Particularitățile acordării

asistenței medicale
chirurgicale în condiții de
campanie

Efectuat: Dolință Victoria

 SCURT ISTORIC
Chirurgia de campanie este o specialitate chirurgicală de urgență ce se aplică în condiții de război
și calamități. Ea este în strâns raport cu activitatea formațiunilor militare. Schimbările tacticii de
luptă, perfecționarea armamentului, mijloacelor de transport, mijloacelor tehnice militare
influențează direct modificările de organizare și dotare a formațiunilor medico-chirurgicale, începând
cu acordarea primului ajutor, ajutorului premedical, medical, medico-chirurgical calificat, medico-
chirurgical specializat și terminând cu spitalele de specialitate etc.

Chirurgia de război include diverse traumatisme, este o chirurgie colectivă efectuată la multe
etape, unde funcționează diferite echipe chirurgicale.
 ISTORIC

Chirurgia de campanie, în dezvoltarea sa de-a lungul multor milenii, a

cunoscut o perfecționare continuă, s-au făcut revoluții și progrese
extraordinare în acest domeniu.

Încă din antichitate Hipocrate (460 – 377 î.e.n.) îi sfătuia pe ucenicii săi să
participe activ la operațiile militare pentru a-și ridica măiestria, a studia și
perfecționa metodele de tratament.
 ISTORIC
În lucrările sale întâlnim descrierea tratamentului fracturilor osoase prin extensie,
tratamentul empiemului, fistulelor, plăgilor craniene etc. A.C.Celsus (63 î.e.n. – 13
e.n.) a folosit procedeul de amputație a extremității prin incizie circulară, a modificat
metodele de hemostază. Galenus (130 – 200) a întrebuințat practic intestinul subțire
pentru efectuarea ligaturilor chirurgicale, a introdus în practică sondă, seringa,
foarfecele.
La dezvoltarea chirurgiei militare a contribuit și A.Vesale (1514 – 1564),
activând în calitate de anatom și chirurg de armată.
Primul care a organizat completarea lădițelor speciale cu materiale pentru
pansament a fost A.Pare (1517 – 1590), tot el a elaborat aparate de protezare, a
propus metode noi de tratament al plăgilor de război, al fracturilor osoase, de oprire
a hemoragiei prin ligaturarea arterei, de extragere a corpilor străini din plagă.
 ISTORIC

A.Ledran (168 – 1770)a ridicat chirurgia de campanie la o nouă înălțime,

propunând tratamentul chirurgical al plăgilor prin disecare largă.
A.Percy (1754 – 1825), J.Larrey (1766 – 1842), în calitate de chirurgi de
armată, au perfecționat tratamentul chirurgical al plăgilor de război,
efectuând numeroase amputații. A.Percy a introdus în practică retractorul,
care-i poartă numele. O revoluție în chirurgie, și nu numai, au produs
descoperirile științifice ale lui L.Pasteur (1822 – 1895), pe care s-a bazat J.Lister
(1827 – 1912) elaborând pansamentul antiseptic. De facto a luat naștere
antisepsia și asepsia.
 ISTORIC
O figură strălucită în istoria chirurgiei de campanie mondială este N.I.Pirogov
(1810 - 1881), care a participat în campaniile din Caucaz (1847), Crimeea (1853 –
1856), în războiul franco-prusac (1870 – 1871, în războiul ruso-turc (1877 -
1878).
În România, chirurgia de campanie a fost reprezentată de C.Davilla (1822 –
1884), care a organizat o școală de chirurgie pentru formarea de ofițeri sanitari. În
1877 – 1878 a luat parte la războiul ruso-turc ca șef al serviciului militar și inspector.
Fondatorul chirurgiei militare în România este considerat A.Demostene (1845
– 1925). A participat la războiul ruso-turc din 1877 – 1878 în calitate de medic
regimentar. A fost profesor de anatomie topografică și chirurgie operatorie,
exercitând în același timp și funcția de șef al serviciului de chirurgie la Spitalul
Militar din București.
 ISTORIC
În conflictul armat din zona Nistrului, în 1992, au fost folosite proiectile standard
și nestandard. Plăgile, de regulă, au fost produse prin gloanțe și eschile, s-au atestat
și plăgi explozive. Specialiștii din Moldova au acordat răniților ajutor și tratament
medico-chirurgical calificat și medico-chirurgical specializat la nivelul cuvenit.
În republica noastră chirurgia de campanie, ca disciplină, se predă la Universitatea
de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din 1946 la Catedra de
chirurgie de campanie prin integrare strânsă cu Catedra de medicină militară și a
calamităților.
Pregătirea postuniversitară în chirurgia de campanie se efectuează la Catedra de
chirurgie de campanie, traumatologie și calamități a facultății de perfecționare a
medicilor.
 Tipurile de ajutor medical acordat răniților și bolnavilor
în condiții de campanie
(ajutorul medical calificat, ajutorul medical
specializat)
Ajutorul chirurgical calificat este acordat de specialiști de chirurgie generală
la etapa ajutorului medico-chirurgical calificat care dispune de secție de
primire și triaj, de formațiune de prelucrare sanitară totală a răniților cu leziuni
combinate, de sală de operație și secție de reanimare, secție de spitalizare,
izolator etc. Volumul acordării ajutorului medico-chirurgical calificat poate fi
efectuat în întregime sau redus, numai în cazurile de extremă urgență, pe când
răniții de prima urgență și de a doua urgență pot fi îndreptați la etapa
ajutorului medico-chirurgical specializat.
•Măsurile de extremă urgență includ:

1. Măsuri de combatere a asfixiei;

2. Oprirea definitivă a hemoragiei atât celei externe, cât și celei interne;
3.Terapia complexă a anemiei posthemoragice pronunțate, șocului traumatic,
sindromului de strivire;
4. Intervenții chirurgicale la răniții cu sindrom de strivire, cu infecție anaerobă;
5. Prelucrarea prim-chirurgicală și suturarea plăgilor toracice cu pneumotorax deschis,
•toracocenteză la traumatizații cu pneumotorax cu supapă;
6. Laparotomia în cazurile de traumatisme închise și deschise abdominale cu lezarea
•organelor interne;

7. Amputații la răniții cu smulgere sau zdrobire a extremităților;

8. Trepanarea craniană decompresivă la traumatizații cu compresiune cerebrală.
 Măsurile de primă urgență care pot fi amânate pentru un timp scurt (până la
etapa următoare) sunt:

1. Efectuarea epicistostomei răniților cu leziuni extraperitoniale ale vezicii urinare, a

uretrei și formarea anusului contra naturii la cei cu leziuni extraperitoniale ale
rectului;
2. Amputația la traumatizații cu necroză ischemică a extremității;
3. Prelucrarea primară chirurgicală a plăgilor contaminate cu substanțe radioactive,
cu substanțe toxice de luptă, de asemenea a plăgilor întinse ale țesuturilor moi.
 La măsurile de a doua urgență se referă operațiile amânarea cărora, după
administrarea de antibiotice, nu contribuie la apariția în scurt timp (până la etapa
următoare) a complicațiilor grave:
1. Prelucrarea primară chirurgicală indicată a plăgilor țesuturilor moi;
2. Prelucrarea plăgilor combustionale.
 La etapa ajutorului medico-chirurgical calificat răniții cu șoc traumatic sau cu șoc
combustional în timpul triajului medical se împart în categorii în dependență de măsurile
necesare:

1. Cei la care intervenția chirurgicală se efectuează imediat, concomitent cu

măsurile antișoc de reanimare după indicații de externă urgență (oprirea
hemoragiei, traheostomie);
2. Cei care necesită operație în rândul al doilea sau al treilea, fiind transportați în
secția respectivă pentru măsuri antișoc;
3. Traumatizații în stare de șoc care nu necesită intervenții chirurgicale, ei sunt
transportați în secțiile antișoc, iar după deșocare sunt evacuați în spitalele de
specialitate.
 Etapa tratamentului medico-chirurgical specializat este reprezentată de spitale de
specialitate mobile sau fixe cu formațiuni chirurgicale și secții de primire și evacuare, de
operații, de reanimare, de spitalizare etc. care sunt dotate cu instrumente, aparataj și
echipe de specialiști în anumite ramuri de profil chirurgical (anesteziologi, neurochirugi,
oftalmologi, cardochirurgi, angiochirurgi, chirurgi abdominali, toracaliști, traumatologi-
ortopezi, otorinolaringologi, urologi, ginecologi, specialiști în chirurgia maxilo-facială,
combustiologi etc.). Aceste instituții medicale militare dispun de posibilități largi pentru
investigații de laborator, radiologice, funcționale etc.
 Agentul de Particularitățile Traiectul și Numărul de Modalitățile de Localizarea Contaminarea cu
rănire morfologce raportul către leziuni la un leziuni ale anatomică microbi
cavități rănit țesuturilor

Gloanțe punctiforme oarbe unice cu lezarea a craniului, contaminate cu

țesuturilor moi gâtului, toracelui microbi

Schije rupte tangențiale multiple abdomenului aseptice

Bile metalice morsocate transfixiante asociate cu lezarea oaselor bazinului

și articulațiilor

Săgeți contuzionale nepenetrante combinate a extremităților

Proiectile cu suflu tăiate penetrante cu lezarea

explozibil nervilor

Schije secundare tocate cu lezarea

arterelor și
venelor
magistrale
Arme albe înțepate cu lezarea
organelor interne

Ocazionale
(traumatice

Chirurgicale
 Mecanismele esențiale în producerea leziunilor tisulare prin arma de foc:
- Formarea unui orificiu de intrare rotund sau ovalar cu pierdere de tesut,
tesutul în minus este antrenată în canalul rănii.
- Această acțiune are loc atunci când tragerea se face de aproape, glontele având
o forță vie foarte mare. În acest caz datorită acțiunii gazelor, pot lua naștere
orificii de intrare lungi, rupte și fisuri radiare.
- Atunci când forța vie este mică (lasfârșitul traiectoriei) glonțul despică
numai țesuturile ca o pană, formând un orificiu în formă de fantă,
corespunzător direcției fibrelor elastice din piele.
- Când forța vie este foarte mică, glonțul poate acționa ca un obiect dur, bont,
neproducând orificiulo de intrare, ci doar echimoză sau excoriație.
 Particularitățile plăgii prin armă de foc:
- Prezența defectelor însemnate de tegumente și țesuturi moi, care apar în urma
acțiunii proiectilului.
- Dezvoltarea focarelor noi de necroză în orele, zilele următoare în regiunea
comoției moleculare.
- Zonele de lezare a țesuturilor la diferite plăgi au diferite dimensiuni.
- Plaga prin arma de foc este considerată contaminată bacterial pe toată
suprafața sa.
 La plăgile prin armă de foc deosebim următoarele 3 zone:
1. Zona canalului propriu-zis, care este prezentată printr-un defect al
țesuturilor, însă cavitatea lui este completată cu părticele necrozate,
inviabile, cheaguri de sânge, exsudat, corpi străini (metalici, eschile osoase
etc.);
2. Zona necrozei primare, situată nemijlocit pe pereții canalului de rănire;
3. Zona comoției moleculare și a necrozei traumatice secundare, care se
răspândește destul de larg, lateral de zona canalului.
Prelucrarea chirurgicală a plăgilor prin arma de
foc

Prelucrarea chirurgicală primară a plăgilor include:

1. Incizia rănii.
2. Excizia țesuturilor necrozante și înlăturarea corpilor străini.
3. Reconstrucția anatomică a țesuturilor lezate.
 Tipurile de suturi ale plăgilor
prin armă de foc
În condiții de campanie după prelucrarea chirurgicală a plăgilor prin
armă de foc pot fi efectuate următoarele feluri de suturi:
- suturi primare,
- suturi primare-amânate,
- secundare (precoce și tardive).
• Suturile primare se fac imediat după prelucrarea chirurgicală primară.
• Suturile primare-amânate se vor efectua în condițiile de campanie în a 3-7 zi după
prelucrarea chirurgicală a plăgii, când dispare pericolul proceselor purulente, infecțioase.
• Suturile secundare precoce se fac în a 7-15 zi după prelucrarea chirurgicală a rănii, când
semnele de inflamație lipsesc, când sunt prezente granulații, marginile plăgii sunt mobile, se
pot apropia ușor.
• Suturile secundare tardive se vor efectua în a 15-20 zi după rănire sau după prelucrarea
chirurgicală secundară a plăgii.
 Particularitățile acordării asistenței medicale răniților și bolnavilor de profil
chirurgical sunt determinate de particularitățile războiului contemporan și
conflictelor care se caracterizează prin:
- utilizarea armamentului și tehnicilor contemporane,
- alegerea țintelor și obiectivelor militare și militar-economice cu caracter
strategic,
- schimbări bruște ale situațiilor tactice, operativ-tactice și ca rezultat
efectuarea unor manevre cu forțe și mijloace militare,
- folosirea unor grupări militare cu mobilitate înaltă.
 Aceste caracteristici ale acțiunilor militare vor necesita suport medical
acomodat situației reale. În acest scop vor fi necesare îndeplinirea
următoarelor principii:
1. eșalonarea asistenței medicale în mod consecutiv,
2. acordarea asistenței medicale,
3. acordarea asistenței medicale (de la simplu la compus),
4. respectarea succesivității în acordarea asistenței medicale
(doctrina medicală unică – viziune unică),
5. reducerea maxim posibilă a etapelor medicale,
6. modificarea măsurilor asistenței medicale,
7. necesitate în întărirea formațiunilor medicale cu grupe specializate,
pentru apropierea asistenței medicale chirurgicale de răniți,
8. aplicarea metodologiei asistenței medicale chirurgicale în câteva
etape, îmbinarea asistenței medicale cu evacuarea medicală.
Schema eșalonării asistenței medicale răniților
și bolnavilor
Nivel Locul acordării asistenței medicale
1 Câmpul de luptă
Punctul adunării răniților
Postul medical al campaniei
Punctul medical al batalionului
2 Campania medicală a brigăzii
3 Detașamentul medical independent, spitalul militar
(civil) de profil mixt
4 Spitalul clinic militar central
Spitale specializate și secții specializate al
spitalelor civile republicane, municipale
Tipul ajutorului medical
Primul ajutor (autoajutor, ajutor reciproc, sanitari,
instructori sanitari)
Ajutorul premedical (asistente medicale, felceri)
Ajutorul premedical
Primul ajutor medical, medici cu pregătire medicală
generală (măsurile urgente)
Primul ajutor medical (toate măsurile)
Ajutorul medical calificat, chirurgical și terapeutic (măsuri
urgente)
Ajutor medical calificat, toate măsurile cu elemente ale
ajutorului medical specializat (tratamentul cu durata de
până a 10 zile)
Asistența medicală specializată de profil chirurgical și
terapeutic (tratamentul până la rezultatul definitiv,
recuperarea medicală, expertiza medico-militară)
Vă mulțumesc pentru atenție