Terminologie în

ortodonție. Clasificări.
Pînzărean Marcela
s1802
Ortodonție (din greacă) – ”orthos” = drept și ”donti” = dinte
• ORTODONTIA este o ramura a stomatologiei ce abordeaza etiopatogenia , clinica
diagnosticul și diverse metode de tratament a anomaliilor dento-maxilare

SARCINILE ORTODONTIEI

● AMELIORAREA ALINIERII DENTARE

● AMELIORAREA FUNCȚIEI MASTICATORII SI ECHILIBRUL ARTICULAR

● AMELIORAREA ESTETICII FACIALE

● AMELIORAREA FUNCȚIEI RESPIRATORII SI A STĂRII GENERALE DE

SANATATE
Terminologia în ortodonție. Prefixul, radicalul și calificativul.

Criteriul de baza al terminologiei franceze, propusă de IZARD sunt rapoartele topografice

reprezentat de elementele constitutive ale aparatului dento- maxilar faţă de cele trei planuri de
referinţă:
● sagital;
● transversal;
● vertical.

Terminologia cuprinde trei categorii de termeni:

- radicali;

- prefixe;

- calificative.
Radicalul desemnează organul deformat sau Prefixul precizează sensul deplasării.
deplasat.
Prefixele în terminologia maxilo-facială
Radicalii folosiţi în cadrul terminologiei maxilo-faciale
a) În plan sagital:
sunt:
● - pro - (pentru deplasările spre anterior);
● - cheilie pentru buze;
● - retro – (pentru deplasările spre posterior);
● - melie pentru obraji;
● - gnaţie pentru maxilare; b) În plan transversal:
● - genie pentru menton.
● - endo – (poziţia apropiată de linia medio-sagitală);
Radicalii folosiţi în cadrul terminologiei dentare sunt: ● - exo - (poziţia îndepărtată de linia medio-sagitală);
● - latero – (deplasare de lateralitate a liniei medio-
● - cluzie, pentru articulare;
● sagitale);
- poziţie pentru dinţi.
c) Pentru deformaţiile în plan vertical

● - infra – (pentru a indica o dezvoltare insuficientă);

● - supra – (pentru dezvoltare verticală exagerată).

 Calificativul precizează sediul exact al anomaliei
Prefixele in terminologia dentara: calificative.

În terminologia maxilo-facială sunt două categorii de:

● -Vestibulo-pentru deplasare spre vestibul;
1.Care precizează partea anatomică lezată:
● -Linguo-deplasare spre limba;
● - facială totală, facială superioară, facială inferioară;
● -Mezio-deplasare spre linia interincisiva;
● - jugală;
● -Disto-pentru indepartarea de la linia interincisiva; ● - labială superioară, labială inferioară, labio-mentonieră;
● - maxilară superioară, maxilară inferioară;
● -Infra-dintele nu a atins planul de ocluzie; ● - mentonieră;
● -Supra-dintele a deposit planul de ocluzie. ● - alveolară;
● - unimaxilară sau bimaxilară.

2. Care indică partea deplasată:

● - unilaterală sau bilaterală;

● - dreapta sau stânga;
● - simetrică sau asimetrică în terminologia dentară.
Calificativele de asemenea se împart în două categorii.

1. Care specifică sediul malocluziei sau malpoziţiei:

- incisiv, canin, premolar, molar;

- superior sau inferior;

- total sau parţial (coronar, radicular sau apical).

2. Care precizează varietatea de deplasare dentară:

- gresiune – (deplasarea dintelui în totalitate);

- versiune – (înclinarea dintelui atunci cănd axul său este rectiliniu);

- rotaţie - (deplasarea dintelui în jurul axului vertical);

- torsiune – (în cazul rotării coronare).

 Clasificarea anomaliilor dento-maxilare după Angle
Conform lui Angle, relaţia neutrală este atunci când cuspidul mezio-vestibular al primului molar superior articulează cu
şanţul intercuspidian al primului molar inferior. Are drept criteriu de clasificare relațiile mandibulo-maxilare în plan
sagital.

– Malocluzia de clasa I – relaţiile molare sunt neutrale cuspidul mezio-vestibular al primului molar superior articulează
cu şanţul intercuspidian al primului molar inferior, dar există malpoziţii dentare, rotații, diasteme sau înghesuiri dento-
alveolare.

– Malocluzia de clasa a II-a – cuspidul mezio- vestibular al primului molar maxilar este situat distal faţă de şanţul
intercuspidian al primului molar mandibular. Clasa II este subdivizată astfel:

– Clasa II, subclasa 1 – cu raporturi distalizate în zona molară şi cu o suprapunere incisivă „în acoperiş“ în zona frontală

– ClasaII,subclasa 2–cu raporturi distalizate în zona molară şi cu o suprapunere incisivă „acoperită“; în zona frontală “în
capac de cutie.

– Malocluzia de clasa a III-a – cuspidul mezio-vestibular al primului molar superior este situat mezial faţă de şanţul
intercuspidian al primului molar inferior.
Clasificarea anomaliilor dento-maxilare școala franceză (Cauhepe )

Chaupe propune o clasificare a anomaliilor dento-maxilare pe criterii morfo-functionale si

etiopatogenice, in trei clase:

Anomalii maxilare:
● Anatomice- tulburari de forma si dimensiune a bazelor osoase, determinate de factori generali -
prognatie,retrognatie,endognatie,exognatie,supragnatie,infragnatie.
● Functionale- urmare a devierii miscarii de inchidere a mandibulei

Anomaliile dento-alveolare determinate de factori functionali loco-regionali.

Anomalii dentare- (de numar ,forma,volum, structură, pozitie) ale dintilor care, determinate in mare
parte genetic.
 Clasificarea anomaliilor dento-maxilare școala germană
Anomaliile sunt grupate în sindroame, care cuprind mai multe forme clinice:

Anomalii in sens transversal:

● sindrom compresiei de maxilar: cu protruzie si treme, cu sau fara protruzie si inghesuire.
● sd ocluziei incrucisate: cu maxilar ingust, cu laterodeviere mandibulara.

In sens vertical:
● sd ocluziei adinci: ocluzie acoperita (II/2 Angle), ocluzie in acoperis (II/1 Angle), ocluzie prabusita(ca urmare a
pierderii dintilor in reg lat).
● sd ocluziei deschise: forma functionala, forma anatomica.

In sens sagital:
● sd ocluziei distale: forma anatomica (subdezv mand), forma functionala (poz distala a mand).
● sd progeniilor ca simptom patognomic raportului invers a dintilor frontali: angrenari inverse a unui sau doi dinti
in urma schimbarii poz lor, progenie de conducere fortata, progenie falsa ca rezultat al subdezv max sup,
progenie adevarata-hiperdezv mand.
Clasificarea anomaliilor dento-maxilare după Firu

Plecind de la datele anatomistilor si antropologilor in functie de planurile

conventionale,disarmoniile dento-maxilare sunt impartite in 5 grupe:

1)Disarmonii maxilare

2)Disarmonii alveolare

3)Disarmonii dentare de grup

4)Disarmonii dento-alveolare

5)Disarmonii dentare izolate

GRUPA 1
Grupa I- disarmonii maxilare in care
predomina tulburarea de crestere si sunt
cauzate de factorii ereditari sau neuro-
endocrini. Directia de crestere a bazelor
maxilare poate fi influentata si de factorii
functionali.
Cuprinde:
● Prognatii sau retrognatii anatomice;
● Prognatii sau retrognatii functionale;
GRUPA 2 ȘI 3
Grupa a II-a si a III-a- disarmonii
alveolare si dentare de grup,determinate
de factorii functionali. Dezvoltarea
cantitativa a arcadelor alveolare si forma
lor este determinate de factorii ereditari
si neuro-endocrini. Activitatea centrelor
osteogenetice ale arcadelor alveolare
urmeaza schema ereditara. Factorii
functionali determina directia de crestere
a arcadelor alveolare si sensul de
migrare a grupului de dinti frontali sau
laterali.
 GRUPA 4 GRUPA 5
Grupa a IV-a – Grupa a V-a – disarmoniile dentare isolate se
refera la tulburari ce apar in cursul dezvoltarii
disarmoniile dento-
ontogenetice si in faza de eruptie dentara.
alveolare se datoreaza
Cuprinde:
unei incongruente intre
dimensiunile arcadelor ● Disarmonii dentare de numar: anodentie,
alveolare si dimensiunea hipodentie, dinti supranumerari;
● Disarmonii de forma si volum: macro sau
dintilor.
microdentie;
● Disarmonii de structura:hipoplazii, caria
dentara;
● Disarmonii dentare de eruptive: ectopia,
incluzia, heterotopia, transpozitia.