Proteza scheletata

1. Definitie

Proteza scheletata este piesa protetica care rezolva edentatia partiala

pentru situatii topografice similare cu cele din proteza partiala acrilica, dar
se deosebeste si este preferata datorita dimensiunilor reduse, finetii si
preciziei de executie. Bratul, seile, conectorii principali, secundari si
elementele de sprijin, mentinere si stabilitate sunt turnaturi metalice
realizate dintr-o bucata. Este o solutie de durata si se remarca prin finetea si
precizia executiei tehnice.

2.Indicatiile protezei partiale mobilizabile scheletate

Indicatiile protezei partiale mobilizabile pot fi grupate in doua mari

categorii:

1. Situatii clinice specifice tratamentului cu proteze

mobilizabile;

2. Situatii clinice care exclud tratamentul prin punte,

datorita unor motive obiective.

2.1. Situatii clinice specifice tratamentului cu proteze mobilizabile

Exista situatii clinice care nu pot fi tratate in mod obisnuit

decat cu ajutorul protezelor partiale mobilizabile si anume:

- edentatiile de clasa I Kennedy (termino-terminale);

- edentatiile de clasa a II-a Kennedy (terminale –unilaterale);

-         edentatiile de clasa a III-a Kennedy extinse;

-         edentatiile de clasa a IV-a Kennedy cu lipsa tuturor

frontalilor;
 -         edentatiile cu existenta unui numar mic de dinti restanti

( 2-5 dinti);

-         edentatiile subtotale, cand mai sunt prezenti 1-3 dinti restanti.

2.2. Situatii clinice care exclud tratamentul prin proteza partiala fixa

Desi ca intindere edentatia se preteaza pentru un tratament conjunct,

sunt totusi motive pentru restaurari protetice adjuncte si anume:

- edentatiile laterale intinse (clasa a III-a), care au ca dinti stalpi

caninul si molarul de minte cu valoare parodontala scazuta. O proteza
partiala scheletata confectionata in aceasta situatie se va extinde si pe
hemiarcada opusa si are avantajul dispersarii solicitarilor functionale pe
mai multi dinti fata de o punte.

- edentatiile laterale sau frontale, cu afectarea parodontala a tuturor

dintilor restanti, pot beneficia de tratamentul cu proteza partiala
mobilizabila scheletata, care in afara restaurarii edentatiei poate detine si
rolul unui aparat de imobilizare a dintilor restanti si are avantajul
dispersarii solicitarilor functionale pe dintii restanti. Se poate aplica doar
pe dintii stalpi cu mobilitate de gradul II.

- edentatiile laterale sau frontale reduse, cand exista contraindicatii

ale slefuirii dintilor sau refuzul pacientului de preparare a dintilor limitanti
bresei datorate unor afectiuni generale severe. In asemenea situatii, exista
posibilitatea realizarii unei mici proteze scheletate cu 1-2 dinti maxim, care
nu se extinde pe hemiarcada opusa.

De altfel, in prezent, astfel de situatii se pot rezolva prin proteze

pertiale fixe adezive, care necesita doar preparatii peliculare;

- edentatiile din zona de curbura a arcadei (incisiv lateral, canin,

primul premolar) necesita realizarea unei proteze mobilizabile;

- edentatiile frontale asociate cu pierdere de substanta osoasa din

diferite cauze (despicaturi labiopalatovelare, traumatisme, tumori);
 - edentatiile frontale unde sunt necesare artificii estetice de montare a
dintilor artificiali (treme, diasteme, incalecari sau rotatii);

- edentatiile care necesita restaurare protetica dupa interventii

chirurgicale mutilante.

Etapele clinico-tehnice de realizare a protezei scheletate

Etapele clinico-tehnice de realizare a protezei scheletate cu sisteme

speciale de ancorare sunt prezentate in tabelul de mai jos:

ETAPE CLINICE ETAPE DE LABORATOR

Examinarea pacientului si
evaluarea componentelor
campului protetic
Amprenta documentara initiala
Confectionarea modelului
documentar initial
Tratamentele preprotetice-
asanarea cavitatii bucale.
Amprenta pentru model de
studiu
Confectionarea modelului de studiu
Analiza modelului de studiu.
Tratamentele proprotetice care se
adreseaza suportului muco-osos
si celui dento-parodontal cu
preparatii ale dintilor stalpi
Amprenta globala. Amprenta
antagonistilor si determinarea de
RIM preliminare
Modelul de lucru cu bonturi mobile
Elaborarea design-ului componentei metalice a protezei mobilizabile.
Utilizarea paralelografului :
stabilirea directiei de insertie a protezei scheletate; trasarea ecuatorului
protetic; stabilirea gradului de retentilitate a dintilor stalpi.
Duplicarea modelului: Pregatirea
modelului de lucru pentru
duplicare: folierea crestelor
alveolare, folierea zonelor protetice
negative, gravare, deretentivizare
paralela, modelata si arbitrara.
Duplicarea propriu-zisa prin
amprentarea modelului cu agar-
agar sau silicon. Confectionarea
modelului refractar
si impregnarea acestuia (intarirea).
Machetarea componentei metalice a
protezei partiale, aplicarea
canalelor de turnare.
Ambalarea, confectionarea tiparului
Preincalzirea si incalzirea tiparului:

turnarea scheletului metalic al

protezei mobilizabile.
Dezambalarea, prelucrarea, adapta-

rea pe model, finisarea si lustruirea

componentei metalice a protezei

scheletate.
Verificarea adaptarii scheletului
metalic al protezei mobilizabile
in cavitatea bucala.
Confectionarea sabloanelor de
ocluzie prin aplicarea bordurii de
ocluzie pe seile metalice(optional).
Determinarea relatiilor
intermaxilare cu sabloane de
ocluzie sau sisteme de
inregistrare grafica intra- si
extraorala.
Montarea in articulator
Confectionarea machetei
preliminare cu dinti.
Verificarea machetei cu dinti in
cavitatea bucala.
Modelarea finala a machetei cu
dinti
Confectionarea tiparului pentru sis-
temul clasic sau conditionarea
seilor metalice si termobaropolime-
rizarea dupa sistemul Kulzer.
Prepararea, indesarea, presarea si
polimerizarea rasinii acrilice.
Dezambalarea, prelucrarea,
finisarea si lustruirea protezei
finite.
Insertia protezei scheletate in
cavitatea bucala.
Reechilibrari ocluzale, retusuri
de proteza.

4.Elementele componente ale protezei partiale scheletate

Desi reprezinta un tot structural si functional, proteza scheletata se

poate diviza din punct de vedere didactic in urmatoarele parti componente:

1.- seile protetice;

2.- conectori principali (majori) - elementele de legatura dintre sei;

- mijloace de mentinere, sprijin si stabilizare;

4.- conectori secundari (minori);

 5.- dintii artificiali.

4.1. Conectorii principali

Conectorii principali sunt elemente transversale ale protezei partiale

scheletate, care fac legatura intre seile protetice sau intre o sa si elementele
de sprijin, mentinere si stabilizare.

Conectorii principali au o serie de caracteristici comune dar si

caracteristici speciale in functie de maxilarul la care se aplica, tipul de
edentatie si particularitatile anatomice ale campului protetic.

Caracteristicile comune sunt:

- rigiditatea;

- profilaxia tesuturilor campului protetic;

- confortul pacientului.

In continuare vom prezenta, pe scurt, caracteristicile individuale ale

conectorilor principali maxilari si mandibulari folositi frecvent in
tratamentul edentatiei partiale.

La mandibula, in functie de particularitatile campului protetic, se

disting urmatorii conectori principali:

1.- bara linguala ;

2.- placa dento-mucozala mandibulara (placa linguala).

1.Bara linguala

Bara linguala se utilizeaza cand inaltimea procesului alveolar este de

cel putin 9 mm intre fundul de sac lingual si parodontiul marginal.

Se plaseaza in dreptul versantului lingual al procesului alveolar

mandibular cu marginea superioara a barei la o distanta de 4-5 mm fata de
parodontiul marginal. Extremitatea inferioara se plaseaza in fundul de sac
lingual astfel incat sa nu impiedice mobilitatea fiziologica a seului bucal
sau a frenului limbii. Fata de mucoasa procesului alveolar bara linguala
trebuie sa fie plasata la o distanta de 0,3 - 2 mm.

Profilul barei are forma semipiriforma. Portiunea cea mai

voluminoasa se afla plasata catre fundul de sac oral iar extremitatea
subtiata catre parodontiul marginal. Daca bara linguala va fi mai lunga
grosimea trebuie sa fie mai mare pentru a se asigura rezistenta mecanica a
acesteia.

In cazul in care procesul alveolar nu este suficient de inalt pentru

aplicarea unei bare linguale, care sa corespunda tuturor criteriilor mai sus
enuntate, este necesar ca proteza sa fie conceputa sub forma placutelor
dento-mucozale. Crosetul continuu este utilizat cand se doreste realizarea
unui efect contrabasculant optim si se intrunesc toate conditiile de realizare
ale barei linguale. El contribuie la marirea rezistentei mecanice a protezei.

Rolurile crosetului continuu sunt urmatoarele:

-                mareste rezistenta si asigura rigiditatea protezei;

-                 contribuie la sprijinul parodontal al protezei;

-                asigura mentinerea indirecta (element anti-

basculant);

-                asigura stabilizarea protezei in sens disto-

mezial;

-                 solidarizeaza uneori dintii restanti si reface

punctele de contact interdentare.

2. Placute dento-mucozale mandibulare

 Placutele dento-mucozale aplicate la mandibula nu cer de regula
preparatii speciale, pentru ca nu modifica rapoartele ocluzale.

La maxilar, unde se poate modifica ghidajul anterior se recomanda

realizarea unor praguri externe orale pe care aceste placute sa se sprijine si
sa nu derapeze pe uri inclinate.

Si la mandibula, cand se solidarizeaza toti dintii restanti se poate face

o astfel de preparatie.

Acest conector principal este indicat cand seul bucal este inserat
aproape de parodontiul marginal, deci cand inaltimea procesului alveolar
este sub 9 mm. Extremitatea inferioara a placii linguale are forma barei
linguale, fara a avea dimensiunea ei, si ajunge pana in fundul de sac
lingual, fara a jena mobilitatea fiziologica a seului bucal sau a frenului
limbii. Spre superior se continua cu o folie metalica subtire (0,40-0,50mm),
care se termina pierdut pe dintii frontali acoperind toata zona
supracingulara.

La nivelul parodontiului marginal si al papilei interdentare placa

linguala trebuie sa fie usor distantata (0,20 mm). La nivelul mucoasei
procesului alveolar placa va fi distantata asemanator barei linguale.

La maxilar conectorii principali cei mai frecventi utilizati sunt:

a).- placuta mucozala cu latime redusa;

b).- placuta mucozala cu latime medie;

c).- placuta mucozala anterioara si posterioara

(fenestrata)

d).- placuta mucozala in forma de “U”;

e).- placuta dento-mucozala;

f).- placa palatinala completa.

 a).Placuta mucozala cu latime redusa

Placuta mucozala cu latime redusa este utilizata in edentatiile laterale

in care proteza partiala are sprijin dento-parodontal. Latimea placutei este
egala cu marimea spatiului edentat. Grosimea va fi mai mare decat la alte
placute. Folierea se face in functie de marimea torus-ului ( 0,50-l mm), sau
a rafeului intermaxilar ( 0,30-0,40 mm). Placuta nu ajunge in zona rugilor
palatine.

b).Placuta mucozala cu latime medie

Placuta mucozala cu latime medie este utilizata in edentatiile

terminale (clasa I, a II-a ) cand crestele sunt bine reprezentate, exista mai
mult de 6 dinti restanti si cand torus-ul este absent sau de dimensiuni mici.
Acest conector principal acopera 2/3 din suprafata boltii palatine. Limita
anterioara ajunge in apropierea rugilor palatine.

Limita posterioara este ceva mai anterioara de linia Ah. Grosimea

placutei este de 0,40-0,50 mm cand aliajul utilizat pentru confectionarea ei
este Co-Cr.

Placutele mucozale de mare intindere se distribuie practic pe toata

bolta palatina, similar celor de la proteza totala. Aici grosimea acestora va
fi redusa la 0,40 mm.

c). Placuta mucozala anterioara si posterioara (fenestrata)

Acest tip de conector principal este indicat atunci cind exista un torus
palatin mare situat in mijlocul boltii. Se poate utiliza in toate tipurile de
edentatie, dar este destul de greu acceptat de pacient, datorita segmentului
orizontal posterior apropiat de zona Ah. Este necesara despovararea rugilor
palatine si a rafeului median prin foliere.

Placuta anterioara este mai lata, avand cam 6-9 mm latime, se

plaseaza cu marginea anterioara la cel putin 5 mm de parodontiul marginal
al dintilor frontali, paralel cu aceasta si situata intre doua rugi palatine, fara
sa depaseasca pintenii cei mai anteriori.
 Placuta posterioara este mai ingusta, avand 4-5 mm latime. Pe
sectiune trebuie sa fie semiovala, aspectul fiind asemanator cu al unei bare.
Placuta anterioara si cea posterioara se vor uni prin doua benzi laterale de
5-6 mm latime, plasate la baza procesului alveolar la o distanta de cel
putin 5 mm de parodontiul marginal. Este cel mai rigid dintre conectorii
principali.

d).Placuta mucozala in forma de “U”

Acest conector principal are forma de potcoava deschisa distal si este

indicat in cazurile in care exista un torus palatin plasat in 1/3 sau 2/3
posterioare. Marginea anterioara se plaseaza la cel putin 5-6 mm de
parodontiul marginal al dintilor frontali si laterali, iar marginea posterioara
ajunge pana in apropierea bazei torusului.

e).Placuta dento-mucozala

Aceasta este indicata cand exista putini dinti restanti, creste bine
reprezentate sau torus palatin situat posterior. Placuta dento-mucozala
ajunge pe dintii frontali pana in regiunea supracingulara, la acest nivel
marginea conectorului fiind subtiata, se pierde lin pe dinti.

In regiunea laterala este necesara decoletarea, eliberand parodontiul

pe o distanta de 5 mm. Placuta dento-mucozala maxilara are aceleasi roluri
ca si placuta dento-mucozala mandibulara, dar numai in conditiile in care i
se asigura un sprijin parodontal corect prin realizarea unei trepte
supracingulare pe canini si incisivi prin care se pastreaza ghidajul anterior.
In nici un caz placuta dento-mucozala nu trebuie sa se sprijine pe uri
inclinate, pentru ca are un efect disortodontic asupra dintilor restanti si nici
sa modifice rapoartele corecte de ocluzie.

Zonele de despovarare sunt: parodontiul marginal (0,20 mm); papila

incisiva (0,20-0,30 mm); rugile palatine si rafeul median.

f).Placa palatinala completa

Placa palatinala completa este indicata in cazurile clinice cu putini

dinti restanti si creste atrofiate. Sprijinul dento-parodontal se asigura prin
crearea de trepte supracingulare pe canini sau gherute incizale pe incisivi.
Limita posterioara este reprezentata de linia Ah.

4.2. Mijloacele de mentinere, sprijin si stabilizare

Mijloacele speciale de mentinere, sprijin si stabilizare sunt grupate in:

A.- Mijloace principale care pot fi:

- directe: crosete si sisteme speciale

- indirecte: opritori de basculare sau

elemente contrabasculante, care opresc

bascularea prin desprindere a protezelor

partiale.

B.- Mijloacele auxiliare care contribuie mai ales

la mentinerea protezelor partiale.

 
Mijloacele principale directe de mentinere, sprijin si stabilizare

a)- Crosetele dentare:

Crosetele sunt cele mai utilizate mijloace de mentinere, sprijin si

stabilizare ale protezelor partiale. Circa 90% dintre proteze sunt prevazute
cu crosete, datorita usurintei de realizare si aplicare pe dinti, dar si pretul
de cost mult mai scazut decat al celorlalte sisteme.

Mentinerea protezelor partiale realizata cu ajutorul crosetelor se

bazeaza pe rezistenta unui aliaj la deformare.

La protezele scheletate sunt utilizate doua tipuri de crosete si anume:

crosetele turnate si crosetele mixte, in functie de gradul de retentivitate a
dintilor stalpi.

Functiile crosetelor turnate sunt urmatoarele:

- mentinere;

- stabilizare;

- sprijin;

- incercuire;

- reciprocitate;

- pasivitate;

- mentinerea indirecta.

Au fost descrise de-a lungul anilor un numar foarte mare de crosete.

Se poate grupa varietatea mare de crosete in patru categorii:

- crosete circulare;

- crosete Roach;

- crosete Ney;
 - crosete speciale.

b)-Sisteme speciale:

Sistemele speciale de mentinere, sprijin si stabilizare sunt dispozitive

mecanice de mare precizie, care fac legatura intre dintii stalpi si proteza,
avand rolul de a asigura o mentinere cat mai fizionomica a protezelor
partiale. Sistemele speciale permit de asemenea, transmiterea fortelor de
masticatie de la dintii artificiali la dintii restanti. Sistemele speciale au
urmatoarele caracteristici: sunt mici, eficiente, fizionomice, sunt greu de
confectionat, sunt scumpe, cele mai multe fiind formate din doua
componente, majoritatea actioneaza prin frictiune, se reconditioneaza greu
sau nu pot fi reconditionate.

Pentru a fi ferite de uzura prematura, care pericliteaza mentinerea

protezei, sunt utilizate pentru confectionarea sistemelor speciale o serie de
aliaje de mare duritate ca:

- aliaje de aur platinat, in proportii diferite

care fac acest aliaj dur sau extradur. In general

procentele sunt Au 18% si Pt 5%.

- aliaje speciale de aur platinat cu punct ridicat de

topire (HSL) pentru utilizarea portelanului, lipire sau

supraturnari.

- aliaje cu continut mare de platina.

- aliaj platina-iridiu.

- aliaj aur-platina-argint.

- aliaj aur-platina-paladiu.
 - oteluri inoxidabile.

- aliaje din cobalt- crom de mare duritate.

Se pot deosebi urmatoarele categorii de dispozitive:

- sistemele de culise;

- sistemele de capse;

- sistemele de bare cu calareti;

- sistemele de telescopare;

- sistemele articulate;

- sistemele magnetice.

Detalii despre amortizorii de forte sunt prezentate la ina 40, modulul 5.

4.Conectorii secundari

Conectorii secundari sunt asezati pe fetele proximale ale dintilor, ce

delimiteaza bresa edentata sau in spatiul interdentar oral.

Acestia pot fi rigizi, cand proteza are un sprijin dento-parodontal sau

mixt, sau pot fi mai rar elastici, cand proteza are un sprijin mixt. Conectorii
secundari se toarna odata cu scheletul metalic.

Legatura dintre elementele dentare ale protezei scheletate si cele

distribuite pe suportul muco-osos se poate asigura si prin mecanisme
speciale. Cand realizeaza legaturi elastice, conectorii secundari sunt mai
lungi si au un traiect sinuos, iar legatura se numeste si conexiune elastica.
4.4. Seile protetice si arcadele dentare artificiale

Seile protetice metalice reprezinta portiunea bazei protezei scheletate

ce acopera crestele edentate servind ca suport pentru dintii artificiali.

Numarul seilor este egal cu numarul breselor edentate putand fi dupa

topografie: frontale, laterale si terminale.

Seile protezei scheletate detin o componenta metalica si una acrilica.

Seaua protetica a protezei scheletate cuprinde doua fete:

a)- una mucozala - in contact direct cu mucoasa

crestei alveolare;

b)- alta externa - care priveste spre mucoasa orala

Ea are doua versante: vestibular si oral si o zona de muchie a seii,

care este plasata pe relieful crestei alveolare unde este inaltimea sa
maxima. Pe aceasta zona (din urma) se vor plasa, monta dintii artificiali.
Componenta metalica a seilor va fi distantata de model prin foliere, pentru
a lasa spatiu pentru acrilat. Distal se pastreaza contactul cu modelul. In
portiunea distala, pe mijlocul crestei seile vor avea o mica prelungire in
contact cu creasta printr-un “stop distal”, ce are rolul de a impiedica
bascularea scheletului in timpul ambalarii protezei si de a conferi rasinii
acrilice de placare o grosime constanta.

Fixarea dintilor artificiali pe seile protezei partiale, scheletate se

realizeaza similar celor de la protezele totale, iar in zona frontala prin
bonturi sau casete.

Dintii artificiali sunt inlocuitorii dintilor naturali, care s-au pierdut,

dand nastere starii de edentatie, necesitand tratamentul prin proteza
partiala. Din materialul din care sunt confectionati, dintii artificiali pot fi
din: ceramica sau acrilat, fie fabricati, fie confectionati in laboratorul de
tehnica dentara.

5. Caracteristicile protezei partiale scheletate care reabiliteaza

edentatia partiala de clasa I Kennedy
 Caracteristicile protezei partiale scheletate care reabiliteaza edentatia
partiala de clasa I Kennedy la maxilar sunt:

-         restaureaza morfologic integritatea arcadei dentare;

-         restaureaza ocluzia functionala;

-         restaureaza functia masticatorie;

-         restaureaza din punct de vedere estetic arcada dentara;

-         volumul redus creaza o stare de confort la nivelul cavitatii

bucale;

-         este rezistenta la actiunea presiunilor la care este supusa de

catre dintii antagonisti;

-         sprijinul este mai larg pe tesuturi muco-osoase si pe cele

dento-parodontale;

-         elementele de mentinere, sprijin si stabilizare sunt complexe:

crosete si sisteme speciale;

-         sunt confectionate din aliaje metalice dure pentru a le conferi

rezistenta mecanica;

-         aliajele metalice folosite sunt, in general, bine tolerate de

tesuturile campului protetic.