Cuprins

Introducerea..................................................................pag.3 Capitolul I.....................................................................................pag.5 Capitolul II .......................................................................................pag.9 Capitolul III.................................................................................pag.13 Capitolul IV.................................................................................pag.14 Bibliografia.................................................................pag.21

INTRODUCEREA

Femeia a fost intodeauna un simbol al frumusetii, al gingasiei si delicatetii. Cu sentimente discrete si suferinte abia ghicite, ascunse bine in spatele unui zambet inselator, dar cu sensibilitati adanci si profunzimi sufletesti nebanuite, mostenitoarele Evei au inspirat prin frumusete o multime de artisti de-a lungul timpului. Femeia a fost cantata, pictata, a fost elogiata in versuri si proza, a fost muza si zeita pentru barbati sensibili, a fost izvor de inspiratie si creativitate, dar si mare adanca in care multi Adami si-au inecat suferinta. Mama, iubita, prietena devotata sau amanta pasionala, femeii i s-a atribuit o imagine poate exagerata, poate prea fragila de-a lungul istoriei. Femeia este primvara vieii, este anotimpul care reuete s topeasc ntr-o singur culoare toate nuanele celor patru vrste. Exist ca s dea natere i s fac s renasc viaa, s tearg lacrimile copiilor, s aline suferina i durerile btrnilor, s iubeasc i s trudeasc pn cnd poate s-i mpleteasc cuibul sub streaina propiei case . Se spune c nu exist femei urte iar eu cred n vorba aceast care ascunde nelepciunea popular.Sunt doar chipuri vetejite de tristee, de necazuri, de greuti, femei care nu mai reuesc s nfrunte viaa, nu tiu sau nu mai au puterea s -i coloreze chipul cu frumuseea unui zmbet, a unui gnd bun, a unei fapte importante pentru ea sau pentru ceilali, sau cu farmecul iubirii... Iubirea este culoarea preferat a femeii: ea picteaz viaa celor din jur n cele mai calde i pastelate culori, dac mrul din care a gustat este rou, sntos i nu-i pierde niciodat jumtatea.

Capitolul I STATUTUL FEMEII IN GRECIA ANTICA

n Grecia antica, femeile erau considerate fiinte inferioare, cu un nivel de inteligenta putin mai ridicat decat cel al copiilor. Filosofii credeau ca femeile aveau emotii puternice si minti slabe. Din acest motiv ele trebuiau protejate de ele insele. Fiecare femeie avea un gardian (sotul, sau cel mai apropiat barbat nascut in familie) care detinea controlul asupra vietii ei. Ea putea sa detina imbracaminte, bijuterii, sclavi personali, si putea sa achizitioneze lucruri marunte, necostisitoare. Cetatenia ii oferea femeii dreptul de a se casatori cu un barbat cetatean, dar nu-i oferea nici un drept politic sau economic. Datoria nevestelor era sa nasca copii legitimi si sa aiba grija de casa. Ele ieseau in afara casei, doar foarte rar si numai insotite de catre sclave, cu ocazia participarii la diferite festivaluri sau funerarii. Despre o femeie vazuta singura pe strada se credea ca este sclava, prostituata sau concubina. Spre deosebire de egipteni care mergeau la petreceri impreuna cu sotiile lor si romani unde femeia era gazda in casa, femeile grecilor nu aveau voie sa iasa din camera lor atata timp cat barbatul avea oaspeti. Varsta medie de casatorie a fetelor din Atena era de 13-14 ani, pe cand a barbatilor era in jur de 30 de ani. n societatea greac, structurile patriarhale provin cu siguran de la invadatorii de cultur indo-european. n aceste structuri, femeia a rmas ntotdeauna pe un loc secundar n faa legii. n societatea atenian, tnra educat n gineceu pe lng mama sa, nu prsea locuina familial dect pentru a intra n aceea a soului care i-a fost ales. Stpna casei tria n gineceu mpreun cu copiii i servitoarele. Ea nu lua parte niciodat la ospeele soului care i primea prietenii i concubinele n andron. Soia nu ieea dect nsoit de o servitoare care i ducea umbrela i scaunul. Nu avea nici un drept legal, nu lua parte la guvernarea cetii. Dei lua parte la viaa religioas a cetii, accesul la marile jocuri i era interzis i se pare c-i era interzis i accesul n teatre, cnd aveau loc reprezentaii comice. n timp ce soul putea avea concubine i primea la masa sa curtezane, adulterul atrgea pedeapsa pentru femeie, ca i pentru brbatul care avea relaii cu o femeie mritat. (n acest caz, soul avea chiar dreptul s-l omoare, ceea ce nu se ntmpla dect n cazuri excepionale, deoarece era posibil totdeauna o trguial, chiar o
5

despgubire, ceea ce i-a fcut pe unii soi s practice un fel de antaj.) Femeia adulter trebuia repudiat. Se pare c femeia din Sparta se bucura de mai mult libertate, dei nu avea mai multe drepturi dect ateniana. Fr ndoial, ea lua parte la exerciii i, n acest caz o fcea dezbrcat de vemintele sale; existau concursuri rezervate pentru fetele tinere din Sparta, la Olimpia, n afara epocii marilor jocuri. De altfel, culptorii neau lsat reprezentri de tinere spartane exersndu-se pentru alergare. Dup legile lui Licurg, ele erau obligate s fac nu numai exerciii de alergare, ci i de lupt i de aruncarea discului i a suliei. Cu toate acestea, ele nu luau parte la viaa politic a cetii: chiar dac au exercitat o influen aceasta a avut totdeauna un caractcr privat. Dac tinerele spartane duceau viaa liber proprie bieilor, aceasta se ntmpla pentru a rmne viguroase si a da cetii copii robuti. Este adevrat c nu trebuie s ne imaginm viaa femeii n Grecia antic pornind de la legislaii, care erau deosebit de riguroase. n comediile lui Aristofan gsim reflectarea unei realiti care dovedete c femeile tiau s-i fac pe brbai s le asculte. n epoca elenistic ntlnim femei arhiteci, pictori etc., fr s uitm poetesele care au fost numeroase n Grecia. Dac, n principiu, femeile nu puteau fi proprietare, ele tiau s ocoleasc legea i n aceast privin. Curtezanele, dar i cntreele din flaut i dansatoarele, aveau o via liber i puteau face dragoste cu cine doreau. Ele erau singurele care, cu puine excepii, puteau dobndi o cultur; pentru ele, aceasta era chiar o necesitate, pentru a putea participa la viaa amanilor lor. Exemplul cel mai caracteristic este Aspasia, care a exercitat o influen considerabil asupra brbailor din anturajul lui Pericle. In Atena, prima greutate pe care o intampina o fetita nou nascuta era faptul de a i se permita sa traiasca. Lucrul acesta depindea in mod direct de decizia tatalui dat fiind ca in familiile ateniene, nasterea unei fetite nu era considerata un eveniment care aducea vreun folos, ci doar o cheltuiala in plus pentru familie. Intr-o societate patriarhala dura, ca cea ateniana, in care averea se transmitea exclusiv din tata in fiu (legitim), o fetita, neavand posibilitatea de a duce numele mai departe, nu avea nici dreptul de a mosteni averea. Principiul societatii ateniene prevedea cum ca femeia traia in permanenta sub tutela unui barbat. Pana devenea o tanara buna de maritat, se afla in tutela tatalui. Atunci cand ajungea la varsta maritisului, care in acele vremuri coincidea cu varsta la care aveau prima menstruatie, tatal ii alegea sotul. In cazuri rare, conform unei traditii mai vechi, mireasa constituia trofeul oferit castigatorului unor intreceri organizate de tatal fetei. In cazuri rarisime, fetei i se permitea sa isi aleaga singura sotul. Ceremonia casatoriei era constituita din doua etape. Prima etapa o constituia logodna -un act de garantare- la care prezenta femeii nu era nici macar necesara. Incheierea acestui act legal presupunea semnarea unui contract prenuptial care stabilea in mod
6

precis zestrea. A doua etapa era constituita din "predare". Aceasta etapa era si cea mai importanta. In fapt, tatal preda tutela fetei, sotului, care, la randul sau prelua tutela tinerei sale sotii. Prima grija a tinerei sotii, odata ajunsa in casa sotului era aceea de a se prosterna in fata "estiei", a spatiului destinat adorarii zeitei protectoare a casei, a casniciei, a caminului: Hestia. Incepand cu acest moment, ea incepea sa participe activ la ceremoniile religioase ale casei, avea un rol primordial aici. Principala sa ocupatie si indatorirea in calitate de sotie era administrarea gospodariei. La atenieni, o administrare buna a gospodariei era echivalenta cu reusita unei casnicii. Tocmai de aceea, stapanul si domnul casei, barbatul, isi asuma sa explice aceste atributii noii sale sotii inca de la inceput. Sotia locuia intr-un "gynekoniti", adica intr-un spatiu destinat exclusiv femeilor: sotiile altor membri, mamele, bunicile, copii de sex feminin si spatii unde munceau sclavele. Sotia supraveghea si indruma sclavii si veghea asupra modului de administrare a bunurilor si veniturilor. Nevestele de provenienta aristocrata, pe langa toate celelalte, se ocupau si cu tesutul si croitul hainelor. De asemenea, tot ele se ocupau de educatia si cresterea copiilor. In ritmul acesta insa, cu atatea treburi, sotiile aristocrate nu aveau timp sa mai iasa din casa. In familiile sarace insa, acestea erau nevoite sa iasa din casa pentru a munci. Aristotelis consemna chiar in "Politica" faptul ca "e imposibil sa impiedice cineva femeile sarace sa iasa in drum". Printre altele, aceste femei munceau la prelucrarea lanii, prepararea produselor alimentare, culegeau roadele campurilor si, la varste inaintate, munceau ca vanzatoare. Ca si activitate sociala, atenienele participau la cele mai mari sarbatori religioase ale orasului. Una era inchinata lui Dionisos (celebrarea primaverii, celebrarea florilor, sarbatorirea primului vin). Aceasta sarbatoare dura 3 zile. De asemenea, participau la Panathinaika, adica la sarbatoarea cea mai mare in timpul careia era cinstita protectoarea orasului, zeita Atena. In cursul acestei mari sarbatori, 4 fete de neam aristocrat teseau valul sacru. Acest val era intotdeauna de culoare galben si continea reprezentari ale luptei cu titanii. Acesta era plimbat imprejurul orasului intr-un carut sub forma de corabie si era urmat cu mari ceremonii de alaiul cetatenilor (semana cu plimbarea Epitafului la crestini). Asa cum se observa in basorelieful din partea rasariteana din Acropole, fetele din alai purtau canistre cu vin, pe care le predau conducatorului procesiunii. Deplina participare la o sarbatoare aveau femeile doar la aceea organizata spre cinstirea zeitei Demetra. Nu numai ca participau dar participau si in mod exclusiv, barbatii fiind interzisi. Sarbatoarea aceasta se numea Thesmoforia. Barbatii erau exclusi cu desavarsire, asa cum am mai spus iar sensul adunarii acesteia de femei era acela de a le reaminti si a sarbatori rolul "rodului", in toate sensurile sale de fertilitate: de procreatie sau belsug al campurilor. Sarbatoarea tinea 3 zile, avea etape
7

bine determinate, femeile se adunau toate in templul zeitei Demetra si aveau voie sa isi aduca si copiii cu ele daca inca ii alaptau. In tot acest timp nu se duceau deloc acasa. Pentru a putea participa insa la aceasta sarbatoare, sotiile aveau nevoie de acordul in scris al barbatilor lor dar si ca aceastia sa suporte toate cheltuielile necesare. La aceasta sarbatoare era interzis accesul fecioarelor. De asemenea, femeile participau la orice ceremonie de adorare a vreunei zeitati de sex feminin. Dreptul aceasta se transmitea prin nastere, era o mostenire de familie. De cu totul alte conditii se bucurau insa alte femei. Acestea erau "eterele", cuvant care s-ar traduce prin tiitoare, companioane. Ele se bucurau de libertati si aveau o cu totul alta situatie si pozitie fata de restul femeilor, poate una comparabila cu cea a spartanelor doar. Spre deosebire de altele, ele erau educate, aveau cunostinte literare si, de asemenea, aveau preocupari artistice. In primul rand insa, erau charismatice. Pozitia acestor femei educate si cultivate era cu mult, mult diferita. Mai intai de toate, participau liber la asa numitele banchete ale barbatilor si nu numai cu prezenta. Pe la casele lor se adunau foarte multi tineri. Erau admirate, in cinstea lor se faceau statui din aur si poetii le dedicau poezii. Multe dintre acestea au devenit foarte cunoscute pentru inteligenta si spiritualitatea lor, asa cum au fost: Fryni (Phryne), Neaira, Lais, Thais. Foarte multe au lasat scrieri in literatura greaca si s-au pastrat pana azi. Cu titlu de comentariu personal, parca niciunde nu am gasit o diferentiere mai mare intre femeie si feminitate ca in cazul sotiilor si eterelor, la atenieni. Desigur, imaginea eterelor era umbrita prin faptul ca se "amestecau" atat de mult si atat de liber cu barbatii. Pe de alta parte insa, mi se pare de neinteles cum tocmai recunoasterea feminitatii unei femei, o putea dezonora intr-un fel, o putea umbri oarecum. Observatia o fac pentru ca si azi, aceasta subtila diferentiere inca se face. O femeie evident feminina e admirata si tocmai de aceea mai greu respectata. Rolul femeii in politica Atenei era inexistent. Oricum, femeile nu erau considerate cetateni, nu aveau drept de inscriere in registrele civile. Ele erau inscrise doar in registrele fratriei, "casei" de care apartineau. De asemenea, nu aveau drept la domiciliu propriu -asadar nici la mostenire- iar acesta era tocmai criteriul primordial pentru calitatea de a fi cetatean al Atenei. De asemenea, nu aveau dreptul de a participa la procese si, in caz de nevoie, erau reprezentate de catre "stapanul" lor, asa cum era numit barbatul acestora. In acelasi timp insa, in mod paradoxal, jucau un oarecare rol de cetatean. Asadar, fie si intr-un mod atipic, ele constituiau totusi parte din sistemul politic al Atenei chiar daca acesta nu voia sa le recunoasca in mod specific ca fiind cetatene de drept. Acest rol de cetatean reiesea indirect in cazul casatoriei. Mai precis, singura casatorie considerata legala in Atena era acea casatorie dintre un cetatean atenian si fiica unui alt cetatean atenian. Copiii rezultati din orice alt fel de casatorie erau considerati bastarzi. Aceasta lege a fost votata si adoptata legal in anul 451 i. H,
8

propunerea de lege apartinandu-i lui Pericle. Se vede treaba ca Pericle nu a avut ce face, pentru ca pe baza legii promovate de el, fiul sau a fost considerat mai apoi bastard si decazut din drepturile cetatenesti. Asadar, desi nu era considerata cetateana, femeia era totusi considerata ateniana si dincolo de faptul ca pentru un cetatean atenian numai o astfel de femeie nastea copii legitimi, tot numai o astfel de femeie ii putea asigura mostenitori ai averii, altfel nu avea mostenitori deloc (bastarzii nu aveau drept la mostenire).

Capitolul II STATUTUL FEMEII IN ROMA ANTICA

In Roma antica femeia trecea de la autoritatea tatalui la cea a sotului; chiar si o vaduva bogata avea nevoie de un barbat pentru a-i supraveghea averea. Femeilor romane nu le era permis sa detina afaceri proprii. Femeile ce apartineau familiilor instarite nu erau nevoite sa lucreze, munca fiind rezervata sclavilor si claselor inferioare. Principala ocupatie a femeii era ingrijirea casei si cresterea copiilor, insa femeile sarace erau nevoite sa si munceasca pentru a putea trai. Femeile sclave lucrau ca servitoare sau ca menajere personale ale doamnelor din clasele superioare. Fetele romane se casatoreau la 14 ani cu un sot pe care in alegea familia. Dragostea nu avea rol important ca in societatea egipteana ci primau interesele economice si relatiile. In societatea romana, casatoria si familia erau considerate foarte importante. Inainte de a trece la imperiu, divortul a devenit posibil deoarece legislatia in ceea ce priveste rolul femeii s-a schimbat, acesta avand dreptul de a avea bunuri personale care sa ii apartina inainte de casatorie si care sa fie ale ei si dupa casatorie. Deasemenea au existat femei careaau ramas remarcate in aceasta perioada. Livia Drusilla. Prima mprteas roman a trit ntre 58 a. Hr. i 29 p.Hr. mai nti a fost soia lui Tiberius Claudius Nero, cu care l-a avut pe viitorul mprat Tiberius. n momentul n care l ntlnete pe Octavian, este nsrciant cu cel d e-al doilea su copil, Drusus, n vreme ce Octavia este la rndul su nsurat cu Scribonia. Cei doi se cstoresc n cele din urm, Livia consiliindu-l pe toat durata domniei. Cum Augustus nu avea fii, Livia ncepe s-i promoveze propriii copii la succesiune, iscndu-se zvonuri cum c ar elimina pe oricine concura cu ei, ca de pild pe nepotul lui Augustus, Marcellus. Ideea mamei vitrege malefice capat proporii accentuate n
9

imaginea Liviei, perceput de muli drept o criminal cu snge rece, dar nu exis t de fapt dovezi care s susin acuzarea. Augustus i las Liviei o treime din avere i o i adopt, probabil n semn de recunotin. Tiberius n schimb nu suporta atitudinea sa dominatoare, chiar trimindu-l pe Caligula n locul su la Roma atunci cnd aceasta moare. Fulvia. A fost printre femeile cele mai implicate n politic din perioada republican. A trit ntre 83 i 40 a.Hr. Primul su so a fost Publius Clodius, binecunoscut pentru c se furiase travestit la festivalul Bona Dea ca s se ntln easc cu soia lui Caesar. Dup ce Clodius este omort de Milo, Fulvia i trte trupul prin ora provocnd o revolt a susintorilor clodieni. Reelele clientelare ale soului su trec acum n subordinea ei. Fulvia se cstorete apoi cu Scribonius Curio, alt politician popular, care moare n timp ce lupt de partea lui Caesar. Ultimul su mariaj l implic pe Marcus Antonius, bun prieten cu Curio. Cicero ia n derdere relaia dintre cei doi soi, spunnd c Antonius a luat-o de nevast doar pentru banii ei. Dup formarea celui de-al doilea triumvirat, Fulvia intervine n proscripii. Dup ce este ucis Cicero, Dio descrie cum Fulvia i nfige n limb unul dintre acele sale de pr. mpreun cu fratele lui Antonius, Lucius, Fulvia ridic legiunile mpotriva lui Octavian. Lucius i se pred lui Octavian, iar Fulvia fuge n Grecia, unde moare din cauze necunoscute.

Agrippina Minor(15-59). La 13 ani se mrit cu Gnaeus Domitius Ahenobarbus, care avea o reputaie proast, acuzat de violene i necinste. Cei doi au un copil numit Lucius Domitius Ahenobarbus, viitorul mprat Nero. Cnd devine Caligula mprat, acesta i acord numeroase privilegii. Cnd moare Drusilla, pe care Caligula o tratase mai mult ca pe o soie dect ca pe o sor, acesta se rcete fa de Agrippina i cealalt sor, Livilla. Cele trei se implic intr-un complot pentru asasinarea mpratului, drept urmare intr n exil, de unde le readuce Claudius. La moartea Messalinei, Claudius este sftuit de libertul Pallas s se nsoare cu Agrippina (care de altfel avea o relaie cu ea), pentru a uni ramurile iulian i claudian ale
10

familiei. Cstoria a fost controversat pentru c era totui vorba de nepoata sa. Aceasta l convinge s-l adopte pe Nero, dar cum acesta nclina mai mult spre propria sa odrasl, Britannicus, ajunge s fie otrvit. Agrippina exercit astfel puterea prin fiul su Nero, pe care l controleaz i prin mijloace sexuale. Dup mai multe atentate euate, Nero apeleaz n cele din urm la clasica metod a njunghierii. Agrippina Maior(14-33). A fost nepoata lui Augustus, fiica omului su de ndejde Agrippa i soia popularului general Germanicus. La mo artea lui Agrippa, mama Agrippinei se mrit cu Tiberius, o csnicie nefericit pentru c Tiberius este forat s divoreze de Vipsania, cea pe care o iubea. Agrippina nu i mai vede mama dup ce acesta este exilat pe motiv de adulter. Cu Germanicus are 6 copii, prntre care i Gaius, viitorul mprat Caligula. Obinuia s mearg cu copiii la campaniile lui Germanicus, unde Gaius mbrca un costum militar n miniatur, de unde i porecla de Caligula (micile nclri). Iulia Domna. Soie a lui Septimius Severus, Iulia Domna a trit ntre 170 i 217. Nscut n Siria, tatl ei era mare preot la templul lui Elagabal. Obinuia s-i sftuiasc soul, ba chiar s-l acompanieze la campaniile militare. Muli romani considerau c acumulase o putere mult prea mare. Se confrunt adesea cu acuze de adulter sau trdare, nedovedite niciodat. ncearc s menin o relaie bun ntre cei doi copii, dar Caracalla ajunge pn la urm s-l ucid pe Geta. La asasinarea lui Caracalla, Iulia se sinucide. Sora sa, Iulia Maesa, este la rndul su o femeie influent, care contribuie la complotul n vederea eliminrii lui Macrinus, pentru ca nepotul su Elagabal s ajung mprat. Dup uciderea lui Elagabal i a mamei sale, Alexander Severus este cel care ia tronul, dar cea care exercita puterea era Iulia Mamaea, mama sa i rud a Iuliei Domna.

11

Valeria Messalina. Nscut n jurul anului 20, era verioar cu Nero i Caligula i se cstorete cu Claudius. Alturi de fiica lui Augustus, Iulia, este probabil una dintre cele mai desfrnate femie din istoria Imperiului. Diferena de vrst dintre ea i Claudius era de 30 de ani. Contient de asta i folosete toate resursele pentru a profita din plin de mariaj. i poruncete lui Claudius s se descotoroseasc de toi cei care nu ii erau pe plac. n ciuda tuturor calitilor de care beneficia, Valeria l manipula foarte usor. Povestea despre competiia ei cu o prostituat pentru a-i msura abilitile sexuale o regsim la Pliniu cel Btrn, care ne transmite c mprteasa a ctigat cu 25 de parteneri. Una dintre cele mai faimoase aventuri ale sale este cea cu senatorul Gaius Sillius, cu care se mrit, iar cnd Claudius descoper bigamie ordon moartea amndurora. Octavia(69-11 a.Hr.). Sora cea mare a lui Octavian i nepoata lui Caesar se mrit ns cu unul dintre oponenii unchiului su, Marcellus. Dup aceea se mrit cu Marcus Antonius, care o prsete pentru Cleopatra. n ciuda acestui fapt ea i rmne loial, exercitnd rolul de negociator ntre acesta i Octavian. Dup ce primete de la ea bani i trupe pentru campania din Orient, divoreaz de ea, eveniment folosit de Octavian n propaganada mpotriva lui Antonius. Dup siniciderea soului, ea ia n grij pe cei 4 copii avui cu Cleopatra i Fulvia. Octavia era respectat foarte mult de fratele su, reprezentnd un model pentru multe femei romane. Porcia Catonis. Porcia a trit ntre 70 i 42 a.Hr., fiic a lui Cato cel Tnr, dar mai faimoas ca soie as lui Marcus Iunis Brutus. Muli o considerau bun i blnd, precum i o iubitoare a filosofiei. Prima sa csnicie a fost cea cu Bibulus, un aliat al lui Cato. Quintus Hortensius i cere lui Bibulus s o lase pe Porcia s stea cu el pn i face un copil, dar acesta refuz. Apoi Cato divoreaz de soia sa Marcia pe care i -o ofer lui Hortensius. Bibulus moare dup ce Pompei este nfrnt, iar Cato se sinucide. Porcia atunci l ia de so pe vrul su, Brutus, mariaj aprobat de puini, printre care Cicero. Porcia ii era foarte devotat lui brutus i una dintre puinele femei, dac nu chiar singura, implicat n complotul mpotriva lui Caesar. Plutarh scrie c acesta s-a injunghiat n picior pentru a-i arta c poate fi de ncredere. Brutus o apreciaz foarte mult pentru vigilenta i inteligena sa. Cnd asasinii fug din Roma, ea rmne n Roma. Circumstanele morii sunt incerte, dar este posibil s fi comis suicid dup moartea soului. Servilia Caepionis. Sora vitreg a lui Cato cel tnr i amanta lui Caesar, soacra lui Cassius i mama lui Brutus, Servilia era un personaj influent prin conexiunile pe care le avea cu multe familii romane importante. Ea i fraii si sunt crescui de unchiul lor, Livius Drusus. Din pcate este asasinat pentru c a ncercat s obin cetenia pentru aliaii italici. Pe primul ei so, tatl lui Brutus, l ucide Pompei. ncepe o aventur cu Caesar i circulau zvonuri cum c fiica sa, Iunia Tertia,
12

era de fapt copilul su cu Caesar. Se mai credea i c fata lui Caesar, Iulia, se logodise cu Brutus, dei situaia este cam confuz pentru c Brutus si schimb temporar numele cnd l adopt fratele Serviliei. Un episod amuzant n legtur cu Servilia se consum cnd Caesar primete de la ea o scrisoare conceputa n timpul dezbaterii despre conspiraia lui Catilina. Cato susine c Caesar primete coresponden de la conspiratori i i ordon s citeasc scrisoarea n public, scrisoare care se dovedete o epistol amoroas a Serviliei...Relaia dintre cei doi a afectat relaia dintre Caesar i Brutus, pe care Caesar vrea s-l protejeze, dar in schimb acesta conspir cu Cassius n casa Serviliei. Nu se tie dac aceasta era la curesnt cu planurile lor.

CAPITOLUL III STATUTUL FEMEII IN EGIPTUL ANTIC

In Egiptul Antic femeia avea drepturi egale cu cele ale barbatului insa pozitia sa sociala depindea direct de pozitia sociala pe care o avea tatal sau sotul. Femeile egiptence aveau libertate, putere, si drepturi chiar daca capul familiei era barbatul. In societatea egipteana femeile aveau dreptul sa imprumute bani, sa conduca tara, sa intenteze divort, sa detina proprietati sau cladiri si nu erau dependende financiar de capul familiei. Aveau insa si destule responsabilitati care decurgeau din aceste drepturi. Cei care aveau dreptul la poligamie era regele, care avea puteau sa avea mai multe neveste numai una dintre ele fiind desemnata regina. Femeile si barbatii, indiferent de pozitia sociala, erau considerati casatoriti atunci cand hotarau de comun acord sa locuiasca in aceiasi casa, nu exista o ceremonie a casatoriei. Pentru acestia dragostea era importanta iar familia era un loc unde se puteau relaxa. Divortul nu insemna ce inseamna astazi, nu existau procese de divort ci totul se incheia la fel ca si casatoria, fara vreun act anume. Femeile erau cele care se ocupau de familie si de copii iar barbatii se ocupau de politica si alte probleme administrative. Famiile bogata aveau servitori dar sotia era cea acare trebuia sa ii supravegheze. Daca familia nu era una instarita, femeile preparau mancarea si aveau si rolul de a confectina imbracamintea familiei. Egipteanca din vremea faraonilor, pe ct de celebr pentru frumuseea i ingenuitatea ei, pentru inteligena i iretenia sa, pe att de controversat, este cu siguran una dintre cele mai misterioase i incitante fiine din antichitate. Scrierile, fie ele de specialitate sau nu, referitoare la aceasta i la rolul su n societatea egiptean veche, nu sunt puine, ns, aa cum vom vedea, ele sunt pline de
13

contradicii. Pe de o parte, literatura nu este ngduitoare cu femeia egptean; frivol, cochet i capricioas, incapabil s pstreze un secret, mincinoas i rzbuntoare, necredincioas de la natur, povestitorii vd n ea cuibul tuturor pcatelor, cutia tuturor rutilor . n tabra advers, imaginea feminin red iubirea, fecunditatea sau grija, adic amanta, mama, bocitoarea, cea care provoac dorina, care d via sau vegheaz asupra defunctului ce pleac spre eternitate . Cu siguran, adevrul se afl undeva la mijloc, fiind o combinaie a acestor dou aspecte. Nu trebuie sa omitem c, n societatea egiptean antic, adulterul, de exemplu, era aspru pedepsit, putnd merge pn la condamnarea la moarte. Dei nu a fost consemnat o astfel de sanciune n aceast privin, trebuie s ne aducem aminte de puterea fantastic pe care faraonul o exercita asupra supuilor si. Aadar, este puin probabil ca majoritatea femeilor din acea perioad s fi nclcat legile impuse de voina acestui reprezentant al divinitii. Pe de alt parte, sunt binecunoscute cumploturile din haremul regal care erau puse la cale de soiile faraonului. Cazul reginei Telika, cea de-a patra soia a lui Amenofis al III-lea, este deja devenit celebru. Conform cercetrilor efectuate de arheologi, antropologi i egiptologi prin intermediul xenoglosiei (capacitatea oamenilor ca, aflai ntr-o stare care scap controlului contientului trans sau vis s vorbeasc limbi necunoscute lor), aceasta a fost ucis din porunca primei soii a lui Amenofis al III-lea, Teje, nemulumit att de influena puternic pe care ea o avea asupra faraonului ct i de simpatiile religioase ale acesteia fa de religia lui Aton .

CAPITOLUL IV STATUTUL FEMEII IN EVUL MEDIU

Femeile Evului Mediu au fost renumite ca sotii, mame si calugarite (femei ale bisericii), dar au mai fost cateva care s-au indepartat de traditiile acelor vremuri; acelea au fost scriitoarele, poetele, educatoarele si chiar cele care au practicat vrajitoria. In intregul Ev Mediu situatia femeii era intr-o umbra deasa si grea a pacatului originar. Femeile erau vazute ca fiind inferioare barbatilor si nu se bucrau de afectiunea lor. Biserica le invata pe femei ca trebuie sa fie ascultatoare si supuse tatilor si barbatilor lor. La oras, femeile aveau o varietate de ocupatii: faceau comert, coceau paine si torceau. Atat femeile casatorite cat si cele necasatorite erau nevoite sa munceasca
14

pentru a trai si de multe ori ele lucrau in mai multe locuri, deoarece erau platite mai putin decat barbatii. Proprietarii, fie ei barbati sau femei erau figuri importante in societatea medievala iar o femeie nemaritata proprietara avea drepturi egale cu cele ale unui barbat. Ea putea sa-si faca testament si avea drept de semnatura. Dar din momentul casatoriei, ea ii ceda pamantul si drepturile sotului ei. Doar la moartea lui avea dreptul la o treime din pamant, pentru a se intretine. De cele mai multe ori,casatorianu era alegerea femeii, ci era mai degraba determinata de vointa parintilor. Inca de la o varsta frageda, fetele erau obisnuite cu gandul ca se vor casatori si erau invatate cum sa devina neveste bune pentru viitorii lor soti: sa le faca pe plac si sa le creasca copiii. Era de neconceput pentru o femeie sa-si urmareasca propriile idealuri sau sa aiba dorinte, acestea fiind privilegiile barbatilor. Femeile erau crescute pentru a se marita, unica lor alternativa fiind intrarea intr-o manastire de maici. Femeile puteau fi date la o manastire de catre propria familie, dar puteau intra si de bunavoie, indiferent de varsta. Pentru multe femei manastirea era locul in care scapau de saracie, in care li se oferea oportunitatea de a avea o viata pioasa, de a obtine o educatie si anumite responsabilitati care le erau refuzate in lumea exterioara. De abia spre sfarsitul secolului al 18-lea, in societatea burgheza s-au facut auzite si primele voci care revendicau drepturi egale pentru femei. Acest lucru a avut mai multe cauze. In primul rand, Declaratia Drepturilor Omului, elaborata pe baza dreptului natural in Franta si Statele Unite, au facut ca si femeile sa emita pretentia unor drepturi egale. Prin dezvoltarea activitatii capitaliste de productie, locul de munca si cel de domiciliu au devenit entitati din ce in ce mai diferite. Societatea burgheza nu permitea femeilor sa devina concurente directe in cadrul procesului de productie. Ele erau excluse de la multe decizii de ordin economic, politic si chiar si privat. Femeile aveau posibilitati limitate de educatie, nu dispuneau de bunurile lor, nu puteau semna contracte si nici nu puteau sa lucreze fara consimtamantul sotului lor. In divorturi si in hotararile judecatoresti cu privire la custodia copiilor, femeile erau dezavantajate in mod clar. In acelasi timp, femeile care munceau primeau cele mai mici salarii si erau exploatate la maximum. Aceasta situatie generala a constituit sursa din care s-au nascut primele revendicari publice pentru dobandirea de drepturi si posibilitati egale pentru femei.
15

CAPITOLUL V EMANICIPAREA TREPTATA A FEMEILOR

Femeile au jucat un rol important in procesele de schimbare sociala din Franta secolului al 18-lea. Revoltele care izbucneau in Franta pe timpul foametei erau conduse in mod traditional de catre femei. Multe femei au luptat cot la cot cu barbatii lor pe baricade, in timpul Revolutiei Franceze. Totusi, dorinta lor de a fi considerate egalele barbatilor nu s-a implinit. Femeile au ramas in afara drepturilor proclamate. Acesta a fost contextul istoric in care scriitoarea Olympe de Gouges a formulat "Declaratia drepturilor femeii si ale cetatencei". Documentul este inspirat puternic din "Declaratia drepturilor omului si ale cetateanului", proclamat in anul 1789. Ceea ce este revolutionar in continuturile acestei Declaratii este implicarea consecventa a femeii in formularile si articolele legii:"Femeia are dreptul sa urce pe esafod. La fel, ea trebuie sa aiba dreptul sa se urce la tribuna pentru a se adresa multimii." Olympe de Gouges a trimis aceasta declaratie Adunarii Generale spre ratificare, dar a zacut multa vreme neobservata prin arhive, nefiind inclusa pe lista oficiala a documentelor vremii. De abia odata cu aparitia miscarii feministe ea a fost redescoperit si confirmat in statutul ei de document istoric unic si valoros. In 1848, in localitatea Seneca Falls din statul New York (SUA), Elizabeth Cady Stanton si Lucretia Mott au organizat o conferinta pe a carei ordine de zi s-a aflat pentru prima data discriminarea femeilor. Majoritatea femeilor de la acea intrunire se implicase deja mai inainte in miscarea pentru drepturile negrilor. Miscarea anti-sclavagista a ascutit constiinta femeilor care si-au dat seama ca si ele erau discriminate. Adeptele miscarii pentru drepturile femeii cereau, printre altele: - dreptul de a dispune de proprietatea si veniturile proprii; - dreptul de a primi custodia copiilor in cazul unui divort; - posibilitati mai extinse de a le si aproba divortul; - drepturi legale si economice mai bune pentru femeile divortate; - acces sporit la educatie si activitati profesionale; - dreptul la vot. Cu toate ca "Declaration of Sentimen" cat si autoarele ei au avut de indurat in cele ce au urmat remarci sarcastice si interpretari nedrepte, acest moment constituie inceputul miscarii feministe din SUA, care a intrat in lupta pentru impunerea
16

drepturilor femeii mult mai devreme decat cele de pe continentul european si care a detinut cu siguranta o functie exemplara. Primele incercari ale miscarii feministe, aparute pe parcursul secolului al 19lea, au fost de a ameliora situatia femeilor in domeniul civil si sa devine mature legal (divort, custodie, desfiintarea statutului de fiinta superioara a barbatului in casnicie etc). Prima miscare feminista a insistat din ce in ce mai mult asupra dobandirii dreptului de vot. Feministele s-au asociat in organizatii proprii, autonome sau partial autonome. Aceste femei care s-au impus pe firmamentul vietii publice pot fi impartite in trei categorii distincte: moderatele, radicalele si socialistele. Moderatele - este vorba de o grupare eterogena de asociatii de femei, ale caror membre incercau sa impuna anumite schimbari intr-o mai mica masura sau treptat, in cadrul societatii burgheze preexistente. Radicalele - aceasta era o categorie relativ restransa de burgheze care se impuneau pentru o transformare radicala a societatii. Ele au fost forta motorie principala a luptei pentru obtinerea dreptului de vot la femei. Aceste femei sustineau din rasputeri egalitatea dintre sexe, femeile trebuind sa dispuna astfel de aceleasi drepturi ca si barbatii. Socialistele - aceasta era gruparea femeilor organizate in mod relativ autonom in jurul miscarii socialiste si, mai tarziu, al miscarii comuniste. Revendicarile principale ale femeilor socialiste corespundeau revendicarilor socialiste mai generale de dupa desfiintarea diferentelor dintre clase si a proprietatii private asupra mijloacelor de productie. Cele mai importante revendicari politice ale feministelor, mai ales dreptul de vot, au fost pana la urma solutionate. Dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, atentia societatii s-a concentrat din nou asupra familiei si maternitatii, soldatii deziluzionati intorsi din razboi trebuiau ingrijiti, scaderea ratei natalitatii trebuia compensata. De abia 60 de ani mai tarziu au fost reluate ideile generatiei bunicilor noastre. In anul 1977, Adunarea Generala a ONU a proclamat - printr-o rezolutie - Ziua Natiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor si Pace Internationala. O sarbatoare a femeilor, recunoscuta international, dar fara a se preciza o zi anume, a fost hotarata inca din 1910, de Internationala Socialista reunita la Copenhaga. Dupa primul razboi mondial Adunarea Generala a ONU a fixat data de 8 martie ziua internationala a femeii. Femeile au inceput din nou sa demonstreze pentru drepturi egale si dreptul de vot al femeilor.
17

Urmatorul pas in instituirea unei zile dedicate femeii l-a constituit proclamarea, in 1975, de catre ONU, a Anului International al Femeilor si declararea perioadei 1976 - 1985 ca Deceniu ONU pentru conditia femeii. Secolul 20, situatia femeilor se amelioreaza treptat. Acest lucru s-a intamplat prin modificarea constitutiilor nationale si prin elaborarea unor declaratii si documente internationale. In multe tari au fost desfiintate limitarile juridice, astfel incat femeile au capatat acces la educatie, la sistemul sanitar si au putut sa participe si ele la viata politica. In ciuda acestor fapte s-a vazut ca drepturile femeii nu sunt intotdeauna garantate, indiferent de contextul cultural. Actele de incalcare a drepturilor femeii sunt rezultate directe ale uzului de violenta. Cel mai important drept al omului, dreptul la viata si la integritate corporala, este de foarte multe ori refuzat femeilor din intreaga lume. In Arabia Saudita, cea mai traditionalista dintre tarile arabe, femeile n-au inca drept de vot, n-au voie nu numai sa conduca o masina, dar nici macar sa mearga pe bicicleta. In autobuze, au locuri rezervate in spate, separat de ceilalti calatori, iar interactiunea cu barbati e considerata generatoare de promiscuitate si trebuie evitata cu orice pret. Desi emanciparea femeii nu este finalizata, caci discriminari continua sa existe, si desi inca exista societati in care femeile suporta tratamente umilitoare, ele fiind obligate sa accepte casatoria sotului si cu alte femei, in acelasi timp, sau sa fie supuse pana la moartea barbatului, in majoritatea societatilor moderne aceasta schimbare s-a produs intr-un timp destul de scurt, dar eficient, iar lupta pentru perfectionarea egalitatii continua sa fie purtata in fiecare zi, prin infiintarea organizatiilor impotriva violentei in familie si prin emiterea de noi legi tot mai specifice si explicite ce protejeaza femeia casatorita si le pun n vedere sotilor ca o nevasta nu este o achizitie. Cu toate ca, probabil, vor mai trece multe secole pana ce barbatii vor accepta la nivel global egalitatea dintre ei si sotiile lor, in majoritatea societatilor evoluate mentalitatea s-a schimbat in general radical, astazi opinia publica privind agresarea unei femei, fie ea chiar si propria nevasta, ca un act barbar, lipsit de onoare si injustificabil. In prezent statutul femeii in Coran (cartea sacra a tuturor musulmanilor) este inferior statutului barbatului. Femeile trebuie sa fie absolut supuse si pot fi batute sau biciuite pentru nesupunere. Pe langa cele 4 sotii permise de lege, Barbatul Musulman poatea avea nenumarate sclave ca concubine . Femeilor nu le este permis sa studieze in scoli coeducationale (educatie a
18

baietilor la un loc cu fetele n scoli mixte) si colegii si daca un colegiu separat pentru femeii nu este disponibil sunt nevoite sa stopeze studiile. Nu le este permis sa vorbeasca cu barbati (altii decit rudele apropiate) si nici sa participe la la adunari, chiar daca pleaca afara ocazional sunt nevoite sa acopere intreg corpul cu rochii speciale negre. Allah l considera pe barbat protector al femeii, conform versetului din Coran: Barbatii sunt proteguitori ai muierilor, datorita calitatilor deosebite cu care i-a daruit Allah si datorita cheltuielilor pe care le fac din bunurile lor. Exista doua motive pentru acest lucru: unul implica o calitate naturala, iar cellalta se refera la ceva dobndit. Mai nti, Allah l-a nzestrat pe barbat cu o putere mai mare, n timp ce pe femeie a nzestrat-o cu o putere mai mica si, de obicei, cu un corp mai delicat. Apoi, Allah l-a delegat pe barbat sa fie ntretinatorul familiei. Islamul sustine feminitatea si, datorita slabiciunii relative a femeilor, protejeaza femeia, lasnd-o n grija unui barbat ce o ntretine, i asigura cheltuielile de trai si i acopera toate nevoile. Chiar daca este sub tutela tatalui, a sotului, fiului sau a fratelui ei, ea va fi ngrijita de ei, aceasta reprezentnd obligatia lor conform legislatiei islamice. Islamul protejeaza femeile pentru a le pastra gingasia si frumusetea. Din acest motiv le sunt permise unele lucruri ce le sunt interzise barbatilor. Femeia poate purta aur si matase naturala; avem dovada n hadisul: Acestea doua [materialele] le sunt interzise barbatilor comunitatii mele si permise femeilor. In concluzie, in Egiptul antic femeia avea mai multe drepturi, mai multa libertate si mai multa putere decit in prezent. In prezent in Italia si Grecia statutul femeii este egal cu statutul barbatului. Femeia este independenta. Nu mai are nici un gardian, si nu este dependenta de nimeni. Toate femeile detin cetatenie care le permite drepturi politice si economice. Femeile au dreptul la casatorie si la divort. Au dreptul la studii. Le este permis sa detina afaceri proprii, sa lucreze, sa-si decida singure viitorul. Omenirea nu mai discrimineaza femeia cu era in trecut. Nu exista drepturile barbatului si drepturile femeii, exista drepturile omului. In fine, daca e sa facem o paralela intre statutul femeii antice si statutul femeii contemporane, statutul femeii antice este inferior statutului barbatului, pe cind statutul femeii contemporare este egal cu statutul barbatului. Femeia de ieri s-a implicat si a contribuit la rezolvarea problemelor sociale si a luptat pentru recunoasterea drepturilor ei juridice, femeia de azi a secolului XXI are libertatea deplina : s aleag partenerul pe care si-l doreste, meseria care ii place, s fac copii atunci cnd vrea si nu cnd se nimereste, s-si spun parerile, s -si exprime votul, s fie ea nsi in fiecare clipa. -Femeia de azi este femeia puternic,
19

ce lupt pentru dorintele sale, adic DE 3 ORI FEMEIE, femeia care doreste s invete ceva nou si o ajut in carier, femeia de succes in carier, si femeia mama sau sotie. n societatea romneasca de la sfrsitul secolului al XIX-lea munca nu le facea independente pe femei ntruct modul n care era platita aceasta munca nu le asigura independenta economica. La nceputul secolului al XXI-lea, aceasta remarc este nca potrivita realitatii romnesti desi n alt context istoric si politic. spunea Paul Scorteanu. Astazi femeile nu gsesc loc de munc. In concluzie eu cred ca femeia de astazi trebuie sa fie puternic, hotrt, independent, in stare s se descurce singur, sigur pe ea, dar in acelasi timp sensibil si s nu-si piard din feminitate. Meseria pe care doreste s o practice poate fi oricare, asa cum am prezentat in exponatul meu ,,Personalitati feminine de-a lungul istoriei.

20

BIBLIOGRAFIE

1. Robert Flaceliere, Viaa n Grecia n secolul lui Pericle, Editura 2. 3. 4. 5. 6.

Eminescu; K.M Kolobova,E.L.Ozeretkaia, Cum triau vechii Grecii, (1961). http://basarabialiterara.com.md/?p=3225 http://www.one.ro http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/care-sunt-celemai-influente-femei-roma-antica . .http://www.ziare.com/articole/femeie+grecia+antica .

21