Evoluţia clinică a naşterii

Realizat: Ilies Lilia, S1701

Evoluţia clinică a naşterii în perioada
întâi
 Perioada naşterii cu cea mai lungă durată este prima perioadă - perioda
de dilatare a colului uterin, care la primipare este de 10-11 ore, iar la
multipare - 6- 7 ore (se explică prin mecanismele diferite de dilatare a
colului uterin).
 La unele gravide naşterea este precedată de prodroam ele travaliului.
Contracţiile musculaturii uterine se asociază la unele parturiente cu
senzaţii de dureri puternice. La majoritatea, însă, durerile sunt moderate
şi uşor suportabile. în dinamica perioadei I a naşterii fiziologice, în baza
estimării contracţiilor uterine, procesului deschiderii colului uterin şi
înaintării părţii prezentate a fătului prin canalul de naştere, sunt
clasificate 3 faze (E. Friedman, 1982).
Faza I (faza de latenţă), perioada de pregătire după E. Friedman, începe o dată cu
apariţia contracţiilor uterine regulate şi se încheie cu ştergerea colului uterin şi
deschiderea lui cu 4 cm. Faza respectivă durează la primipare, în medie, 6,5 ore, la
multipare - 5 ore; viteza deschiderii constituie 0,35 cm/oră. Durata fazei depinde de
gradul de pregătire a căilor de naştere;
Faza II (activă) se caracterizează printr-un travaliu intens, deschiderea colului de la
4 până la 8 cm (viteza de deschidere 1,5-2 cm/oră la primipare şi 2-2,5 cm/ oră la
multipare) şi prin scurgerea lichidului amniotic;
Faza III este caracterizată printr-un temp mai lent al naşterii; faza durează 1 - 2 ore,
începe la deschiderea colului uterin mai mult de 8 cm şi finalizează cu deschiderea
completă a orificiului uterin.
 Tempoul deschiderii colului uterin depinde în direct de capacitatea contractilă
a miometrului, rezistenţa colului uterin şi combinarea acestor factori. Punga
amniotică se rupe, de regulă, în vârful unei contracţii în prezenţa colului
deschis complet (sau aproape complet); se scurg 100-200 ml de lichid
amniotic. Se înregistrează mai rar, ca o complicaţie a naşterii, scurgerea
prematură, precoce sau tardivă a lichidului. Scurgerea prematură a lichidului
amniotic are loc în cazul ruperii pungii până la momentul debutului
contracţiilor uterine regulate. Scurgerea lichidului amniotic este precoce până
la deschiderea colului uterin de 7-8 cm. Dacă punga fetală este intactă la
deschiderea completă a colului - scurgerea lichidului amniotic va fi tardivă.
Menţionăm că în perioada I au loc procese de pregătire a căilor de naştere
pentru trecerea prin ele a fătului şi elementelor fetale.
Evoluţia clinică a naşterii în perioada a
doua
 După deschiderea completă a colului uterin (fig. 50-51), începe perioada a doua de
naştere - de expulsie a fătului. Expulsia fătului se produce datorită fenomenelor
care au loc în această perioadă: contracţiilor musculaturii uterine şi celor ale
peretelui abdominal, mecanismului de naştere al fătului, dilataţiei perineului,
dilataţiei orificiului vulvar, eforturilor de screamăt care apar reflex în momentul
când partea prezentată ia contact cu planşeul pelviperineal. Eforturile expulsive
sunt involuntare şi pot fi dirijate de către medic în colaborare cu parturienta. în
momentul când parturienta simte necesitatea efortului de screamăt, ea face o
inspiraţie profundă, nu permite aerului să iasă pe gură sau pe nas, timp de 10-15
secunde se screme (acest efort împinge fătul prin canalul de naştere spre ieşire).
Urmează o expiraţie scurtă, apoi iarăşi un nou efort de screamăt. în timpul unei
contracţii parturienta va efectua 2-3 eforturi expulsive. Ele apar la fiecare 2-3
minute cu o durată de 45-60 secunde. Menţionăm că la eforturile de screamăt
participă practic toată musculatura corpului şi membrelor. în pauza dintre
contracţii întreaga musculatură se relaxează, respiraţia devine ritmică şi profundă.
După câteva scremete perineul posterior se dilată treptal, el bombează, distanţa
dintre anus şi coccis se măreşte din ce în ce mai mult, anusul se deschide.
 Fiind compresionat de partea prezentată (în prezentaţia craniană - capul fetal) se
dilată şi bombează şi perineul anterior, distanţa anovulvară se măseşte progresiv până
la 8-10 cm. Urmează dilatarea inelului vulvar. în timpul eforturilor expulsive capul
apare din fanta vulvară din ce în ce mai mult, iniţial retrăgându-se în intervalul dintre
contracţii {fig. 56). Cu timpul, capul nu se mai retrage în fanta vulvară, deci el s-a
degajat din canalul dur. Urmează degajarea din canalul moale (fig. 57), care este
dirijată de către moaşă prin intermediul manevrelor obstetricale. Capul se naşte prin
extensie progresivă (fig. 58). Marginea perineului este depăşită succesiv de către
occiput, partea bregmatică, fruntea, nasul, gura şi bărbia fetală. Imediat după
naştere, capul, dacă nu este susţinut, cade înspre anusul matern.
 Extensia fantei vulvare de către prezentaţie duce la apariţia, degajarea şi
naşterea capului. Urmează rotaţia externă a capului cauzată de rotaţia internă a
umerilor. Direcţia rotaţiei depinde de poziţie: dacă occiputul a fost iniţial orientat
spre stânga (poziţia I), atunci occiputul va roti spre stânga (cu faţa către coapsa
dreaptă a mamei); în poziţia a II occiputul va roti spre dreapta (fig. 59). Când
rotaţia internă a trunchiului fetal este finalizată, umărul anterior se află în
spatele simfizei, iar cel posterior - pe perineu, pe care îl extinde (fig. 60). Primul
se va naşte umărul posterior, apoi cel anterior (fig. 61). Corpul şi membrele
inferioare sunt expulsate rapid.
 Copilul născut începe să respire, strigă puternic, îşi mişcă activ
membrele, tegumentele devin roze. Parturienta este istovită, însă îşi
revine treptat după suprasolicitările impuse de expulsia fătului.
Respiraţia este regulată. Pulsul, accelerat în perioada a doua a naşterii,
se normalizează. După naşterea copilului pot să apară frisoane, uneori
puternice, care se explică prin pierderile mari calorice în timpul
eforturilor de screamăt. Durata perioadei a II-a este de 1-1,5 ore la
primipare şi de la 15 minute până la 1 oră la multipare.
Evoluţia clinică a naşterii în a perioada a
treia (delivrenţa placentei)
 Dezlipirea placentei de peretele uterin se efectuează în exclusivitate prin forţa
contracţiilor uterine, însă până la apariţia acestora, uterul un anumit timp se
află în repaus. Durata perioadei de repaus este diversă pentru fiecare naştere:
cu cât naşterea este mai îndelungată, cu atât mai mult timp necesită uterul
pentru odihnă şi restabilirea energiei musculare. Contracţiile uterine din
perioada de delivrenţă sunt, de regulă, nedureroase, mai cu seamă la
primipare. Multiparele le simt foarte clar. Potrivit opiniei lui Fabr, pentru
decolarea placentei sunt necesare 8-20 contracţii uterine, iar uneori şi mai
multe, în special dacă uterul a fost extenuat în urma naşterii prelungite.
Imediat după naşterea copilului, fundul uterin se găseşte la nivelul ombilicului,
în timpul fiecărei contracţii uterul devine mai dur, mai îngust, se aplatizează
treptat, iar fundul uterin se palpează mai sus de ombilic şi se deplasează la
dreapta lateral.
 Aceasta ne indică că placenta s-a
dezlipit de la loja placentară a uterului.
Dacă placenta coboară din cavitatea
uterului în segm entul inferior, atunci
deasupra sim fizei se palpează o
bombare a lui. în unele cazuri placenta
este expulsată în vagin. înălţim ea şi
forma uterului în perioada a treia.
 Coborârea placentei este urmată de excitaţia terminaţiilor nervoase ale plexului
sacral şi apariţia efortului de screamăt, care duc la eliminarea placentei
decolate. Concomitent se observă o sângerare care este mai voluminoasă în cazul
dezlipirii placentei de la periferie (tipul Duncan). Volumul de sânge pierdut în
perioada de delivrenţă este în medie de 250 ml, şi nu trebuie să depăşească 400
ml (0,5% din masa corpului parturientei). Această hemoragie este fiziologică şi nu
influenţează negativ organism ul feminin. Durata perioadei de delivrenţă
fiziologică este de 10-15 min. şi nu va depăşi 30 de min. După naşterea placentei
în condiţii fiziologice sângerarea încetează. La aceasta contribuie contracţia şi
retracţia muşchilor uterini; structura spiralată a vaselor provoacă torsionarea
specifică a acestora în timpul contractării şi în final, în regiunea lojei placentare
are loc formarea locală de trombi. Dereglarea procesului normal de dezlipire,
decolare şi expulsie a placentei provoacă hemoragii patologice. După expulsia
placentei femeia se află în perioada post-partum (de lăuzie), în această perioadă
femeia se numeşte lăuză.