Sunteți pe pagina 1din 28

PLANUL REFERATULUI CAPITOLUL I Sectiunea 1.1 Evolutia situatiei femii in societate Sectiunea 1.

2 Aspecte ale infractionalitatii femeilor Sectiunea 1.3 Scurta prezentare a infractionalitatii feminine din inchisorile din Romania

CAPITOLUL II Sectiunea 2.1 Particularitati ale inchisorilor pentru femei Sectiunea 2.2 Reintegrarea sociala a femeilor din penitenciarul Targusor Sectiunea 2.3 Conditia femeii in inchisoare

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I Sectiunea 1.1 Evolutia situatiei femii in societate


Fiecare societate are un anumit sistem de reglementare a relatiilor dintre barbati si femei, un anumit sistem familial care se diferentiaza in functie de modul exercitarii autoritatii in cadrul familiei, de gradul de cuprindere a grupului, de modul de stabilire a rezidentei, de forma de transmitere a mostenirii. In decursul timpului, femeia a ocupat pozitii diferite in cadrul acestor sisteme familiale. Miscarea de emancipare a femeii incepe cu timiditate abia in sec. XVIII, odata cu raspandirea ideilor de libertate si egalitate ale filosofilor iluministi. In perioada sec. XVI-XVIII, femeia maritata traia intr-o stricta izolare casnica. Casatoriile se incheiau numai in cadrul aceluiasi cerc social, pretutindeni domnind spiritul de casta. Fetele, a caror educatie spirituala era aproape inexistenta, erau crescute in cea mai riguroasa izolare casnica. Intreaga bucurie de viata era inabusita sub o puzderie de reguli de conduita care ucideau spiritul. Renasterea a adus cu sine spiritul ateismului, spirit care domina perioada iluminista. In Franta numerosi scriitori precum Montesquieu, Diderot, Condorcet, cereau ca femeia sa fie educata si eliberata de sub tutela masculina, chiar sa aiba dreptul de a participa la viata politica a natiunii. Codul civil preciza ca sotia datoreaza ascultare sotului, de drepturi civile bucurandu-se numai femeia nemaritata. Femeia maritata era considerata o proprietate a barbatului, alaturi de celelalte bunuri materiale. Miscarea de emancipare a femeii avea sa renasca in sec. XIX in Scandinavia, Finlanda, tarile anglo-saxone, tari cu traditie germanica, mai ferite de influenta misogina, orientala si mediteraneana. Astfel, Suedia in 1863 a acordat femeilor dreptul de vot pentru alegerile comunale; Finlanda i-a urmat in 1906 si Norvegia in 1907. In 1915 danezele au obtinut un statut politic complet, iar suedezele in 1921. In America femeile duceau o batalie asemanatoare cu cea a femeilor din Europa. Miscarea feminista americana a inceput alaturi de miscarea antisclavagista, odata cu razboiul de secesiune.

In Anglia, prima petitie feminista prezentata de Mary Smith in Camera Comunelor dateaza din 1832. Ca recompensa pentru serviciile aduse in timpul razboiului, in 1918 englezoaicele obtin dreptul de sufragiu, iar in 1928, dreptul de sufragiu universal. In Franta, abia in 1945, li s-a acordat in sfarsit, drept de vot femeilor. Familia si femeia in perioada modernizarii In secolul XIX si inceputul secolului al XX-lea, s-a generalizat sistemul familiei nucleare, in cadrul careia, barbatul asigura securitatea economica a intregii familii, iar femeia se ocupa cu treburile gospodaresti. Odata cu revolutia industriala, femeia participa pentru prima data in istoria societatii la productia de bunuri desprinzandu-se astfel din starea de dependenta absoluta fata de barbat si castigand o pozitie sociala superioara. Procesul de promovare sociala, economica si politica a femeii a luat amploare indeosebi la nivelul institutionalizarii legislative si politice. Un prim fenomen constatat este acela de compensare a rolurilor. Drepturile si obligatiile familiale cad aproape in exclusivitate in sarcina sotiei, avand loc un transfer de autoritate, familia fiind concentrata in jurul mamei. Astfel, are loc o intensificare a participarii femeii la viata extrafamiliala, prelungirea carierei scolare, punerea accentului pe profesionalizare, promovarea sociala a femeii, independenta ei economica . La casatorie se manifesta o tendinta de egalizare a pozitiilor barbatilor si femeilor. De asemenea, in cuplu se manifesta tendinta de egalizare a diviziunii rolurilor, a pozitiei de autoritate; scade importanta relatiilor economice punandu-se accentul pe importanta comuniunii de mentalitati, preocupari, interese; se manifesta o mai mare acceptare sociala fata de relatiile extraconjugale. Se poate afirma ca aceste modificari privind pozitia femeii in societate si familie au condus la o anumita egalizare a statutului barbatilor si femeilor. Cand se vorbeste despre criza familiei din societatea moderna se are in vedere trecerea de la familia nucleara, la o diversitate de modele familiale. Incepand cu anii 70, familia nucleara a inregistrat o regresie rapida datorita schimbarilor sociale - mobilitatea sociala si demografica, cresterea independentei economice a femeilor, extinderea mijloacelor contraceptive etc. dar si faptului ca tot mai mult s-a incetatenit ideea ca familia stinghereste afirmarea personalitatii fiintei umane.

Astfel au aparut stiluri de viata alternative: celibatul, familia consensuala, familia fara copii, familia monoparentala, cu extindere redusa , cupluri de homosexuali si familii comunitare. Criza familiei nu este decat criza unui mod de productie, iar daca structura ei se schimba, institutia ramane mereu valabila. Situatia femeii in societatea actuala In domeniul profesional exista o tendinta spre egalitate, insa toate pozitiile inferioare in ierarhia profesionala sunt ocupate de femei. Rareori, unele femei, cu titlu de exceptie, reusesc sa obtina pozitii cheie intr-o lume dominata profesional de catre barbati. Femeile desfasoara numai anumite genuri de munca, ce necesita o mai slaba calificare si ofera mai putine satisfactii profesionale. In ceea ce priveste formatia profesionala, tinerele fete sunt orientate spre profesii tipic feminine: coafeze, croitorese, vanzatoare, cursuri mai usoare pentru muncile de birou, activitati de secretariat, asistente medicale etc., pe cand baietii sunt orientati spre profesii tipic masculine: politisti, ingineri, etc. Rolurile asumate de catre barbat si femeie sunt in curs de evolutie. Ca urmare a unei participari mai mari a femeilor la viata profesionala si ca urmare a luarii in considerare progresive a revendicarilor feministe, nimeni nu se mai mira ca barbatii iau parte activa la ingrijirea si educarea copiilor, chiar si a celor mici. Drama femeii din societatea moderna se datoreaza faptului ca ea nu a reusit sa inlocuiasca rolul traditional cu un alt rol, care sa-i aduca satisfactii. Femeia moderna desfasoara ambele roluri, fara a se bucura de privilegiile oferite rolului traditional. Evolutia istorica a femeii in societatea si familia romaneasca In Romania, pana in 1865, cand a intrat in vigoare noul cod civil, erau in vigoare legiuirile Calimach (1817) si Caragea (1818), cu prevederi opuse egalizarii in drepturi a sexelor. Femeile nu aveau dreptul la slujbe publice, functii politice, aveau insa dreptul de a dispune de averea lor (deosebita de zestre). Cele doua coduri prevedeau privilegiul masculinitatii la mostenire. Spre jumatatea secolului XIX situatia majoritatii femeilor se contureaza astfel: inegalitate civila si dependenta economica fata de barbat, instruire ineficienta, inaccesibilitate in numeroase profesii, precum si totala neparticipare oficiala la viata politica.

Multe femei au participat activ la revolutia din 1848, insa, ideea participarii la viata politica si cea a dreptului de vot pentru femei, erau refuzate categoric. Primele asociatii ale femeilor au fost intemeiate in anii `40 si `50 ai secolului XIX. Momentan, cea mai mare influenta asupra diferentelor din cursul vietii vin de la modul cum societatea percepe diferentele sexuale, cu intelesuri la scara generala, prin construirea sociala a genului. Virtual oricarei societati, conceptul genului determina tipul activitatilor considerate potrivite pentru ca indivizii sa performeze. Barbatii poseda anumite atribute, pot fi superiori in anumite domenii, pot fi mai potriviti sa functioneze in anumite situatii sociale si organizatii mai bine decat femeile, si vice-versa. Istoric si in viata contemporana a celor mai multe culturi din lumea intreaga, barbatii au mai multa putere si privilegiu, atat publica cat si privata, decat femeile. Cursurile vietii sunt de asemenea, profund afectate de alte conditii decat genul, incluzand clasa, rasa, orientarea sexuala si abilitatea psihica. Patriarhia este termenul general folosit pentru a descrie o societate in care este o distributie inegala de putere si privilegiu intre barbati si femei. Continua sa fie inegalitati intre tratamentul barbatilor si femeilor in societate. In viata contemporana, aceste inegalitati sunt mai putin bazate pe doctrine oficiale si mai mult pe atitudinile neoficiale si valorile despre o viata buna pentru barbati si femei.

Sectiunea 1.2 Aspecte ale infractionalitatii femeilor


Femeile infractoare sunt, in general, implicate in tipuri de infractiuni mai putin serioase decat barbatii. Mai mult decat atat, in multe cazuri ale femeilor care au comis cele mai serioase infractiuni (cum ar fi uciderea partenerilor lor), infractiunile lor au fost comise pentru ca ele au crezut ca viata lor, sau viata copiilor lor, au fost in pericol mortal. In prezent, pentru ca femeile au fost etichetate drept infractore, se considera periculoase si ca merita sa fie incarcerate. De asemenea, se discuta faptul ca cei considerati periculosi infractorii nu sunt perceputi ca oameni ce pot avea relatii de zi cu zi cu membrii publicului ce respecta legea. Momentan, multe femei experimenteaza cele mai serioase victimizari din partea celor care le sunt cei mai apropiati soti sau tati.

Analizele a diferiti autori solicita o justitie sociala in functie de gen care sa ia in considerare experientele si realitatile cu care se confrunta femeile si, in cadrul careia, oficialii raspunzatori sa asigure o aplicare corecta a dreptatii si din perspectiva genului. Literatura despre femei si infractionalitate face specificatii clare despre femeile care comit infractiuni economice. Majoritatea infractiunilor comise de femei sunt oarecum acceptate daca sunt economice. In ciuda acestui lucru, motivatia economica este singura explicatie data atunci cand este vorba de femei. Aceasta sugereaza urmatorul mod de organizare:

1.Explicarea fenomenului de participare a femeilor la comiterea de infractiuni; 2.Consideratii diferentiate tinand cont de gen; 3.Alegerea rationala; 4.Infractiunile de furt.
Au fost identificate multe cai spre infractionalitate. Exista femei abuzate, femei de strada si cele care intra in relatii cu un barbat violent precum si cele ai caror prieteni sau parteneri sunt implicati in vanzarea drogurilor. Un argument poate fi castigul economic, insa atractia banilor si recompensa economica ca un factor de iesire este altceva. Se pare ca perspectiva alegerii rationale poate fi analizata in functie de dezvoltarea infractiunilor de furt, inselaciune si trafic de droguri. Metodele folosite pentru investigarea acestora ar trebui sa fie mai multe si intreaga cerinta poate fi indreptata folositor spre femeile infractoare. Conceptia rationalitatii are nevoie sa fie tratata in contexul generalizarii. In acest context, alegerea rationala cere a fi subdivizata in bucati pentru a evalua daca extinderea catre rationalitate poate fi conceputa ca masculina. Un alt inteles al rationalitatii poate fi construit pentru analizarea femeilor care savarsesc tipuri proprii de infractiuni pentru castig. Este deseori acuzat faptul ca infractiunile femeilor tind sa reflecte locul lor in societate. Nu este nimic nou in sugerarea faptului ca infractiunile traditionale ale 6

femeilor, cum ar fi furtul, inselaciunea si traficul de droguri sunt legate de viata domestica. Aceasta aparenta legatura este dificil de negat iar o legatura simpla intre exprimarea rolurilor femeii si infractiunea ei este nepotrivita.Conform acestui punct de vedere, femeile sunt angajate in infractiuni, in furturi si fraude, consum de droguri si prostitutie si toate au ales aceste optiuni fiind constranse de saracie. Se pare ca s-au examinat prea putin legaturile intre tipurile de infractiuni comise (in mod special atractia oferita de unele infractiuni pentru castig economic) si infractionalitatea femeilor. Infractiunile de interes sunt cele comise indirect pentru castig economic, cum ar fi infractiunile contra patrimoniului, traficul de droguri si infractiunile la regimul stabilit pentru anumite activitati economice. Aceste infractiuni reprezinta cele mai frecvente motive de arestare a femeilor, specificand in mod expres furtul, talharia, inselaciunea si infractiunile legate de droguri. In mod traditional, criminologia ca disciplina s-a axat pe infractionalitatea barbatilor infractiunile stradale, infractiunile violente, crima organizata. Cele mai multe teorii ale infractionalitatii au fost dezvoltate pentru a explica de ce barbatii comit infractiuni, dandu-se atentie pe contextele diferite ce pot afecta femeile ca infractoare. Deocamdata, sunt cateva diferente substantiale intre infractionalitatea barbatilor si a femeilor care trebuiesc serios interpretate, nefiind nevoie de cunostinte criminologice avansate pentru recunoasterea diferentelor dintre infractionalitatea barbatilor si a femeilor; femeile comit mai putine infractiuni decat barbatii. Teoria infractiunii in functie de gen se bazeaza pe o intelegere adecvata si pe explicarea comportamentului infractor. Pentru a explica adecvat infractionalitatea la femei si implicarea mult mai redusa decat a barbatilor, trebuie sa recunoastem importanta genului in descrierea comportamentului si a modului in care genul influenteaza modul de actiune. Se dezvolta o teorie a infractionalitatii care ia in considerare genul prin revizuirea factorilor socioculturali si biologici care sunt mai probabili sa contribuie la frecventa si modelul infractiunii femeii. Cand femeia comite infractiuni violente, se inregistreaza o mai mare probabilitate ca infractiunea sa fie savarsita asupra membrilor familiei.

Diferentele normative in comportamentele acceptate ale femeilor si barbatilor sunt dictate si de gen, si aceste diferente au un impact asupra infractionalitatii femeilor si barbatilor. Masculinitatea implica un anumit grad de agresivitate si barbatii sunt valorificati pentru dominanta lor si abilitatea asumarii riscurilor. Aceste atribute sunt compatibile cu activitatea infractionala, care cere frecvent impertinenta si abilitate de a domina pe altii. Femeile care nu sunt socializate intrutotul spre aceste atribute comportamentale pot fi mai putin inclinate spre activitatea infractionala. Pentru ca femeile devin dependente mult mai rapid decat barbatii, ele pot fi mai mult expuse la risc datorita implicarii in infractiuni legate de droguri. Implicarea in consumul de alcool si droguri a femeilor are, de asemenea, o conexiune biologica legata de maternitate si de educarea copilului care rezulta in consecinte diferite decat efectele asupra barbatilor: femeile implicate in consumul de alcool si droguri pot cauza mult rau copiilor lor atat in perioada educarii copilului cat si dupa aceea. De asemenea, HIV si SIDA sunt amenintari mult mai semnificative la femei din cauza riscului dublu al implicarii drogurilor si al prostitutiei. O alta latura majora este recunoasterea si descrierea detaliata a relatiei complexe dintre victimizarea femeilor si infractionalitatea femeilor. Punctand succint, femeile si fetele comit infractiuni pentru a evita de a mai fi victimizate si experimenteaza victimizarea in cursul comiterii infractiunii. Se evidentiaza faptul ca fetele, comparativ cu baietii, sunt mai degraba victime ale abuzului sexual din copilarie. Aceasta victimizare reflecta atitudini traditionale barbatesti, schitate de patriarhie, cum ca femeile ar fi proprietati sexuale ale barbatilor. Se poate explica rolul important al abuzului psihic si sexual in delincventa fetelor, mentionand ca marea proportie a fetelor si a femeilor incarcerate, acuza aceste abuzuri. Femeile care-si omoara abuzatorii au indurat ani de constrangeri mentale si psihice, fiind frecvent ignorate de sistemul penal de justitie cand au fost ranite de sotii lor. Acesta nu este singurul argument ca femeile care-si omoara partenerii au ajuns la un punct in care considera ca viata lor sau a copiilor a fost pusa in pericol. Multi alti autori noteaza ca femeile comit si alte tipuri de infractiuni datorita relatiilor coercitive cu barbati puternici. In unele situatii, barbatii parteneri ameninta cu

violenta femeile sau copii lor, daca acestea nu se multumesc cu dorintele lui. Simplul nivel al controlului emotiilor este destul de puternic pentru ca barbatii sa obtina rezultatul dorit. Atunci cand femeile sunt arestate pentru infractiuni mai serioase (cum ar fi talharia) este mai probabil sa fi fost complicile barbatilor in mai multe feluri decat sa fie autorul infractiunii. Poate una din cele mai neplacute tipuri de infractiuni de care femeile abuzate sunt acuzate este esecul lor de a-si proteja copiii. Femeile abuzate pot fi arestate nu pentru ca si-au ranit copiii in vreun fel ci pentru ca au esuat sa intervina sau sa obtina asistenta in timp ce persoana care le-a abuzat si-a abuzat si copiii (rele tratamente aplicate minorilor). Toti cercetatorii din domeniu situeaza violenta impotriva femeilor in interiorul societatii in care se tolereaza contextul puterii si controlului barbatilor. Barbatii conduc si exercita controlul emotional si psihic prin modalitati abuzive. Intr-un anumit sens, abuzul psihic si emotional suferit de femei datorita barbatilor reprezinta o a doua victimizare, prima fiind retrogradarea la o a doua clasa a cetatenilor in interiorul unei culturi patriarhale. Pentru multe femei care cad in activitatea infractionala ca rezultat al abuzului, consecintele infractionalitatii pot fi vazute ca un al treilea nivel de victimizare. Rolul sistemului de justitie de a raspunde perpetuarii infractionalitatii femeii nu este influentat doar de individ, existand si influente interpersonale si socio-culturale raspunsurile sistemului de justitie au potentialul sa contureze implicarea femeilor in comiterea de infractiuni si identitatile lor. In ultimii ani, o proportie crescuta de femei a fost identificata drept infractoare ca rezultat al schimbarilor politicii sistemului de justitie penal referitor la anumite comportamente, in mod particular cele legate de droguri. De multe ori, schimbarile politicii guvernamentale referitoare la infractiunile legate de drog au afectat disproportional femeile, in termenii cresterii acuzarilor si incarcerarilor. Desi participarea femeilor la infractiunile legate de traficul de droguri este minora, pedepsele pe care le primesc sunt aspre datorita cresterii numarului de infractiuni per ansamblu si amplorii fenomenului. Multe jurisdictii au implementat sentinte cu inchisoarea pentru anumite infractiuni legate de droguri, reducand posibilitatea judecatorilor sa stabileasca sanctiuni alternative la inchisoare.

Aceste schimbari politice reflecta o orientare politica mai mult conservatoare pentru corpurile legislative dar si un raspuns specific proliferarii unor droguri particular virulente, precum heroina. Data fiind susceptibilitatea mare a femeilor la dependenta de drog, in mod special la heroina, aceasta politica schimba impacturile dramatice de a oferi ajutor femeilor care intra in conflict cu legea. Numarul femeilor din inchisori s-a triplat in ultimii 10 ani, in primul rand ca rezultat al cresterii condamnarilor pentru infractiunile legate de droguri. Victimizarea femeilor Intelegerea noastra despre femei si infractiune este unilaterala fara o perspectiva asupra victimizarii femeilor. Pana in anii 1990 au fost cunoscute putine aspecte despre infractiuni si atacuri sexuale, abuzul sexual din copilarie si violenta domestica. Istoric, agentiile de aplicare a legii au depus putin efort in executarea legii in aceste domenii. Aceste infractiuni, comise in cea mai mare parte de persoane cunoscute de victime, se intalnesc in primul rand in sfera privata si nu se potrivesc cu conceptiile traditionale ale infractiunii reale care sunt infractiuni comise de infractori ce erau straini pentru victime. In ultimii ani, ca rezultat a activitatii ONG-urilor feministe si a activitatii unor fundatii, conceptualizarea a ceea ce este considerata o crima s-a schimbat. Comportamentele care in trecut au putut fi ignorate, sunt acum luate in considerare de politie si de instante; legitimizarea victimizarii femeilor de cunostinte si de soti este mult mai puternic recunoscuta. Pentru femei, cea mai periculoasa locatie in raspandirea infractionalitatii poate a fi chiar aceea unde tacticile traditionale de prevenire a infractiunii sunt mai putin eficiente acasa. Violenta impotriva femeilor nu este o simpla reflexie a unei personalitati bolnave sau a unei boli psihologice, ci mai de graba este o reflexie a dinamicilor structurate in functie de gen, comunicata de pozitiile clasice. La celalalt capat al continuitatii violentei partenerilor este violenta colectiva impotriva femeilor. Ironic, violenta colectiva fata de femei se leaga frecvent de sexualitatea feminina. In ultimul deceniu s-au facut progrese in acest domeniu prin adoptarea Legii 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, iar justitia penala si sistemele legale ar trebui sa fie creditate pentru efortul lor de imbunatatire a calitatii

10

raspunsului oficial si al serviciilor pentru victimele violentei indiferent de identitatile faptasilor. Deocamdata, aceste masuri legislative nu au ajuns atat de departe si o parte din public inca pastreaza atitudini dispretuitoare referitoare la complicitatea femeilor in victimizarea lor. Violenta feminina si stereotipuri legate de gen Modul in care societatea vorbeste despre femei si folosirea de catre acestea a violentei are grave implicatii pentru politica sociala si pentru experientele femeilor in sistemul justitiei penale. Stereotipurile culturale sociale cu privire la femei si gen coloreaza modul in care profesionistii din institutiile responsabile de aplicare a legilor si din agentiile de politica sociala trateaza femeile care comit acte violente de agresiune. Modul in care noi, ca societate, vorbim despre femei si utilizarea de catre ele a violentei si fortei, are grave implicatii pentru politica sociala si pentru experientele femeilor in sistemul justitiei penale. Cu alte cuvinte, stereotipurile culturale ale societatii cu privire la femei si gen denatureaza modul in care profesionistii care aplica legea trateaza femeile care comit acte violente de agresiune. Avand in vedere o credinta culturala patrunzatoare, majoritatea oamenilor cred ca femeile nu pot fi la fel de violente ca barbatii. Totusi, cand o femeie este violenta, de ce suntem atat de interesati si de fascinati de cazul ei, etichetand-o ca barbat sau ca fiind rea? Care sunt discursurile si cum obisnuim sa vorbim despre asemenea infractionalitate? Ce impinge o femeie la violenta si impotriva cui? Cine este responsabil de violenta ei? Un numar de teoreticieni feministi, istorici, criminologi, sociologi, experti media, au adresat aceste importante intrebari deoarece ei au incercat sa inteleaga mai bine ceea ce constituie discursul privind violenta feminina si cum este legata aceasta de stereotipurile de gen in cultura noastra in general. Trebuie sa se actioneze pentru a crea viziuni puternice care sa rastoarne continuu aceste stereotipuri simpliste dar foarte periculoase, asa incat profesionistii din domeniile politicii sociale, aplicarii legii si din sistemul justitiei penale sa poata intelege mai bine si sa trateze complexitatea femeilor violente.

Sectiunea 1.3 Scurta prezentare a infractionalitatii feminine


11

din inchisorile din Romania


La data de 01.05.2007, in penitenciarele din subordinea Administratiei Nationale a Penitenciarelor se aflau 1590 de femei din care : 124 erau arestate preventiv, 69 condamnate in prima instanta si 1397 condamnate definitiv. Dintre femeile detinute, 1557 sunt majore si 33 minore. Penitenciarul de femei Targsor este singurul penitenciar de femei din Romania si se incadreaza in categoria penitenciarelor speciale in acceptiunea Legii 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in procesul penal. La aceeasi data, in Penitenciarul Targsor erau incarcerate : - 29 femei condamnate repartizate sa execute pedeapsa privativa de libertate in regim deschis; - 200 femei condamnate repartizate sa execute pedeapsa privativa de libertate in regim semideschis; - 228 femei condamnate repartizate sa execute pedeapsa privativa de libertate in regim inchis; - 4 femei condamnate repartizate sa execute pedeapsa privativa de libertate in regim de maxima siguranta; - 70 femei arestate preventiv. Prin Decizia Directorului General al Administratiei Nationale a Penitenciarelor nr. 331/20.02.2007 au fost infiintate sectii de femei la penitenciarele de barbati din Arad, Craiova si Giurgiu pentru detinerea femeilor condamnate la pedepse privative de libertate. In celelalte penitenciare cu exceptia Penitenciarului Margineni, Penitenciarului Bucuresti Jilava, Penitenciarului de minori si tineri Tichilesti si la Scoala de Formare si Perfectionare a Pregatirii Agentilor - Targu Ocna, prin aceeasi decizie, au fost infiintate sectii speciale de arest preventiv in cadrul carora s-au organizat separat camere pentru detinerea femeilor cu afaceri judiciare la instantele din raza teritoriala a locului de detinere si pentru cele care necesita mentinerea din alte motive temeinic justificate, de exemplu pentru vizita cu familia. Date statistice privind infractiunile de omor comise de femei

12

Din totalul femeilor condamnate aflate in penitenciare la 1 iunie 2007, 334 (20,88%) au comis infractiuni care au avut ca urmare moartea victimei din care: 120 (35,92%) au fost incadrate la infractiunea de omor, 164 (49,10%) omor calificat, 38 (11,38%) omor deosebit de grav, 4 (1,20%) pruncucidere si 8 (2,40%) loviri sau vatamari cauzatoare de moarte. Dupa cum se poate constata, aproape din infractiunile de omor au imbracat forma omorului calificat, in marea majoritate a cazurilor victima fiind sotul, amantul sau concubinul. Din totalul femeilor condamnate care au comis infractiuni de omor, 90,22% nu au antecedente penale, 4,94% au astfel de antecedente si 3,16% sunt recidiviste. Procentul recidivistelor din totalul femeilor condamnate aflate in penitenciare este de 23,75%. Diferenta mare dintre cele doua cifre atesta faptul ca marea majoritate a femeilor care au comis infractiuni de omor se incadreaza in categoria infractoarelor primare care au ajuns in aceasta situatie datorita unor factori situationali . 89,82% din femeile condamnate pentru omor sunt de nationalitate romana, 5,75 % de nationalitate maghiara, 3,74 % de nationalitate roma si 0,29 % alte nationalitati. In privinta structurii pe nationalitati, se poate constata ca aceasta corespunde, in general, procentelor evidentiate la ultimul recensamant al populatiei (07.01.1992), care indica urmatoarele date: 89,47 % din populatie este de nationalitate romana, 7,12 % de nationalitate maghiara, 1,76 % romi si 1,65 % alte nationalitati (Anuar statistic ANP). Din punct de vedere al starii civile, 38,92% sunt casatorite, 19,76% traiesc in concubinaj, 6,76% sunt necasatorite, 18,39% sunt vaduve si 6,61% sunt divortate. Dupa varsta, 1,73 % au intre 18 si 20 ani, 21,26 % au intre 20 si 30 ani, 29,64 % au intre 30-40 de ani, 44% au intre 40-60 de ani si 3,29% au peste 60 de ani. 62,57 % au scoala generala, 31,13 % liceul, 1,15 % studii superioare si 5,08 % sunt fara studii. Prevenirea si controlul infractionalitatii feminine Intrucat un centru de interes de importanta capitala pentru criminologie il constituie problemele prevenirii si controlului infractionalitatii, nici un studiu nu poate fi finalizat fara a incerca sa construiasca si sa innoiasca, pe baza fenomenului

13

infractionalitatii aflat in permanenta miscare, modele variate de scenarii pentru interventii preventiv-educative. Identificand si studiind cauzele infractionalitatii, stabilind starea si dinamica acesteia, anticipand schimbarile sale cantitative si calitative pe termen mediu si lung, se impune evaluarea masurilor necesare si elaborarea unor programe convingatoare de prevenire, demers in concordanta cu scopul general al criminologiei, respectiv fundamentarea unei politici penale eficiente, in masura sa produca efectele dorite. Problemele delincventei feminine necesita o abordare diversificata, solicitand structuri organizatorice si practice de prevenire si control diferentiate, chiar programe teritoriale de prevenire, in functie de structura si metamorfozele care se produc in cadrul delincventei feminine. In plus, in cazul delincventei feminine se ridica si problema copiilor care, ramasi pentru perioade lungi fara mama si, in multe cazuri, fara tata - in cazul in care acestia au fost victimele - au toate sansele ca, lipsiti de familie si de educatie sa devina, la randul lor, infractori . Printre motivele invocate de condamnatele pentru comiterea unor infractiuni cu violenta, pe primul loc se situeaza comportamentul abuziv, intolerabil al sotului, amantului sau concubinului urmat, la egalitate, de lipsurile materiale si consumul de alcool. Studiind si analizand mai in amanuntime aceste motive, a rezultat faptul ca alaturi de masurile de prevenire care trebuie sa vizeze acele domenii ale socialului, economicului, juridicului, in care apar si se manifesta cu mai multa forta cauzele care determina si conditiile care favorizeaza comportamentul delincvent, trebuie intreprinse actiuni speciale pentru prevenirea delincventei feminine. Se face referire concret la o politica sociala guvernamentala mai sustinuta, care sa creeze: servicii sociale si de sanatate pentru femeile agresate si copii acestora; programe speciale si alte modalitati de sprijin in vederea restabilirii fizice si psihice a acestora; locuinte sau locuri de refugiu in cazurile de necesitate; programe de specializare a avocatilor in abuzul conjugal, care sa asiste victimele in depunerea plangerii si de-a lungul fazelor procesului penal.

14

Pentru realizarea acestor servicii, existente in orice societate democratica, se impune o conlucrare mai stransa intre institutiile statului abilitate si organizatiile nonguvernamentale care au aparut intr-un numar mare dupa decembrie 1989 si ale caror scopuri si obiecte de activitate constau in: acordarea de sprijin material si social femeilor aflate in dificultate; prevenirea, consilierea, indrumarea si educarea in situatiile care pot duce la conflicte familiale.

In conditiile actuale de tranzitie, un rol din ce in ce mai important revine organizatiilor nonguvernamentale, care pot coordona eforturile dintre diferitele organisme cu obiective similare si cooperarea dintre institutiile statului si organizatiile active pe problematica femeii. In Romania, functioneaza patru organizatii nationale ale femeilor - Asociatia Femeilor din Romania, Liga Nationala a Femeilor din Romania, Conferinta Nationala a Femeilor din Romania, Uniunea Nationala a Femeilor si 23 de organizatii nonguvernamentale, printre care se numara Asociatia Femeilor de Cariera Juridica si Asociatia Femeilor cu Diploma Universitara. Toate aceste organizatii, prin posibilitatile de care dispun, ar putea sa se implice cu rezultate pozitive in prevenirea delincventei feminine.

CAPITOLUL II Sectiunea 2.1 Particularitati ale inchisorilor pentru femei


Femeile, in general, reprezinta 50% din populatie in diferite tari si doar 5% dintre detinuti. Cu toate acestea, in majoritatea tarilor, populatia feminina din inchisori creste rapid si, in unele regiuni ale lumii, mult mai rapid decat cea masculina. In tari precum Statele Unite si Anglia numarul femeilor din inchisori creste dublu fata de numarul barbatilor. Cresterea criminalitatii feminine a fost in centrul a numeroase studii si, cu toate ca explicatiile fenomenului au fost variate in decursul timpului, acum este acceptat faptul ca participarea larga a femeilor in diferite sfere ale vietii a avut ca rezultat noi oportunitati,

15

inclusiv oportunitati de comitere a infractiunilor si ca un climat dur de pedepsire in multe tari si o abordare diferita a femeilor infractoare in sistemul justitiei penale au contribuit, de asemenea, la aceste schimbari. S-a argumentat adesea ca politicienii, procurorii si judecatorii sunt mai putin inclinati astazi sa treaca cu vederea unele dintre cele mai putin grave infractiuni comise de catre femei si acesta este cu certitudine un domeniu care trebuie cercetat. Pe de alta parte, s-a argumentat, de asemenea, ca cifrele negre (diferenta dintre numarul de infractiuni comise, calculat din analizele victimizarii si numarul de infractiuni care sunt cunoscute de catre politie) pot fi mult mai mari pentru femei decat pentru barbati, de cand o multime de infractiuni ale femeilor se intampla in interiorul casei. Studii ale populatiei feminine a inchisorilor din diferite tari arata ca legile dure pentru droguri au un impact profund asupra cresterii numarului de femei in inchisori, cu toate ca femeile in afacerile cu droguri detin pozitii periferice si adesea merg la inchisoare din cauza implicarii rudelor sau partenerilor barbati sau deoarece ele sunt folosite de catre traficantii de droguri ca si curiere care sa ia drogurile dintr-o tara si sa le transporte in alta, adesea pentru foarte putini bani. Caracteristicile de baza ale populatiei feminine a inchisorii sunt similare in toate tarile. Astfel, la fel ca si barbatii, femeile in inchisoare sunt majoritatea sub 30 de ani, majoritatea sarace, needucate, fara calificare, muncitoare si neangajate la data arestarii. Minoritatile sunt supra-reprezentate atat in inchisorile pentru femei cat si in cele pentru barbati. In majoritatea tarilor femeile sunt in inchisoare pentru infractiuni neviolente, contra proprietatii sau pentru infractiuni legate de droguri, ele sunt acolo pentru acele infractiuni cunoscute ca infractiuni ale saraciei. Atunci cand este comisa o infractiune violenta de catre ele, este cel mai adesea savarsita impotriva cuiva apropiat lor. Spre deosebire de barbati, femeile din inchisori sunt adesea parinte singur, majoritatea avand copii care depind de ele; ele sunt mai putin dispuse sa repete infractiunile. Multe dintre ele au fost abuzate psihic sau sexual inainte de intrarea lor in inchisoare. Atunci cand femeile sunt parinte singur, copiii lor sunt mai predispusi sa sfarseasca in camine de copii comparativ cu barbatii detinuti. O atentie speciala trebuie data costurilor ascunse ale incarcerarii in cazul femeilor detinute, acesta este un domeniu al studiului si cercetarii care are nevoie de multa

16

investigatie. Este foarte dificil de masurat costul incarcerarii detinutilor si diferitele tari folosesc metode variate. Exista si costuri ascunse care sunt foarte dificil de masurat si un bun exemplu, considerand femeile detinute si copiii lor mici, este ceea ce se intampla cu copiii care sunt despartiti de mamele lor si sfarsesc in camine de copii. Un studiu complet urmarit cu perseverenta a vietilor acestor copii ne-ar ajuta probabil sa masuram unele dintre costurile ascunse ale incarcerarii mamelor care sunt parinte singur si care au copii care depind de ele, cu toate ca este deja stiut faptul ca copii din caminele de copii au risc crescut de delicventa si sunt mai predispusi sa fie incarcerati in viitor. Inchisori pentru femei Inchisorile sunt destinate in mod fundamental barbatilor si regulile si regulamentele lor sunt definite de catre barbati. Deoarece femeile sunt intotdeauna detinute in proportie mai mica peste tot, ele ocupa adesea o unitate adiacenta sau separata intr-o inchisoare de barbati si sunt subiectul acelorasi reguli generale care nu se adreseaza nevoilor sau intereselor specifice ale femeilor Avand un spatiu pe care il impart cu detinutii barbati si fiind un grup minoritar exista putine programe pentru femei si facilitati recreative limitate, inclusiv putine ore in afara celulelor lor. In multe tari in care sunt inchisori doar pentru femei, exista o singura unitate intro arie geografica foarte larga. Cateodata exista doar o inchisoare pentru femei in intreaga tara si foarte multe categorii de detinute sunt amestecate impreuna. Astfel, izolarea geografica, fiind foarte departe de casa, inseamna mai putine vizite si mai mult abandon. Tinand cont de faptul ca femeile au de multe ori copii care depind de ele, izolarea sociala este o problema mult mai grea din punctul de vedere al femeilor. Deoarece exisa atat de putine femei detinute, programele medicale, educative si profesionale foarte rar se adreseaza nevoilor lor deoarece ele sunt destinate barbatilor detinuti. Este clar ca femeile in inchisoare au nevoi diferite de cele ale barbatilor si este si mai clar ca in acest domeniu paritatea genului inseamna tratament diferit. Atunci cand sunt in inchisoare ele se confrunta cu probleme particulare, nefiind familiarizate cu limbajul local si neintelegand regulile oficiale si neoficiale ale inchisorii, si astfel izolarea lingvistica si culturala adauga poveri in si asa dificila lor situatie. Cel

17

mai adesea aceste femei detinute sunt la mii de mile departare de casa si vor ispasi intreaga pedeapsa fara sa primeasca macar o vizita. In general nu exista nici un sprijin din partea tarii de origine sau din partea tarii gazda si ele sfarsesc prin a fi fara nici o asistenta legala eficienta. Cel mai mult din cauza statutului lor ilegal este foarte dificil de obtinut unele beneficii legale date nationalilor si in unele tari, cum e Brazilia, este aproape imposibil pentru nationalitatile straine sa fie liberate conditionat si sa progreseze in regimuri.

Tratamentul femeilor private de libertate in unele penitenciare europene Pe plan international, s-a realizat un studiu comparativ privind tratamentul femeilor private de libertate in tari europene, s-a intocmit si expediat un chestionar unui numar de 14 administratii penitenciare europene (Anglia, Austria, Belgia, Danemarca, Elvetia, Franta, Italia, Polonia, Portugalia, Republica Moldova, Slovacia, Spania, Suedia si Ungaria). S-au primit raspunsuri de la 7 dintre tarile mentionate Danemarca, Polonia, Portugalia, Republica Moldova, Spania, Suedia si Ungaria, prezentate, in sinteza, in cele ce urmeaza: Penitenciare destinate exclusiv femeilor sunt in Portugalia (2), Republica Moldova, Spania, Suedia si Ungaria (3). Sectii speciale destinate femeilor in penitenciare pentru barbati se afla in toate tarile care au raspuns chestionarului, Ungaria mentionand ca femeile sunt tinute in sectii separate din penitenciarele pentru barbati numai pe perioada arestului preventiv. Programe specifice femeilor detinute se desfasoara in toate administratiile penitenciare in cauza: Danemarca mentioneaza ca sunt in curs de implementare programe de tratament antidrog destinate exclusiv femeilor dependente. Moldova pune accentul pe realizarea unor programe de terapie ocupationala, promovarea si stimularea aptitudinilor si capacitatilor creatoare (artistice, creatoare etc.) si de dezvoltare a atitudinilor individuale privind situatia sociala a femeilor, mai ales in perioada premergatoare punerii in libertate. Polonia deruleaza programe terapeutice si pentru prevenirea violentei, precum si de sprijinire a femeilor detinute dupa punerea in libertate. 18

Portugalia a deschis prima unitate libera de droguri pentru femeile detinute, iar programele de formare profesionala sunt orientate in vederea insertiei pe piata fortei de munca, dupa punerea in libertate. Spania desfasoara, pe langa programele obisnuite din fiecare penitenciar, unele specifice necesitatilor femeilor detinute. Suedia pune accentul pe programe orientate spre intelegerea situatiei femeilor in societate. Ungaria mentioneaza programele speciale destinate femeilor insarcinate, in vederea pregatirii lor in calitate de mame, organizate si coordonate de specialisti si psihologi din Spitalul Central. Educatia vocationala este adaptata specificului feminin, respectiv aranjamente florale, prepararea dulciurilor, croitorie, obiecte de artizanat, iar educarea pentru autocunoastere este orientata spre rezolvarea conflictelor familiale, acordarea primului ajutor in probleme medicale etc. Personalul care lucreaza cu detinutele beneficiaza de pregatire specifica in Moldova, Polonia si Ungaria, pe cand cel din Danemarca, Portugalia, Spania, Suedia participa la pregatire comuna, identica pentru modul de lucru cu detinutii fie ei barbati sau femei. Persoane responsabile cu tratamentul femeilor din penitenciare, la nivelul administratiei centrale sunt desemnate in Moldova si Suedia; in Ungaria s-a elaborat un sistem de pregatire specific pentru instructori, astfel incat fiecare penitenciar are propriul instructor responsabil cu tratamentul detinutelor. Femeile detinute pot sa tina copiii mici in penitenciar in toate tarile care au raspuns chestionarului, difera doar varsta pana la care acestia pot sta impreuna cu mamele lor, pana la implinirea varstei de 3 ani in Danemarca, Polonia, Moldova, Portugalia si Spania; pana la varsta de 12 luni in Suedia si Ungaria, in aceasta din urma putandu-se decide prelungirea sederii copilului in penitenciar luna de luna. Probleme specifice ridicate de tratamentul femeilor detinute Danemarca considera ca nu sunt probleme majore afara de problema separarii / nesepararii femeilor in penitenciar, respectiv detinerea lor in penitenciare mixte sau in unele destinate special femeilor.

19

Moldova a mentionat problemele medicale specifice femeilor, insa acestea si-au gasit rezolvarea prin angajarea unor medici ginecologi in penitenciare. De regula, femeile isi executa pedeapsa in penitenciare cu regim semideschis, beneficiind de un program mai putin strict. Portugalia arata ca principala problema priveste situatia copiilor ale caror mame se gasesc in penitenciare. Pentru rezolvarea acesteia, a fost creata o Casa a mamei (separata total de penitenciar) destinata internarii mamelor cu copii. Suedia a enumerat mai multe probleme specifice ridicate de tratamentul femeilor detinute, cum ar fi situatia sociala grea, dependenta de droguri intr-o masura mai mare decat la detinutii barbati, probleme legate de copiii lor. Tratamentul femeilor in penitenciarele din Romania Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra activitatilor desfasurate cu femeile aflate in penitenciarele din Romania, au fost trimise chestionare in toate cele 30 de unitati in care se afla femei in custodie. Din prelucrarea raspunsurilor oferite de personalul serviciilor socio-educative au rezultat urmatoarele: La 1 septembrie 2002, in 30 de penitenciare si centre de reeducare ale minorilor din subordinea Administratiei Nationale a Penitenciarelor se aflau 2316 femei, din care 592 (25,56 %) erau in singurul penitenciar pentru femei din Romania Targsor, iar restul erau raspandite in penitenciarele pentru barbati din tara: 344 (14,85%) la Penitenciarul Bucuresti Rahova, 135 (5,8%) la Penitenciarul Arad, 121(5,22%) la Penitenciarul Craiova, intre 50-100 femei se aflau la penitenciarele Aiud, Bacau, Colibasi, Focsani, Galati, Gherla, Iasi, Poarta Alba, Timisoara, Targu Jiu si Spitalul penitenciar Bucuresti, mai putin de 50 de femei se aflau la penitenciarele Baia Mare, Botosani, Braila, Bucuresti - Jilava, Codlea, Deva, Drobeta-Turnu Severin, Giurgiu, Miercurea Ciuc, Oradea, Targu Mures, Satu Mare, Tulcea, Vaslui si C.R.Gaesti. In 50% din penitenciare un numar de 263 (11,35%) femei nu aveau pat individual (45% la Penitenciarul Targu Jiu, 36% la Penitenciarul Bucuresti- Rahova, 29,6% la Penitenciarul Focsani, 28,9% la Penitenciarul Craiova, 23,2% la Penitenciarul Bacau, 22% la Penitenciarul Codlea, 19,5% la Penitenciarul Botosani, 14,35% la Penitenciarul Targsor). Numarul femeilor aflate intr-o camera varia intre 4 la penitenciarele Bucuresti Jilava, Giurgiu, Oradea si 33 la Penitenciarul Targsor.

20

Din numarul total al femeilor aflate in penitenciare, 35,96% erau folosite la munca, din care 21,5% la activitati cu plata, 14,37% la activitati de deservire in folosul unitatii si 0,1% la munca in folosul comunitatii. Procentul maxim al femeilor folosite la munca era de 87,5% la Penitenciarul Bucuresti Jilava, iar cel minim de 5,3% la Penitenciarul Bucuresti - Rahova. Datorita profilului, erau doua unitati unde femeile nu munceau: Centrul de Reeducare Gaesti si Spitalul penitenciar Bucuresti. Procentul de participare al femeilor la activitatile cu plata varia intre 64% la Penitenciarul Galati (procente intermediare: 48% Braila, 44% Targsor, 43%, Craiova, 41% Focsani, 38% Oradea, 31% Baia Mare si Drobeta-Turnu Severin, 26% Gherla si Arad, 21% Deva, 17% Satu Mare) si 14% la Penitenciarul Timisoara. Femeile mai erau folosite la activitati de deservire in folosul unitatii si la activitati in folosul comunitatii (0,3% penitenciarul Targsor). Din totalul de 2316, femei 292 (12,6%) erau analfabete, iar dintre acestea 148 (50,7%) urmau cursuri de alfabetizare. La penitenciarele Bacau, Baia Mare, Deva, Focsani, Giurgiu, Iasi, Miercurea Ciuc, Targu Mures, Timisoara, Satu Mare, Tulcea, Spital Penitenciar Bucuresti pentru femeile care nu stiau carte, circa 70, nu erau organizate cursuri de alfabetizare. Din cele 30 de penitenciare in care se aflau femei, numai la 20% au fost organizate cursuri de calificare pentru acestea (Iasi, Targsor, Targu Jiu, Vaslui si Centrul de reeducare Gaesti), fiind inscrise 3,6% din totalul femeilor aflate in penitenciare, pentru meseriile de croitor si bucatar. 31,4% din numarul de femei aflate in penitenciare erau cuprinse in programe de terapie si anume:terapie suportiva, cognitiv-comportamentala, ocupationala, nondirectiva, psihodrama, sustinere morala, imbunatatirea relatiilor interpersonale, socioterapie, ergoterapie, consiliere psihologica individuala, autocunoastere, tehnici de autocontrol, psihoterapie interogativa. In 23% din penitenciare (Aiud, Bucuresti - Jilava, Colibasi, Drobeta-Turnu Severin, Giurgiu, Oradea, Spital Penitenciar Bucuresti) nici o femeie nu era cuprinsa intrun program individual sau de grup.

21

In 53% (16) din penitenciare, personalul a beneficiat de pregatire specifica pentru lucrul cu femeile, in 9 (30%) penitenciare (Bacau, Bucuresti-Rahova, Colibasi, Craiova, Iasi, Oradea, Targu Mures, Timisoara, Satu Mare) personalul nu a beneficiat de nici un curs de pregatire pe acest specific, iar la restul penitenciarelor o parte din personal avea pregatire specifica pentru lucrul cu femeile. In numai 2 penitenciare erau locuri special amenajate, in cadrul sectorului vizita, pentru primirea copiilor. Personalul sectorului socio-educativ a inaintat o serie de propuneri cu privire la diversificarea si imbunatatirea activitatilor desfasurate cu femeile detinute, care insa pot fi realizate pe plan local,in colaborare cu institutii de stat sau organizatii neguvernamentale: - mai multe cursuri de calificare: croitorie, tricotaj, goblen, coafura (Aiud, Targu Mures); - activitati casnice si sportive (Aiud, Focsani); - cunoasterea legilor si educarea in spiritul respectarii lor (Galati); - hobby - grafica, pictura, artizanat (Poarta Alba); - grupuri terapeutice de dezvoltare a personalitatii (Targu Mures); - reintegrarea in viata de familie (Satu Mare); - realizarea studiului: Riscul masculinizarii infractiunilor (Satu Mare); - activitati in comunitate (Targsor); - autocunoastere, autoajutor, tehnici de rezolvare a conflictelor si de comunicare (Vaslui).

Sectiunea 2.2 Reintegrarea sociala a femeilor din penitenciarul Targusor

Penitenciarul Targsor este singurul penitenciar pentru femei din tara, in celelalte penitenciare existand doar sectii pentru femeile care au afaceri judiciare in zonele limitrofe si cele aflate in tranzit. Pe plan international, tendinta generala este ca femeile detinute sa fie cazate in locatii cat mai aproape posibil de casa, considerandu-se de maxima importanta mentinerea legaturii detinutelor cu familia, cu locul de domiciliu. Acest lucru este dificil de realizat avand in vedere ca Penitenciarul Targsor este singurul destinat femeilor condamnate definitiv din toata tara si de numarul foarte mic de locuri

22

pentru femei din sectiile de tranzit din tara. Chiar daca ar fi de preferat sa functioneze mai multe inchisori pentru femei, repartizate in fiecare din principalele regiuni ale tarii, tinand cont de conditiile existente in prezent, este recomandat sa fie folosite cu randament maxim si locatiile din inchisorile pentru barbati. Exista o tensiune inevitabila intre cele doua optiuni, pe de o parte sa se incerce tinerea femeilor intr-un loc cat mai aproape de casa, dar prin aceasta sa fie marginalizate datorita faptului ca reprezinta un grup foarte mic in inchisorile pentru barbati si, pe de alta parte, sa fie concentrentrate intr-o inchisoare dedicata numai femeilor, dar plasandule astfel departe de casa. In prezent, folosirea de locatii comune nu este in beneficiul populatiei de femei detinute. Analizand standardele aplicate femeilor intr-o serie de tari europene, se poate afirma ca numai inchisorile destinate femeilor raspund cel mai bine nevoilor lor si orice compromis cu inchisorile comune trebuie sa includa masuri de prevedere impotriva dezavantajelor de a tine femei si barbati impreuna. Aceste masuri de prevedere trebuie sa includa: separare fizica ; identitate separata intarita de un management si personal distinct; bugete separate si un sistem contabil care sa separe costurile ; facilitati separate pentru vizite ; aprovizionare separata privind alimentatia; ingrijire medicala separata; educatie, ocupatie si educatie fizica separate. Avand in vedere ponderea redusa a femeilor in cadrul populatiei penitenciare 4,8%, in tara noastra, existenta a unei singure inchisori pentru femei nu este un lucru complet neobisnuit. Infiintarea altor inchisori numai pentru femei in tara ar necesita costuri mari, dar este bine sa cunoastem exemplul altor sisteme penitenciare din alte tari, unde, detinutele care se apropie de terminarea pedepsei sunt transferate cat mai aproape de casa si se pregatesc pentru eliberare cautandu-si un loc de munca, locuinta etc., prin intermediul unor organizatii similare cu Serviciul de Probatiune. Sistemul se dovedeste a fi plin de succes in asigurarea unei reintegrari tranzitionale in comunitate si merita a fi studiat .

Sectiunea 2.3 Conditia femeii in inchisoare

23

Femeile delincvente care executa pedeapsa inchisorii sunt mult mai marginalizate in comparatie cu barbatii condamnati in ceea ce priveste conditiile, munca, relatiile cu familia. Mai mult decat atat, problemele psihice si cele legate de plasamentul copiilor pentru ingrijire, cu toate consecintele ce decurg dintr-o astfel de masura constituie un alt set de circumstante dificile pentru femei. Femeile tind sa comita infractiuni mai putine si mai putin violente decat barbatii, au mai putine calificari educationale si profesionale, au fost expuse mai mult abuzului sexual, fizic si emotional si sunt in numar mai mare parinti singuri. Un sistem penal gandit pentru barbati nu poate rezolva nevoile specifice ale femeilor detinute. Din unele analize realizate la nivelul penitenciarului Targsor asupra femeilor aflate in custodie, se desprind o serie de trasaturi caracteristice : - Varsta cea mai frecventa este cuprinsa intre 25-35 ani; - Cele mai multe femei provin din mediul urban; - Cel mai adesea femeile sunt condamnate pentru o infractiune legata de droguri sau furt; -Deseori femei cu venituri mici, cu un nivel scazut de educatie si necalificate profesional; - Majoritatea provin din familii dezmembrate sau/si in curs de dezmembrare. Membrii familiei au si ei caziere; - Detinutele sunt persoane care au suferit violente fizice sau/si sexuale si abuzuri in copilarie sau in viata adulta; - Multe sunt mame necasatorite cu multi copii minori; - Prezinta probleme multiple de sanatate fizica si mentala; - De multe ori, infractiunile violente sunt determinate de violenta domestica ; - Cel mai multe infractiuni de furt si droguri au un motiv economic, dictat de saracie. Constientizarea diferentelor dintre femeile si barbatii infractori Abordand problema dintr-un alt punct de vedere, putem spune ca cea mai definitorie caracteristica a femeilor aflate in penitenciar este chiar genul lor, care le diferentiaza net de populatia penitenciara masculina majoritara. Aceasta caracteristica este important de evidentiat deoarece are implicatii majore asupra modului in care

24

intelegem nevoile acestei categorii de femei si modul in care ne putem adresa lor cel mai eficient. Astfel : - Legat de comportamentul lor infractional, barbatii si femeile se implica in mod diferit ca participare, motivare si pericol, pentru ei insisi si pentru altii; - Extinderea infractiunilor comise de femei este, cu cateva exceptii, mai mica decat la barbati; - Infractiunile comise de femei sunt in medie mai putin grave, mai putin violente, si mai mult legate de furt si droguri; - Ponderea femeilor care comit infractiuni este relativ mica 4,8% din populatia penitenciara din Romania ; - Relatia dintre a fi victima si infractor joaca un mare rol in viata femeilor. La inceperea unei cariere infractionale contribuie abuzul de acasa, saracia, traumele si uzul excesiv de droguri si alcool; - Femeile reactioneaza la supraveghere, detentie si tratamente diferit fata de barbati. Ele sunt: - mai putin violente in cursul detentiei decat barbatii, comit abateri disciplinare minore; - sunt puternic influentate de a se simti responsabile si a avea grija de copiii lor, de familia lor; - sunt mai receptive la programele socio-educative; - se simt mai responsabile pentru relatia cu personalul inchisorii si colegele de detentie; - se implica mai mult in mentinerea unui mediu inconjurator curat, sanatos si intimizat. Crearea unui mediu inconjurator (de detentie) bazat pe securitate, demnitate si respect. Din studiile si convorbirile facute de specialisti cu femeile din penitenciarul Targsor reiese ca o alta caracteristica importanta care are un rol major in viata femeilor private de libertate este crearea unui mediu de detentie bazat pe securitate, demnitate si respect . - Femeile au nevoie de un mediu (tratament si detentie) care este sigur si plin de grija. - Un mediu inconjurator sigur din punct de vedere fizic si mental contribuie la dezvoltarea pozitiva a femeilor.

25

- Siguranta este conceptul cheie care poate face fata abuzului de acasa si care le poate ajuta pe victimele abuzurilor. - Femeile infractor apreciaza atunci cand au un loc sigur unde sa traiasca, tinand cont de nevoia lor de ajutor si siguranta fizica. O proportie semnificativa a femeilor din penitenciar are un nivel educational sub medie si putina experienta de munca. Multe dintre detinute sunt analfabete 11%. Nivelul scazut de educatie nu este un factor cauzal in sine, ci mai degraba un indicator al mediului social in care se regasesc atat victimele cat si agresorii, mediu caracterizat de marginalizare si excludere sociala. Pentru femeia-detinut viata in penitenciar aduce consecinte majore in viata personala: distrugerea familiei, degradarea fizica si morala. Cercetand caile prin care se ajunge la infractiune s-au identificat o serie de probleme cheie in producerea si sustinerea criminalitatii feminine. Astfel, foarte multe detinute au suferit abuzuri fizice ce par sa fie radacina unui comportament infractional ulterior, a unei dependente si criminalitati ulterioare. Cauzele violentei intrafamiliale sunt variate: saracie, conflicte intraconjugale, infidelitatea sotului sau sotiei, consumul de alcool sau tulburari psihice ale sotului. Legatura dintre criminalitatea feminina si consumul de droguri este foarte puternica. Femeile incep adesea sa consume droguri la indemnul partenerilor lor care continua frecvent sa le aprovizioneze cu droguri. Deseori femeile esueaza in incercarile lor de a renunta la droguri. Multe dintre ele incearca, prin prostitutie, sa-si sustina financiar partenerii care sunt si ei consumatori de droguri, dar adesea au parte de violenta din partea acestora; totusi, multe femei raman in continuare atasate de partenerii lor in ciuda abuzului si neglijarii.Consumul de alcool reprezinta de asemenea un factor important in generarea si mentinerea ciclului violentei. Cu toate acestea femeile nu denunta violenta pana in ultima faza, impartasind credinta ca barbatul este stapanul casei. In aceste conditii, lipsite de sprijin si speranta, femeile ajung sa se apere prin atac si sa comita omoruri in urma carora toata familia are de suferit, cu consecinte negative si pentru societate. Faptul ca o proportie semnificativa de infractiuni impotriva persoanei sunt omuciderile, iar dintre acestea cea mai mare parte sunt comise in familie, reprezinta un indicator important al prevalentei ridicate a violentei domestice.

26

Este de mentionat in acest context, ca dupa 1989 s-au inregistrat o serie de cazuri care au socat opinia publica. Astfel ca, dupa o lunga perioada in care comunitatea nu s-a simtit capabila sa ia in atentie aceasta problema, in anul 2003 s-a manifestat o initiativa semnificativa in vederea controlarii fenomenului de violenta impotriva femeii: Legea pentru prevenirea si combaterea violentei in familie Legea nr. 217/2003.

BIBLIOGRAFIE

Dr.Ana Balan Criminalitatea feminina, Ed. C. H. Beck Dr.Ana Balan Devianta si delicventa Aspecte in societatea romaneasca contemporana( curs ) Lect. Cristinel Ichim Drept executional penal ( curs ) Dr. Aurora Liiceanu, Dr. Doina Stefana, Saucan, Drd. Mihai Ioan Micle, psihologi Violenta domestica si criminalitatea feminina, ( studiu ), Institutul National de Criminologie, Bucuresti 2004 Legea nr. 217/2003 - Legea pentru prevenirea si combaterea violentei in familie www.anp-just.ro

27

28