CURS 3

Elementele componente ale protezei

scheletate

PROF. DR. HABIL. EARAR KAMEL

Conectorii principali

➢ Definitie - Sunt elementele transversale ale protezei scheletate care unesc componentele protezei de
pe o parte a arcadei cu cele de pe partea opusa. Astfel conectorul principal poate uni seile protezei
intre ele sau o sa de elementele de mentinere, sprijin si stabilizare.

Caracteristici comune conectorilor principali

a. Rigiditatea
b. Profilaxia țesuturilor campului protetic
b. Confortul pacientului.
Clasificarea conectorilor principali
A. MANDIBULARI
• bara linguala
• bara sublinguala
• bara linguala cu croșet continuu
(bara linguala dubla)
• placa dento-mucozala mandibulara
• bara vestibular
• conectorul principal dentar
B. MAXILARI
• placuta mucozala cu latime redusa
• placuta mucozala cu latime mare
• placuta fenestrata (mucozala anterioara si
posterioara)
• placuta mucozala in forma de “U”
• placa palatinala completa
• conectorul principal sub forma de bara
 Clasificarea conectorilor principali

CONECTORI PRINCIPALI MANDIBULARI

BARA LINGUALA

Indicații: inalțime de cel puțin 9mm. a procesului alveolar

intre fundul de sac lingual și parodonțiul marginal

Poziție:

• este plasata in dreptul versantului lingual al procesului alveolar mandibular, intre parodonțiul
marginal și fundul de sac lingual
• fața de parodonțiul marginal, marginea superioara a barei linguale se afla la o distanța de 4-
5mm.
• extremitatea inferioara este plasata in fundul de sac lingual, astfel incat sa nu impiedice
mobilitatea fiziologica a planșeului bucal sau a frenului limbii
• plasarea cat mai aproape de planșeul bucal evita interferența cu limba in timpul diferitelor funcții
și evita retențiile alimentare sub bara
BARA SUBLINGUALA
• Se folosește cand inalțimea planșeului bucal nu
permite plasarea marginii superioare a barei linguale
la cel puțin 4 mm. de marginea gingivala.
• Pe secțiune forma conectorului este de
picatura, la fel cu bara linguala.
• Se plaseaza posterior fața de dispunerea
normala a barei linguale, paralel cu porțiunea
anterioara a planșeului bucal.
Indicații:
• in locul placuței dento-mucozale, doar daca
nu interfera cu mișcarile frenului limbii
• in locul barei linguale daca anatomia campului
protetic presupune o deretentivizare masiva, pentru
plasarea barei linguala
Contraindicații:
• prezența torusului mandibular masiv
• inserția inalta a frenului lingual
• interferența cu mișcarile planșeului bucal
CROSETUL CONTINUU

• Se mai numește și bara linguala dubla sau bara lui Kennedy.

• Însumeaza proprietațile barei linguale și placuței dento-mucozale mandibulare.
• Marginile superioara și inferioara au aceeiași dispoziție ca și in cazul placuței dento-
mucozale mandibulare, doar ca cele doua componente nu mai sunt unite de o suprafața
metalica, lasand libere supafețele linguale ale dinților inferiori și papilele gingivale.
• Este utilizat mai ales la protezele terminale bilaterale.
• Prelungește brațele opozante ale croșetelor.
• Este plasat pe fața linguala a dinților frontali, supracingular, cand dinții au o inalțime
suficienta.
• Este obligatoriu sa se sprijine la extremitați pe pinteni ocluzali sau incizali.
• Pe secțiune este semioval.
• Dimensiuni: lațime = 2-3mm., grosime maxima = 1mm
PLACA DENTO-MUCOZALA MANDIBULARA

• se plaseaza intre fundul de sac lingual și zona supracingulara a dinților frontali

• extremitatea inferioara are pe secțiune forma barei linguale și nu trebuie sa jeneze mobilitatea
fiziologica a planșeului bucal sau a frenului limbii
• spre superior se continua cu o placuța metalica subțire de 0,4-0,5mm., care se termina pierdut
pe dinții frontali supracingular. În regiunea laterala placaajunge pana in apropierea fețelor ocluzale
ale dinților restanți
• interdentar ajunge pana la nivelul punctelor de contact dintre dinți
• la nivelul parodonțiului marginal și al papilei
interdentare placa trebuie sa fie ușor distanțata, prin
foliere de 0,2mm

indicații: -in cazuri de atrofie marcata a crestelor in edentațiile

terminale
-in edentații terminale insoțite de breșe suplimentare
frontale, pe placa fiind fixați dinți artificiali frontali
roluri: aceleași ca și croșetul continuu
BARA VESTIBULARA
indicatii:
- in situatiile de insertie inalt a planseului bucal
- in cazuri clinice ce prezinta o lingualizare mare
a dintilor frontali
- torus exagerat
forma, dimensiunile, plasarea fata de mucoasa
procesului alveolar si parodontiu sunt asemanatoare
ca pentru bara linguala
lungimea este mai mare decat la bara linguala
dezavantaje:
- confortul pacientului
- produce modificari ale reliefului bucal
- produce iritatii ale mucoasei
CONECTORUL PRINCIPA L DENTAR
-Este un croșet continuu, mai lat si mai gros, ale carei
extremitați se termina in seile protezelor.
Indicații: in cazurile de insertie inalta a planseului
bucal asociate cu dinti restanti frontali, inalti si
verticali.
PLACUTA MUCOZALA CU LATIME REDUSA

Indicatii: edentatii laterale (clasa a III-a) in care proteza

scheletata are sprijin dento-parodontal.
Dimensiuni: latimea placutei este egala cu marimea spațiului
edentat, iar grosimea va fi de 0,60mm.
Desi este in contact cu mucoasa bolții palatine, nu transmite
presiuni suportului muco-osos deoarece proteza are sprijin dento-
parodontal.
Daca exista torus palatin sau rafeu median proeminent este
necesara despovararea acestor zone.Grosimea folierii este in
functie de marimea torusului(0,5-1 mm) sau rafeului median(0,3-
0,4 mm).
PLACUTA MUCOZALA CU LATIME MARE

Indicatii: -edentatii terminale (clasa I și a II-a) cand crestele sunt bine reprezentate, exista mai
mult de 6 dinti restanti, iar torusul este absent sau de mici dimensi
-edentatii latero-terminale
Acopera aproximativ 2/3 din suprafata boltii palatine.
Limita anterioara ajunge in zona rugilor palatine si este reprezentata de o linie imaginara ce
uneste cei mai anteriori pinteni. Aceasta margine trebuie sa se termine in depresiunea dintre 2
rugi palatine si nu pe proeminenta unei rugi, deoarece marginea prea reliefata este usor
sesizata de limba si deci inconfortabila pentru pacient
Limita posterioara este ceva mai anterioara de linia Ah.
Latimea trebuie sa fie cel putin egala cu lungimea seilor.
În zona de unire cu seile metalice este mai groasa si prezinta un prag extern si unul mucozal,
la care se va termina acrilatul seilor.
jonctiunea cu conectorii secundari se face in unghiuri rotunjite.
Sunt necesare despovararea torusului si a rafeului median, precum si folierea rugilor palatine
(0,20-0,30 mm).
Îmbunatateste mentinerea prin fenomenul de adeziune.
În dreptul dintilor laterali este necesara decoletarea, placuta trecand obligatoriu la 5 mm.
de parodontiul marginal
PLACUTA FENESTRATA
(MUCOZALA ANTERIOARA SI POSTERIOARA

Indicatii: -torus palatin mare situat in mijlocul bolții palatine

-pacienții tolereaza cu dificultate o placa palatinala completa
-in toate tipurile de edentații
Are forma de paralelogram cu unghiurile rotunjite.
Lasa libera zona centrala a boltii palatine.
Este cel mai rigid conector principal si cel mai putin utilizat.
Placuta anterioara este mai lata, avand cam 6-9 mm; se plaseaza cu marginea
anterioara la cel putin 5 mm de parodontiul dintilor restanti, paralel cu acesta intre
doua rugi palatine, fara sa depaseasca pintenii cei mai anteriori.Fata externa a
placutei anterioare trebuie sa redea forma anatomica a zonei pe care se aplica.
Placuta posterioara este mai ingusta, avand 4-5 mm latime si ajunge pana in
apropierea liniei AH;pe sectiune trebuie sa fie semiovala, aspectul fiind asemanator
cu al unei bare.
Placuta anterioara si posterioara vor fi unite de doua benzi laterale de 5-6 mm
latime , plasate paralel cu parodontiul marginal al dintilor laterali si la o ditanta de 5
mm de acesta.
PLACUTA ÎN FORMA DE “U”
Este indicata numai in cazurile in care exista un
torus palatin mare, plasat posterior pana aproape
de limita distala a palatului dur
Marginea anterioara se plaseaza la cel putin 5
mm de parodontiul marginal al dintilor frontali si
laterali, iar marginea posterioara ajunge pana in
apropierea bazei torusului.
Pentru a fi suficient de rigid, se recomanda ca
acest conector sa aiba grosimea de 0,6 mm.
PLACUTA DENTO-MUCOZALA
Indicatii:
o cand exista mai putini dinti restanti (numai
grupul frontal)
o cand exista creste bine reprezentate
o cand exista torus palatin situat posterior
o in edentații care se asociaza cu breșe
frontale, dinții artificiali fiind fixați in conectorul
principal
Placuta dento-mucozala ajunge pe dintii frontali
pana in regiunea supracingulara, la acest nivel
marginea conectorului fiind subtiata, se pierde lin
PLACA PALATINALA COMPLETA
Indicatii:
cazuri clinice cu puțini dinți restanți (frontali sau
laterali) si creste atrofiate
Marginea anterioara ajunge pe dinții frontali,
supracingular.
Sprijinul dento-parodontal se asigura prin
crearea de trepte supracingulare pe C. si I.C. sau
prin realizarea unor gheruțe incizale, nefizionomice.
Interdentar placa ajunge pana la nivelul
punctelor de contact dintre dinți.
Limita posterioara este reprezentata de linia Ah.
Grosimea placii este de 0,40 mm.
CONECTORUL PRINCIPAL MAXILAR SUB FORMA
DE BARA
Este un conector cu o lațime mai mica de 8mm. = bara palatinala
Dezavantaje:
flexibil, datorita lațimii reduse
prea voluminos
nu ofera rezistența și suport decat printr-o ingroșare importanta
inconfortabil pentru pacient
Indicații:
- edentațiile de clasa a III-a Kennedy, cu unul sau doi dinți absenți pe
fiecare hemiarcada
BARA PALATINALA DUBLA
Este alcatuita dintr-o bara anterioara și una posterioara.
Are aceleași dezavantaje ca și bara palatinala simpla.
Pentru a fi un conector rigid este necesara ingroșarea celor 2 bare.
Este foarte voluminos și interfera cu funcțiile limbii.
 CONECTORII SECUNDARI
- conectori secundari care unesc croșetele cu conectorul principal
- conectori secundari care unesc elementele de menținere indirecta sau pinteni auxiliari cu
conectorul principal
- conectori secundari care unesc șeile protetice cu conectorul principal
- conectori sec. care indeplinesc funcția de braț retentiv pentru anumite tipuri de croșete
SEILE PROTETICE
Acopera crestele edentate, oferind suport dinților artificiali.
Participa la transmiterea forțelor masticatorii catre țesuturile campului
protetic.
Funcții: - refac funcția masticatorie
- refac funcția estetica, in cazul protezarii edentațiilor de clasa a IV-a
Kennedy

Clasificarea șeilor
Dupa clasa de edentație protezata:
șei cu suport dentar
șei extinse distal
Dupa materialul din care sunt confecționate:
șei acrilice
ței metalice
Șeile cu suport dentar
Șeile cu suport dentar sunt indicate in protezarea edentațiilor clasa a III-a și a IV-a Kennedy.
Reprezinta o punte de legatura intre dinții stalpi, care previne migrarea orizontala a dinților
limitrofi breșei și migrarea verticala a dinților antagoniști.
Nu necesita captușiri
Șeile extinse distal
Șeile extinse distal sunt indicate in protezarea edentațiilor de clasa I și a II-a Kennedy.
Au rol și in retenția și stabilitatea PPS.
Porțiunea meziala a șeii este susținuta de pintenul ocluzal, iar porțiunea distala este susținuta
de țesuturile subiacente.
Se extinde distal cat mai mult, pentru ca presiunile masticatorii sa fie aplicate pe o arie cat
mai larga.
Șeile protetice
Cele mai folosite sunt șeile acrilice, datorita avantajelor clinice și tehnice.
Șeile metalice sunt mai puțin folosite datorita dificultaților tehnice, deoarece sunt foarte greu sau
imposibil de captușit și/sau reparat.
Șeile metalice sunt indicate in edentațiile de clasa a III-a.
Avantajele șeilor protetice:
o Reproduc cu fidelitate detalii anatomice și lipsa deformarilor.
o Raspuns tisular mai bun.
o Conductivitate termica.
o Greutate și grosime redusa
Arcadele dentare artificiale
o Înlocuiesc dinții naturali pierduți.
o Reprezinta componenta ”care se vede”, care
asigura o masticație eficienta și o fonetica
corespunzatoare
Alegerea dinților artificiali
o Dintii restanti si dintii antagonisti constituie
repere importante, la care se adauga inaltimea
spatiului protetic si morfologia crestei alveolare (lata,
inalta, ascutita, atrofiata)
o În zona frontala, sunt alesi sa corespunda
culoarea, marimea si forma cu a dintilor vecini. În
edentatii frontale sunt alesi dupa testele corelatiei
dento-faciale.
o Relieful fetei ocluzale al dintilor laterali este
dependent de relieful ocluzal al dintilor antagonisti
Tipuri de dinți artificiali
1. Dinți prefabricați din ceramica (rar folosiți)
2. Fațete din ceramica (caracter istoric)
3. Dinți ceramici arși pe scheletul PPS (in cazul
inchiderii unei breșe frontale reduse, concomitent cu
protezarea unei breșe intinse)
4. Dinți prefabricați din rașini acrilice
5. Dinți acrilici confecționați in laborator
6. Dinți metalici (rar folosiți
ELEMENTELE DE MENTINERE, SPRIJIN SI STABILIZARE

Elementele de mentinere au rolul sa impiedice desprinderea protezei de pe campul protetic.

Elementele de sprijin se opun tendintelor de infundare a protezei pe campul protetic.
Elementele de stabilizare se opun tendintei de deplasare a protezei in plan orizontal.
Se impart in doua categorii:
Elemente principale (mecanice):
- elementele cu actiune directa: crosetele si mijloacele speciale elementele cu actiune
indirecta: mijloace antibasculante
Elemente auxiliare: adeziunea, retentivitatile anatomice ale campului protetic, tonicitatea
musculara, frictiunea dintre elementele protezei si dintii restanti.
CROSETELE
Sunt realizate in scopul stabilizarii pe campul
protetic.
Clasificare :
o modelate din sarma- crosete din sarma
o din aliaje turnate- crosete turnate
o modelate ca produse fabricate - crosete
prefabricate
o combinand cele trei procedee - crosete mixte
Functiile crosetelor
o Mentinerea
o Stabilizarea
o Sprijinul
o Încercuirea
o Reciprocitatea
o Pasivitatea
Crosetele turnate
Sunt obtinute prin turnare, modelate din ceara
sub forma de macheta odata cu celelalte parti
componente ale protezei si turnate deodata.
Prezinta un contact in suprafata cu dintele
respectiv, spre deosebire de crosetele din sarma,
care au contact linear.
Din acest punct de vedere, crosetele turnate
sunt mai neigienice decat cele din sarma
Clasificarea croșetelor turnate
1. crosete circulare
2. crosete divizate descrise de Roach
3. crosete Ney
4. crosete cu forme particulare
Crosetele circulare
Prezinta bratele (retentiv si opozant) in contact
cu dintele stalp pe o suprafata mare, aproape il
incercuieste.
Clasificare:
dupa numarul dintilor pe care se aplica
dupa numarul total al bratelor din care se compun
crosetele
dupa numarul bratelor active elastice
dupa numarul conectorilor secundari si dupa pozitia
lor topografica
Crosetul Ackers (circular cu 3 brate)
Este caracteristic crosetelor circulare.
Este alcatuit din 5 elemente componente:
-1 este elastic (retentiv)
-4 sunt rigide (corpul, conectorul secundar, bratul
reciproc si pintenul)

Funcțiile croșetului Ackers

– bratul retentiv prin portiunea elastica
subecuatoriala se opune tendintei de desprindere a
protezei de pe campul protetic
– pintenul ocluzal, bratul reciproc si portiunea
supraecuatoriala rigida a bratului retentiv, impiedica
infundarea si deplasarile laterale ale protezelor
– bratul reciproc neutralizeaza forta bratului
retentiv cand traverseaza ecuatorul dintelui, pentru
ca dintele pe care este aplicat sa nu fie mobilizat in
momentul insertiei si dezinsertiei protezei de pe
campul protetic
Crosetul Bonwill
(crosetul circular cu 6 brate)
Caracteristici morfo-functionale:
este alcatuit din 6 brate (doua retentive, doua reciproce si doi pinteni)
este biactiv
este bidentar
poate fi considerat un dublu croset Ackers
este recomandat pe molari sau premolari, intre care exista trema
Crosetele divizate Roach
Caracteristici:
– bratul retentiv poseda conector secundar propriu ce pleaca direct din
saua protezei
– bratul retentiv este mai elastic decat cel al crosetelor circulare
– bratul retentiv ramane situat in zona cervicala a dintelui stalp și este mai
putin vizibil decat bratul retentiv al crosetelor circulare
– prezinta contact cu dintele stalp, pe o suprafata mai mica decat cele
circulare
– toate crosetele divizate sunt compuse din 6 elemente
– bratul opozant, corpul, pintenul ocluzal si conectorul secundar rigid, sunt
identice cu ale crosetelor circulare primele crosete divizate descrise de
Roach prezinta bratele elastice in forma de litere si au fost notate cu ajutorul
unui sistem memotehnic, cu numele de “CLUSTIR”
Crosetul divizat cu bratul in „T”
– Este tipul reprezentativ al crosetelor divizate
– Elemente comune cu crosetul circular cu trei
brate:
corpul situat pe o fata proximala
pintenul asezat in lacasul ocluzal
bratul opozant (reciproc) situat in zona
supraecuatoriala de pe fata orala a dintelui stalp
bratul activ are forma literei „T” cu un segment
transversal asezat pe dinte si un segment vertical
plasat in dreptul procesului alveolar
– Este format din sase elemente componente:
patru rigide si doua elastice
Segmentul transversal sau dentar incercuieste 2/3
din fata vestibulara a coroanei, este in contact cu
zona subecuatoriala.

Segmentul vertical sau alveolar uneste segmentul

dentar cu saua protetica.
Crosetele Ney
Sunt 6 tipuri.
Primele patru crosete Ney rezulta dintr-o
combinatie intre crosetele circulare si divizate, sunt
biactive, utilizate mai mult.
Ultimele doua sunt circulare monoact
Crosete prefabricate
Sunt realizate din elemente prefabricate
obtinute industrial prin ambutisare, in diferite forme.
Elementele prefabricate sunt confectionate din
aliaje de crom-nichel.
Elementele fabricate sub forma literei T, Y sau
cruce sunt comercializate impreuna cu setul de clesti
necesari pentru efectuarea modelarii.
Din elementul prefabricat in forma literei T se pot
realiza crosete divizate cu bratul elastic in forma de T
sau in semi T sau un croset cu doua brate.
Elementul prefabricat in forma de “cruce”
permite confectionarea crosetului circular cu trei
brate monoactive.
Elementele prefabricate sunt modelate dupa
proiectul facut pe model, respectandu-se regulile
enumerate la crosetele din sarma.
Crosetele mixte
Aceste crosete sunt obtinute prin
tehnologii diferite: bratele retentive sunt
modelate din sarma, iar celelalte
elemente sunt confectionate prin turnare
(pinteni, brat reciproc, corp, conector
secundar).
Sunt apreciate mai mult decat alte
tipuri, deoarece nu prezinta
dezavantajele bratelor retentive turnate,
ci avantajele bratelor elastice din sarma.
Clasificarea sistemelor speciale
1. culise
2. capse
3. telescoape
4. bare cu calareti
5. sisteme magnetice sisteme

CULISELE
Cele doua componente ale acestora sunt reprezentate de matrice si de patrice.
Matricea are aspect tubular, forma sectiunii trasnversale este diferita.
Patricea patrunde in interiorul matricei, fiind cu aceeasi forma in sectiune transversala.
Clasificarea culiselor: -dupa forma sectiunii trasnversale sunt: circulare, trapezoidale, ovale, in
forma literei T sau
- dupa pozitie, sunt : extracoronare si intracoronare
-dupa functionalitate: activabile si neactivabile
Dupa un timp de utilizare, eficienta lor diminua datorita scaderii fortei de frictiune dintre
matrice si patrice, ceea ce atrage dupa sine schimbarea lor sau confectionarea altei proteze.
CAPSELE
Sunt mecanisme minuscule, formate din doua
parti componente reprezentate de matrice si
patrice.
Patricea se lipeste pe capacul unui dispozitiv
radicular care se cimenteaza la o radacina dentara.
Matricea este fixata in saua protezei
Toate capsele sunt activabile, fie prin
indepartarea cu o lama de bisturiu a jumatatilor
patricei, sectionata partial in sens axial, fie prin
strangerea celor 2, 4 sau 8 folii ale matricei,
sectionate partial.
Tubul este eliminat dupa polimerizarea acrilatului
seii, in locul lui ramane spatiul liber.
Indicatia capselor este in special in edentatia
subtotala.
Clasificarea capselor este facuta dupa forma
patricei, care poate fi:cilindrica si sferica
TELESCOAPELE
o Sunt constituite din cape cilindrice sau
cilindroconice, cimentate pe dintii restanti si coroane
turnate cu grosime totala, fixate la saua protezei.
o Telescoparea este caracterizata de o suprafata
de frictiune mare, ceea ce reprezinta o conditie
favorabila pentru mentinerea si stabilitatea protezei
pe campul protetic.
o Functionalitatea telescoapelor este diminuata in
timp prin scaderea fortei de frictiune dintre cele
doua suprafete, posibilitati de activare nu exista.
BARELE CU CALARETI
Se compun dintr-o parte fixa sub forma unei bare cu diferite
profile(rotunda, ovalara, patrata, dreptunghiular-lamelara), solidarizata la
coroanele care acopera dintii ce marginesc edentatia sau la dispozitive
radiculare cimentate pe radacinile unor dinti restanti de o parte si o parte
mobila sub forma de jgheab metalic fixat la saua protezei
Caracteristici clinico-tehnico-terapeutice
indicate in edentatii frontale, laterale si subtotale
au eficienta optima din punct de vedere al mentinerii, sprijinului si
stabilizarii protezei pe campul protetic
sunt invizibile - pronuntat aspect estetic
functionalitatea se mentine timp indelungat deoarece sunt activabile
indicatia este conditionata de inaltimea spatiului protetic
pentru cele solidarizate radicular, apare necesitatea amputarii
coroanelor dentare, fata de care pacientii au retineri
Sistemele magnetice
Pentru a fi eficiente, sistemele magnetice trebuie sa indeplineasca
cateva cerinte importante si anume: intensitate si permanenta magnetica
cat mai ridicate, la dimensiuni cat mai mici.
Din 1978 au aparut aliaje magnetice din cobalt-samariu, care au o
intensitate magnetica de 10 ori mai mare si o permanenta magnetica de 40
de ori mai mare decat a oricarui aliaj magnetic cunoscut.
Un astfel de sistem magnetic de mentinere a protezelor a fost brevetat
de prof. Gillings din Sidney. Forta de atractie magnetica a unui astfel de
magnet de uz protetic este de 100-400 g, iar permanenta magnetica de 10
ani.
O unitate magnetica utilizata pentru mentinerea protezelor este
alcatuita dintr-un dublu magnet de mici dimensiuni, cu polii inversati, ceea
ce dubleaza forta magnetica.
Acest mini-magnet este acoperit cu o capsula de otel inoxidabil, in
grosime de 0,20-0,25 mm, care protejeaza magnetul de mediul bucal si
limiteaza si campul magnetic exterior.
Magnetul se fixeaza in baza protezei, in dreptul unei radacini
dentare acoperite de un dispozitiv radicular, turnat dintr-un aliaj magnetizabil
(Keeper) ce contine cobalt-platina.
BIBLIOGRAFIE

 1. N. Forna, Tratat de protetica clinică și terapia edentației parțial

întinse, Iași, Ed. GR. T. Popa, 2008
 2. D. Bratu, E. Bratu, S. Antonie, Restaurarea edentațiilor parțiale prin
proteze mobilizabile, Ed. Medicală, București, 2008