Femeia este iubită aşa cum e iubită muzica, cum e

iubit luxul. Este spirituală sau este sentimentală şi

este dorită. Dar ceea ce ea crede, ceea ce simte,
ceea ce poartă în gând… nu interesează pe nimeni.
(Antoine de Saint Exupery)
 ▪ Societatea egipteană
gravita în jurul familiei,
rolul principal al femeilor
fiind să conducă
gospodăria şi să facă
copii
▪ Cele mai multe femei nu
aveau meserii şi nu
EGIPTUL mergeau la muncă
ANTIC ▪ În comparaţie cu femeile
din alte civilizaţii antice,
femeile din societatea
egipteană aveau o
libertate destul de mare
şi multe din drepturile
bărbaţilor

EGIPTUL ANTIC
FEMEILE ÎN
SOCIETATE
Poziția socială a femeii
în Egiptul antic
era determinată în mod decisiv
de poziția tatălui sau a soțului,
însă ea avea drepturi egale cu
cele ale barbatului.
➢Chiar dacă bărbatul era considerat capul
familiei, femeia era tratată mult mai bine
comparativ cu celelalte civilizatii
antice: egiptencele aveau mai
multă libertate, mai multă putere și mai
multe drepturi.
➢Femeii îi era permis să ocupe orice
poziție în ierarhia socială și putea chiar
să conducă țara.
➢Având dreptul să dețină clădiri și
proprietăți, femeile nu erau dependente de
soțul lor din punct de vedere economic.
➢Ele aveau dreptul să împrumute bani, să
semneze contracte, să intenteze divorț și
să apară în tribunal ca martori.
➢Bineințeles, ele aveau si responsabilitățile
ce decurgeau din aceste drepturi.
 ➢Deşi cele mai multe femei stăteau
acasă, unele aveau totuşi cariere;
deveneau membrii ai curţii regale sau
preotese, în timp ce alte femei puteau
deveni cântăreţe, dansatoare,
muziciene sau acrobate la curtea
regală sau în temple.
➢Dacă soţul unei femei era absent dintr-
un motiv sau altul, acest lucru îi dădea
femeii ocazia să conducă afacerile

FEMEI CARE
familiei; unele femei administrau ferme
întregi.

MUNCEAU ➢Existau de asemenea femei ţesătoare,

grădinărese, bocitoare profesioniste şi
chiar doctoriţe.
➢Femeile mai sărace lucrau adesea ca
servitoare şi doici pentru familiile regale
sau nobile; aceste poziţii aducându-le
uneori putere şi influenţă- fiii unor doici
regale au deţinut poziţii importante la
curte.

EGIPTUL ANTIC
FEMEILE ȘI
VIAȚA DE CUPLU
În societatea egipteană era
instituită monogamia,
excepție făcând regele, care
avea dreptul la mai multe
neveste, doar una fiind regina. din aranjamente financiare: soţul îi dădea soţiei o
❑Barbații și femeile din Egiptul antic apreciau și se
bucurau unul de compania celuilalt. Dragostea și
afecțiunea aveau importanța lor, iar casatoria era
starea naturală pentru toți oamenii, indiferent de
clasa socială. Pentru ei, familia era o sursă de
relaxare. Necunoscându-se nici o formă de
ceremoniere a căsătoriei din acea vreme, se
presupune ca bărbatul și femeia deveneau soț și
soție atunci când hoărau să traiască sub același
acoperiș, iar divorțul era un fapt obișnuit
asemenea recăsătoririi.
❑Mariajul putea fi însă un contract legal compus
sumă fixă de bani din care să trăiască şi să
întreţină gospodăria, dar soţul şi soţia puteau
avea proprietăţi separate.
❑Ei puteau pune însă bazele unui fond comun, la
care soţul contribuia cu două treimi, fondul de
economii fiind destinat copiilor lor.
GRECIA
ANTICĂ
❖ Situaţia femeii în Grecia antică nu era
deloc demnă de prestigiul de care se
bucura civilizaţia greacă.

❖ Femeia trebuie – spune Xenofon –

„să vadă cât mai puţin, să audă cât
mai puţin şi să pună cât mai puţine
întrebări. Să aibă grijă de casă şi să
dea ascultare soţului ei„

❖ „Poadoaba de preţ a femeii e să

tacă„; şi „Viaţa unui bărbat valoreză
mai mult decât viaţa a o mie de
femei”.(Sofocle)
GRECIA ❖ În Grecia clasică femeia nu avea de fapt
ANTICĂ nici un statut juridic.
❖ Viaţa femeilor era întotdeauna sub
controlul bărbaţilor din familie: taţi, soţi,
fraţi şi chiar fii.
❖ Ele nu puteau participa la viaţa politică şi
nu aveau proprietăţi.
❖ Spre deosebire de băieţi, fetele nu primeau
nici un fel de educație.
❖ Chiar şi în statul spartan, unde femeile nu
aveau nici un drept politic, ele cel puţin îşi
tratau soţii de la egal la egal, luau parte la
procesiuni şi serbări îmbracate foarte
îndrăzneţ, iar la exerciţiile sportive fetele
apăreau în public alături de băieţi.
❖ Dar la Atena, situaţia femeii era cu totul
diferită.
 ❖Acasă femeia juca un rol
GRECIA ANTICĂ vital: administra finanţele,
hrana, treburile casei, torsul şi
ROLUL FEMEII
ţesutul, avea grijă de copii şi
de toţi cei din familie care se
simţeau bolnavi.
❖În Atena, cel puţin pentru
femeile bogate căsătorite, nu
prea exista viaţă în afara casei.
 În oraş, femeiele nu ieşeau decât rar şi
totdeauna însoţite de sclave. Dar putea să asiste
la spectacolele teatrale (numai la tragedii; la
spectacolele de comedie – numai femeile de
condiţie inferioară), la sărbători religiaose şi la
serbări familale – botezuri, căsătorii, funeralii.
GRECIA ANTICĂ
Femeile bogate aveau voie să meargă în vizită
la prietene femei, să le invite pe acestea la cină,
FEMEILE ÎN dar acestea erau ocazii la care participau
SOCIETATE exclusiv femei, iar ocaziile de a pleca de acasă
erau foarte puţine.
Când soţul îşi invita prietenii la masă, soţia nu
apărea în sala de ospăţ – şi bineînţeles că nici
nu nu-şi însoţea soţul la ospeţele date de
prieteni. La ospeţe nu erau prezente decât
sclavele care serveau, cântăreţele la flaut sau
cithară, dansatoarele şi curtezanele.
O compensaţie pentru femeile mai sărace era
faptul că puteau ieşi mai mult: la cumpărături,
să aducă apă de la fântână, ceea ce le dădea
ocazia să cunoască viaţa din afara graniţelor
căminului lor.
Unele femei mai sărace chiar munceau ca şi
hangiţe.
 VIAŢA DE
CUPLU
ÎN
GRECIA
ANTICĂ
➢ Femeia ateniana aparţinând
categoriei celor bogaţi sau celei
medii îşi ducea viaţa retrasă în
camera sau apartamentul
rezervat femeilor (gineceu),
ferită de privirile bărbaţilor,
chiar ale sclavilor casei.
➢ Bărbaţii îşi aveau apartamentul
lor (andronitis). Se pare că
obiceiul ca soţii să nu ia masă
împreună era general în Grecia
clasică.
➢ La actul căsătoriei nu li se cerea adeziunea.
➢ Ca soţie, zestrea soţiei era administrată de soţ,
căci ea era supusă tutelei lui.
➢ Soţul îşi putea repudia oricând soţia, chiar fără a
trebui să invoce nici un motiv.
➢ Dar cum, în caz că o repudia, soţul avea obligaţia
de a-i restitui dota, acesta evita divorţul putând
găsi uşor alte expediente: nici legea nici
obiceiurile nu-l împiedicau să aibă altfel de
legături – cu o concubină, o curtezană, sau cu
sclavele casei.
➢ Femeia avea dreptul să ceară divorţul (bineînţeles
că adulterul soţului nu era un motiv valabil)
adresându-se arhontelui printr-o petiţie – care
însă nu era luată în considerare decât dacă
dovedea că fusese maltratată; încât acest drept
rămânea pur teoretic.
➢ Rămasă văduvă, femeia revenea sub autoritatea
tatălui ei, care o putea remărita după bunul său
plac.
❖ FEMEIA
CURTEZANĂ ÎN
GRECIA ANTICĂ
 ROMA ❑Perspectiva masculină romană s-a
concentrat pe trei arhetipuri

ANTICĂ
principale, vorbind despre femeia
în ipostaza de soție, femeie de
casă și ființă sexuală.
❑Femeile romane sunt lăudate
pentru frumusețea și virtutea,
viclenia și necinstea lor în egală
măsură, cu un segment de mijloc,
de mijloc foarte mic.
❑Femeia romană ideală era o bună
gospodină, o mamă iubitoare şi o
soţie ascultătoare.
❑Conducea casa, se ocupa de
educaţia copiilor în primii ani de
viaţă şi îşi sprijinea soţul în
carieră.
❑Femeile romane aveau foarte
puţine drepturi, dar cele mai multe
dintre ele aveau o putere foarte
mare în culise.
 DREPTURILE FEMEILOR LA ROMA
❑Femeile din Roma antică aveau statutul
juridic de „minor” în drepturi. Acest lucru
înseamnă că erau puse la nivel de egalitate cu

ROMA
al copiilor, se aflau la un nivel marginal, puțin
mai sus de cel al sclavilor.

ANTICĂ ❑Majoritatea femeilor născute libere se aflau

sub controlul legal al unui bărbat. În mod
FEMEILE ÎN normal era vorba despre o rudă de sex
SOCIETATE masculin. Această putere exercitată asupra unei
femei de către un bprbat a fost cunoscută sub
numele de patria potestas, care se traduce
aproximativ ca „putere părintească”.
❑Singurele excepții reale de la aceasta au fost
preotesele, precum Vestalele virgine.
❑În epoca republicană, această putere putea
fi transferată soțului, care era adesea însoțită
de o sumă financiară.
 ❑ Femeile romane aveau puțină
libertate economică și practică.

ROMA
❑ În schimb, rolul lor fundamental, în
ochii societății romane, a fost de a le
ANTICĂ oferi moștenitori legali soților lor.

❑ De asemenea, era de așteptat să se

ROLUL FEMEII îngrijească de gospodăria lor și să
gestioneze totul, de la sclavi până la
confecționarea hainelor.

❑ În epoca imperială, femeile puteau

moșteni proprietăți, ceea ce, mai
ales dacă soții lor ar fi murit, le
conferea o mai mare libertate
financiară.
 ROMA ▪ In legislatia romana, dupa
casatorie, femeia trecea de la
ANTICĂ autoritatea tatalui la cea a sotului.
De abia in secolul I i.e.n., femeile
Femeile în cuplu romane au inceput sa aiba o mai
mare libertate.
▪ Principala ocupatie a femeii era
ingrijirea casei si cresterea copiilor
▪ Un soţ avea dreptul să divorţeze de
soţia sa dacă aceasta nu putea avea
copii, dacă devenea urâtă sau dacă
era certăreaţă.
▪ Putea să o condamne la moarte
dacă îi era necredincioasă.
▪ O soţie putea să divorţeze doar
dacă soţul o părăsea, îmbrăţişa
cariera militară sau devenea
prizonier de război.
 ▪ Femeile ce aparțineau familiilor înstărite nu erau
nevoite să lucreze, munca fiind rezervaă sclavilor și
claselor inferioare.
▪ Femeile sărace erau nevoite să muncească pentru a
putea trăi. Unele femei lucrau ca moaşe sau coafeze, în
timp ce altele ajutau în magazinul sau la ferma
familiei.
▪ Puţine femei munceau ca acrobate sau dansatoare, dar
aceste meserii nu erau considerate respectabile.
▪ Femeile sclave lucrau ca servitoare sau ca menajere
personale ale doamnelor din clasele superioare.
▪ În timpul Republicii, cele mai multe femei aveau
familii numeroase şi stăteau acasă, torcând şi ţesând.
▪ Dar, în perioada Imperiului, unele soţii bogate aveau
FEMEI CARE
deja idei diferite despre cum doreau să-şi petreacă
timpul.

MUNCEAU ▪ Mai mulţi scriitori romani s-au plâns de femei leneşe şi

de cele care îşi neglijau datoria de a procrea şi îşi
petreceau timpul doar îngrijindu-se şi mergând la
petreceri.
▪ În timpul Republicii, cele mai multe femei aveau
familii numeroase şi stăteau acasă, torcând şi ţesând.
▪ Dar, în perioada Imperiului, unele soţii bogate aveau
deja idei diferite despre cum doreau să-şi petreacă
timpul.
▪ Mai mulţi scriitori romani s-au plâns de femei leneşe şi
de cele care îşi neglijau datoria de a procrea şi îşi
petreceau timpul doar îngrijindu-se şi mergând la
petreceri.
 ▪ De-a lungul Evului Mediu,
femeia şi-a îndeplinit cu
prisosinţă rolul de procreare.
FEMEIA ÎN ▪ Viaţa femeii din societatea
EVUL MEDIU
medievală avea trei aspecte
principale: familia, căsătoria si
religia. Femeile Evului Mediu au
fost renumite ca soţii, mame şi
călugăriţe (femei ale bisericii).

▪ Însă unele dintre femei s-au

îndepărtat de tradiţiile acelor
vremuri; acelea au fost
scriitoarele, poetele,
educatoarele, şi chiar cele care
au practicat vrăjitoria.
 ▪ În întregul Ev Mediu situaţia femeii era
într-o umbră deasă şi grea a păcatului
originar. Femeile erau văzute ca fiind
inferioare bărbaţilor, şi nu se bucrau de
afecţiunea lor. Biserica le învăţa că trebuie
să fie ascultătoare şi supuse taţilor şi
bărbaţilor lor.
▪ În realitate, foarte puţine femei puteau să
FEMEIA ŞI stea liniştite acasă să crească copii. Cele
SOCIETATEA mai multe erau nevoite să muncească la
câmp alături de bărbaţii şi taţii lor şi în
MEDIEVALĂ acelaşi timp să aibă grijă şi de familiile lor
(să le hrănească şi să le îmbrace).
▪ La oraş, femeile aveau o varietate de
ocupaţii: făceau comerţ, coceau pâine,
torceau.
▪ Atât femeile căsătorite cât şi cele
necăsătorite erau nevoite să muncească
pentru a trăi şi de multe ori ele lucrau în
mai multe locuri deoarece erau plătite mai
puţin decât bărbaţii.
FEMEIA ÎN EVUL
MEDIU
 ▪ Împărţite în două categorii total separate
femeile din evul mediu aveau îndatoriri
diferite precum şi drepturi şi o viaţă
socială raportată la nivelul social şi
cultural al clasei de care aparţineau.

ROLUL ▪ Cele provenite din rândul nobililor aveau

FEMEII ÎN
în jurul lor servitori care se ocupau de
treburile gospodăreşti, aşa că le rămânea

SOCIETATEA timp suficient pentru petreceri şi viață

socială. Ele se ocupau însă şi de educaţia
MEDIEVALĂ copiilor.

▪ Soţiile ţăranilor duceau o viaţă îngreunată

de munca istovitoare din agricultură, dar
nu erau scutite nici de poverile
gospodăreşti. Ele erau analfabete şi nu
purtau grija educării copiilor lor.
FEMEIA ÎN EVUL
MEDIU
 ▪ A trecut ceva timp de când am lăsat în
urmă societăţile matriarhale, patriarhale
sau cele ierarhizate în funcţie de vârstă
sau înţelepciune.

▪ Ce ne-a rămas este doar un

echilibruoarecumva aparent, iluzia
egalităţii între bărbaţi şi femei şi o
luptă continuă dar surdă pentru pe
FEMEIA ÎN deasupra.
EPOCA ▪ Ceea ce ne forţează, sau mai delicat
MODERNĂ spus, ceea ce ne ajută să păstrăm aceste
aparenţe, sunt până la urmă doar o serie
de legi scrise şi pedepsele care,
bineînţeles, însoţesc cu încredere
nerespectarea lor.

▪ Însă, unii afirmă că în mentalul colectiv

femeia rămâne încă pe un plan secund.
Să fie adevărat oare?
 ▪ A fi casnică, supusă și în umbra
bărbatului nu mai sunt dimensiuni
sine qua non ale condiției feminine.
▪ Dacă totuși alege să practice vreuna
din acestea, o face pentru că dorește,
nu pentru că este obligată.
FEMEIA ▪ Nu doar că femeia refuză rolurile
ZILELOR tradiționale de până acum, dar
NOASTRE adesea supralicitează numărul de
activități și consumul de energie.
▪ Femeie de succes pe toate planurile,
femeia modernă își duce lupta cot la
cot cu barbății.
 ▪ Epoca modernă este responsabilă pentru
creşterea numărului de femei în câmpul
muncii şi deci apariţia unor probleme noi.
▪ Este oare capabilă femeia să îşi
îndeplinească sarcinile ca mamă şi ca angajat
în acelaşi timp? Este firesc ca pentru aceeaşi
APARIŢIA cantitate de muncă să fie plătită mai puţin
decât un bărbat?
FEMINISMULUI ▪ In acest context apariţia fenomenului numit
feminism era inevitabilă. Egalitatea în
drepturi devine un imperativ pentru femei,
dar era oare pregătită societatea pentru aceste
schimbări?
▪ Răspunsul la această întrebare diferă în
funcţie de diferitele grade de dezvoltare
culturală, religioasă, economică şi socială în
care s-a aflat fiecare regiune.
▪ Astfel, în zone în plină dezvoltare precum
America sau Anglia femeile au preocupări
liberale şi intră chiar şi în politică, în Japonia
acestea se impun prin organizare, iar în
China sau India care erau mai puţin
dezvoltate, feminismul se impune foarte
greu.
✓ FEMINISMUL este un sistem de idei și practici politice bazate pe principiul potrivit
căruia femeile și bărbații sunt ființe egale, care ar trebui să se bucure de același acces
și aceleași drepturi și oportunități din punct de vedere social, politic și economic.
✓ Primul val al feminismului așa cum îl știm, a început la sfârșitul secolului al XIX-lea și
începutul secolului al XX-lea. Scopul acestui val a fost de a oferi oportunități pentru
femei, accentul fiind pus pe dreptul de vot.
✓ De asemenea, feminismul primului val a promovat drepturile contractuale și de
proprietate egale pentru femei, opunându-se faptului că femeile erau văzute în mod
indirect ca proprietăți ale bărbaților.
✓ Al doilea val a început în anii 1960. Acest val s-a dezvoltat în contextul mișcărilor anti-
război și al luptei pentru drepturile civile ale diverselor grupuri minoritare.
✓ După ce au fost eliminate aproape complet de pe piața muncii, din cauza faptului că
după război bărbații trebuiau să își reia activitatea, ceea ce presupunea ca femeile să se
întoarcă la rolul tipic de casnice, multe femei s-au simțit izolate și nemulțumite.
✓ Al treilea val vede viața femeilor ca fiind intersecțională. Termenul de
intersecționalitate a fost introdus de Kimberlé Williams Crenshaw în 1989.
✓ Feministele acestui val au dovedit că revendicările lor nu se rezumă numai la egalitatea
economică și socială, ci au pus în discuție o serie de concepte precum corp, gen,
sexualitate, heteronormativitate.
✓ Al patrulea val se axează pe probleme ca hărțuirea sexuală, body shaming, cultura
violului, violența împotriva femeilor, discriminarea și hărțuirea la locul de muncă,
imagini sexiste în mass-media.
Viorica Vodă este una dintre cele mai apreciate actrițe din România. Aceasta
a dat dovadă de curaj la GALA PREMIILOR GOPO 2022 când a abordat un
subiect tabu în industria filmului și anume hărțuirea sexuală.
https://youtu.be/WJciU5GZD28