontali si premolari cu distructie coronara importanta.

Avantajul realizarii acestui tip de coroana este:

     Estetica superioara comparativ cu  solutia: RCR si coroana mixta;

     Poate fi o alternativa mai practica pentru coroana de substitutie,

atunci când se impune ablatia coroanei .

Caninii si premolarii mandibulari

Frecvent acesti dinti nu sunt vizibili spontan, ceea ce permite realizarea unei
preparatii mai conservatoare care sa evite devitalizarea dintilor. Practic limita
cervicala a preparatiei se realizeaza sub forma unui prag circular de latime
constanta, 0,5mm. Pe fata vestibulara la nivelul componentei metalice se realizeaza
un prag la 1,5-2mm de parodontiul marginal, prag extins în 1/3 vestibulara a fetelor
proximale. Componenta fizionomica va fi plasata pe pragul realizat în metal.
Portiunea metalica juxtagingivala nu afecteaza fizionomia, permite plasarea
crosetelor de sârma ale unor proteze mobilizabile pe o suprafata rezistenta
mecanic( metal nu acrilat). În plus acrilatul va fi la distanta de parodontiul
marginal evitându-se astfel posibile iritatii locale.

O atentie deosebita trebuie acordata marginii libere la frontali si versantelor

externe ale cuspizilor vestibulari (inclusiv caninul), zone cu solicitare functionala
intensa. Ca atare, aceste zone vor fi acoperite cu metal, pentru rezistenta mecanica
corespunzatoare. În caz contrar, mai ales la coroanele metalo-acrilice materialul
fizionomic se va abraza si solicitarile ocluzale aplicate la jonctiunea dintre cele 2
materiale pot provoca deteriorarea sau pierderea componentei fizionomice.

Desprinderea componentei fizionomice are la origine 2 cauze frecvente:

      Aplicarea izolatorului în strat prea gros, ceea ce diminua retentia
mecanica;

     Adaptarea ocluzala în lateralitate presupune de multe ori reducerea

din componenta metalica la nivelul versantelor interne ale cuspizilor
vestibulari maxilari sau a ambelor versante ale celor mandibulari.
Astfel se reduce din grosimea metalului care devine elastic si poate
determina desprinderea componentei fizionomice. De aceea este bine
ca slefuirea ocluzala sa asigure o grosime suficienta pentru metal pe
zonele amintite.

La coroanele mixte metalo-acrilice toate suprafetele dentare ce vin în contact cu

antagonistii atât în pozitii diagnostice cât si în miscarile excentrice ale mandibulei
trebuie realizate obligatoriu din metal.

În ocluziile labiodonte este obligatorie protectia metalica a marginii libere a

frontalilor maxilari, ceea ce reduce considerabil efectul fizionomic.