CURS 1

Definitie. Puntea dentara reprezinta o proteza fixa care stabileste

integritatea morfologica si functionala a arcadelor dentare in edentatii
intercalate, reduse, intinse si multiple.
Partile componente ale puntii dentare sunt reprezentate de urmatoarele:

 Corpul de punte sau dintii intermediari care inlocuiesc dintii pierduti de

pe arcada;
 Elementele de agregare de care este solidarizat corpul depunte la
extremitati si realizeaza fixarea (agregarea) prin cimentare pe dintii
stalpi a intregii proteze. Elementele de agregare sunt in numar de cel
putin doua, asezate, in general, pe cei doi dinti limitati ai bresei
edentate.

Caracteristicile puntilor dentare:

 sunt fixate pe dintii stalpi prin cimentarea elementelor de agregare,

ceea ce le confera stabilitate o lunga perioada de timp, reprezentata de
mai multi ani;
 volumul pe care il ocupa in cavitatea bucala este mai mic sau, cel mult,
egal cu acela ocupat de dintii naturali;
 formele suprafetelor vestibulare si orale sunt asemanatoare cu a dintilor
naturali;
 pozitia in sens vestibulo-oral a corpului de punte este identica cu a
dintilor absenti;
 transmit presiunile masticatorii fiziologic de la nivelul fetelor ocluzale ale
corpului de punte si ale elementelor de agregare, prin parodontiul
dintilor stalpi si osului alveolar;
 sunt constructii rigide, nedeformabile, rezistente la rupere si tocire;
 sunt obtinute in laboratorul de tehnica dentara in urma unor procese
tehnologice complexe. In scopul realizarii, sunt necesare interventii
laborioase asupra campului protetic.
 din punct de vedere fizionomic pot fi nefizionomice, fizionomice si
partial fizionomice.

1
 Factorii ce influenteaza conceperea puntilor

Puntea dentara este alcatuita din doua componente care pot avea o mare
variabilitate de forma si de structura.

Alegerea unui anumit tip de corp de punte sau element de agregare nu

reprezinta o preferinta subiectiva, o intamplare, ci este rezultatul unui proces de
gandire ce coreleaza urmatorii factori.

Topografia edentatiei. Topografia defineste locul de pe arcada unde este

situata edentatia. Este cunoscuta impartirea fiecarei arcade in doua zone topografice,
frontala si laterala.

Zonele topografice prezinta ,in general, un interes morfo-structural. Pentru protectia

dentara pare sa fie mai interesanta valoarea morfo-functionala. In zona frontala,
functia estetica este cea care domina si orienteaza activitatea restauratoare. In zona
laterala, functia masticatorie ocupa locul celei fizionomice. In mod deosebit
intereseaza daca bresa edentata este plasata in zona frontala sau in zona laterala,
daca este la maxilar sau la mandibula, daca ea cuprinde atat zona frontala cat si pe
cea laterala. In functie de zona in care este situata edentatia, vor fi aleste elementele
de agregare si corpul de punte. Pentru zona frontala puntile vor fi total sau partial
fizionomice iar pentru zona laterala partial fizionomice sau nefizionomice.

Astfel, in zona frontala metalul trebuie sa fie putin sau deloc aparent, pentru a
satisface cerintele fizionomice, pe cand in zona laterala necesitatea asigurarii
rezistentei si rigiditatii impune renuntarea la elementul fizionomic, metalul fiind acela
care va asigura rezistenta mecanica.

Marimea bresei edentate. Cu ajutorul puntilor dentare se pot inlocui 1,2,3

dinti naturali pierduti. In mod exceptional 4 dinti la nivelul unei singure brese, de
exemplu in zona frontala, cand edentatia cuprinde grupul celor 4 incisivi sau in zona
laterala mandibulara, cand sunt pierduti premolarii si doi molari, bresa fiind

2
delimitata de canin si molarul de minte, bine implantati, cu doua radacini
voluminoase.

Marimea bresei edentate influenteaza alegereadintilor stalpi si numarul acestora,

alegerea elementelor de agregare, a formei si raportului corpului de punte cu creasta
edentata, a materialului din care se va confectiona puntea. Edentatiile cu 4 dinti lipsa
se rezolva rareori prin punti. Explicatia: solicitarea dintilor stalpi devine foarte mare,
iar lungimea corpului de punte determina aparitia de deformari elastice sau chiar
ruperea lor.

Conditiile tehnico-materiale. Prin conditii tehnice, trebuie sa se inteleaga

gradul de pregatire profesionala a celor doi specialisti care participa la procesul
tehnologic de realizare a puntii dentare. Stomatologul sa posede cunostiinte teoretice
si practice care sa permita prepararea dintilor stalpi pentru toate tipurile de
microproteze ce pot fi folosite ca elemente de agregare.

In scopul amprentarii sa selecteze materialul cel mai potrivit, sa-i cunoasca

toate caracteristicile fizico-chimice si modul de preparare, precum si tehnica de
amprentare.

Tehnicianul dentar sa posede calificarea si capacitatea profesionala incat sa

modeleze, sa toarne aliajele, sa polimerizeze rasinile, sa arda portelan si sa
prelucreze materialele utilizate in confectionarea puntilor.

Prin conditii materiale trebuie sa se inteleaga urmatoarele:

 la nivelul cabinetului stomatologic sa existe unit dentar cu motor si

turbina, instrumentar abraziv, materiale pentru amprentare;
 la nivelul laboratorului sa existe materialele necesare (pentru model,
macheta, tipar si prelucrare), aparate (motor suspendat, vacuum
malaxor, motor orizontal, cuptoare, sablator, etc. ).

In functie de posibilitatile tehnico materiale ale cabinetului si laboratorului,

specialistul poate alege planul de tratament.

Aceste conditii pot impune si optiunea privind materialul din care se va

confectiona lucrarea protetica.

Puntile pot fi:

3
  metalice – din aliaj de aur, argint-paladiu, aliaje inoxidabile (Crom-
Cobalt, wipla-nichel-crom);
 nemetalice – acrilice sau ceramice;
 mixte – metalo-acrilice, metalo-ceramice;

Folosirea unuia sau altuia din aceste materiale este legata de urmatorii factori:
topografia edentatiei, marimea bresei edentate, cerintele de redare a fizionomiei si
conditiile tehnico-materiale.

Materialele folosite in confectionarea puntilor dentare au preturi de cost foarte

diferite, unele fiind foarte scumpe iar altele fiind foarte ieftine.

Alegerea materialului este dependenta de vointa pacientului. Din aliajele nobile

pot fi obtinute toate tipurile de elemente de agregare si de corpuri de punte.

Avantajele restaurarii edentatiei prin punti dentare

Restaurarea integritatii morfologice a unei arcade dentare inseamna

imbunatatirea conditiilor de functionalitate a aparatului dento maxilar.

Din punct de vedere masticator. Orice proteza trebuie sa restabileasca, total

sau partial, functiile afectate prin pierderea organului pe care il suplineste, in cazul
de fata dintele. In edentatiile partiale intercalate absenta unor dinti diminueaza
functia masticatorie. Puntile dentare realizeaza o masticatie in limite fiziologice,
asemanatoare celei efectuate cu arcadele dentare naturale.

Masticatia este posibil sa se realizeze datorita urmatoarelor caracteristici pe

care le au puntile dentare:

 fixitatii pe dintii stalpi limitanti ai bresei edentate. Puntea dentara

transmite presiunile masticatorii fiziologic la osul alveolar prin
intermediul tesutului parodontal. Starea de troficitate a tesutului
parodontal a dintilor stalpi asigura preluarea presiunilor masticatorii si
efectuarea masticatiei;
 relieful ocluzal al puntii, in concordanta cu cel al dintilor vecini, al
dintilor antagonisti si al stereotipiilor dinamicii mandibulare, reprezinta

4
 al doilea element favorizant pentru efecturea unei masticatii
corespunzatoare.

Puntea prezenta pe arcada dentara, dupa cimentare, trebuie sa realizeze

contacte dento-dentare corecte si sa participe la formarea caracteristicilor ocluziei
functionale.

Concluzia, eficienta masticatorie a puntilor dentare este superioara protezelor

mobilizabile.

Din punct de vedere fonetic. Acest avantaj isi are valabilitatea, in special,
pentru puntile din zona frontala. Functia fonetica se desfasoara in locuri diferite, dar
este finalizata la nivelul rezonatorului bucal. Formarea consoanelor dentale este
posibila in urma articularii (sprijinului) varfului limbii pe fetele orale a dintilor frontali.
Redarea functiei fonetice fara modificari de timbru si de pronuntie a consoanelor se
obtine la protezele fixe (punti), daca sunt conservate urmatoarele elemente de
morfologie dentara:

 forma fetelor orale ale corpului de punte sa fie asemanatoare sau

identica cu cea a dintilor naturali (existenta crestei marginale si a
cingulumului);
 aranjamentul dintre fetele orale (orientarea lor pe o linie curba) un arc
de cerc continuu sau cu denivelari;
 pozitionarea fetelor orale in sens vestibulo-oral. Aceste fete sa-si
regaseasca aceeasi pozitie cu a dintilor naturali, varful limbii sa se
sprijine in acelasi loc;
 volumul puntilor dentare, egal sau mai redus decat al dintilor naturali,
este favorabil pentru miscarile limbii. Se conserva spatiul functional util
limbii in fonatie.

Parodonto-profilactic. Transmiterea presiunilor ocluzale in axul lung al dintilor

stalpi reprezinta un stimul pentru mentinerea troficitatii tesutului parodontal. Stimulii
sunt functionali la puntile a caror dinti stalpi sunt intr-un numar suficient, ce pot
prelua sarcinile dintilor absenti, inlocuiti prin corpul de punte.

Ocluzo-functional. Restaurarea integritatii arcadei reprezinta refacerea

multiplelor contacte dento-dentare, a conducerii anterioare sau latero-laterale. De
asemenea reprezinta un element favorizant repartizarii sarcinilor ocluzale pe intreaga
arcada in mod alternativ, creandu-se momente de repaus functional (pe partea

5
nelucratoare) si momente de activitate functionala pe partea activa (lucratoare) a
tuturor elementelor morfologice ale aparatului dento-maxilar.

Din punct de vedere al confortului. Prin termenul de confort se poate intelege

totalitatea conditiilor morfologice existente la nivelul ADM ce formeaza o
functionalitate normala a acestuia. Modificarea conditiilor morfologice poate
determina perturbari atat locale cat si generale de natura psihica, pe cale reflexa.

Puntile dentare fixeate la nivelul arcadelor dentare, sunt in scurt timp integrate
in funtionalitatea ADM. Avand la baza cunostiintele fundamentale despre morfo-
fiziologia cavitatii bucale, reprezentate prin cele doua elemente:

1. cavitatea bucala la dentat, la edentat partial sau la edentat total, este o

cavitate virtuala, partile moi in repaus au un raport de contact fara sa existe un
spatiu evident cavitar.

2. sensibilitatea tactila a mucoasei cavitatii bucale si, mai ales, a limbii este mult
mai mare decat a suprafetei tegumentului din orice regiune a corpului. Ea percepe
corpuri straine de foarte mica dimensiune, deci are capacitatea sa amplifice
dimensiunile.

Apreciind din aceste puncte de vedere ale cunostiintelor de morfo-fiziologie

enuntate, orice tip de lucrare protetica, mai ales la inceput, va determina aparitia
senzatiei de corp strain. Puntile dentare avand un volum cel mult egal cu al dintilor
inlocuiti, se vor integra intr-un timp foarte scurt din punct de vedere psihosenzorial.
Pacientul nu simte prezenta lucrarii protetice in caviatea bucala.

Alaturi de volum, la crearea starii de confort participa, in acelasi grad, si

fixitatea pe dintii stalpi, creandule stabilitate in activitatea ADM.

Dezavantajele restaurarii edentatiei prin punti

Alaturi de avantajele descrise, puntile dentare prezinta si unele dezavantaje,

fata de care stomatologul trebuie sa-si orienteze atitudinea in conversatia cu
pacientul, inainte de inceperea tratamentului propriu-zis. Dezavantajele il determina
pe stomatolog sa fie mai prudent fata de pacientii care manifesta unele pretentii
imposibil de materializat, in prezent, in practica specialitatii noastre.

6
 Din punct de vedere igienic, puntile dentare sunt inferioare protezelor
mobilizabile. Toate tipurile de punti dentare, indiferent de forma si volumul ce il pot
avea, prezinta suprafete, zone sau locuri ascunse, pe care se depoziteaza resturi
alimentare.In general, sunt suprafetele orientate spre mucoasa gingivala care
acopera creasta alveolara. De pe aceste suprafete resturile alimentare nu pot fi
indepartate prin periaj sau prin miscarile partilor moi periprotetice (autocuratire).
Retentiile alimentare sunt mai evidente la corpurile de punte cu suprafete mucozale
mari. Dezavantajul igienic este deosebit de neplacut pentru purtatorii de punti
dentare, se manifesta prin halena a gurii si chiar leziuni ale mucoasei bucale.

In scopul imbunatatirii igienei s-au imaginat corpuri de punte cu forme si

raporturi variate fata de mucoasa crestei alveolare si punti speciale, cunoscute sub
numele de punti mobilizabile si punti demontabile. Puntile speciale sunt indepartate
din cavitatea bucala a pacientului zilnic sau periodic, cum sunt cele demontabile,
pentru a fi igienizate.

In spiritul orientarii profilactice a fost imaginat, pentru zona laterala

mandibulara, un corp de punte cu o forma care sa favorizeze indepartarea resturilor
alimentare la maximum prin mecanismul de autocuratire. Acest corp de punte este
igienic si pentru pacientii cu o igiena bucala deficitara.

Din punct de vedere fizionomic. Puntile dentare din zona frontala sau fronto-
laterala realizate pentru edentatii de 2-3-4 dinti se impune sa fie rezistente la rupere,
nedeformabile, capabile sa suporte presiunile inciz-ocluzale ale dintilor antagonisti.
Conditia rezistentei mecanice inseamna: puntile dentare au o structura de rezistenta
reprezentata de aliajele unor metale.Toate aliajele au aspect cromatic total diferit,
comparativ cu cel al tesuturilor dentare. In scopul redarii aspectului coloristic al
dintior, aliajele sunt acoperite cu materiale ce au culori asemanatoare dintilor
naturali. Aceste materiale sunt reprezentate de rasinile sintetice (rasini acrilice) si de
masele ceramice, cunoscute sub numele de materiale fizionomice. Materialele
fizionomice, pe langa dezavantajul unei rezistente scazute la rupere, au un grad de
transparenta in strat de 1-1,5 mm, ceea ce-I determina modificarea culorii de catre
aliajul pe care il acopera.

Caracteristicile fizico-chimice a materialelor utilizate pentru obtinerea puntilor,

nu asigura nuantele de culori la nivelul fetelor vestibulare si transluciditatea specifica
tesuturilor coronare in zona treimii incizale.

Forma, volumul si aranjamentul dintilor ce formeaza corpul de punte in unele

situatii nu mai pot fi redate. Forma, cu imagine de individualizare, nu este posibil de

7
realizat deoarece structura de rezistenta este reprezentata schematic de o bara
continua cu dimensiuni uniforme.

Volumul dintilor corpului de punte este uneori mai mare, daca intre dintii
naturali au existat spatii (treme, diasteme).Aranjamentul diferit pentru fiecare dinte,
cand au existat usoare suprapuneri, inghesuiri, este de cele mai multe ori numai
schitat, imposibil de reconstituit.

Din punct de vedere al executiei clinico-tehnice. Puntea dentara este realizata

in urma prepararii si amprentarii campului protetic, ceea ce inseamna pentru
stomatologi consum de energie si de timp. In laborator sunt prelucrate aliajele, are
loc procesul topire-turnare in tiparele obtinute dupa ambalarea machetelor, ceea ce
inseamna deasemenea consum de energie si de timp.

Pentru pacient, starea generala de sanatate reprezinta conditia principala care

trebuie sa il faca apt pentru tratamentul edentatiei partiale cu ajutorul puntilor
dentare. Prepararea dintilor stalpi reprezinta momente traumatizante psiho-somatice,
posibile sa declanseze stari emotionale, conflictuale si reflexe, organice nefavorabile
suportarii acestei interventii. Pentru prelucrarea dintilor, uneori este necesara
administrarea unei anestezii, folosind anumite substante a caror actiune secundara
poate sa fie nociva.

Toate aceste dezavantaje, la care se asociaza si sacrificiul de tesuturi dentare

in vederea tratamentului prin punti, mai ales in zona frontala, unde realizarea unui
corp de punte curb, impune utilizarea unui numar sporit de dinti stalpi, ne determina
sa afirmam ca nu in totdeauna cea mai buna indicatie de tratament este puntea
dentara. Nu trebuie neglijat nici pretul ei de cost, atunci cand este confectionata din
aliaje nobile.

In practica, datorita avantajelor pe care le are pentru aparatul dento-maxilar,

si pentru intregul organism, continuam sa o preferam in locul unei proteze partiale.

Campul protetic

Notiunea de proteza dentara ramane totdeauna legata de ansamblul elementelor

morfologice ale zonei unde este asezata, pentru a fi integrata morfofunctional
aparatului dento-maxilar.

In acest context, puntea dentara are unele formatiuni anatomice raporturi de

contact, iar de altele se fixeaza (dintii restanti, limitanti spatiului edentat). Toate
aceste elemente morfologice sunt cunoscute sub numele de camp protetic.

Campul protetic este necesar sa fie totdeauna studiat, analizat si cunoscut,

deoarece influenteaza conceperea, functionalitatea si prognosticul puntii dentare.

8
 Analiza campului protetic in scopul unei cunoasteri temeinice este posibila daca
sunt corelate datele obtinute la examenul clinic al pacientului, al modelului arcadelor
si radiografiilor.

Valoarea examenului modelului de studiu este reprezentata de urmatoarele:

ofera, in mod foarte vizibil, toate elementele anatomice ale campului protetic, este
posibila o examinare directa a tuturor fetelor dintilor restanti, sunt apreciate pozitiile
dintilor restanti ce vor fi folositi ca dinti stalpi, este evaluat raportul care se va stabili
intre corpul de punte la nivelul fetelor ocluzale cu dintii antagonisti, apare evidenta
necesitatea eventualelor interventii pentru modelarea suprafetelor ocluzale ale
acestora si este utilizat pentru unele probe de modelaj in ceara a viitorului corp de
punte, sau pentru proba unor fatete prefabricate din portelan sau din acrilat.

Elementele componente sunt: dintii stalpi in edentatiile frontale si dintii

omologi de pe cealalta hemiarcada, dintii antagonisti si creasta edentata.

Dintii stalpi de punte sunt dintii naturali ce delimiteaza spatiul edentat la

ambele extremitati sau numai la o extremitate (pentru puntile cu extensie), care vor
fi preparati pentru a fi confectionate elementele de agregare. In edentatiile mai
intinse (fronto-laterale), sunt folositi si dinti vecini dintilor limitanti ca dinti stalpi,
pentru a prelua o parte din presiunile masticatorii.

In special pe modelul de studiu se observa, consecutiv edentatiei, ca dintii

stalpi pot suferi modificari privind pozitia lor pe arcada, ca axul de implantare este
altul. Raportul intre partea coronara, extraalveolara si cea intraalveolara sa fie
schimbat, caliatatea implantarii sa prezinte reduceri insemnate. Deplasarile dintilor,
cunoscute sub numele de migrari, au directia intotdeauna orientata spre spatiul
edentat. Aceste migrari se pot produce in doua planuri: in plan orizontal si in plan
vertical.

Migrarile in plan orizontal reprezinta rezultatul deplasarii dintelui de-a lungul

apofizei alveolare spre spatiul edentat. Consecinta migrarii este micsorarea spatiului,
cu aparitia concomitenta a dificultatilor in dimensionarea mezio-distala a dintilor de
inlocuire a viitoarei punti dentare.

Migrarile insotite de inclinari ale dintilor limitanti spatiului edentat, impun

sacrifici mari de tesuturi dentare pentru crearea conditiilor de introducere (insertie) a
lucrarii finite.

Dintii antagonisti sunt dintii existenti pe maxilarul (arcada) opusa,

corespunzator spatiului edentat.

9
 Creasta alveolra rezulta in urma atrofiei procesului alveolar dupa pierderea
dintilor. Gradul de atrofie este influentat de mai multi factori, printre care si de
cauzele care au determinat edentatia. Atrofia este mai mare la cei la care cauza
pierderii dintilor a fost parodontopatia. Atrofia este mai redusa la cei la care extractia
a fost determinata de carie si de complicatii ale acesteia. Atrofia este proportionala
cu perioada de timp scursa de la edentare si cu intensitatea traumatismelor produse
la nivelul peretilor alveolari in momentul extractiei. Interventiile laborioase, cu
distrugeri marcate a peretilor alveolari, vor fi urmate de creste alveolare atrofiate.
Creasta este analizata pe model din punct de vedere al dimensiunii si al formei,
deoarece conditioneaza alegerea tipului de raport de contact pe care il va avea
corpul de punte cu varful crestei.

10