MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, MUNCII ȘI PROTECȚIEI SOCIALE

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE „NICOLAE TESTEMIȚANU”

Disciplina: Prevenția anomaliilor dento – maxilare

Referat la tema:
Tratamentul interceptiv al anomaliilor dento –
maxilare în plan transversal și vertical.

Realizat: Dolință Victoria

Coordonator: Cernega Valeria

2020
Rapoarte neutre în ocluzie statică în plan:
1. Transversal
Zona frontală
- liniile interincisive trebuie să coincidă între ele și cu linia mediană a feţei
- variante patologice: laterodevierile liniei interincisive pot fi de cauză dentară (malpoziţii
dentare) sau de cauză mandibulară, când se însoţeşte de ocluzie încrucișată (cross-bite) de partea
devierii şi este o laterodeviere funcţională; când avem modificări anatomice mandibulare vorbim
de laterognaţii.

Zona laterală
- arcada maxilară trebuie să circumscrie arcada mandibulară
- variante patologice - ocluzie inversă laterala (ocluzie încrucişată, cross-bite)
- ocluzie lingualizată (când dinţii laterali mandibulari sunt în versie linguală)

Tratament:
Laterodeviație mandibulară este provocată de dezvoltarea neconcordantă a celor două
maxilare (compresiunea de maxilar): meziopoziții ale arcadelor în zonele laterale asimetrice;
malpoziții dentare izolate, mișcări de lateropoziție pentru evitarea zonelor algice: parte de
conducție: ticuri.
Tratamentul prevede combaterea tuturor factorilor care determină compresiuni de
maxilar, meziapoziții, dezechilibre musculare;
În cadrul tratamentului interceptiv se poate utiliza cu succes remodelarea artificială
(șlefuirea); interceptorii ocluzali (gutiere, plăci), care au rolul de a ghida mandibula în relație
corectă cu maxilarul.
Se urmărește expansiunea de maxilar, distalizarea zonei laterale, corecția malpozițiilor
dentare isolate, utilizându – se terapia fixă sau cea mobile: forte funcționale sau mecanice. În
tratamentul tardiv se recurge la mijloace chirurgical – ortodontice.
Școala germană recomandă utilizarea activatorului, întrucât acesta oferă posibilitatea
controlului permanent și simultan al tuturor elementelor implicate.
Tratamentul chirurgical este indicat de severitatea tulburărilor morfologice și de vârsta
pacientului. Intervențiile sunt elective, în funcție de locul tulburării de creștere și dezvoltare.
Tratamentul chirurgical este completat cu terapie ortodontică
Se utilizează activatoare, bionatoare și reglatoare de funcții.

Pentru realizarea unei expansiuni rapide în sens transversal se pot folosi următoarele
aparate: disjunctor, quad-helix, expander cu șurub în evantai etc. Aceste aparate sunt dispozitive
ortodontice active. Ele se cimentează în cavitatea orală și au rolul de a crește diametrul
transversal al arcadei superioare. Alt aparat frecvent folosit, mai ales în anomalia de clasa a II-a
este distalizatorul.
Distalizatorul se indică în următoarele situații:
- anomalia de clasa a II-a
- înaintea erupției molarului secund superior
- când se dorește obținerea de spațiu în sens mezio-distal
2. Vertical
Zona frontală - supraacoperirea ( OB =overbite)
- valoarea normală fiind de 1/3
- variante patologice:
- inocluzie verticală (ocluzie deschisa, openbite)
- supraacoperire mai mare de 1/3 = 2/3 sau 1/1 (ocluzie adâncă, deepbite)
Zona laterală
- fiecare dinte este în ocluzie cu 2 antagoniști, excepție fiind incisivii centrali inferiori și ultimii
molari superiori care au un singur antagonist
- variante patologice – supraocluzie/infraocluzie (ocluzie deschisă)
Clasa a II - a  Angle    
Prezintă raport molar distalizat, șanțul intercuspidian inferior plasat distal de vârful cuspidului 
MV superior.  În funcție de raporturile frontale în plan vertical, se descriu două diviziuni:
-diviziunea 1: malocluzie cu raporturi distalizate bilateral și ocluzie adâncă ”în acoperiș”.
-diviziunea 2:  malocluzie  cu raporturi distalizate bilateral  și ocuzie adâncă  acoperită.

Tratament:
Ocluzie adâncă: tulburare de creștere și dezvoltare a maxilarelor și , cu character primar
sau dobândit, caracterizată printr – un grad înalt de acoperire a incisivilor inferiori de către
incisivii superiori (clasele I, II) și a incisivilor superiori de către incisivii inferiori (clasa III).
Ocluzia adâncă poate fi acoperită, în acoperiș, prăbușită.
Terapia ocluziei adânci acoperite este considerată ca una dintre cele mai dificile.
Pentru reducerea supraocluziei incisive și nivelarea planului de ocluzie trebuie urmărite:
 ingresiunea dinților anteriori
 egresiunea dinților laterali
 redresarea axului incisivilorsuperiori până la vestibulo-poziția lor normală
 propulsia mandibulei
 Ingresiunea dinților anteriori
Presupune aplicarea unei forțe verticale asupra lor cu ajutorul aparatelor
ortodontice. Aparatele ortodontice sunt realizate astfel încât contactul interarcadic se face
numai la nivelul dinților anteriori.
Egresiunea dinților laterali
Poate fi obținută prin sisteme care realizează continuu un spațiu de inocluzie verticală la
nivelul unui număr limitat de dinți laterali fără a se exercita în același timp oforță specială de
ingresiune a incisivilor.
Acest obiectiv se realizează prin utilizarea gutierelor acrilice.
Grosimea gutierelor acrilice este determinată de dimensiunea verticală a spațiului de
inocluzie fiziologică.
Gutierele acrilice pot fi aplicate:
 bilateral: sunt confecționate gutiere acrilice lăsând liberi ultimii molari. Contactul se va
face numai între gutiere și arcada antagonistă astfel între ultimii dinți (neacoperițide
gutiere) de pe cele două arcade apare un spațiu de inocluzie verticală determinând
egresiunea datorită fenomenului de căutare a antagonistului.
 Unilateral: gutierele aplicate unilateral scurtează durata tratamentului. Gutierele
unilaterale sunt applicate de la canin până la ultimul molar, inclusiv.
Stimularea suplimentară
La nivelul sectoarelor unde se urmărește egresiunea, pe lângă realizarea unui spațiu de
inocluzie verticală, este necesară o stimulare suplimentară prin aplicarea de forțe artificiale, în
vederea producerii unei stări de remanieri tisulare, favorabilă măririi potențialului de creștere
verticală.
Trebuie urmărită și desfacerea punctelor de contact interdentare, pentru a oferi dinților o
libertate individuală de deplasare.
Tatonarea posibilității de reînălțare a ocluziei se referă la o etapă de tratament
preprotetic și urmărește furnizarea unor date precise privind posibilitatea de reînălțare a ocluziei,
poziția și direcția planului individual de ocluzie, precum și toleranța articulației temporo
mandibulare și a implantării dentare față de noile condiții.

Tratamentul ocluziei adânci în acoperiș:

  Ridicarea ocluziei: aparate funcționale
 Intruzie relativă a dinților din zona frontală: oprim eruperea incisivilor
 Retrudarea dinților cu închiderea spațiului: arc vestibular

Egresiunea molară poate fi obţinută prin diferite mijloace:

- egresiunea spontană a regiunii molare se produce după înlăturarea cauzei (limba interpusă în
deglutiţic sau în cazul macroglosiei);
- egresiunea se obţine prin utilizarea aparaturii m obile; de exemplu, placa palatină cu platou
retroincisival în asociere cu tracţiunea pericraniană. înălţimea platoului poate fi reajustată prin
adaus de acrilat autopolimerizabil cu grosim ea de 2 m m . Se pot utiliza, cu rezultate bune,
aparatele bimaxilare, activatoarele elastice sau rigide. Chateau indică purtarea aparatelor câte 12
ore pe zi şi obligativitatea utilizării lor în cursul meselor. Se foloseşte aparatura fixă în asociere
cu dispozitivele de tracţiune extraorală sau cu clastice tip clasa II sau III, care dezvoltă şi o forţă
verticală.
Tratamentul în ocluzia prăbuşită trebuie să fie predom inant profilactic şi precoce. Se
va utiliza întreaga gamă de menţinătoare de spaţiu în perioada dentiţiei temporare şi a dentiţiei
mixte. Tratamentul în dentiţia permanentă Ia adolescent şi adultul tânăr se efectuează prin
mijloace protetice specifice.

Inocluzia verticală este un sindrom caracterizat de existenţa unor tulburări în plan

vertical, reprezentate de lipsa contactelor dintre cele două şiruri dentare antagoniste, conturate şi
extinse în mod variat. De cele mai multe ori, anomalia se prezintă sub forma unei entităţi de
sinestătătoare, dar cu etiologie şi evoluție foarte variate şi, ca atare, beneficiază de posibilităţi de
tratament extrem de diversificat.
Activatorul Dassa construcția din sîrmă ortodontică de 1-1,2mm și masa plastică o porțiune din
sîrmă cu lungimea de 25cm se îndoie în centru în formă de cerc iar la capete sub formă de
triunghi din masa plastică autopomilirizabilă se modelează individual scutul labial care este
plasat în vestibul.Copilul cuplează buzele și cu policele trage din inel aplicînd o forțăde
înlăturare a aparatului din cavitatea bucală .Exercițiile se fac de 2 ori pe zi a cîte 5-20 ori.
De asemenea se utilizează aparate mobilizabile,activatoarele cu filet ortodontic,scut
lingual,gutiere ocluzale.
Cantz-recomandă după erupția primilor molari utilizarea coroanelor pe ei pentru înălțarea
ocluziei după 10-20 zile coroanele se înlătură se șlefuiesc dinții temporali pîna la contactul
primilor molari apoi coroanele se refixează aceste manipulații se repetă de cîteva ori.Metoda se
utilizează pînă la erupția dinților frontali și molarilor 2.

Activatorul Klamt constă dintr-o baza acrilică superioară și inferioară unite print-o masă
interocluzală. În porțiunea anterioară este deschis, dar acțiunea limbii asupra dinților frontali
este blocată prin 4 anse sub forma literei V. Conține arc vestibular pentru delpasarea dinților
frontali distal și palatinal pentru mezializarea dinților frontali superiori. Poate conține filet pentru
expansiune.

Bibliografie:
1. file:///C:/Users/CNTS/Downloads/26._Sindromul_de_inocluzie_verticala.pdf.pdf
2. https://library.usmf.md/sites/default/files/2018-10/59.pdf
3. Ghid de Ortodonție, Camelia Szuhanek, Eleonora Schiller, Adelina Grigore, Adelina
Popa, Editura „Victor Babeş” Timişoara, 2019