SUBIECTE LA DISCIPLINA LINGVISTICA GENERALĂ ŞI ROMANICĂ

I. LINGVISTICA ÎN ANTICHITATE
 Obiectul de studiu şi sarcinile lingvisticii generale şi romanice.
 Tradiţiile orientale indiană veche şi chineză (asemănări şi deosebiri).
 Tradiţia greco-romană: reprezentanţi de seamă, probleme.

II. ŞCOLI LINGVISTICE DE ORIENTARE POZITIVISTĂ

 Naturalism vs psihologism (limba ca fenomen dinamic, esenţa limbii, forma internă
ş.a.). Reprezentanţii de seamă ai şcolilor naturalistă şi psihologistă.
 Unele principii ale neogramaticilor. Factorii ce implică dezvoltarea şi progresul limbii
(Neogramaticii despre legile fonetice şi analogie).
 Şcolile de orientare individualistă antipozitivistă : şcoala idealistă, şcoala
neolingvistică, şcoala neofilologică (privire de ansamblu).

III. METODE TRADIŢIONALE : comparativ-istorică, geografia lingvistică, metoda

tipologică : Paradigmele comparativisticii. Principiile metodei comparativs-istorice.
Procedeele geografiei lingvistice. Normele areale în viziunea lui M.Bartoli. Geografia
lingvistică în accepţia prof. E.Coşeriu.

IV. B. de Courtenay şi F. de Saussure – precursori ai lingvisticii

contemporane
 Limba – produs social al activităţii de limbaj (Saussure). Factorul social-individual
(Courtenay).
 Distincţiile saussuriene în raport cu cele postulate de Courtenay : dihotomiile
saussuriene limbă – vorbire, sincronie – diacronie şi distincţiile lui Courtenay limbă –
vorbire , statică – dinamică – istorie.
 Saussure despre sistemul limbii. Nivelurile limbii în accepţia lui Courtenay.
 Probleme de comparativistică şi tipologie lingvistică în viziunea lui Courtenay şi
Saussure.
 Saussure şi Courtenay în interpretarea savanţilor din sec. XX-XXI.
V. Principii pozitiviste vs antipozitiviste în lingvistică. Tendinţe şi curente
noi în lingvistica contemporană
 Principiile pozitiviste vs antipozitiviste.
 Raportul limbă – cultură. Limba – domeniu al finalităţii şi al libertăţii (E.Coşeriu).

VI. ŞCOLILE STRUCTURALISTE

 Reprezentanţii de vază ai şcolilor structuraliste (funcţională pragheză, funcţională
franceză, glosematică daneză, descriptivistă americană ş.a.).
 Conceptele sistem, structură, funcţie.
 Interpetarea problemelor de fonologie, gramatică, tipologie în accepţia şcolilor
structuraliste.
 Continuitatea de idei între concepţiile lui Coutenay şi Saussure, pe de o parte, şi lcolile
structuraliste, pe de altă parte.
 Metode structuraliste.
 Metodele tranformaţională, metoda analizei în constituenţi imediaţi, metoda
distribuţională. Structuralismul în viziunea savanţilor contemporani.

VII. Postulatele de bază ale lingvisticii contemporane

 Unele interpetări ale dihotomiilor limbă – vorbire, sincronie – diacronie ş.a.
 Raportul limbă – gândire în viziunea savanţilor contemporani.
1
 VIII. Sistemul limbii şi nivelurile sale prin prisma lingvisticii generale şi
contrastive
 Controverse privind teoria nivelurilor limbii (E.Benveniste, A.Martinet,
N.Golovin ş.a.).
 Dinamica unor categorii gramaticale în corelaţie cu modificările la alte niveluri (lexical
ş.a.).
 Sistemul şi structura limbii, ca rezultat al dezvoltării acesteia în procesul funcţionării.
 Sincretismul categoriilor gramaticale în calitate de indice al dinamismului acestora.

IX. Obiectul lingvisticii contrastive. Conceptele fundamentale ale

lingvisticii contrastive (limbă-etalon, limbă-ţintă, model, izomorfism,
alomorfism ş.a.)
 Lingv. contrastivă: obiectul de studiu, raportul cu alte domenii ale lingvisticii.
 Compararea sincronică vs diacronică. Tipurile comparării sincronice a limbilor
(compararea contrastivă, caracterologică, tipologică, areală).
 Conceptele limbă-etalon, limbă-ţintă, model, izomorfism, alomorfism. Conceptul de
echivalenţă. Tipologia echivalenţei.

X . Controverse privind clasificarea limbilor romanice. Răspândirea teritorială

a limbilor romanice
 Primele încercări de clasificare a limbilor romanice (D.Alighieri).
 Clasificarea limbilor romanice în sec. XIX (Fr. Diez, G.Groeber, G.Ascoli).
 Clasificarea limbilor romanice în sec. XX (M.Bartoli, C.Tagliavini, B.Vidos, E.Coşeriu,
A.Amado).
 Răspândirea teritorială a limbilor romanice

XI . Problema formării limbilor romanice (controverse)

Teoria etnologică / a substratului (H.Schuchardt, G.Ascoli);
Teoria cronologică (G.Grober);
Teoria dialectologică (R.Menendez Pidal, F. G.Mohl);
Teoria social-istorică (W.Meyer-Lubke).

XII. Latina vulgară – limbă de origine a idiomurilor neolatine

 Periodizarea limbii latine (privire de ansamblu).
 Conceptul latina vulgară / populară (diferite interpretări).
 Privire de ansamblu asupra izvoarelor de studiere a latinei populare. “Appendix Probi”
(exemple).

XIII. Limbile romanice din perspective romanizării

 Factorii romanizării şi premisele (privire de ansamblu).
 Rolul elementelor de substrat, superstrat, adstrat în constituirea limbilor romanice.
XIV. Analiza comparată a fenomenelor de ordin fonetic (lexical, gramatical )
în limbile romanice
 Similitudini şi diferenţe între limbile romanice la nivel fonetic . Modificări de ordin
fonetic în limbile romanice.
 Tendinţa spre analitism la nivel gramatical în idiomurile romanice.
 Specificul limbii române în cadrul limbilor romanice.
2