ELABORAREA METODICĂ 2:

PROTEZA DENTARĂ PARȚIAL MOBILIZABILĂ CU PLACĂ

elaborat: Pînzărean Marcela
s1802
Elementele componente ale protezelor parțiale mobilizabile acrilice cu
placă
Protezele parțiale mobilizabile acrilice cu placă ca şi punțile dentare sunt reprezentate de
mai multe elemente solidarizate intim între ele, formând un corp unic solid, rigid
nedeformabil şi rezistent la presiunile masticatoare. Elementele componente în dependență
de funcția pe care o îndeplinesc în cadrul protezei partiale mobilizabile acrilice cu placă
pot fi individualizate în:

1) dinți artificiali;

2) elemente de ancorare, menținere și stabilizare;

3) saua (seile) protezei şi conectorul reprezentat de placa ce uneşte seile

DINȚII ARTIFICIALI

In proteza parțială mobilizabilă dinții artificiali sunt aplicati în spațiile edentate, formând
segmente artificiale de arcade den- tare cu scopul restabilirii integrității și funcțiilor
dereglate ale sistemului stomatognat. Din aceste motive dinții artificiali sunt considerati ca
elemente funcționale principale ale protezei, iar baza şi elementele de ancorare, menținere și
stabilizare ca elemente auxiliare.

Dinții artificiali sunt fabricați industrial din räşini acrilice sau portelan şi trebuie să
corespundă principalei cerinte-asemănarea cu dinții naturali atât după forma exterioară, cât şi
după eficaci tatea masticatoare. Dintii artificiali comercializați au diferite for- me, marimi şi
culori. In anumite situatii clinice, mai frecvent in zonele laterale pot fi utilizați și dintii
metalici confecționați standard sau prin metoda de turnare.
 Elementele de ancorare, menținere şi stabilizare
Menținerea şi stabilizarea protezelor parțiale mobilizabile acri- lice cu placă pe câmpul protétic se datoreşte
prezenței elemente- lor de ancorare, menținere și stabilizare. După importanța funcției pe care o exercită, ele pot
fi clasificate în: 1) elemente mecanice fabricate (elementele principale); 2) elemente anatomice morfo-
functionale (auxiliare) ale câmpului protetic.

Ca elemente auxiliare de ancorare, menținere şi stabilizare sunt considerate toate elementele în relief ale
câmpului protetic edental partial care se opun tendințelor de mobilizare în plan vertical şi orizontal ale protezelor
mobilizabile. Aceste elemente sunt repre- zentate de apofizele alveolare, bolta palatină, tuberozitățile ma- xilare,
exostoze, dinții restanți, precum și de tonicitatea și capa- citatea de contracție musculară periprotetică. Totodată
între supra- fețele de contact ale protezei parțiale mobilizabile acrilice şi a fib- romucoasei câmpului protetic se
interpune lichidul bucal (saliva) favorizând fenomenul fizic de adeziune a protezei la câmpul pro- tetic.

Elementele principale de ancorare, menținere şi stabilizare sunt părți componente ale protezelor parțiale
mobilizabile care asigură ancorarea, menținerea şi stabilizarea mecanică a protezei la câm- pul protetic.
Elementele principale conditional pot fi divizate in: croşete din sârmă; croşete din acrilat; sisteme speciale de
ancorare, menținere și stabilizare.
 CROȘETE DIN ACRILAT
Croşetele din acrilat prezintă prelungiri ale bazei protezei si- tuate pe versantele vestibulare retentive ale
procesului alveolar şi sunt realizate concomitent cu baza protezei.
Croşetul mucoalveolar. Acest croșet este utilizat în edentațiile terminale şi nu prezintă contact cu dinții-stâlpi,
deoarece este ap- licat pe versantul vestibular al apofizei alveolare. Croşetul muco- alveolar este indicat în
situațiile clinice când apofiza alveolară este bine dezvoltată şi are un profil retentiv. Croşetul respectiv poate fi
realizat în două variante: a) în formă de prelungiri ale bazei ce sunt plasate la jumătatea versantului vestibular
al procesului alveolar; se confecționează prin modelarea acestor prelun- giri din ceară concomitent cu
modelarea machetei protezei fiind transformate apoi in acrilat; b) varianta realizată dintr-o ansă dublă din
sârmă sub forma unei bucle la care capetele pornesc şi se intorc in sana protezei; extremitatea buclei se
acoperă cu ceară pentru a fi înlocuită cu acrilat, iar între baza protezei rămâne o zonă de 2-6 mm unde bucla
ansei nu va fi acoperită cu acrilat. Această variantă de croşet mai este cunoscută şi sub denumirea de croşet cu
pelotă mucozală.
Croşetul dentogingival Kemeny. Este asemănător cu croșetul mucoalveolar, însă acesta cuprinde parţial şi o
porțiune a unui dinte sau a mai multor dinti zona subecuatorială a suprafețelor vestibulare. Din motive
fizionomice această porțiune este realizată din acrilate incolore, transparente sau de culoarea dinților-stâlpi.
SISTEME SPECIALE DE ANCORARE, MENȚINERE, STABILIZARE

Sistemul special de ancorare, menținere şi stabilizare a protezelor mobilizabile acrilice cu

placă prezintă dispozitive mecanice fiind ca regulă alcătuite din două componente, una dintre
care reprezintă o construcție fixă. In protezele parțiale mobilizabile acrilice cu placă sunt
utilizate mai multe sisteme.

Sistemul telescopic , compus din două elemente: o capă cilindrică metalică care este
cementată pe dintele-ancoră și o coroană de învelis realizată după amprenta obținută de pe
capa cementată pe dintele-stálp, care cu peretii interni culisează în capă Coroana poate să
redea in Intregime forma anatomică şi morfolo gia dintelui-stälp şi să fie fixată ca si dintii
artificiali in baza protezei sau sa fie inglobată In Intregime in baza, lar deasupra el să fie
montat dintele solicitat. Ultima variantă este indicată in edentațiile subtotale, când pe arcada
dentară sunt rădăcini plasate deasupra nivelului mucoasei eu 2-3 mm.
Sistemul de bare cu călăreți care este compus din două componente: o bară metalică
solidarizată la coroanele artificiale ce acoperă dinții-stâlpi limitrofi breşei dentare sau la
dispozitive ra- diculare realizate pe rădăcinile dintilor-stâlpi şi o gutieră fixată in şaua
protezei mobilizabile care încalecă bara. Sistemele de bare cu călăreți au fost preconizate de
Schröder şi Rumpel, perfectionate şi descrise de mai mulți autori, printre care Dolder,
Ackerman, Gilimore, Lipsit şi alții. De subliniat că toate sistemele sunt asemănătoare şi se
deosebesc prin elementele fixe, forma şi localizarea barelor realizate în scopul ameliorării
aspectului fizionomic şi forței de fricțiune între cele două componente. Aceste sisteme sunt
indicate în edentațiile frontale, laterale şi subtotale cu înălțimea spațiului protetic
corespunzător pentru utilizarea barei, şeii cu călăreți și a dintilor artificiali. Sunt utilizate
atât la aplicarea protezelor partiale mobilizabile acrilice cu placă, cât şi a celor scheletate.
Limitele bazei protezei la maxilă
● Baza protezei cu o suprafață (internă) are contact cu fața mucozală a câmpului protetic şi cu dinții
restanți, iar cealaltă (externă) este orientată în spațiul cavității bucale, acoperind bolta palatinală şi
apofizele alveolare edentate în întregime.
● Marginile vestibulare ale bazei din spatiile edentate ajung până la fundul sacului vestibular, ocolind
bridele şi frenurile mucozale în zona mucoasei neutre.
● In zona posterioară baza protezei acoperă tuberozitățile maxilare (la edentațiile terminale trecând în
zona liniei Ah); în regiunile dintilor restanți prezintă contact cu suprafețele palatinale ale dinților
astfel: în zona frontală marginea bazei ajunge până la tuberculii dinților fron- tali, iar în zonele
laterale marginea bazei se extinde până la nivelul supraecuatorial al dinților masticatori.
● In dependență de gradul de atrofie al apofizei alveolare baza protezei restabileşte volumul necesar al
acestei formațiuni.
● Dacă în zona frontală edentată apofiza alveolară edentată este bine dezvoltată, neatrofiată, versantul
vestibular al bazei in această zonă poate să nu fie realizat complet sau poate să se extindă până la
jumătatea înălțimii apo- fizei alveolare (in situații când grosimea bazei ar putea modifica poziția buzei
superioare).
Limitele bazei protezei la mandibulă
● Baza protezei la mandi- bulă acoperă suprafața mucozală a câmpului protetic, iar marginile
vestibulare în zonele breşelor edentate ajung până la fundul sacului vestibular la nivelul
mucoasei neutre.
● Posterior in edentațiile terminale, în funcție de valoarea protetică a tuberculilor piriformi,
marginea bazei li acoperă în întregime sau numai treimea anterioară, coborându-se spre zona
paralinguală până la linia oblică internă, extinzându-se orizontal pe fundul de sac lingual.
● In zona linguală laterală marginea bazei protezei se extinde pe suprafețele orale ale dinților
laterali restanți până la nivelul supraecuatorial, iar în zona frontală acoperă dinții cu 2/3 din
înălțimea lor.
● Baza protezelor parale mobilizabile după materialul din care este confecționată poate fi: a)
acrilică; b) metalică; c) mixtă cu retea (armatura) metalică, din fire poliamid, sticlă; d)
suprafața mucozală căptuşită cu răşini elastice.
 ETAPELE CLINICO-TEHNICE
In caz de utilizare a sistemelor speciale de ancorare, inițial se vor confecționa elemente fixe ale sistemului de ancorare
urmate de realizarea etapelor clinico-tehnice de confecționare a protezelor mobilizabile în următoarea ordine:

Clinic: examinarea pacientului şi amprentarea câmpului protetic.

Laborator: confecționarea modelului şi a lingurii individuale (dacă se obține amprentă anatomică); în caz că s-a
obținut amprentă funcțională pe modelul realizat se vor confecționa şablonul cu bordurile de ocluzie.

Clinic: determinarea ocluziei centrice sau a relațiilor inter-maxilare.

Laborator: montarea modelelor în simulator; confecționarea elementelor de ancorare, menţinere şi stabilizare;

realizarea machetei protezei (montarea dinților artificiali); modelarea machetei protezei mobilizabile.

Clinic: proba machetei protezei in cavitatea bucală.

Laborator: modelarea definitivă a machetei protezei, ambalarea în chiuvetă, realizarea tiparului, introducerea
acrilatului în tipar, polimerizarea, dezambalarea şi prelucrarea protezei.

Clinic: aplicarea şi adaptarea protezei la câmpul protetic.