FEMEIA ÎN SOCIETATE

Femeia în diversele ei ipostaze: de mamă, de soție, de profesionist în diferite domenii de

activitate este considerată simbol al frumuseții și grației transmutată din mitologie în artă, femeia
a fost cântată de mari poeți, a fost imortalizată de pictori celebri și a devenit eroină de roman sau
producții cinematografice emblematice, fiindu-i atribuite calități precum sensibilitatea, intuiția,
delicatețea, inteligența.
1. Rolul femeii în societate de-a lungul timpului
De la începutul umanității și până în prezent reprezentantele sexului frumos s-au luptat
din greu pentru a obține imaginea femeii independente, în cele din urmă obținând-o prin
adevărate acte de vitejie.
Pe parcursul istoriei, puține lucruri au mai rămas ca în trecut, multe dintre ele suferind o
mare transformare din toate punctele de vedere. Unul dintre aceste lucruri, este statutul femeii în
societate.
În civilizațiile trecute situația femeilor era foarte diferită. Ele erau considerate ca
proprietatea soțului care avea dreptul de a lua decizii în ceea ce privea viața lor, erau supuse și
încercau să facă totul cât mai bine pentru a nu-și dezamăgi bărbatul dar și pentru a nu fi agresată
fizic de către acesta.
Istoria ne arată că în epoca primitivă bărbații și femeile aveau roluri diferite în multe
societăți tradiționale, așadar au evoluat diferit. Bărbații erau vânători, în timp ce femeile erau
culegătoare. Bărbatul ocupa rolul înțeleptului, rolul furnizorului de hrană și rolul cuceritorului în
societățile umane. Cu această idee ca temei, teoriile evoluției umane s-au axat pe activitățile
bărbaților și nu pe cele ale femeilor, ca parte centrală a puterii de adaptare a indivizilor.
Deoarece în societatea primitivă asigurarea nutrienților ocupa un rol foarte important, iar
femeile, în cele mai multe cazuri, nu puteau procura singure hrana, ele încheie o înțelegere cu
bărbatul doar dacă acesta dorește să îi ofere garanții, ca partener. Astfel, în timp ce bărbații erau
absenți, femeile devin responsabile de menținerea gospodăriei și de creșterea copiilor,
dezvoltând, în cele din urmă, un simț de protecție mai sporit asupra acestora. Am putea afirma că
tocmai această relație naturală și puternică a mamei cu copilul său a fost principala constrângere
a mamelor primitive de a fi supuse unor condiții mai severe de muncă și de trai.
Despre o așa zisă eliberare a femeii din rolul de ”culegător” se poate vorbi în momentul
în care bărbații au fost de acord să cultive pământul alături de ele, dar și mult mai târziu în istorie
când prizonierii de război nu mai erau uciși , ci transformați în sclavi. În acel moment, rolul
femeii era bine stabilit și anume acela de a se ocupa de familie, de a oferi suport și sprijin.
Femeia își îndreaptă atenție din ce în ce mai mult către copii, investind timp în creșterea și
educația acestora.
Odată cu creșterea anilor, căsătoria își schimbă natura, dintr-o uniune carea seamănă mai
degrabă în parteneriat, într-o formă de instituție, respectată de mare parte, a membrilor
comunității. Totuși, rolurile membrilor familiei rămân aceleași: femeia are rolul de soție, mamă,
administrator al gospodăriei, pe când bărbatul continuă să se implice în activități ale obștii,
politică, războaie. Cu toate acestea, atunci când ne referim la femeia acelor timpuri, nu putem
avea doar această imagine descriptivă de cultura căreia aceasta aparținea.
Evul mediu aduce la lumină o nouă latură a femeii, rolul în societate fiind din ce în ce
mai importantă. Odată cu suprimarea dreptului la tutelă, femeile nu mai sunt un bun aflat în
proprietatea soțului, capul al familiei. Ele au dreptul de a deține bunuri materiale sau de a le
vinde, iar în Anglia , pentru femeile nobile, s-au instituit și drepturi civile ( de a scrie un
testament, de a participa la acțiuni juridice, de a avea drept de semnătură etc.)
Totuși, nu toate femeile se bucurau de aceste privilegii. Mare parte dintre ele erau
pregătite încă de mici copile pentru a deveni neveste și mame. Cele din rândul nobilimii își
cultivau talentele și aptitudinile, pe când cele din clasele inferioare erau obligate să învețe să
lucreze inclusiv munci specifice bărbaților, multe ateliere meșteșugărești fiind alcătuite majoritar
din femei. Cele care nu doreau o viață domestică , aveau opțiunea de a merge la mănăstire unde
puteau obține o funcție importantă și să exercite o autoritate care nu li se permitea în afară. În
evul mediu însă nu erau foarte multe călugărițe deoarece era necesară o contribuție financiară
foarte importantă pentru a fi admise, iar fetele din clasele inferioarenu au avut acces. Astfel,
pentru femeile existau doar două alegeri considerate respectabile: soția supusă sau călugărița
dedicată religiei. Însă nu toate femeile optau pentru una dintre aceste prototipuri, ceea ce
determină existența altor roluri ale femeii în acea perioadă: scriitoare, artistă, curtezană,
vrăjitoare etc.
Dacă în Antichitate și în Evul Mediu condiția femeii era una influențată de relația ei de
subordonare bărbatului, odată cu industrializarea, repectiv cu implicarea progresivă femeilor în
muncile specifice bărbaților, aceasta începe să se bucure de un nou statut. Mai exact, femeile
încep să își schimbe axa priorităților și își dedică din ce în ce mai puțin timp vieții exclusiv
domestice în detrimentul unei vieți sociale dobândite odată cu angajarea acestora pe diverse
posturi care le obligă să petreacă mai mult timp în uzine, fabrici și ateliere decât în sânul familiei
având grijă de copii.
Viața socială dinainte de 1910 a depreciat rolul femeii, nu beneficiau de aceleași drepturi
ca și partea masculină. În țările dezvoltate industrial, femeile lucrau în domeniul textilelor, însă
munca lor nu era plătită pe măsura eficienței, această muncă nu le asigura independența
economică.
Lucrurile considerate ” normale” astăzi, în trecut erau doar excepții. Dacă astăzi, cel puțin
la nivel legislativ, nu sunt diferențe între femei și bărbați, în România interbelică femeia era
inferioară din punct de vedere juridic față de bărbat. Femeile nu aveau drept de vot, nu aveau
dreptul să-și administreze averea, să întocmească acte oficiale etc.
La sfârșitul secolului al XIX –lea și începutul secolului al XX-lea, femeile încep să
capete drepturi politice și civile. Acest fapt nu este o simplă întâmplare, o coincidență. În aceeași
perioadă femeile încep să aibă acces la educație. Femeile se vor remarca în creația artistică, în
viața socială și chiar în lumea științifică. Aceste drepturi politice și civile s-u generalizat pe tot
cuprinsul secolului al XX –lea, ajungând să cuprindă majoritatea covârșitoare a statelor lumii.
Pentru prima dată, femei cu studii sunt acceptate în profesii precum: avocat, inginer,
profesor universitar, arhitect, scriitor, pictor etc.
 În România interbelică la fel ca și în alte țări europene, accesul fetelor la educație,
inclusiv la studii superioare, era permis, dar nu încurajat. Totuși femei cu diplome obținute la
universități de prestigiu din străinătate ajung să pătrundă în domenii noi de activitate. Spre
exemplu, Eliza Leonida-Zamfirescu, după ce și-a finalizat studiile la Berlin, a devenit prima
femeie-inginer din Europa, Vera Myller, cu doctorat în Matematică la Göttingen, este prima
femeie profesor universitar din România într-o disciplină științifică. Exemplul lor a dus la
spargerea multor stereotipuri și prejudecăți ce dominau discursul masculin la începutul perioadei
interbelice, reprezentând scânteia și, în același timp, fundația procesului de emancipare.
Un pas important făcut de societate în recunoașterea și acceptarea rolului important al
femeii este făcut în momentul în care acestora le este garantat dreptul la vot, poate unul dintre
cele mai importante drepturi într-o societate democratică. Deși această dorință a femeilor s-a
înfiripat în conștiința lor încă din timpul Revoluției Franceze, primul stat care a acordat acest
drept a fost Finlanda ( 1906), după o lungă perioadă în care votul era un privilegiu doar al celor
bogați, exclusiv bărbați. Ulterior, în apropierea primului război mondial și în perioada
interbelică, mare parte din țările Europei au reglementat dreptul la vot al femeilor, urmând ca
mai târziu acesta să fie stipulat și în legea internațională, în ”Declarația Universală a Drepturilor
Omului” ( 1948 ) și în ” Convenția pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare a femeilor
din 1978.
După o lungă perioadă de luptă împotriva discriminării sexuale, la începutul secolului al
XX-lea a fost recunoscută egalitatea femeii în raport cu bărbatul.
Statusul social al femeii a cunoscut îmbunătățiri substanțiale. Acest status însă a fost câștigat cu
greu, fiind câștigat în etape lente, începând cu dreptul de proprietate, cu dreptul la vot, cu dreptul
la muncă și plata egală pentru muncă egală.
În România femeile au devenit capabile oficial de a-și exercita dreptul de a-și alege
conducătorii în 1938. Odată cu instaurarea comunismului, mai ales în timpul regimului Gheorghe
Gheorghiu-Dej care a încurajat implicarea masivă a femeilor într-o formă de activitate salarială.
Cu toate acestea, femeile nu se bucurau de cadrul legislativ care să le permită o evoluție ierarhică
sau accesul la unele funcții de conducere. Dimpotrivă, discursurile oficiale comuniste încurajau
viața de familie a femeilor, acestea fiind elogiate ca niște eroine în momentul în care își
îndeplinesc datoria de a fi mame.
După cel de-al doilea război mondial, rolul femeii crește, se înființează o serie de
organisme de protecția femeii atât la nivel național ( în țările cu caracter democratic) cât și la
nivel internațional.
În operioada regimului comunist femeia reprezintă simbolul idealizat al națiunii, fiind
totodată și victima politicilor socialiste. În acest timp femeia apare
” ca o entitate anonimă, o reprezentare alegorică ce simbolizează mai degrabă calități abstracte și
ideale decât o ființă vie”. Reprezentările feminine din această perioadă prezintă o realitate ideală,
așa cum dorea să fie, nu cum era de fapt.
Consolidarea regimului comunist în România a presupus eforturi concertate a femeii și de
așezare în prim plan, dipă model sovietic, de desăvârșire a identității sexului frumos din punct de
vedere social și politic. Propaganda, întreținută în principal de presă, zugrăvește portretul femeii
în comunism ca eroină reunind fantastice puteri de mamă devotată, muncitoare zeloasă și
luptătoare aprigă în numele socialismului.
Odată cu sfârșitul dictaturii comuniste, femeile românce devin din ce în ce mai implicate
în viața profesională. Au acces la același tip de educație și locuri de muncă ca și bărbații. Ele își
doresc drepturi și recompense egale cu ale bărbaților.
Femeia de ieri s-a implicat și a contribuit la rezolvarea problemelor sociale și a luptat pentru
recunoașterea drepturilor ei juridice. Cu trecerea timpului clasa feminină s-a impus în societate,
astăzi ajungând să reprezinte un pilon puternic al comunității.
Mare parte din femeile contemporane se văd în fața unor situații în care trebuie să-și organizeze
timpul astfel încât să poate îndeplini ambele roluri: soție/mamă și femeie de carieră.
Putem spune că în prezent, în majoritatea statelor lumii, femeia se poate bucura de liberă
exprimare, de posibilitatea de a lua decizii singură, dar și de egalitatea între genuri; are libertatea
deplină să aleagă partenerul pe care și-l dorește, meseria care îi place, să-și exprime votul.
Încearcă să-și îmbunătățească în mod constant poziția în societate, să aibă o viață normală fără să
fi constrânsă de nimeni și nimic.
Lumea contemporană și în special spațiul euro-atlantic recunoaște astăzi, cu tot mai multă
sinceritate rolul social major al femeii nu doar în creșterea și educarea copiilor, a științei, a
economiei, într-un cuvânt în dezvoltarea armonioasă a societății.
2. Statusul femeii de azi în societate
Femeile au luptat pentru îmbunătățirea poziției lor în societate, pentru obținerea imaginii unei
persoane nobile, demne, capabilă să întreprindă și să desfășoare activități importante din punct
de vedere cultural, social sau politic. Într-o mare măsură situația femeilor în societate
influențează direct procesul de educare a tinerii generații, proces care este legat nu doar de
formarea acestora ca personalități umane cu capacități intelectuale și morale dezvoltate, dar mai
include în sine și un șir întreg de aspecte ce țin de recunoaștere a rolului important pe care îl
joacă femeile în procesul dezvoltării umane și a întregii societăți.
Femeile au demonstrat că, dincolo de a fi mame și soții, sunt capabile să facă performanță
în toate domeniile de activitate, inclusiv în armată, tehnologie, informatică, cercetare etc. Astăzi
femeia are vise din cele mai mărețe. Întâlnim femeia pe front, în sala de operații, întâlnim femeia
primar, impresar și așa mai departe. Mult timp, femeia era tratată în societate drept o persoană
care nu are ce căuta în afaceri, și mai ales în politică, capacitățile ei fiind contestate, evident de
bărbați. Astăzi ea, femeia, este prezentă în toate domeniile economiei naționale, inclusiv și în
acele care până mai ieri erau considerate doar o prerogativă a sexului puternic. Se implică pe
toate palierele societății și încearcă din ce în ce mai des să ajungă și pe funcții de conducere în
firme și asociații ( e unul dintre măsurile adoptate de către Uniunea Europeană pentru a crește
numărul de femei executiv din cadrul firmelor). Numărul femeilor care și-au deschis propriile lor
afaceri a crescut cu 103% în ultimii 10 ani, și ele reușesc să conducă afacerile către succes.
Analiza pe termen scurt și lung ( 4 ani ) a performanței financiare a 353 de companii de succes
americane a avut următoarele rezultate ( Catalyst- The Bottom Line: Connecting Corporate
Performance and Gender Diversity ): companiile cu cea mai mare prezență a femeilor la nivel de
top management au rezultate financiare mai ridicate decât companiile în care femeile sunt slab
reprezentate în top management.
Companiile în care comunicarea deține un loc important și în care exprimarea aprecierilor
se face cu ușurință, femeile sunt cele care știu cum să facă personalul să se simtă prețuit și
răsplătit. Aceasta se traduce într-o recrutare avantajoasă ca investiție și în capacitatea de a lucra
cu angajați stabil și loiali- acesta fiind cel mai mare talent.
În ceea ce privește stilul de luare a deciziilor studiile au arătat că femeile par să adopte un
stil mai democratic sau participativ decât bărbații. Ele sunt mai preocupate cu relațiile
interpersonale și realizează că oferirea posibilității subordonaților de a participa la decizii este un
mod de a menține relații bune cu ei.
Unul dintre domeniile de preocupare majoră identificate în cadrul Platformei de acțiune
de la Bejing este ” Femeile ca factori de putere și de decizie”. Acesta include două obiective
strategice, și anume luarea de măsuri pentru a asigura accesul egal și participarea deplină a
femeilor în structurile de putere și la procesul decizional și creșterea capacității femeilor de a
participa la procesul decizional și de conducere.
Raportul EIGE ( Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați)
ilustrează în mod clar progresele încurajatoare realizate în ultimii ani, chiar dacă situația variază
considerabil între statele membre . În special, a existat o creștere vizibilă a procentului de femei
cu funcții superioare de conducere în instituțiile politice legislative și executive și în
administrația publică. S-a observat totodată o imbunătățire în cadrul organizațiilor sindicale și
patronale atât la nivel național, cât și la nivel european.
În ceea ce privește mediul academic și cercetarea, raportul EIGE arată că femeile rămân o
minoritate în vârful ierarhiei decizionale, deși situația începe să se îmbunătățească în general. În
organizațiile mass-media, procentul de femei în funcții de decizie scade direct proporțional cu
nivelul ierarhic. Același lucru este valabil și pentru sectorul sportului, în care reprezentarea
femeilor în funcții superioare de decizie, în organizațiile relevante din statele membre și de la
nivel european rămâne foarte scăzută.
În România, în momentul de față, femeia politician are un rol mai puțin proeminent atât
din punct de vedere al numărului de locuri parlamentare ocupate, cât și din perspectiva
influenței, a impactului măsurilor propuse de femei. Aceasta și din cauza faptului că femeile
multă vreme nu aveau drepturi politice și de eligibilitate. Lipsesc bazele, tradițiile unei culturi
politice în care și femeile să aibă un cuvânt important de spus.
Ca urmare important este că astăzi drepturile femeii fac parte integrată din drepturile
fundamentale ale omului. Femeile și bărbații au ajuns să fie egali nu numai în fața legii, ci sunt
egali în activități, ceea ce contribuie la dezvoltarea societății.
Uniunea Europeană dispune de un corpus legislativ considerabil, care promovează
respectarea principiului egalității de tratament dintre femei și bărbați în toate domeniile.
3. Concuzie:
Femeia reprezintă un dar minunat al naturii, este puternică, hotărâtă, capabilă să lupte pentru
dorințele sale, dar în același timp sensibilă.
Are și a avut întotdeauna un rol important și semnificativ în societate.
 În accepțiunea psihologului român Lenke Iuhoș, femeia –business este dinamică,
inteligentă responsabilă pentru ea și pentru lume și foarte mândră de independența ei; femeia este
puternică, talentată , eficientă, capabilă să susțină pe alții, are tot timpul soluții la proplemele
vieții, pentru ea problema nu are o nuanță negativă, ci este întotdeauna o provocare spre reușită.
Margaret Thatcher care a fost prim-ministru britanic, cu cel mai lung mandat din ultimii
150 de ani a declarat: ” Misiunea femeii nu este aceea de a spori spiritul masculin, ci de a
exprima feminismul; misiunea ei nu este aceea de a conserva lumea creată de bărbați, ci aceea de
a crea o societate umană, prin infuzia de spirit feminin în toate acțiunile sale”.

BIBLIOGRAFIE

1. Revista Edusoft, Femeia în societate, 2015

2. Glover Scott K, Femeia de succes, Editura Polirom, 2003
3. www.consilium.europa.eu
4. www.historia.ro
5. www.descopera.ro
6. www.bzi.ro