Boala

inflamatorie
pelvină
(B.I.P)

Elaborat: CRISTINA LOZINSCHI S1701

Definiție: Conform CDC (Centrul de control al maladiilor) B.I.P.
cuprinde un spectru de procese inflamatorii ale tractului genital
superior, care include orice combinare dintre endometrită, salpingită,
abces tubo-ovarian și pelvio-peritonită.

Noțiunea de B.I.P. se folosește pentru a înlocui termenii vechi de

endometrită, salpingită, metro-anexită, pelvio-peritonită și/sau abcesul
tubo-ovarian.
Actualitate: OMS estimează 448 milioane cazuri noi de infecții sexual
transmisibile cu dezvoltarea a B.I.P. cu divers grad de severitate. Rata
anuală a B.I.P. – 20 cazuri la 1000 de femei de vârsta reproductivă. B.I.P.
în structura morbidității ginecologice constituie 60 – 65%, 4 -5% fac
forme grave de B.I.P. (st. III - IV), aproximativ jumătate (30%) necesită
tratament de staționar. Actualitatea este justificată la fel și de rata înaltă
de alocații financiare predestinate pentru tratament și reabilitarea
pacientelor cu B.I.P. (50 – 60%).
 Etiopatogenie: Se indică rolul predominant a agentului patogen în declanșarea și
extinderea B.I.P:
majoritatea cazurilor de etiologie polimicrobiană (25 – 60%)
Microorganisme primare: Maladii sexual transmisibile(MST)
Microorganisme secundare: Streptococ non- hemolitic grupa B; E. Coli;
Gardnerela; Stafilococus Aurus; Klebsiella Haemophilus Influentzae.
Factorii de risc pentru B.I.P.:
· Acceptați (menstruația, parteneri multipli, antecedente de B.I.P., maladii sexual
transmisibile.)
· Presupuși (statut social – economic; activitate sexuală timpurie, mediu urban de
trai,
utilizarea DIU, etc.).
· Evenimente declanșatoare (perioade menstruale, act sexual; factorii iatrogeni).
Factorii protectori: contraceptivele de barieră, spermicidele, contraceptivele orale
combinate, parteneri unici, sarcina, menopauza.
Mecanismul preponderent de răspândire a B.I.P. este ascendent: cervicită -
endometrită - salpingită - ooforită - abces tuboovarian - peritonită. Mecanismul
secundar de extindere a procesului inflamator este pe cale limfatică sau hemato-
genă.
Este posibilă calea directă de răspândire a infecției, prin continuitate: de la
 Clasificarea generală a infecțiilor pelviene (B.I P.):
-salpingita acută (gonococică, negonococică)
-celulita pelvină
-abces tubo-ovarian
-abces pelvin.

1. Infecții puerperale: post-cezariană, după nașterea fiziologică.

2. Infecții asociate cu avort (celulită post-avort, avort septic in-

complet).

3. Perioada postoperatorie după chirurgie ginecologică

(parametrită, abces de bond vaginal, abces tuboovarian ).

4.Secundare altor infecții (apendicita, diverticulită, tuberculoză).

 Formele clinice ale B.I.P.:

B.I.P. acută (< 30 zile)

- Patogeni cervicali (N. Gonorrhea, Chlamydia, Mycoplasma
genitalium)
-Vaginoza bacteriană (peptostreptococcus, bacteroides, M hominis,
Ureaplasma Urealiticum, Clostridium)
-Patogeni respiratori (Haemophilus Influenzae, Streptococcus
pneumoniae, streptococ de grup A, stafilococ aureu)
- Patogeni intestinali (E. Coli, Bacteroides fragilis, streptococ de
grup B, campilobacter)

B.I.P. subclinică (N. Gonorhea, Chlamidia Trachomonia)

B.I.P. cronică (> 30 zile). (Mycobacterium tuberculosis, Actino-

myces)
Pentru a putea pune diagnosticul de BIP avem nevoie de 3 criterii
obligatorii și criterii adiționale.

Criterii obligatorii:
-durerea în etajul abdominal inferior
-sensibilitate anexială (la tușeul vaginal)
-sensibilitate la mobilizarea colului (la tușeul vaginal)

Prezența semnelor sus-numite, în lipsa unei altei patologii ginecologice,

este o indicație pentru inițierea unui tratament empiric al BIP la toate
pacientele sexual active de vârstă reproductivă.
Criterii adiționale:
◦Leucoree patologică
◦Hipertermie >38˚C
◦Leucocitoză
◦VSH crescut
◦Proteina C reactivă crescută (PCR)
◦Confirmarea bacteriologică a infecției cervicale determinate de
gonococi, trichomonade, chlamidii.

Criterii majore:
◦ Endometrita histologic confirmată prin biopsie de endometriu
◦ Examen ultrasonografic transvaginal care indica îngroșarea
pereților trompelor uterine, prezenta unui lichid liber în spațiul
Douglas sau a unei formațiuni tubo-ovariene
◦ Schimbari macroscopice în cadrul BIP vizualizate
laparoscopic.
 Stadializarea propusă de CDC (Centers for Disease Control) include 4 stadii.
Stadiile se vor stabili în funcție de prezența criteriilor de diagnostic.
I. Prezența criteriilor obligatorii + cel puțin un criteriu adițional
II. Prezența criteriilor de diagnostic cu prezența simptomului de iritare a
peritoneului.
III. Pacienții la care se obiectivizează abces tubo-ovarian
IV. Clinica abcesului anexial erupt

Stadializarea efectuată în timpul laparascopiei:

I. Colecție minimă lichidiană în Douglas, mobilitate normală a salpingelui.
II. Secreții purulente prin orificiul tubar, aderențe lizabile, trompe rigide,
mobilitate ușor limitată.
III. Aderențe extinse extragenital (anse intestinale, peritoneu), prezența
abcesului tubo-ovarian, congestie tubo-ovariană extinsă.
Clasificarea morfologică a formațiunilor tubo-ovariene. (Kulacov, Savelieva,
Manuhin 2009):

◦Piosalpinx- afectarea preponderentă a trompei uterine

◦Piovar- afectarea preponderentă a ovarului
◦Abces tubo-ovarian

Tablou clinic:
◦Sindrom de intoxicare
◦Sindrom dolor
◦Sindrom infecțios
◦Sindrom nefrotic
◦Sindrom de dereglări hemodinamice
◦Sindrom de inflamație a organelor adiacente
◦Sindrom metabolic.

Separat se menționează tabloul clinic al abcesului tubo-ovarian purulent (st.

III, IV a B.I.P.) caracterizat prin durere pelvină, secreție vaginală, febră 38,3, cefalee,
greață,
dispareunie, sângerări menstruale neregulate, dizurii, masă anexială.
Diagnosticul se stabilește în baza:
-Istoricului medical, tabloului clinic
-Examenului fizic general, examenului ginecologic bimanual
-Testărilor de laborator
-Ecografiei pelvine
-RMN
-Laparascopiei - (este considerată gold standard în diagnosticul BIP). Având în
vedere că este o examinare minim invazivă se folosește în cazul în care apar
complicațiile BIP (abces tubar, hidrosaplinx, abces tubar rupt) sau în cazul în care
nu avem un diagnostic după epuizarea celorlalte mijloace de diagnostic descrise
mai sus
-Examenului histologic.

Diagnosticul diferențial se va face cu apendicita, plastromul postapendicular,

colecistita, procesele inflamatorii ale aparatului urinar.
 Tratament. Pentru tratarea B.I.P. este strict necesară distribuirea adecvată a
măsurilor curative în funcție de gravitatea procesului.
I. Tratament medicamentos
II. Tratament chirurgical utilizat în lipsa răspunsului de la tratamentul
medicamentos, sau în B.I.P. complicată.

Managementul B.I.P.:
· Etapa de ambulator: cu efectuarea antibioticoterapiei (European Guideline
for the Management of Pelvic Innflammatory Disease. June 2012)
· Etapa de staționar:
- Antibioterapie (Cefoxitin -2gr x 4 ori plus Doxaciclină -100mg x2 ori per
os,
Clindomicină 2mg/kg – (doză de atac), Metronidazol 400 mg x 2 ori 14 zile,
regimuri alternative.
- Tratamentul chirurgical (laparascopie, laparatomie, colpotomie, puncția ghi-
dată ecografic).
Indicații pentru tratament chirurgical paliativ laparascopic:
1. Lipsa efectului în urma tratamentului conservativ în cazul salpingitei
purulente
2. Salpingita purulentă la nulipare

Indicații pentru tratament chirurgical abdominal deschis:

1. Abces ovarian,
2. Lipsa efectului terapeutic după drenare laparascopică,
3. Peritonita difuză generalizată,
4. Iminență de perforare a abcesului tubo-ovarian,
5. Șoc septic.

Profilaxia: Măsurile de profilaxie se vor axa pe depistarea timpurie a facto-

rilor de risc: acceptați și presupuși evenimentelor declanșatoare, factorilor iatro-
geni (avort, raclaj, d/c montare DIU(sterilet), histerosalpingografia).

Prevenirea B.I.P. se recomandă prin evitarea contactelor sexuale neprotejate,

depistarea B.I.P. la etapa inițială de raspândire cu efectuarea tratamentului
optimal.
 BIBLIOGRAFIA

1. European Guideline for the Management of Pelvic Innflamma-

tory Disease. June 2012).
2. Obstetrică și ginecologie. Suport de curs. Chișinău 2017.
Vă mulțumesc
pentru atenție.