1. Ortodontie.Definitie, sarcinile ortodontiei.

Ortodonţia este o ramură a stomatologiei, ce abord ează etiopatogenia, clinica, diagnosticul şi

diverse metode de tratament al anomaliilor dento -maxilare .

După Chateau, 1975 ortodonţia este o artă ştiinţifică ce vizează obţinerea optimului individual
estetic şi funcţional al dezvoltării dento-maxilo-faciale, cu ajutorul unui ansamblu de mijloace
biologice şi mecanice.

Sarcinile ortodontiei:
1. ameliorarea alinierii dentare si esteticii,
2. ameliorarea a functiei masticatorii si echilibrului articular,
3. ameliorarea esteticii faciale,
4. ameliorareaa functiei respiratorii si a starii generale de sanatate.

2. Radicalul anomaliei dento-maxilare

Terminologia în Ortodonţie.
Pentru a aborda studiul ortodonţiei, ramură cu totul particulară în cadrul stomatologiei, este
necesară în primul rănd însuşirea terminologiei utilizate. Criteriul care stă la baza terminologiei
franceze propusă de IZARD îl constitue rapoartele topografice pe care le prezintă elementele
constitutive ale aparatului dento- maxilar faţă de cele trei planuri de referinţă :
– sagital
– transversal
– vertical
Terminologia cuprinde trei categorii de termeni:
– radicali
– prefixe
– calificative
Radicalul desemnează organul deformat sau deplasat.
Radicalii folosiţi în cadrul terminologiei maxilofaciale sunt
 cheilie - pentru buze
 melie - pentru obragi
 gnaţie - pentru maxilare
 genie - pentru menton
Radicalii folosiţi în cadrul terminologiei dentare sunt
 cluzie - pentru articulare
 poziţie - pentru dinţi.
3. Prefixul anomaliei dento-maxilare:
Prefixul precizează sensul deplasării.
Prefixele în terminologia maxilo-facială
În plan sagital
 pro - pentru deplasările spre anterior
 retro - pentru deplasările spre posterior
În plan transversal
 endo - poziţia apropiată de linia medio-sagitală
  exo - poziţia îndepărtată de linia medio-sagitală
 latero - deplasare de lateralitate a liniei medio –sagitale.
Pentru deformaţiile în plan vertcal
 infra - pentru a indica dezvoltarea insuficientă
 supra - pentru dezvoltarea verticală exagerată
Prefixele în terminologia dentară
 vestibulo - pentru deplasarea spre vestibul
 linguo- deplasarea spre limbă
 mezio - deplasarea spre linia interincisivă
 disto - pentru îndepărtarea de la linia interincisivă
 infra - pentru a defini că dintele nu a atins planul de ocluzie
 supra - cănd dintele a depăşit planul de ocluzie

4. Calificatul anomaliei dento-maxilare

Calificativul precizează sediul exact al anomaliei.

Calificativele în terminologia maxilo-facială sunt de două categorii:

1. cele care precizează partea anatomică lezată

 facială totală, facială superioară sau inferioară

 jugală
 labială superioară, inferioară, labio-mentonieră
 maxilară superioară,inferioară
 mentonieră
 alveolară
 unimaxilară sau bimaxilară

2. cele care indică partea deplasată

 unilaterală sau bilaterală

 dreapta sau stănga
 simetrică sau asimetrică.

Calificativele în terminologia dentară, la fel sunt de două categorii:

1. care specifică sediul malocluziei sau malpoziţiei

 incisiv, canin, premolar molar
 superior şi inferior
 total sau parţial ( coronar,radicular,sau apical)
2. care precizează varietatea de deplasare dentară
 gresiune, pentru deplasarea dintelui în totalitate
 versiune, pentru înclinarea dintelui atunci cănd axul său este rectiliniu
 rotaţie, pentru deplasarea dintelui în jurul axului vertical
 torsiune, în cazul rotării coronare.
5. Tipurile anomaliilor topografice.
6. Terminologia anomaliilor alveolare
7.