Principii 

si metode în clasificarea

anomaliilor dento-maxilare

A efectuat:Cojocaru Mariana,
rezidenta anul I ortodontie
1.1 Clasificarea lui  ANGLE
( clasificarea școlii americane / ocluzionistă)

Criteriu de clasificare :
relațiile mandibulo-
maxilare în plan sagital.

Contemporary Orthodontics. 5th Edition. Autor: William Proffit Henry, 2008,p. 11-25

 Clasa I  Clasa II   Clasa III 

 cuspidul Presupune  rapoarte

mezio- rapoarte meziale la
vestibular al distalizate la nivelul
molarului nivelul molarilor de 6
superior de 6 molarilor de 6 ani
ani ani
articuleaza cu
primul sant
mezial
intercuspidian
al molarului
de 6 ani
inferior (cheia
de ocluzie a
lui Angle).
   Subclasa I  malocluzie cu
raporturi distalizate
bilateral și ocluzie
 Clasa II adâncă ”în acoperiș”.

 Subclasa II  malocluzie  cu
raporturi distalizate
bilateral  și ocluzie
adâncă  acoperită.
 Clasa a III-a Angle

Adevarata (scheletala) - care are Falsa (posturala) - în care există un fals

origine genetică prognatism mandibular, rapoartele meziale ale
(influența factorilor ereditari și n ocluziei datorându-se nedezvoltării maxilarului
euro-endocrini.) ,în care există o superior, ca o consecință a factorilor generali sau
prognatie inferioară, asociată a celor locali.
uneori cu proalveolie și prodenție,
consecință unei creșteri
mandibulare în raport cu
maxilarul.
1.2. Clasificarea Școlii germane/ pe
sindroame * Are la bază concepția că aceiași factori
Clasificarea pe sindroame etiologici în aceleași condiții dau aceleași
forme de anomalii.
sindromul compresiei de maxilar * A fost realizată de: Kantorowicz, Korkhaus și
Reichenbach.
sindromul de ocluzie deschisă *     Utilizează termenul de sindrom .
*     Împarte anomaliile în 6 sindroame.
sindromul de ocluzie adâncă acoperită
sindromul progenic (prognatismul mandibular)
sindromul de incongruență dento-alveolară.
grupa anomaliilor monocauzale  

Ortodonție Diagostic Clinică Tratament Aurel V.Fratu p.149

 A. Sindromul compresiei de maxilar

 cu aliniere
dentara
cu protruzie

 Sindromul  cu spatiere

compresiei de dentara
maxilar  cu inghesuire
dentara.
 Manifestări faciale (pentru forma clinică cu prodenție):
Fața ingustată,cu aripile nasului aplatizate si hipotone
Fanta labială deschisă in repaos,buza
superioară,hipotonă,acoperă numai parțial coroanele incisivilor
superiori.
Pentru forma clinică cu inghesuire: tonusul buzei superioare poate fi
normal sau usor crescut.Se poate observa inghesuirea incisivilor.
Etajul inferior al feței micsorat in comparație cu cel superior (in
formele cu prodenție).
Manifestări orale:
Ingustarea arcadei dentare
Tulburări de erupție si malpoziții dentare
Baza apicală(măsurată transversal la nivelul foselor canine sau
perimetrul total) este mult micsortă in forma clinică cu
prodenție.La forma cu inghesuire este micsorată moderat.
Bolta palatină este ingustată
Rapoartele de ocluzie sunt modificate constant in forma clinica
cu protruzie si mai rar in forma cu inghesuire.
B. Sindromul de ocluzie deschisa 

 forma
disfunctionala
 Sindromul de prin
ocluzie interpozitii
deschisa   forma grava –
de natura
dismetabolica
         Interpoziții
-interpunerea intre arcadele dentare a degetelor,unor
obiecte(creion,obiecte),ele acționând cu presiunea directă cu deformarea
sectorului respectiv a arcadei.Se asociază cu inhibarea procesului de eupție a
dinților permanenți care vin in contact cu obiectul interpoziției.
Interpozițiile limbii,are loc fie in timpul exercitării funcțiilor de
deglutiție,fonație,fie si in repaus.

                       
 C. Sindromul progenic 
 adevarat

 Sindromul progenic   nedezvoltarea

maxilarului superior 

 fals

 pozitionarea anterioa
ra a mandibulei 
 Semne faciale:
(in prognatie adevărată):mentonul proemină mult anterior,in unele cazuri chiar
depăsind planul nazo-frontal cu punctul gnathion-profil facial cu aspect
concav.Sanțul labio-mentonier sters,buza inferioară proemină anterior,treapta
buzelor este inversată.Etajul inferior al fetei este mărit
(in pseudoprognația mandibulară,prin lipsă de dezvoltare a maxilarului
superior,se observă de asemenea profilul concav si o inversare a treptei
buzelor(modificari mai puțin accentuate)
Semne orale:
1. exces de dezvoltare mandibulară:
-diasteme mari in dentația temporară la arcada inferioară.
-dinții erup mai precoce-
Măriri sagitale si transversale ale arcadei inferioare.
2.dezvoltarea insuficientă a maxilarului si arcadei superioare:
-absența sau dimensiunea foarte mică a diastemelor fiziologice.
-baza apicală este micsorată transversal(la nivelul foselor
canine) si sagital(lungimea totală alveolară).

Ortodoncia Contemporanea William R.Proffit 
D. Sindromul de incongruenta dento-alveolara

 cu inghesuire

 Sindromul de
incongruenta
dento-alveolara  cu spatiere
E. Grupa anomaliilor monocauzale ​
 Grupa anomalii dentare izolate
anomaliilor monocauzale 

sunt cauzate de  transpozitia

pierderea precoce a dinților
temporari din zona de
sprijin Korkhaus

 reincluzia
 Transpoziția dentară este o anomalie caracterizatâ prin inversarea locului pe
arcadă de către 2 dinți vecini.Dintele cel mai interesat de transpoziție este
caninul,care isi inversează locul fie cu incisivul lateral,fie cu premilarul unu.
2 forme clinice:
-completă(fiecare dinte se găseste aliniat total pe arcadă in locul vecinului
său)Tulburările sunt minime.In transpoziția incisiv lateral-canin la arcada
superioară se poate constata unele tulburări fizionomice.In transpoziția premolar
I-canin,se pot stabili contacte prematuri intre unul dintre cuspizii premolarului si
arcada antagonistă
-incompletă-dinții cel mai frecvent sunt situați unul in dreptul celuilalt. 
 Reincluzia dentară

Reincluzia dentară(retenția dentară secundară)-

reintoarcerea sau tendința la reintoarcere in profunzimea
osului a unui dinte care a fost initial,parțial sau
total,erupt.Fenomenul interesează in special molarul II
temporar,mai rar molarul I temporar si molarii
permanenți.
2 forme clinice:partiala si totală.
 1.3 Clasificare a scolii franceze /morfo-
Sunt anomaliile dentare
functionala si etiologica (Cauhépé) de număr, formă, volum,
poziție.
conform acestei clasificări anomaliile sunt considerate tulburări în armonia
proceselor de dezvoltare ale componentelor aparatului dento-maxilar.
clasificarea anomaliilor dentare se împarte în trei grupe, utilizând termenul de
disarmonie între elementele structurale ale aparatului dento-maxilar:
  
În această grupă intră anomaliile în care
sunt tulburate rapoartele între bazele
maxilarelor și între acestea și baza craniului.
Aceste dizarmonii sau decalaje de bază se
datorează în special factorilor ereditari, iar
respirația bucală sau tulburările masticatorii
agravează această anomalie.  Disarmonii Grupă din care
le fac parte
anomaliile rezultate
sistemului prin modificarea
 Disarmoniil dentar raportului dintre
e dento- dimensiunea arcadel
or și a dinților.
alveolare

 Disarmoniil
e de baza
Grupul I-anomaliile de bază osoasă,in
care sunt tulburate raporturile intre
baza maxilarelor si arcada
alveolară.Aceste decalaje de bază sunt
ca rezultat al acțiunii factorilor
ereditari,iar prezența respirației orale
sau tulburările masticatorii agravează
această anomalie.
(prognațiile,retrognațiile,endognațiile)
Grupul II-anomaliile caracterizate prin modificarea raportului
intre dimensiunea arcadelor si dimensiunea dinților.Acestea
sunt disarmoniile dento-maxilare sau dento-alveolare.

Grupul III-anomaliile sistemului dentar si sunt de

număr,formă,volum,poziției si sediu.
Hiperdonţia(dinţi supranumerari) prezintă un număr mai
mare de dinţi
- mai frecvent grup frontal superior 
- la mandibulă mai frecvent în zona premolară
- pot fi: - dinţi eumorfi (au forma şi dimensiunile celor din
seria normală)
Dinţi dismorfi (au volum redus şi forme atipice)
• dinţi sudaţi = fusiunea cel mai frecvent prin dentină a doi
muguri dentari în momentul formării 
•congrescenţa = sudarea a doi dinţi prin cement 
• dens in dente
 Anomalii de formă
Anomalii radiculare - taurodontismul- “dinte de rumegător”
Anomalii corono-radiculare: 
Perlele de smalţ = evaginaţia epiteliului adamantin intern -
localizate la nivelul jocţiunii smalţ-cement sau în vecinătatea
furcaţiei
 Evaginaţia = evaginaţia epiteliului adamantin intern = cuspid
ovoid în foseta centrală a dinţilor laterali
Invaginaţia = evaginaţia epiteliului adamantin intern în papila
dentară- “dens in dente”
Geminaţia = clivarea incompletă a unui mugure dentar în timpul
morfodiferenţierii-coroană bifidă cu o rădăcină
 Fusiunea= unirea a doi muguri dentari (coroană/ rădăcină)
Congrescenţa = unirea a două unităţi dentare doar la nivelul
cementului
 Anomalii de volum
Microdonţia:
- generalizată :
1.reală (nanism dentar, cardiopatii congenitale,
sindrom Turner, Down) 
2.relativă- dimensiunea dinţilor e corelată cu cea a maxilarelor .
- localizată la unul sau mai mulţi dinţi (IL, Ms, supranumerari)
Macrodonţia
- coronară:
1.generalizată - reală (sindrom Down)
                       - relativă (corelat cu dimensiunea maxilarelor) 
2.localizată la un dinte/ o hemiarcadă
- radiculară - mai frecvent la canin
Anomalii de poziție

Dinţii erup la locul lor normal pe

arcadă, dar prezintă: 
• versii (înclinarea axului
longitudinal al dintelui spre
mezial sau distal) 
• vestibulo- sau oro-poziţie 
• rotaţii - cu incidenţă mai mare
la incisivii laterali superiori şi
premolari.
 Anomalii de sediu
• Incluzia - dinte situat în osul maxilar după perioada normală de
erupţie, a cărui sac folicular nu comunică cu cavitatea orală, iar
apexul este închis 
• Inclavarea - dinte situat în osul maxilar după perioada normală
de erupţie, a cărui sac folicular comunică cu cavitatea orală
• Ectopia şi entopia - erupţia dintelui în dreptul locului său
normal de erupţie dar în afara continuităţi arcadei dentare 
• heterotopia - dinte erupt într-un teritoriu anatomic diferit (ovar,
sinus maxilar, ram ascendent al mandibulei)
 Transpoziţia - inversarea locului de erupţie a doi dinţi vecini
între ei
 • se întâlneşte cel mai frecvent între caninul superior şi primul
premolar sau între caninul superior şi incisivul lateral
•poate fi - parţială/ totală

[Gheorghe Boboc - Anomaliile dentomaxilare, p.23. ]
 1.4. Clasificarea lui Andrew
Andrew a extins clasificarea lui Angle folosind 6 elemente caracteristice pe care le consideră reale
“chei de ocluzie”:
1. Relatia molara 
2. Angulatia coronara
3. Inclinatia coronara (torque)
4. Rotatia
5. Contactul dintre dinti
6. Planul ocluzal/curba lui Spee 

Andrews LF. Andrews WA. The six elements of orofacial harmony. Andrews J. 2000;1:13-22.
Care este anatomia ideală a celor șase
chei ale ocluziei lui Andrew?
1. Dintii posteriori: buna relatie ocluzala.
2. Angulatia mezio-distala coronara
3. Inclinația labio-linguala : overbite si overjet
4. Rotatie: Niciuna.
5. Contacte strânse: Fără spații.
6. Planul ocluzal: curba Spee trebuie să fie plană
(nu trebuie să fie mai adânc de 1,5 mm).
Partea gingivală a axei lungi a
coroanei trebuie să fie distală de
partea ocluzală a axei.
Anteriori: Unghiul interincisal
între tangențele coroanei
incisivilor superiori și inferiori
este de 132 grade pentru ocluzii
normale
Posteriori:Porțiunile gingivale ale
dinților sunt mai pronunțate bucal
decât porțiunile ocluzale.
1.5. Clasificarea clinico-antropologică(clasificarea Școlii
românești) 
In functie de planurile convenționale în cele 3 direcții spațiale (planul nazo-frontal, orbito-frontal – pentru dizarmoniile
sagitale, planul mezio-sagital – pentru dizarmoniile transversale și planul ocluzal – pentru dizarmoniile verticale), Firu
împarte anomaliile dento-maxilare în 5 clase 
1. disarmonii maxilare (disgnații):
- prognatii sau retrognatii anatomice
- prognatii sau retrognatii functionale
2. disarmonii alveolare (disalveolii), 
3. disarmonii dentare de grup, 
4. disarmonii dento-alveolare (incongruenta intre dimensiunile arcadelor alveolare si dimensiunea dintilor),
5. disarmonii dentare izolate(tulburari ce apar in cursul dezvoltarii ontogenetice si in faza de eruptie dentara):
-de numar:anodentie,hipodentie,dinti supranumerari
-de forma si volum: macro si microdentie
-de structura:hipoplazii,caria dentara
-de eruptie:ectopia,incluzia,heterotopia,transpozitia.