Universitatea de Medicină și Farmacie „Dunărea De Jos ” Galați

TEHNICĂ DENTARĂ, Anul II

Disciplina NOȚIUNI DE PROTETICĂ DENTARĂ MOBILIZABILĂ ȘI MOBILĂ

An universitar 2021-2022, semestrul I

I. Elementele structurale ale protezei parțial

mobilizabile acrilice: șeile protetice, arcada
dentară artificială, elemente de menținere și
stabilizare.
II. Proteza parțială mobilizabilă flexibilă.

Lucrare practică nr. 4 - 5

I. Elementele structurale ale protezei parțial
mobilizabile acrilice: șeile protetice, arcada
dentară artificială, elemente de menținere și
stabilizare.

Lucrare practică nr. 4

 Structura protezei parţiale acrilice
◦ Proteza parţială acrilică este compusă din următoarele elemente:

1. Şeile protezei
2. Arcada dentară artificială
3. Conectorul principal
4. Elementele de menţinere, sprijin şi stabilizare
 1. Şeile acrilice
◦ Şeile reprezintă principalele elemente ale protezelor parţial amovibile, în contact direct cu creasta edentată, ce
refac din punct de vedere morfo-funcţional deficitul produs prin edentaţie, având următoarele caracteristici:

 au rolul de suport al dinţilor artificiali şi de transmitere a forţelor masticatorii spre suportul muco-osos şi dento-
parodontal;
 transmit forţele de solicitare conectorului principal;
 se opun forţelor de deplasare verticale şi orizontale constituind şi un element antibasculant;
 sunt realizate din polimetacrilat de metil de grosime 2 mm;
 amplitudinea şeilor se suprapune exact pe amplitudinea spaţiului protetic potenţial;
 numărul acestora este în acord cu numărul spaţiilor protetice potenţiale;
 prezintă doi versanţi: vestibular şi oral.
◦ Versantul vestibular se modelează şi se întinde până în zona de reflecţie a mucoasei mobile şi
va fi îngroşat marginal şi corect modelat pentru a pune în valoare tonicitatea musculaturii oro-
faciale. La nivelul tuberozităţilor şi al tuberculului piriform - şaua acrilică va acoperi aceste zone
biostatice.
◦ Versantul oral va trebui să aibă o înălţime egală cu cel vestibular pentru ca şaua să prezinte o bună
stabilitate. La contactul său cu dintele limitrof şaua nu trebuie să pătrundă în zonele retentive de sub
ecuatorul protetic şi trebuie să protejeze papila interdentară şi parodonţiul marginal. Marginea orală a şeii
se continuă cu conectorul principal sub formă de plăcuţă palatină sau linguală.
 2. Arcadele artificiale
◦ Arcadele artificiale susţinute de şaua protetică sunt elemente componente ale protezei parţial acrilice,
contribuind esenţial la refacerea funcţiilor perturbate ale sistemului stomatognat prin edentaţie.
◦ Elementele lor caracteristice sunt:
 alegerea dinţilor artificiali trebuie să fie concordantă prin formă, culoare, grad de transluciditate cu dinţii restanţi
integri sau cu restaurările fixe prezente pe arcadă;
 pot fi realizate din porţelan sau acrilat, din metal şi acrilat sau metal şi porţelan;
 pentru a conserva stabilitatea reliefului ocluzal, în situaţiile clinice ce presupun solicitări ocluzale intense, se
recomandă confecţionarea feţelor ocluzale din metal turnat sau realizarea din inlay-uri metalice la nivelul stopurilor
ocluzale.
 Conectorul principal acrilic

◦ Defineşte partea componentă a protezei parţial mobile cu rolul de a reuni într-o structură
unitară, rigidă şi rezistentă elementele construcţiei protetice amovibile.

◦ La maxilar conectorul principal este orientat transversal la nivelul bolţii palatine, purtând
denumirea de „placă acrilică palatinală”, în timp ce la mandibulă este dispus pe versantul oral
al crestei alveolare dentare frontale, prezentându-se sub formă de placă acrilică linguală.
 Conectorul principal acrilic palatinal

o Are o grosime de 2 mm şi acoperă în totalitate bolta palatină, până la dinţii restanţi şi şei.
o Faţa externă lustruită se realizează pe principiul replicii anatomice, având modelate rugile palatine şi papila bunoidă.
o Faţa mucozală a conectorului principal acrilic este nelustruită şi situată la distanţă de zonele ce nu suportă presiuni:
torusul palatin, rafeul median, papila bunoidă, etc. În zona dinţilor restanţi va avea contact cu faţa palatină a lor, având
rol de contracroşet, dar va menaja parodonţiul marginal al acestora peste care trece în punte.
◦ Conectorul principal acrilic palatinal poate fi ameliorat prin răscroire distală sau decupare, prin decoletare sau
fenestrare.

◦ Decoletarea se face în zona anterioară, distanţarea la colet fiind de 5-10 mm, iar răscroirea distală şi fenestrarea vor
fi efectuate cu multă grijă pentru a nu se produce destabilizarea protetică.

Conector principal - plăcuţă palatină fenestrată

◦ În edentaţia frontală se poate utiliza un tip special de conector principal acrilic maxilar sub forma unei benzi
centrale ce se dilată posterior spre centrul bolţii palatine luând aspectul de lingură (spoon).

◦ Conectorul principal acrilic poate avea formă de “T” la care

cele două prelungiri laterale oferă sprijin pentru croşete.
◦ O altă formă de conector principal acrilic palatinal este conectorul Every, format dintr-un conector central ce
trimite prelungiri în zonele edentate.

◦ Alt tip de conector acrilic este miniconectorul utilizat în

proteza de retenţie Kemmeny, cu versantul palatinal puţin lărgit
spre mezial şi distal având aspect de fluture.
 Conectorul principal acrilic lingual
◦ se prezintă sub formă de placă linguală semilunară în ,,U” deschis posterior, având aceeaşi grosime de 2 mm.

◦ Caracteristici:
 Faţa lustruită este orientată spre limbă, iar faţa mucozală nelustruită are orientare dento-alveolară.
 Marginea superioară se plasează la nivelul dinţilor restanţi supracingular sau ecuatorial.
 Conectorul va trece în punte peste parodonţiul marginal pentru despovărare, iar marginea inferioară a sa va
pătrunde în zona funcţională linguală centrală, fiind uşor îngroşată pentru a nu jena funcţionalitatea muşchiului
genioglos.
 În zona linguală laterală profunzimea conectorului se stabileşte în raport de aceleaşi criterii pe care, la edentatul
total, le stabileşte creasta milohioidiană.
Conector principal - plăcuţă linguală decoletată

Conector principal - plăcuţă linguală cu sprijin dento-parodontal

 4. Elemente de menţinere, sprijin şi
stabilizare
◦ Clasificare:
a) Croşetele acrilice:
1. Croşete simple acrilice alveolare - Sunt prelungiri ale
şeilor ce utilizează zonele retentive vestibulare sau
orale ale crestei alveolare.
2. Croşete simple acrilice dentare - Pot fi sub formă de pelote sau digitaţii, cu o grosime de 2-3 mm; Au dezavantajul
că fiind rigide produc leziuni de decubit şi se fracturează uşor.
Cel mai cunoscut tip este cel în tură de şah, în care porţiunea dentară este realizată din acrilat de culoarea dintelui, iar
porţiunea gingivală din acrilat roz.
b) Croşetele simple metalice: pot fi confecţionate din folie metalică sau din sârmă.
1. Croşetele metalice din folie sau bandă:
◦ Sunt denumite şi croşete plane.
◦ Se plasează pe ecuatorul protetic, jumătate în conul de sprijin, jumătate în conul de retenţie.
◦ Având suprafaţă mare de contact cu dintele, duc, pe de o parte, la eroziuni dentare, iar pe de altă parte,
favorizează acumularea plăcii dentare.

2. Croşetele din sârmă rotundă sau semirotundă: 0,6 - 0,8 mm diametru;

◦ Prezintă o mare elasticitate în toate sensurile şi un contact redus cu dintele.

Croşetele simple dento-alveolare - Au formă de inel secționat pentru

a putea fi introduse pe dinte; se sprijină parţial pe dinte,
parţial pe procesul alveolar. Pot fi acrilice sau mixte metalo-acrilice.
II. Proteza parțială mobilizabilă flexibilă.

Lucrare practică nr. 5

 Protezarea flexibilă
Vine în sprijinul:
- pacienţilor alergici la acrilate;
- situaţiilor clinice la care parametrii ce caracterizează suportul odontal nu oferă condiţiile necesare amplasării corecte a
croşetelor turnate;
- aspectelor clinice particulare caracterizate de torusuri sau tuberozităţi voluminoase;
- considerentelor estetice de mascare a recesiunii gingivale;
- evitării stresului pe unităţile odonto-parodontale restante.

Contraindicaţiile protezării flexibile sunt materializate de starea generală alterată sau psihic neechilibrat, de infecţiile
cronice sau acute sau în situaţiile clinice caracterizate de prezenţa leziunilor precanceroase. În egală măsură nu se recomandă
acest tip de protezare când starea de igienă orală este precară, în situaţiile clinice în care spaţiul protetic posterior este mai
mic de 4-6 mm, în prezenţa unui overbite mai mare de 4 mm precum şi atrofia accentuată a câmpului protetic.
 Biomateriale din care se realizează
protezele flexibile

◦ Acrilatele flexibile prezintă avantajul unui grad înalt de densitate.

◦ Balanţa avantaj - dezavantaj în ce priveşte utilizarea acestor materiale în practica curentă este
destabilizată de investiţia iniţială mare pe care o presupune folosirea acestora, asociată cu o rezistenţă
mică la fracturare precum și dificultăţile legate de adeziunea la dinţii artificiali.

◦ Acest tip de protezare vine în sprijinul pacienţilor alergici la acrilate.

 Acrilatul injectabil
o Se prezintă sub formă de granule cu greutate moleculară mică. Din punct de vedere chimic acrilatele
injectabile sunt polimetilacrilaţi cu polimerizare liniară, în care procentul de monomer rezidual este minim,
conferind noi valenţe biocompatibilităţii.

o Aceste materiale conduc la o excelentă adaptare a protezei mobile la nivelul liniei Ah, zonă de închidere
marginală deosebit de importantă.

o Baza pieselor protetice amovibile realizate din răşini acrilice injectabile se caracterizează prin omogenitate, fapt
ce asigură o compatibilitate tisulară optimă.
 Acrilatul flexibil tip VALPLAST
Aparţine familiei de nylon-uri, ceea ce
înseamnă că este mai rezistent şi mai flexibil
decât acrilatele utilizate.

Protezele din Valplast sunt durabile şi se

adaptează confortabil
în jurul dinţilor naturali restanţi pe
arcadă.

Datorită proprietăţilor sale poate fi

făcut foarte subţire şi flexibil, în croşete de
culoarea ţesuturilor naturale, făcându-l
neobservat.
 FLEXITE
◦ Este un polimer monomer-free indicat la pacienţii care prezintă reacţii alergice. Se comercializează sub
următoarele forme:

- FLEXITE MP: pentru proteze totale;

- FLEXITE SUPREME CAST TERMOPLASTIC: pentru proteze parţiale cu croşete de culoarea ţesuturilor
cu un aspect estetic superior;
- FLEXITE PLUS: pentru proteza parţială din nylon;
- FLEXITE PRO-GUARD: pentru confecţionarea gutierelor.
 THERMOFLEX
◦ Prezintă o flexibilitate superioară - asigură o funcţionalitate superioară a protezei parţiale
amovibile şi stabilitate în timp.
 Bio-Dentaplast
◦ Este o răşină termo-plastică eminamente cristalină, având o bază din poliosilmetilen; face parte din grupul de
răşini acetilice şi se prezintă sub formă de cartuş predozat.
◦ Spre deosebire de acrilatul clasic nu este afectată de un pH mai mic de 4, iar după ce se întăreşte devine
microretentivă.

Răşina Bio Dentaplast este

disponibilă în 4 nuanţe dentare,
culorile fiind codate astfel: A2,
A3, B2, B3. Este un material
foarte rezistent din punct de
vedere biomecanic şi satisface
cele mai riguroase exigenţe
fizionomice.
SFÂRȘIT