Semiologia aparatului digestiv

NOŢIUNI DE ANATOMIE
Aparatul digestiv este alcătuit din cavitate bucală, faringe, esofag, stomac, intestin subțire,
intestin gros, anus, glande și organe anexe (glandele salivare, pancreas, ficat).
Cavitatea bucală este segmentul inițial al tubului digestiv, care comunică cu exteriorul prin
orificiul bucal, iar posterior cu etajul mijlociu al faringelui - orofaringele; la nivelul cavității
bucale alimentele sunt masticate și amestecate cu saliva; se formează bolul alimentar care trece
prin esofag și ajunge în stomac.

1
Esofagul este un organ tubular care traversează toacele și diafragmul; leagă faringele de stomac
cu care comunică prin orificiul cardial.
Stomacul este situat în loja gastrică, subdiafragmatic și are forma unui cârlig, cu două
curburi:curbura mare și curbura mică; bolul alimentar este mărunțit și amestecat cu sucul
gastric după care este evacuat din stomac în duoden prin orificiul piloric.
Intestinul subțire are o lungime de 4-6 metri și are trei porțiuni: duodenul, jejunul și ileonul; în
intestin conținutul alimentar este amestecat cu sucurile digestive și au loc mai multe procese din
cadrul digestiei: descompunerea carbohidraților în glucide simple, transformarea proteinelor în
aminoacizi și descompunerea grăsimilor în acizi grași; ulterior are loc absorbția nutrimentelor
rezultate din procesul de digestive.

Intestinul gros este ultima porțiune a tractului digestiv; are o lungime de circa 1,5 metri și are
mai multe porțiuni: cec, colonul ascendent, colonul transvers, colonul descendent, sigma și
rectul.

2
Glandele și organele anexe ale tubului digestive:
 Glandele salivare produc saliva pe care o elimină în cavitatea bucală; saliva
conține o enzimă cu rol în digestia amidonului;
 Ficatul este situat în hipocondrul drept; îndeplinește multiple funcții metabolice și
produce bila care implicată în digestia grăsimilor;
 Pancreasul este o glandă cu funcție exocrină și endocrină; partea sa exocrină
secretă sucul pancreatic se varsă în duoden și participă la digestie;

SIMPTOME
Simptome în bolile esofagului
 Disfagia esofagiană este senzația de dificultate sau oprire la trecerea alimentelor
solide sau lichide prin esofag; poate să fie determinată de: patologie funcțională: achalazie,
spasm esofagian difuz; sau de patologie organică: stenoze benigne (caustice), cancer esofagian.

3
  Pirozisul este senzația de arsură retrosternală determinată de refluxul conținutului gastric
la nivelul esofagului, din cauza incompetenței sfincterului esofagian inferior; cauze:
hernia hiatală, boala de reflux gastroesofagian.
 Regurgitarea este revenirea alimentelor în cavitatea bucală fără greață și efort de
vărsătură, din cauza unui obstacol esofagian funcțional sau organic; cauze: achalazia,
boala de reflux gastroesofagian, cancerul esofagian.
SIMPTOME
Simptome - stomac și duoden
 Durerea din ulcerul gastric și duodenal: sediul durerii este în epigastru, are intensitate
variabilă de la senzație de jenă până la durere intense; durata este între 30 de minute și 2
ore, dar poate deveni continua; orarul durerii este relativ constant – ritmicitate: la 1-3 ore
după mâncare în ulcerul gastric, înaintea mesei următoare în ulcerul duodenal (senzația
de foame dureroasă); are caracter periodic – survine în perioade dureroase.
 Durerea din cancerul gastric: are caracter de “greutate”, este capricioasă și neinfluențată
de alimentele ingerate;
 Vărsătura este un act reflex prin care se elimină forțat, pe gură conținutul gastric; este
însoțită de greață;
-cauze: afecțiuni gastrice: gastrite acute și cronice, ulcerul gastric și duodenal, stenoza pilorică,
cancerul gastric; afecțiuni ale vezicii biliare (ex. litiaza biliară); ocluzia intestinală; sarcina;
diabetul zaharat decompensat, insuficiența renală cronică, intoxicații, afecțiuni neurologice,
colica renală.
-după conținutul lor vărsăturile pot fi: apoase, alimentare, bilioase, fecaloide (în ocluzia
intestinală).
 Hematemeza constă în eliminarea pe cale bucală a sângelui provenit din stomac și
duoden; sângele poate fi roșu sau digerat, negricios cu aspect de “zaț de cafea” (atenție!
– o parte din sânge va urma traiectul tubului digestiv, va fi digerat și se va exterioriza
sub forma unui scaun de culoare neagră, moale, lucios – melenă!)
-cauze: gastrite hemoragice (ex. după antiinflamatoare), ulcer gastric și duodenal, cancerul
gastric, ruptura de varice esofagiene, esofagite, cancer esofagian.

Simptome în bolile intestinului

 Durerea intestinală - localizarea este în general periombilicală; are caracter de torsiune,
mobilă, migrează pe cadrul colic de la stânga la dreapta; se asociază cu tulburări de
tranzit intestinal: diaree, constipație
-cauze: enterocolite acute, parazitoze intestinale, rectocolita hemoragică, tumori benigne și
maligne, ocluzia intestinală mecanică.
4
 Tulburările tranzitului intestinal
 Diareea constă în emisia de scaune frecvente (peste 3/zi) de consistență scăzută
-cauze: boli infecțioase, parazitoze intestinale, tumori benigene și maligne intestinale, boli ale
pancreasului și ficatului, hipertiroidism, diabetul zaharat, etc.

 Constipația constă în reducerea frecvenței scaunelor sub 3 emisii pe săptămână, cu

consistență crescută și volum redus
-cauze: constipația primară sau habituală (dietă săracă în fibre alimentare, aport insuficient de
lichide, sedentarism), constipația secundară, obstrucții intestinale (insclusiv neoplasmul de
colon), sindrom de intestin iritabil, diverticuloza, boli neuromusculare, metabolice, psihice.
 Ileusul este definit ca absența totală sau durabilă a tranzitului intestinal pentru materii
fecale și gaze.
Ileusul mecanic este determinat de obstacole pe traiectul intestinal: tumori, stenoze, hernii
strangulate etc.)
Ileusul dinamic este determinat de inhibiția peristaltismului intestinal; cauze: după intervenții
chirurgicale pe abdomen, în marile crize dureroase abdominale, etc.

EXAMENUL OBIECTIV
Topografia clinică a abdomenului se descriu 9 regiuni topografice:
 epigastrul, hipocondrul drept și stâng
 regiunea ombilicală, flancul drept și stâng
 hipogastrul, fosa iliacă dreaptă și stângă.

Inspecția se pot observa modificări ale tegumentului; se pot observa bombări, retracții, hernii
Palparea - palparea superficială: apreciază peretele abdominal; pune în evidență puncte și
zone dureroase
-palparea profundă vizează palparea viscerelor și a tumorilor abdominale

5
 INVESTIGAŢII COMPLEMENTARE
Examenul radiologic simplu:
*pneumoperitoneul (aer în cavitatea peritoneală) - cauze: perforarea unui organ cavitar
*imagini hidroaerice, expresie a ocluziei intestinale;
*calculi biliari, renali sau pancreatici radioopaci sau corpi străini radioopaci.
Examenul radiologic cu substanța de contrast
*al stomacului: ulcer, tumori
*al intestinului gros: tumori, stenoze, diverticuli;
Ecografia - examinarea ecografică evidențiază viscerele, vasele abdominale și poate evidenția
lichidul în cavitatea peritoneală.
Endoscopia digestive superioară permite vizualizarea esofagului, stomacului și a primei
porțiuni a duodenului; se pot efectua biopsii și manevre terapeutice.
Colonoscopia permite vizualizarea intestinului gros și a ultimei porțiuni a ileonuluise pot
efectua biopsii și manevre terapeutice.

6
PATOLOGII
Gastritele
Gastritele sunt inflamații ale peretelui gastric ca răspuns la o agresiune (ex. infecție, factori
chimici etc).
Etiologie:
 Helicobacter pylori determină majoritatea gastritelor cronice
 Alcoolul – gastrita alcoolică
 AINS – gastrita acută sau
 cronică
 Gastrită cronică autoimună
Clasificare
o în funcție de evoluție
 acute
 cronice
o în funcție de localizare

 antrale
 ale corpului gastric
 pangastrite
o în funcție de etiologie
 infecțioase – H. pylori
 după antiinflamatoare
 alcool
 autoimune
 de reflux/ chimică
Simptome: adesea sunt asimptomatice; dureri epigastrice, greață, vărsături, hemoragie digestive.
Forme clinice
Gastrita acută erozivă (hemoragică)
-se caracterizează prin apariția de eroziuni superficiale ale mucoasei gastrice, care pot sângera
cauze: medicamente (AINS, prednison, citostatice), alcool, substanțe
caustice, stările de șoc, insuficiența hepatică, insuficiența renală
7
 clinic: greață, vărsături, dureri epigastrice, hemoragie digestivă (hematemeză,
melenă)
Gastrita cronică HP pozitivă
-este localizată la nivelul antrului (predispune la apariția ulcerului duodenal) sau la nivelul
corpului gastric (predispune la apariția ulcerului gastric
-este un factor de risc pentru apariția cancerului gastric (o mica parte dintre pacienți).
Gastrita cronică autoimună
-localizată la nivelul corpului gastric, produce atrofia mucoasei, anaciditate și imposibilitatea
absorbției vitaminei B12.
-este prezentă în anemia Biermer (deficit de vitamina B12)
-predispune la cancer gastric.
Explorări paraclinice
Endoscopia digestivă superioară: eritem, eroziuni acute sau cronice, ulcerații, atrofia mucoasei
gastrice
Biopsii – evaluează inflamația, prezența H. pylori (Hp), atrofiei, metaplaziei
Tratament
-regim igieno-dietetic -suprimarea factorului cauzal: alcool, antiinflamatoare, evitarea fumatului
-tratament medicamentos: inhibitori de pompă de protoni (omeprazol, esomeprazol,
pantoprazol), prokinetice (metoclopramid), pansamente gastrice (sucralfat), eradicarea infecției
cu H. pylori, IPP + amoxicilină + claritromicină.