Sunteți pe pagina 1din 5

Anomaliile de ocluzie in sens transversal Manifestări clinice

1. Laterodeviatie mandibulară
Laterodeviația mandibulară este caracterizată prin asimetrie facială generată de deviația mentonului
cu mandibula aflată în ocluzie. Intraoral se pune în evidență deviația liniei frenurilor și a liniei
interincisive

Laterognația mandibulară se caracterizează prin asimetrie facială dată de deplasarea mentonului de


partea deficitului de creștere, retruzia labio-metonieră, aspectul de cădere unilaterală a buzei
superioare, absența paralelismului liniilor orizontale faciale. Asimetria se agravează în poziția în care
cavitatea orală este larg deschisă. Examenul intraoral se pune în evidență distoocluzia încrucișată de
partea afectată
Diagnostic

Diagnosticul se bazează pe controlul poziției de repaus a mandibulei, în care laterodeviația


se corectează în timp ce în laterognație relația maxilo-mandibulară nu se modifică; În poziția
cavitatea orală larg deschisă – asimetria se accentuiază.

2.Laterognație Controlul corespondenței frenulilor labiale: dacă deviația este funcțională – frenurile sunt
3.Ocluzie încrucișată pe aceiași verticală în stare de repaos, iar în laterognație asimetria frenulilor se păstrează în repaos.
a. Forma bucală
Teleradiografia de profil nu aduce date suplimentare față de examenul clinic.
b. Forma linguală
Teleradiografia craniofacială de față permite recunoașterea tipului de asimetrie (laterodeviație sau
Laterodeviația mandibulară este o tulburare funcțională (diskinezie) manifestată prin schimbarea
laterognație hipertrofică sau atrofică).
drumului de închidere a mandibulei la contactul ocluzal.
Tratamentul profilactic
Laterognația mandibulară este o tulburare de dezvoltare (în exces sau în deficit) a unei jumătăți a
- Combaterea tuturor factorilor ce determină compresiuni de maxilar, meziopoziții, dezechilibre
mandibulei care produce o asimetrie faciala puternic exprimată în drumul de deschidere a mandibulei
musculare.
(poziția larg deschisă a cavității orale).
Tratametul interceptiv
Se deosebesc două forme clinice:
- Remodelarea artificială (șlefuirea) în perioada dentiției temporare și mixte.
- hemiprognația mandibulară (sindromul Cernea)
- Interceptorii ocluzali (gutiere, plăci)
- hemiretrognația mandibulară
Tratamentul ortodontic propriu zis
Etiologie
- Expansiunea de maxilar
- Distalizarea zonei laterale
Laterodeviația mandibulară este provocată de:
- Corecția malpozițiilor dentare izolate (aparate fixe sau mobile, forțe funcționale sau mecanice)
- dezvoltarea neconcordantă a celor două maxilare (compresiune de maxilar)
În tratametul tardiv
- meziopoziții ale arcadelor în zonele laterale asimetrice
- Se recurge la mijloace chirurgical-ortodontice.
- malpoziții dentare izolate
Tratamentul chirurgical
- mișcări de lateropoziție pentru evitarea zonelor algice
- Este indicat în deviațiile grave la virsta adultă și fără evoluție a leziunii. Intervențiile sunt elective în
- pante de conducție
funcție de locul tulburării de creștere pe ramura montantă sau pe ramul orizontal (rezecția modelantă
- ticuri
a condilului, osteotomie subcondiliană, osteotomie subspigiană).
Forţele extraorale (F.E.O.)
Laterognația mandibulară poate fi produsă de cauze care determină supradezvoltarea (tumori ale
• Sunt forţele folosite pentru suplimentarea ancorajului,atunci cînd mijloacele de ancoraj
ramului ascendent al mandibulei; hipertrofia monoepifizară) sau subdezvoltarea mandibulei
provenite din forţele intraorale nu sunt suficiente pentru a asigura deplasările dentare dorite
(anchiloză produse prin traumatisme; osteomielita; plăgi cicatrizate vicios; rezecții tumorale; fracturi
şi în cazurile formelor gnatice a malocluziilor.
mandibulare consolidate vicios; maladia Romberg; maladia Franceschetti).
• Momentul optim pentru aplicarea FEO este după erupţia primilor molari definitivi.
Forţe extraorale pot avea acţiuni ortopedice şi ortodontice: 2. Elemente active care generează forţa (arcuri, tracţiuni elastice)
• inhibarea creşterii anterioare a maxilarului Elemente de agregare
• înclinarea planului palatinal • Inele ortodontice constitue elementele de bază al agregării aparatelor fixe,asigurănd o
• modificarea direcţiei de creştere (axa Y) stabilitate bună.
• modificarea tipului de rotaţie mandibulară • Ligaturi dentare se realizează din sărmă moale cu grosimea cuprinsă între 0,1+0,5 mm, în
Acţiuni ortodontice: funcţie de scopul utilizat
• întărirea ancorajului • Coroane si gutiere ortodontice
• corectarea poziţiei molarilor primi superiori • Rasini speciale si tehnici adezive
• ingresiunea sau egresiunea molarilor Bracketul ca element accesoriu al tehnicii adezive constă din
• distalizări dentare bază,corp,aripioare,slotul este elementul în care se aplică arcul ortodontic
• modificarea planului ocluzal
Tipuri de acţiune ale forţelor extraorale Tipuri de bracket
• Întărirea ancorajului • Metalice
• Distalizarea molarilor superiori • Ceramice
• Menţinerea spaţiului • Din mase plastice
• Retracţia caninilor • combinate
• Reducerea overjetului Clasificarea arcurilor, element activ a tehnicii adezive
Sprijinul pericranian poate să fie: • 1.fără informaţii,plane
• la nivel cervical • 2.cu informaţii( curba Spee,bucle)
• la nivel occipital 1.totale
• la nivel parietal • 2.segmentare
• combinat • Pe secţiune pot fi
Direcţia forţei este descrisă ca • Patrate
• Low-pull (forţa joasă) • Rotunde
• Straight-pull (forţa medie) • dreptunghiulare
• High.pull (forţa înaltă) Elemente auxiliare intraorale de ancoraj
Forţa se poate transmite arcadelor dentare prin intermediul a două variante: • Bara palatinală rigidă Goshgarian
• Arcul cu buton Nanse
• arcul facial se compune din arc extern, care se ataşează la capelină,şi arc intern, care se
• Quad Heixul
plasează în tubuşoarele rotunde prevăzute pentru molariiprimi permanenţi şi care este
sudatîn porţiunea anterioarăla arcul extern • Arcul lingual
• arcurile cu cârlig (J-hook) constitue un alt tip de arc facial,prin care forţa este transmisăde • Lip bamperul
• Plăcuţa palatinală
la capelină prin arcuri separate pentru fiecare hemiarcadă
• Gutierile laterale
Faze de tratament prin intermediul aparatelor fixe
• Faza de aliniere şi nivelare
• Alinierea şi retracţia caninilor
• Reducerea treptei sagitale
ELEMENTELE COMPONENTE ALE APARATELOR FIXE • Finisarea
aparatele ortodontice fixe sunt construcţii biomecanice ale căror elemente de agregare se cimentează • contenţia
sau se colează pe dinţi Avantaje
Elemente componente tehnica adezivă • Pot produce deplasări dentare specifice(torque, gresiune)
• Elemente de agregare (inele sau sisteme de colaj) • Controlează deplasarea apicală
1. Elemente accesorii (braketuri, tuburi,butoane şi alte ataşe) • Pot fi relizate deplasări dentare concomitent în cele trei planuri de referinţă
• Sunt comode pentru pacient, lăsînd liber palatul şi spaţiul de acţiune al limbii
Dezavantaje Studiul parametrilor clinici şi utilizarea tehnicii adesive de ligaturare pasivă a indus la
• Necesită o igienă riguroasă stabilirea relaţiilor ocluzale neutre şi ocluziei ortognate
• Favorizează apariţia leziunilor carioase Tulburările funcţionale au fost îndepărtate, obţinându-se un echilibru morfo-funcţional.
• Pot apărea recesiuni gingivale Studiul comparativ al tratamentului compresiunii de maxilar prin diverse tehnici adesive
• Pot determina rizalize patologice denotă ameliorarea eficacităţii tratamentului ortodontic în cazul utilizării tehnicii adesive de
• Pot apărea deplasări dentare nedorite ligaturare pasivă.
• Sunt costisitoare Tratamentul ortodontic precoce al endognaţiei crează condiţii favorabile pentru obţinerea
EVOLUŢIA APARATELOR FIXE ocluziei ortognate în dentiţia permanentă.
• Şcoala lui Angle Sunt aparate ortodontice care se fixează pe arcadele dentare prin ligaturi, colaje şi cimentare, îşi
• J. Johnson exercită acţiunea de redresare dentară rapidă, sunt activate doar de medic, iar îndepărtarea lor
• P.R.Begg duce la distrugerea lor.
• Charles Tweed Tehnicile fixe se adresează în mod deosebit terapiei tardive (tânăr şi adult) caracterizată de
• Tehnica Ricketts reducerea până la dispariţie a procesului de creştere şi deplasări dentare rapide în spaţii create
Şcoala lui Angle postextracţional.
• 1981 – Angle imaginează ,,E. Arch” (Arcul de expansiune), care era un arc dreptunghiular, Aparatele ortodontice fixe sunt cunoscute încă de la sfîrşitul sec.XIX. Pentru prima dată a fost
curbat pe latura sa cea mai mare, adaptat la două inele molare strânse prin şuruburi. Dinţii propus de Angle în a.1888 (arcul –E) cu diametrul de 1,14 mm. În a.1912 Angle a schimbat arcul
erau tracţionaţi la arc prin legături metalice. Aparatul se vindea preformat în trei rotund cu diametrul gros cu un arc rotund cu diametrul de 0,75 mm.
dimensiuni. Dezavantajul arcului Angle constituie fixarea dinţilor la arc prin legături de sîrmă care traumează
• Angle consideră că dacă dinţii sunt deplasaţi în relaţii ocluzale corecte, stabilitatea lor va gingia marginală. De asemenea, cu ajutorul acestui aparat este practic imposibil deplasarea
fi asigurată. Deplasarea se făcea prin înclinare şi în acel timp nu se ţinea seama de mediul corporală a dinţilor. Pentru înlăturarea acestor neajunsuri în an.1916 Angle a propus utilizarea
stabil oferit de ţesuturile moi. arcului pătrat cu diametrul 0,55x0,91 mm denumind acesta „kemtian”. Aceasta la rîndul sau a
J. Johnson dus la apariţia noilor construcţii de aparate fixe care a fost denumită tehnica Edgewise.
• În 1930 apare Twin-wire-arc-Arcul bifilar Johnson, un aparat construit din două arcuri Apoi a continuat perfecţionarea construcţiilor de aparate fixe folosind arcuri rotunde şi diferite
rotunde , foarte subţiri, care produceau forţe uşoare pentru derotarea şi alinierea incisivilor elemente cu poziţie orizontală şi verticală.
superiori. Ortodonţii americani în tratamentul anomaliilor dento-maxilare, în ultimii 50 ani utilizează in
P.R.Begg special aparate fixe. În Europa şi în special în Anglia, acestea se folosesc ultimii 30 ani.
• P.R.Begg – elev al lui Angle, dezvoltă tehnica arcurilor uşoare (light-wire) şi propune în Pentru alegerea uneia sau altei metode de tratament este nevoie de o anamneză minuţioasă a
1956 un sistem propriu, în care sunt folosite doar arcuri rotunde, deplasările dentare pacientului, starea de sănătate a mamei în perioada gravidităţii, bolile suferite de copil în
făcânduse prin versiuni coronare, urmate de redresări apicale. Bracketurile sunt dependenţă de vîrstă, mai ales cele cu dereglări metabolice, în special cele cu dereglări de
asemănătoare cu cele din Ribbon Aech-ul lui Angle. Conceputul său de tratament se schimb de substanţe, dereglări de erupţie a dinţilor ce poate afecta formarea şi starea smalţului,
bazează pe extracţia primilor premolari şi folosirea exclusivă a ancorajului intraoral, existenţa aceleiaşi anomalii sau unei anomalii diferite în familie, de determinat pe baza
datorită forţelor uşoare declanşate de arcurile rotunde cu multiple bucle. metodelor suplimentare complementare de examinare (studiul) pe modele ortopantografia şi
Charles Tweed teleradiografia de profil a dereglărilor dento-alveolare cefalometrice şi gnatologice, determinarea
• Charles Tweed – alt elev strălucit al lui Angle, a fost primul care a utilizat tehnica Edgewise stării generale de sănătate şi nivelul de dezvoltare fizică a copilului , corespunderea erupţiei
asociată cu extracţii şi metoda sa constitue baza multor tehnici actuale. El s-a îndreptat spre dentare cu vîrsta dentară, vîrsta pacientului.
vest, în Arizona, creind la Tucson o nouă şcoală. Elementele componente:
Tehnica Ricketts Elemente de agregare ( inele sau sisteme de colaj)
• Este o tehnică edgewise progresivă care utilizează forţe uşoare. Inelele nu se pun de la Atașe sau atașamente ( braketurile, tubușoare, butoane, cârlige, bare)
început pe toţi dinţii, ci progresiv, bracketul este modificat, având angulaţii şi torque Elemente active ( arcurile, catene elastice, șuruburi, ligaturi)
specifice, flexibilitatea arcului se realizează prin încorporarea de bucle. Metoda este Inele ortodontice - centuri metalice care se aplică pe dinții neșlefuiți, respectă parodonțiu
simplificată prin prefabricarea elementelor. Foloseşte foarte multe auxiliare, inclusiv marginal, fiind la distanță de acesta, nu înalță ocuzia. Se fixează cu cimenturi, mai fracvent pe
aparate mobilizabile în primele faze. molarii I și II, dar se pot aplica și pe alți dinți.
Concluzii După modul de confecționare pot fi:
 Inele prefabricate;
 Inele construite; (perpendiculare pe planul de ocuzie). Se aplică de obicei, la nivelul molarilor, servind ca loc
Cele prefabricate sunt livrate într-o gamă variată de dimensiuni și forme, cel mai pecis fiind de sprijin pentru elementele active. Pot fi utilizate și la nivelul zonei frontale, unde servesc
totuși cele construite. ca loc de acțiune a elementului activ.
După modul de realizare pot fi:  Butonii
 Confecționate prin lipire cu lot;  Elemente sub formă de ciupercă de 0,5- 2mm. Ele servesc ca punct de aplicare a forței
 Prin plicaturare; orodontice. Butonii metalici se fixează pe inele prin sudură electrică în puncte. Butonii
 Prin sudură electrică prin puncte; acrilici se atașează direct pe dinți, prin intermediul tehnicii colajului.
Braketurile  Cârligele
Sunt dispozitive care se fixează pe dinți anteriori de molarul I. Părțile componente ale braket-  Sunt realizate din sârmă rotundă de 0,5- 0,6mm. Se fixează prin sudură electrică pe inele
ului: sau cu retenții în materialul acrilic, fiind deschise în sensul invers tracțiunii.
Baza – partea ce se atașează pe suprafața dintelui. În dependență de dintele pe care se aplică, are  Barele
diferită curbură.  Elemente auxiliare rigide, ce fac legătura dintre elementele de agregare a aparăturii fixe.
Corpul – partea la care aderă celelalte componente. Bara poate fi pe secțiune rotundă sau ovală, slujind în acelați timp ca mijloc de dispersare a
Aripioarele – pot fi 2 sau 4, pe ele se aplică sârma de legătură sau ineleel elastice, cu scop de a forțelor cât și ca loc de aplicare lor. Barele au, de regulă, poziții vestibulare în treimea
fixa arcul. medie a coroanei, în lungul ei fiind fixate alte elemente accesorii, care exercită forțe asupra
Slotul - șanțul central, care poate fi rotund sau paralelepipid în secțiune. În el se aplică arcul. unor sectoare limitate
Se deosebesc braketuri Arcul
După materialul confecționat: Acționează pentru ghidarea dinților în direcția stabilită prin planul de tratament. Acesta este
 Metalice ( oțel inoxidabil, aliaje Ti, poleite cu Au); schimbat periodic în timpul tratamentului pe masură ce dinții se deplasează înspre noua lor
 Din masă plastică (compozite); poziție.
 Din ceramică; Arcul clasic total este confecţionat din sârmă elastică de 0,6-0,7 mm şi este compus din:
 Combinate. 1) curbura principală în contact intim cu grupul incisiv (V , L) sau electiv poate prezenta
După tipul informațiilor: modificări suplimentare:
 Standart Edgewise;  prelungiri simetrice sau asimetrice la C, PM;
 Tweed Edgewise;  orovestibulare;
 Ricketts;
 verticale.
 Andrews;
2) buclele de activare la nivel canin pot avea modificări de contur
 Damon;
3) zona de fixare (conexiune) care pătrunde ăn tubuşoarele distale asigurând arcului o poziţie
 Begg Light Wire.
stabilă şi permiţând manipularea.
După lățime:
Realizate din aliaje:
 Simplu;
 Dublu.  Nichel – Titan;
Modul de fixare a arcului în slot:  Titan – Molibden.
 Tradiționali ( ligaturabili); Au secţiuni şi dimensiuni diferite care se succed în secvenţa terapeutică:
 Sistemul Speed (autoligaturabili).  rotunde;
- activi;  pătrate;
- pasivi;  rectangulare.
După poziționare pe dinți:
Arcul final se apropie de arcul ideal şi respectă următoarele principii:
 Vestiibulare;
 păstrarea formei şi mărimii arcadei pacientului;
 Orale;
 Tubușoarele  introducerea de оndoituri de compensare a:
 Sunt elemente în care se introduc capetele arcului, asigurând stabilitatea acestuia. Au - înclinaţiilor axiale diferite în sens MD şi VO; - grosimilor dentare diferite.
lungime de 3-4mm, formă rotundă, ovală sau rectangulară pe secțiune. După poziția lor față ÎNDOITURI DE ORDIN I - în plan orizontal - compensează grosimi diferite
de axul arcadei pot fi orale sau vestibulare. Față de relația cu planul ocluzal, pot fi verticale ÎNDOITURI DE ORDIN II - în plan vertical - poziţionează în sens MD axele dentare
ÎNDOITURI DE ORDIN III - reprezentate de efectul de torque prin torsionarea arcului
În funcţie de etapa de tratament arcurile pot fi:
 de nivelare;
 de lucru;
 de contracţie;
 de ajustare.
Pe lângă arcurile principale dinţii mai pot fi deplasaţi sub acţiunea:
 catenelor elastice cu inele unite;
 arcurilor spiralate din oţel sau NITI pentru tracţiuni sau presiuni;
 arcuri scurte parţiale, fixate la un număr limitat de dinţi pentru retracţie.
Arcul lingual
Se compune din:
 Curbura principală în contact cu faţa orală a frontalilor inferiori, supracingular.
 Două porţiuni terminale, în linie dreaptă, paralele cu faţa orală a dinţilor laterali.
 Două bucle de activare în omega.
 Sistemul de ancorare pe două inele ortodontice cu tubuşoare orizontale linguale,
prevăzute cu sistem culisă – opritor.
 Ligaturile reprezintă elementele care fixează arcul la nivelul braketurilor.
 Simple- pentru fixarea arcului în slot;
 Kobayashi- pentru tracție intermaxilară;
 În 8- pentru fixarea dinților între ei;
 La distanță- pentru tracționarea dinților la distanță.
 Legătura din sîrmă se indică la îndepărtarea dinţilor situaţi alături, în primul rînd, a dinţilor
de sprijin, în cazul cînd se indică fixarea inelelor ortodontice pe ei.
 Mult mai comodă şi modernă o constituie legătura din elastic, care se livrează sub formă de
inele. Diametrul inelelor elastice este diferit, ele sunt destinate pentru bracketuri de mărimi
mici – cu o singură aripioară, bracketuri de mărimi mari – cu două inele elastice, pentru
înlăturarea diastemei de diferită mărime; lănţişoare elastice.
Gutiera ortodontică
Reprezintă un şir de coroane acrilice unite între ele acoperind feţele V.O. ocluzale la un grup de
dinţi.
Prezintă avantajul agregării în bloc, indicată de elecţie constituind-o înălţarea provizorie a
ocluziei pentru realizarea saltului articular.
Dezavantaje:
 Îngresiune a dinţilor acoperiţi de gutieră;
 Favorizează retenţiile alimentare.

S-ar putea să vă placă și