Sunteți pe pagina 1din 17

DELICVEN A JUVENIL I JUSTI IA JUVENIL ÎN EUROPA1

Aceast lucrare compar modul în care reac ioneaz diferite ri din Europa la
infrac iunile comise de minori i ce se face pentru a preveni infrac iunea în rândul copiilor i
al tinerilor.

Curente istorice
Istoria justi iei juvenile în Europa a ap rut la începutul secolului, nu mult dup
apari ia sa în SUA, unde în 1899 s-a creat Instan a pentru minori din Chicago. S-au stabilit
jurisdic ii separate i legi penale pentru copii în Olanda (1905), în Marea Britanie (1908). În
Belgia i Fran a au fost create Tribunale speciale pentru copii în 1912, ceea ce se
experimentase deja în anumite ora e din Germania în 1908. De asemenea, în Danemarca i
Italia s-a acordat o aten ie deosebit pozi iei pe care o aveau copiii în justi ia penal .
Fiecare caz reprezenta rezultatul unor modific ri sociale i culturale profunde care, în
cea de a doua jum tate a secolului al XIX-lea, au fost provocate în special de procesul de
industrializare i de migrare din mediul rural spre cel urban. Migrarea a dus la suprapopularea
marilor ora e i la destr marea controlului social al p rin ilor asupra copiilor din familiile
proletare, astfel agravându-se problema copiilor str zii i a cer etorilor, care comiteau mici
infrac iuni fa de burghezie. Industrializarea i dezvoltarea tiin elor, inclusiv a medicinei i
psihologiei, sugerau un posibil control al problemelor sociale i personale. În acel context, nu
a fost surprinz tor faptul c avusese loc o revolu ie atât în conceptualizarea comportamentului
deviant juvenil cât i în natura reac iei sociale la delicven a juvenil . De la o perspectiv
strict , legal i represiv , atitudinea s-a schimbat într-o abordare medical i de asisten
social , urm rind “interesul copilului”. Mi c rile filantropice i feministe au reprezentat
primele mi c ri dincolo de aceste schimb ri.
Pân în anii ’60, nu prea s-au discutat conceptele de baz . În societ ile occidentale
s-a stabilit o economie de pia i odat cu ea i asisten a social de stat. Discursul public era
dominat de un consens aparent privind modelul de baz al societ ii, ceea ce f cea posibil
acordul asupra unor defini ii ale comportamentului deviant juvenil i ale situa iilor de risc. A
fost consolidat modelul asisten ei sociale în cadrul Justi iei Juvenile, ducând la apari ia unor
sisteme complexe de interven ie, cum a fost cazul sistemului belgian de protec ie a tinerilor
(adoptat în 1965), tribunalele pentru copii din cadrul legii penale olandeze pentru copii
(versiunea din 1965), op iunile de reabilitare din cadrul sistemului italian pentru delicven ii
juvenili (1934-1956-1962), modific rile franceze în direc ia asisten ei sociale de stat din 1945,
Legea privind tinerii i copiii din 1969 etc. Toate acestea respectau prevederile legale într-un
mod destul de inexact, îns acest aspect urma s fie compensat de anumite ocazii mai
importante privind interven iile de prevenire.
Sfâr itul anilor ’60 reprezint un moment hot râtor. Modelul economic expansionist
i dominan a cultural p reau s accentueze înstr inarea uman i efectele ecologice
secundare nocive. Organizarea societ ii a fost contestat iar consensul cultural s-a deteriorat.
Ca urmare, devenea din ce în ce mai clar faptul c existase o prejudecat privind folosirea
tiin elor clinice tradi ionale i c aceste tiin e fuseser folosite în mod gre it din punct de
vedere ideologic pentru a atribui problemele de abatere comportamental unor deficien e

1
Din “Comparându-i pe tinerii din Europa” de Lode Walgrave & Jill Mehlbye
individuale. Psihiatria tradi ional a fost contestat de anti-psihiatrie iar criminologia a trebuit
s fac fa unor tendin e criminologice periculoase i radicale. Modelele de interven ie care
se bazau pe acestea au fost contestate cu severitate. Mi c rile privind drepturile copiilor
precum i alte mi c ri de emancipare cereau reforme fundamentale privind sistemele de
justi ie juvenil de ap rare care neglijau prea mult interesele specifice juridice i culturale ale
copiilor i tinerilor. Cei “4D” (diversiune, de-judiciarizare, dezinstitu ionalizare, dreptul la
proces) reprezentau sloganul acestei mi c ri. Marile critici aduse de Curtea Suprem
american principiului “parents patria” din cazul Gault au fost citate peste tot în lume.
Nu mult dup critica perioad a anilor ’60 – ’70, macro-evolu iile din societ ile
europene au influen at în mod profund delicven a juvenil i modul de tratare a acesteia.
Schimb rile demografice, economice, tehnologice, sociale i culturale au dus la accentuarea
migr rii, la o societate dual , la cre terea urbaniz rii, incluzând un control social sc zut, alte
forme de socializare, un grad mai mic de toleran privind abaterile i un fel de “panic
moral ” fa de infrac iune i delicven . Delicven a juvenil s-a schimbat în natur i volum.
Opinia public i guvernele înclinau spre o abordare extrem de sever a delicven ei. Modelul
propriu-zis de reabilitare p rea din ce în ce mai naiv.
Drept urmare, aten ia acordat elementului de “justi ie” în tratarea infractorilor
minori devenea din ce în ce mai important , incluzând orientarea spre o pedeaps mai sever .
De la sfâr itul anilor ’80, aceste evolu ii se reflect prin mai multe schimb ri aduse
regulamentelor oficiale privind justi ia juvenil i anume în Italia (1988), Anglia i Fara
Galilor (1988-89), Germania (1990), Belgia (1994) i Olanda (1994-1995).
Nu tim unde ne va duce aceast evolu ie. Unii se tem c , pe termen lung, sistemul
de justi ie juvenil va fi abolit a a cum propun unii oameni în SUA. Noi nu credem c va fi
cazul. În orice caz, aceast pozi ie reflect impasul în care se afl discu ia despre balan a
dintre justi ie / asisten social care continu din momentul stabilirii sistemului de justi ie
juvenil specializat. Trebuie s c ut m un mod complet nou de tratare a delicven ilor
(juvenili).

Lupta pentru echilibrul dintre asisten%& social& / justi%ie


Toate rile au sisteme speciale de a reac iona împotriva tinerilor care comit
infrac iuni. Toate sistemele speciale sunt inspirate de o abordare prin prisma asisten ei sociale:
pedepsele sunt excluse sau urmeaz s fie adaptate la nevoile speciale ale tinerilor.
De fapt, exist dou motive care contrazic astfel de sisteme. În primul rând,
minoratul este folosit ca o diminuare a vinov iei, deoarece minorii sunt considera i ca având
mai pu in “capacitate de în elegere i voin ” (în Italia). Aceast “excuse de minorité”
(Fran a) duce la reducerea pedepselor în compara ie cu cele aplicate adul ilor. În al doilea
rând. Se consider c tinerii infractori pot fi influen a i pozitiv mai mult decât adul ii. De
aceea pedepsele i m surile care se iau ar trebui s fie pedagogice. În justi ia juvenil
caracterul punitiv i-a pierdut din importan , în timp ce metoda instrumentalist de reabilitare
a devenit predominant .
În ciuda presupunerilor de baz obi nuite, exist diferen e majore în felul în care
rile î i elaboreaz propriul sistem. Timpul i lupta cu combina ia extrem de dificil a unei
abord ri prin asisten social în unele structuri judiciare. Peste tot este evident faptul c
sistemele au cunoscut mari influen e medicale. Se pare c solu ia satisf c toare nu a fost
g sit nic ieri.
Vârsta majoratului penal
Diagrama (2.1) indic categoriile de vârst care sunt folosite în diferite ri. Se
disting 5 tipuri de interven ie:
1. un sistem punitiv propriu-zis (P)
2. o interven ie penal cu excep ii din considerente educative (PA)
3. un sistem specific al legii penale juvenile (LPJ)
4. o abordare prin asisten social cu unele excep ii pentru interven ii penale (AP)
5. o abordare prin asisten social propriu-zis (A)
Diagrama arat c în toate rile vârsta majoratului penal corespunde cu vârsta
majoratului civil. Exist i mici excep ii ale acestei clasific ri logice, care tr deaz un element
de atitudine socio-pedagogic cu privire la tinerii adul i de pân la 21 ani. În Fran a se face
întotdeauna o scurt anchet pentru fiecare condamnare a unei persoane cu vârsta sub 21 ani.
În Anglia condamna ii pân în 21 ani pot fi încredin a i unor Institu ii speciale de deten ie
pentru tinerii delicven i. Excep ia cea mai însemnat se înregistreaz în Germania unde
“Heranwachsenden” (tineri între 18 i 20 ani) sunt plasa i sub jurisdic ia unei instan e pentru
minori i pot fi judeca i de c tre Jugengerichtsgesetz (Instan a pentru minori).
Vârsta r spunderii penale variaz foarte mult. În Anglia tinerii delicven i cu vârste de
peste 10 ani pot fi judeca i pentru infrac iunile comise. În Sco ia acest lucru este posibil
teoretic începând cu vârsta de 8 ani. În Irlanda acest lucru se întâmpl începând chiar de la 7
ani. Totu i, practic aceste prevederi sunt aplicate numai în mod excep ional iar regula cere ca
ei s fie supu i unei interven ii de asisten social . În Belgia un tân r poate fi judecat numai
de la vârsta de 16 ani. Li acest lucru se întâmpl destul de rar. Practic, a a-numitele m suri de
protec ie sunt deseori impuse pe un ton punitiv.
Tabelul 2.1 Categorii de vârst în cadrul sistemelor de Justi ie juvenil

Vârsta B DK D ENG F I IRL NL SC

21 P P P P P P P P P

20 P P Pa P P P P P P

19 P P Pa P P P P P P

18 P P Pa P P P P P P

17 Ap Ap LPJ LPJ LPJ LPJ P LPJ Pa

16 Ap Ap LPJ LPJ LPJ LPJ P LPJ Pa

A Ap LPJ LPJ LPJ LPJ P LPJ Pa


15
14 A A LPJ LPJ LPJ LPJ Ap LPJ Pa

13 A A A LPJ LPJ A Ap LPJ Ap

12 A A A LPJ A A Ap LPJ Ap

11 A A A LPJ A A Ap A Ap

10 A A A LPJ A A Ap A Ap

9 A A A A A A Ap A Ap

8 A A A A A A Ap A Ap

7 A A A A A A Ap A A

6 A A A A A A A A A

P Legea penal

Pa Legea penal , cu excep ii de asisten social

LPJ Legea penal juvenil

Ap Asisten social , cu excep ii penale

A Asisten social

Sub vârsta minim , interven iile în cazul tinerilor se fac pe baza unor probleme de
asisten social . În principiu, i copii care comit o infrac iune sunt trata i, ajuta i, (re)educa i
i nu pedepsi i. În astfel de cazuri tratamentul for at poate fi o alternativ . În general în
interven ii sunt implicate familiile.

Între vârsta minim de r spundere penal i cea de majorat penal, categoriile de


vârst i tipul de interven ii posibile sunt destul de diferite. În majoritatea rilor (Belgia,
Fran a, Olanda, Sco ia, Anglia i Fara Galilor) vârsta de 16 ani este crucial . Sub aceast
vârst regula indic de obicei abordarea prin asisten social , metoda penal reprezentând
excep ia. În cazul vârstelor de peste 16 ani abordarea punitiv devine mai important sau, ca
în Sco ia, ea reprezint chiar regula.
Dar chiar i atunci, nuan ele i diferen ele principale r mân. În Danemarca, de
exemplu, judec torul obi nuit este competent pentru cazuri de delicven i de peste 15 ani,
asigurându-se îns i multe excep ii i proceduri pedagogice i de orientare social . În Belgia,
instan a pentru minori î i p streaz autoritatea pentru cazuri pân la 18 ani i, teoretic, nu
poate impune pedepse, ci numai m suri de protec ie. De la vârsta de 16 ani, instan a pentru
minori poate decide s trimit cazul procuraturii, vizând judecarea cazului de c tre un
judec tor obi nuit. În Danemarca (pân la 15 ani) i în Sco ia (pân la 16 ani) dominanta
asisten ei sociale devine atât de puternic , încât nu instan a este cea autorizat , ci autorit ile
locale de asisten social (DK) sau Audierea Copiilor (SC).
Aceast mare varietate privind categoriile de vârst i sistemele judiciare este un
prim indicator al confuziei în stabilirea unui sistem care s r spund în mod adecvat perioadei
de tranzi ie dintre copilul, presupus nevinovat i de nepedepsit, i adultul, presupus
responsabil i demn de pedeaps .
Institu%ii care impun m&suri coercitive
În fiecare ar exist diferite organiza ii active care se ocup de delicven ii juvenili i
de familiile acestora. Totu i cel mai important lucru este s se tie cine poate impune acele
m suri coercitive. Pentru c aici este punctul în care tensiunea dintre asisten a social i
justi ie devine cea mai vizibil . Constrângerea indic implicarea ( i siguran a) societ ii,
precum i problemele privind suprafa a prevederilor legale. Motivele pentru orice tip de
m sur pot indica preocup ri de tipul asisten ei sociale.
Cu excep ia Danemarcei i a Sco iei, exist instan e speciale pentru minori, îns
organizarea i autoritatea lor difer de la un loc la altul. Irlanda reprezint într-un fel un caz
special, deoarece singura instan pentru minori deschis permanent se afl la Dublin, în timp
ce tinerii delicven i sunt judeca i în alte p r i de c tre tribunalele locale, în cadrul unei
jurisdic ii speciale, separat de adul i.
În Belgia, Fran a, Italia i Olanda instan ele pentru minori sunt de asemenea
autorizate în ce prive te a a-numitele situa ii civile sau de protec ie, impunând m suri pentru
protejarea educa iei minorilor. Acest lucru arat orientarea explicit spre asisten social sau
educa ie a acestor instan e i a legii penale pentru minori care le direc ioneaz activitatea. În
Italia, Fran a i Olanda legea penal pentru minori are obiective educative i orice pedeaps
trebuie s - i propun pe cât posibil (re)educarea. În Belgia legea penal pentru minori nu
exist iar delicven ii minori sunt analiza i de protec ia judiciar pentru minori.
În Germania, Anglia i Fara Galilor, competen a judec toreasc privind delicven ii
minori este strict separat de interven iile de asisten social . În Germania, interven iile
coercitive de asisten social sunt ordonate de c tre o Instan local de supraveghere
(“Vormundschaftsgericht”), în timp ce condamn rile delicven ilor sunt impuse de c tre
Instan a pentru minori (“Jugendgericht”). În Anglia i Fara Galilor, “Instan a completului de
judecat privind procedurile din cadrul familiei” este autorizat pentru prima catgorie de
interven ii, iar Instan a pentru tineret pentru cea de a doua.
În majoritatea rilor un judec tor profesionist î i are locul s u în cadrul instan ei
pentru minori (sau “Instan a pentru copii” sau “Instan a pentru tineret”, conform diferitelor
terminologii), dar uneori, a a cum se întâmpl în Italia de exemplu, el este asistat de doi
observatori neprofesioni ti. În Fran a i în Germania jurisdic ia penal pentru minori cunoa te
trei etape: judec torul profesionist prezideaz singur cazurile mai pu in grave; cazurile mai
grave sunt audiate de c tre o instan intermediar format din judec tor i “assesseurs”. În
cazul celor mai grave infrac iuni, cazul minorului este referit la “Cour d’Assises des mineurs”
sau la “Jugendkammer”.
În Anglia i Fara Galilor, Instan a pentru tineret este format din trei magistra i
neprofesioni ti, sf tui i de c tre un func ionar calificat din punct de vedere legal. Motiva ia
pedagogic r mâne foarte important în hot rârea sentin ei, îns mai mult aten ie pare a fi
acordat individualiz rii, repet rii i gravit ii infrac iunii precum i reprezent rii comunit ii
într-un mod cât se poate de ra ional. În practic , orientarea spre justi ie pare a fi mai puternic
decât cea prin asisten social .
În Sco ia i Danemarca nu exist instan e speciale pentru minori.
În Danemarca, autorit ile locale de asisten social , care se ocup de asemenea cu
orice fel de ajutor social (invalizi, b trâni, …), au autoritate deplin pân la vârsta de 15 ani.
În primul rând ei ofer ajutor. Dac sunt luate m suri coercitive, p rin ii i copiii primesc
ajutorul unui avocat. De la 15 ani, în principiu, to i delicven ii apar în fa a unui judec tor
obi nuit, îns pân la vârsta de 18 ani sunt urmate anumite proceduri speciale, astfel încât
autorit ile serviciului de asisten social pot exercita o puternic influen asupra
competen ei judec tore ti. De asemenea, pentru implementarea pedepselor, tinerilor li se
aplic reguli i sisteme speciale de pedeaps .
În Sco ia, Tribunalul Copiilor este cea mai important institu ie în judecarea
delicven ilor minori de pân la 16 ani. Cu excep ia infrac iunilor foarte grave i de ordin
tehnic (cazuri în care infractori de peste 8 ani apar în cadrul unor instan e obi nuite), to i
delicvem ii minori sunt trimi i func ionarului special care poate s hot rasc adresarea cazului
c tre Tribunalul Copiilor. De asemenea aici pot fi trimise cazurile de neglijen sau gre eli în
educa ie. Un astfel de tribunal este format din trei neprofesioni ti care primesc o anumit
instruire atunci când sunt numi i în aceast func ie, primind consiliere la intervale regulate.
Aceast institu ie poate decide numai dac este nevoie de m suri obligatorii de tratament
pentru copilul respectiv i cu privire la con inutul acestor m suri. Colaborarea cu Serviciile de
Asisten Social , care se ocup i de activit i de asisten social în general, este una foarte
intens . Începând cu vârsta de 16 ani, delicven ii minori apar în fa a unui judec tor obi nuit,
dac nu au mai fost deja sub supravegherea Tribunalului Copiilor. În acest caz ei pot r mâne
sub autoritatea acestei institu ii pân când împlinesc 18 ani.
Procedurile pentru delicven%ii minori
Toate rile au anumite prevederi speciale pentru judecarea delicven ilor minori.
Deseori aceste reguli privindu-i pe tineri se aplic de la începutul procedurii, de la nivelul
poli iei.
În aproape toate rile poli ia are numai puteri discre ionare reduse, astfel încât ea nu
poate lua m suri speciale împotriva minorilor. Acest lucru este diferit numai în Olanda,
Anglia, Fara Galilor i Irlanda.
În Olanda poli ia poate lua o hot râre independent de a clasifica respectivul caz.
Dup o avertizare neoficial , minorul poate fi referit unui program de diversiune sau se poate
face un raport oficial care s fie trimis procuraturii. În ultimii ani posibilitatea diversiunii a
fost folosit de multe ori.
În Anglia i Fara Galilor poli ia poate clasifica un caz. Dup o avertizare neoficial ,
ei pot pronun a un avertisment oficial sau pot referi cazul Serviciului de Procuratur al
Coroanei regale, în vederea unei judec i ulterioare. Aici, avertismentul este de asemenea
folosit în mare m sur , mai ales pân la vârsta de 16 ani. Deseori sunt ad ugate condi ii
neoficiale, cum ar fi repararea sau supravegherea. Multe decizii sunt luate în urma consult rii
sectorului social. De aceea în multe districte s-a înfiin at “un birou de inter-agen ie juvenil ”,
unde au loc în mod regulat consult ri între poli ie, serviciile sociale, serviciile de educa ie i
pentru tineret.
În Irlanda poli ia poate implementa o metod oficial de diversiuni prin intermediul
Programelor de leg tur cu minorii care vizeaz avertismentul i nu urm rirea judiciar . În
general ac iunea este direc ionat spre delicven ii mai pu in importan i, de i Procurorul Lef
poate decide s -i avertizeze i pe minorii care comit infrac iuni mai grave prin aceste
Programe de leg tur cu minorii.
Chiar dac în alte p r i poli ia joac un rol mai pu in recunoscut, ar trebui men ionate
anumite aranjamente speciale: în Danemarca i Sco ia, de exemplu, centrele de asisten
social pot fi implicate chiar de la începutul anchetei poli iei, în vederea protej rii intereselor
copilului. În Irlanda, intervievarea unui minor sub 17 ani de c tre un agent de poli ie poate
avea loc numai în prezen a unuia dintre p rin i sau a altui adult responsabil. În Belgia, în
majoritatea sec iilor de poli ie exist brigade speciale pentru minori. De obicei ele sunt
formate de c tre agen i de poli ie care au absolvit studii de asisten social (sau din domenii
apropiate); între poli ie i diferite institu ii de asiten social i/sau educative au loc
numeroase consult ri neoficiale privind anumite cazuri. Procurorul nu este întotdeauna bine
informat despre acest lucru.
În toate rile procurorul este instan a decisiv în privin a acuz rii. În plus, în cazurile
de minori, el poate referi cazul centrelor de asisten social , cu sau f r suspendarea acuz rii.
În Olanda i în Germania procurorul poate de asemenea s aplice regula “clasat
conform condi iilor” (un fel de eliberare condi ionat ), adic atunci când se impune o amend
sau o alternativ de pedeaps limitat . Este de notat faptul c deciziile procurorului pot fi
luate numai dup ce a fost consultat Judec torul pentru minori sau numai cu acordul acestuia.
De aceea, în majoritatea tribunalelor sunt organizate întâlniri tripartite la care particip
procurorul i judec torul pentru minori, dar i reprezentan i ai Consiliului de Protec ie a
Copilului. Acest Consiliu ofer copiilor ajutor voluntar în cazuri de pericol moral i fizic,
asigurând i informa ii psiho-sociale procuraturii i instan ei pentru minori, fiind de asemenea
responsabil cu implementarea unor m suri ale instan ei pentru minori. În Germania, op iunea
pentru o procedur de diversiune i-a dat procurorului mult putere de “diversiune”, cum ar fi
propunerea unor condi ii educa ionale, preg tirea pentru anumite aptitudini sociale, munca în
folosul comunit ii, medieri, amenzi etc. Minorii pot oricând s refuze aceste propuneri, caz în
care va urma un proces normal. În plus, un procuror pentru minori poate propune
judec torului audieri mai simplificate decât audierile oficiale.
În Italia, dup ancheta preliminar , este organizat o audiere preliminar pentru a se
decide dac se continu cu acuzarea sau nu. Se poate lua i decizia de a impune m suri
alternative la deten ie, cum ar fi amenzile, semi-deten ia sau eliberarea pe cau iune.
În ceea ce prive te faza anchetei preliminare, este important de men ionat faptul c
judec torii pentru minori belgieni i francezi conduc ei în i i ancheta (cu mici excep ii). Acest
lucru este justificat de faptul c abordarea minorilor prin asisten social este o specializare
care presupune continuitate. Ca urmare, m surile provizorii, care se presupue c s-au luat
pentru anchet , r mân deseori definitive f r o sentin oficial . Totu i, în Sco ia se face o
distinc ie clar între observarea faptelor i pronun area m surilor care vor fi luate, aducându-
se i justificarea c Instan a pentru minori adopt metoda asisten ei sociale.

În toate rile, în faza preliminar , cercet rile nu se fac numai cu privire la faptele
propriu-zise, ci i la circumstan ele sociale i psihologice ale delicven ilor minori. Informa iile
sunt oferite fie de un serviciu propriu specializat în lucrul cu instan ele pentru minori (a a cum
se întâmpl în Belgia i în Fran a) sau de c tre un serviciu extra-judiciar.
Arestul preventiv indic faptul c riscurile care implic siguran a persoanei sunt
considerate în mod explicit mai grave decât nevoia de m suri educative. În aproape toate
rile se poate aplica arestul preventiv, dar cu ni te condi ii mai stricte decât cele aplicate
adul ilor. Aproape întotdeauna se folose te o limit de timp foarte strict . În Danemarca ar
trebui s se realizeze o consultare cu autorit ile centrelor de asisten social . Este remarcabil
faptul c Italia ofer de asemenea posibilitatea unui arest la domiciliu. Teoretic vorbind, în
Belgia nu exist custodie. Totu i exist o m sur preliminar care permite deten ia într-o cas
de custodie atunci când nu exist un loc disponibil într-o institu ie obi nuit pentru minori, iar
acolo se poate r mâne numai pentru 15 zile.
M&suri -i pedepse
Tabelul 2.2 ofer o scurt prezentare a m surilor i pedepselor care pot fi impuse
delicven ilor minori. Acest tabel indic anumite caracteristici surprinz toare.
În Anglia i Fara Galilor nu este posibil (din 1989) ca un delicvent minor s fie
implicat for at într-un circuit de asisten social . Minorii re inu i pentru o infrac iune sunt
judeca i în mod explicit pe aceast baz . Totu i se poate ca, printre condi iile sau cererile
legate deseori de anumite sentin e, s fie sugerate i anumite condi ii din domeniul asisten ei
sociale, cum ar fi instruirea sau tratamentul.
Belgia, Sco ia i Danemarca nu au o lege penal pentru minori. În primul rând acest
lucru se datoreaz faptului c aici abordarea delicven ei juvenile se face aproape exclusiv în
termeni de asisten social . Prin urmare, este obligatoriu s se refere cazurile unui judec tor
obi nuit dac abordarea prin asisten social este una neadecvat . În practic , acest lucru se
întâmpl numai în cazuri excep ionale. În Sco ia, unde se aplic asisten a social numai pân
la vârsta de 15 ani, consecin a acestei reguli este un num r destul de mare de minori din
închisoare.
Danemarca ocup un loc oarecum special în acest tabel. În principiu, tinerii de peste
15 ani sunt condamna i de c tre o instan obi nuit . Dar pentru c exist atâtea reguli i
m suri procedurale speciale pentru minori, pare a fi un lucru corect s plas m Danemarca în
categoria rilor care au o lege penal pentru minori.
F r a ine seama de diferen ele majore din sistemele oficiale, asem n rile sunt de
asemenea uimitoare.
În aproape toate rile se pot urma dou c i în cazul delicven ilor minori, adic
aproape oriunde se poate alege între o metod punitiv sau una prin asisten social . Acest
lucru este evident mai ales în Danemarca (peste 15 ani), Olanda, Fran a, Germania i Italia
unde judec torul (pentru minori) poate hot rî dac s judece infrac iunea ca atare sau s o
considere ca un semn al unei probleme de asisten social i s lucreze în aceast direc ie sau
s se asigure c se procedeaz astfel. Orientarea spre asisten social este foarte puternic
pân la vârsta de 15 ani dup care legea penal devine în mod evident mult mai important .
Din punct de vedere teoretic, Belgia folose te numai metoda prin asisten social ,
îns în practic unele m suri de asisten social se dovedesc a fi m suri punitive. Numai în
Anglia i Fara Galilor ( i Irlanda) reac ia pare a fi mai punitiv , de i pot fi folosite multe
aspecte din asisten a social în jurisdic ia i în condi iile impuse.
În fiecare ar exist aceea i gradare privind posibilele m suri:
• Avertismente f cute de obicei de poli ie.
• Supravegherea cu condi ii; posibilele condi ii men ionate sunt mai mult sau mai
pu in acelea i i anume acceptarea supravegherii i/sau a îndrum rii, o anumit
form de desp gubire, o form de munc nepl tit în folosul comunit ii.
Limitele de timp pentru supravegherea i condi iile impuse pot varia. De
asemenea, calitatea tehnic a supravegherii i îndrum rii depinde de mijloacele
locale disponibile, de dezvoltarea activit ilor i tradi iilor de asisten social .
• Plasarea în familii adoptive sau institu ii. Delicven ii minori pot fi lua i din
mediul casei lor i plasa i spre îngrijire într-un mediu educativ mai adecvat. De
asemenea i aici pot fi observate diferen e privind durata plasamentului i
con inutul tehnic al implement rii.
• Plasarea într-o institu ie închis . Peste tot delicven ii minori pot fi separa i de
comunitate, dar acest lucru înc se mai întâmpl în numele unui motiv educativ.
De aceea se apeleaz la institu ii speciale pentru minori i atunci când este vizat
o m sur coercitiv . În Belgia se poate impune o m sur educativ într-o “sec ie
închis a unei institu ii publice”; în Danemarca o “institu ie socio-pedagogic
închis ” înlocuie te de cele mai multe ori închisoarea; în Olanda m sura
coercitiv de închidere a minorilor se realizeaz într-o “ coal de corec ie”; în
Italia acest lucru se întâmpl în “ coli aprobate” iar în Anglia i Fara Galilor
tineri cu vârsta peste 15 ani pot fi trimi i în “institu ii pentru delicven i minori”
iar în Germania custodia sau deten ia disciplinar de scurt durat se realizeaz în
case de custodie pentru tineret sau în închisori pentru tineret. Peste tot se vrea ca
aceast m sur s fie un compromis între un fel de m sur de siguran pentru
comunitate, o pedeaps pentru delicvent i un obiectiv educativ. Din cauza gravei
priv ri de libertate, limitele de timp pentru aceast m sur sunt bine precizate.
• Deten ia, tinerii de peste 16 ani pot fi re inu i într-o închisoare normal , dar i
aici se folose te un sistem special.
Asem n rile propriu-zise din acest domeniu sunt contrazise din punct de vedere
teoretic de diferitele sisteme în care sunt adoptate. Deten ia într-o institu ie închis pentru
delicven i minori poate ap rea ca o parte a unei legi penale obi nuite (ca în Danemarca), ca o
lege penal special pentru minori (ca în Olanda, Italia sau Germania) sau pur i simplu ca o
m sur educativ (ca în Belgia). Avertismentul este o m sur de diversiune în Anglia, Fara
Galilor i Irlanda, o pedeaps în Olanda, o m sur educativ în Belgia i Fran a i o m sur
disciplinar special în Germania. Munca în folosul comunit ii este oferit ca o ocazie de
diversiune la un nivel de urm rire judec toreasc sau ca o m sur educa ional , o m sur
disciplinar sau chiar ca o condi ie pentru eliberarea condi ionat de c tre instan a din
Germania. Poate fi parte a condi iilor de supraveghere educa ional în Belgia, o m sur de
diversiune sau o condi ie pentru eliberarea condi ionat în Olanda; este o pedeaps specific
în cadrul justi iei penale pentru minori din Italia, Anglia i Irlanda, în ultimele dou ri ea
putând fi impus numai celor care au peste 16 ani. Aceast situa ie haotic ilustreaz felul în
care denumiri foarte diferite pot ascunde practici similare iar discursuri asem n toare pot
urma practici diferite.
Cea mai a-tipic “pedeaps pentru minori” apare în Anglia i Fara Galilor i în
Irlanda, unde p rin ii pot fi supu i m surilor respective ca parte a legii penale pentru minori.
De asemenea în multe alte ri, p rin ii pot fi supu i anumitor m suri, dar acest lucru se
întâmpl ca parte a “jurisdic iei de protec ie” pentru “copiii în pericol”, incluzându-i i pe
delicven ii minori. Aceste m suri sunt orientate mai ales spre ajutor decât pe supraveghere.

Tabelul 2.2 M suri coercitive sau pedepse impuse delicven ilor minori

Belgia: Danemarca: Sco%ia: Olanda: Fran%a:


pân& la 17 ani pân& la 17 ani pân& la 15 ani vârsta 12-17 vârsta 13-17
Pân la 14 ani: Pân la 15 ani:
Se apeleaz la Orice tip de Achitare Se apeleaz la Întoarcerea în
asisten social asisten Ordin de asisten social familie
Mustrare ambulant sau la supraveghere 0 Jurisdic ia Mustrare
Supraveghere (+ domiciliu Supraveghere la “copilul în Ordin de
condi ii) domiciliu 0 pericol” supraveghere (+
Plasarea în asisten social condi ii)
familii /institu ii Plasarea într-o
Plasarea într-o familie sau
institu ie închis institu ie
(max. pân la 20
ani)
Vârsta 15-17:
Instan penal Mustrare Munc în folosul
cu reguli Amend comunit ii
speciale pentru Eliberare Amend
minori: condi ionat Eliberare
Suspendarea Custodie într-o condi ionat
taxei 0 asisten “ coal de Custodie max ½
social corec ie” (max. din adul i.
Suspendarea 2 ani)
sentin ei
(+condi ii.0
asisten social )
Amend
În institu ii
Deten ia într-o
institu ie “socio-
pedagogic ”
(max. 8 ani)
Arest
Vârsta 15-17: De la 8 ani: Vârsta 15-17:
Trimiterea într-o Instan pentru Trimiterea într-o
instan pentru adul i pentru instan pentru
adul i infrac iuni foarte adul i
grave i de ordin
tehnic

Italia: Anglia: Germania: Iralanda:


vârsta 14-17 vârsta 10-17 vârsta 14-17 vârsta 7-16
Pân la 14 ani:
Achitarea M suri Se apeleaz la
Clasarea cazului educa ionale: asisten a social
pentru Directive Lcoal
“incapacitate de educa ionale industrial (max.
discern mânt” i Îndrumare pân la 16 ani)
0 asisten educa ional Supravegherea
social Educa ie Ofi er de
institu ionalizat proba iune
Persoan de
între inere
Proba iune Eliberare Plata amenzii, a M suri
(max. 1 an sau 3 (+condi ii) pagubelor sau a disciplinare:
ani) M suri privind cheltuielilor Mustrare
Custodie în coli p rin ii P rin ii trebuie Ordin de
“aprobate” (max (obliga ii; s pl teasc disciplin
2/3 din adul i). amend ; ordin amenda, daunele Custodie (max.
de compensare) sau cheltuielile 4 s pt mâni)
Centru de Ordin pentru Închisoare:
îngrijire (max p rin i s asigure Închisoare
24/36 ore) un suspendat
Supraveghere comportament (max. 2 ani)
(+obliga ii) bun + ordine de
De la 15 ani: De la 12 ani: proba iune
Deten ia într-o Lcoal de închisoare (min.
“institu ie pentru reformare (2 6 luni; max. 5
delicven i pân la 4 ani) ani)
minori” De la 15 ani:
De la 16 ani: Închisoare
Proba iune De la 16 ani:
(+obliga ii) Munc în folosul
Munc în folosul comunit ii
comunit ii Deten ie
De la 10, 14 sau
16 ani:
Deten ia

Lupta pentru echilibrul dintre justi%ie -i asisten%& social&


Toate rile au încercat s construiasc un fel de sintez sau un compromis între dou
principii de baz care sunt foarte greu de reconciliat.
1. O infrac iune presupune o abordare coercitiv i de control. Legea penal are
func ia de a restaura ordinea juridico-moral care a fost tulburat de infrac iunea
respectiv , s -i împiedice pe posibilii infractori s mai încalce legea i, dac este
posibil, s -i reformeze pe infractori. În plus, prevederile legale asigur legalitatea
interven iei, corectitudinea procesului i o pedeaps corespunz toare.
2. Un minor nu este înc un adult. Aceasta implic faptul c el nu este înc în stare
s - i asume pe deplin responsabilitatea, fiind înc implicat în procesul de
socializare. Obliga ia legii penale nu este înc func ional pentru el. În plus, ar
putea avea efecte negative asupra socializ rii minorului. De aceea, reac ia opiniei
publice fa de o infrac iune comis de un minor ar trebui în primul rând s aib
un scop educativ.
Aceste principii sunt în mod fundamental ireconciliabile. O pedeaps se refer la o
fapt din trecut, i anume la infrac iune. Infrac iunea este motivul pentru interven ie,
implicând i felul în care poate fi m surat aceast interven ie. Astfel pot fi garantate
legalitatea i propor ionalitatea. Totu i, o m sur educativ are un scop pe viitor i anume un
individ independent i corect. M sura nu mai este legat de o infrac iune determinabil , ci de
nevoile persoanei. Ceea ce face ca aplicarea prevederilor legale s fie foarte dificil . Leg tura
cu infrac iunea devine una vag , nu se mai poate m sura propor ionalitatea iar garan iile
privind procesul devin mai pu in clare. Construc iile în care majoritatea rilor au încercat s
reconcilieze ambele principii sunt varia iuni pe acelea i “mystifications du langage”.

În Belgia orice pedepsire a delicven ilor minori a fost abolit în mod teoretic, toate
m surile fiind numite educative. În practic , multe “m suri educative” sunt adoptate sub tonul
unei mustr ri. Consecin a acestui aspect nu este faptul c o jurisdic ie exist f r pedeaps , ci
c pedeapsa exist f r prevederi legale privind siguran a public .
De asemenea a a-numita “lege penal pedagogic ” care se aplic în Olanda, Fran a,
Italia, Germania i în alte ri r mâne ambigu . Contrar la ceea ce se pretinde uneori,
pedeapsa judiciar nu poate fi comparat cu pedeapsa într-o situa ie educativ (de exemplu în
familie). Eficien a unei pedepse educative este legat de anumite condi ii intrinseci i
contextuale care nu pot fi realizate într-o instan (pentru minori).
Separarea mai explicit dintre metoda administrativ prin asiten social i
interven iile juridice, a a cum sunt ele organizate în Danemarca i în Sco ia, ridic semne de
întrebare privind prevederile legale atunci când institu ia adminsitrativ poate impune m suri
coercitive i se pare c acest lucru duce la folosirea din ce în ce mai frecvent a legii penale
obi nuite pentru delicven ii minori. Anglia i Fara Galilor par a folosi un sistem penal mai
explicit pentru minorii lor, având o serie de prevederi legale mai precise. Îns potrivit unor
critici, acest lucru duce la pedepse exagerate i ineficiente.
Dac privim situa ia în general se pare c în repetate rânduri aceast sintez dintre
legea penal i principiile educative a reunit neajunsurile ambelor sisteme. Se reduc garan iile
legale iar calitatea educativ este diminuat .
În ultimul deceniu criticile aduse au f cut s apar numeroase idei în scopul
corect rii i adapt rii. Diferite organiza ii interna ionale au stabilit regulile i recomand rile
minime privind garan iile legale care trebuie acordate minorilor (ca de exemplu în Regulile
Standard Minime ale Na iunilor Unite pentru Administrarea Justi iei Juvenile, Beijing 1986,
Regulile Standard Minime ale Na iunilor Unite pentru Minorii priva i de Libertate, 1990 i
câteva Recomand ri ale Consiliului Europei). A a-numitele Reguli de la Beijing sunt privite
ca un instrument extrem de important pentru îmbun t irea calit ii intrinseci a jurisdic iei
pentru minorii din toat lumea. Într-adev r ele ofer o serie de afirma ii clare privind regulile
minime care trebuie respectate în toate interven iile juridice pentru minori. În orice caz,
ambivalen a persist i aici. Este u or de afirmat c reac ia juridic “ar trebui s in cont atât
de infractor cât i de infrac iunea comis ” (regula 5.1), dar este foarte greu s combini ambele
propor ii în acest domeniu. Cum s “acorzi spa iul cuvenit discre iei în toate etapele
procedurale” (regula 6.1) i s respec i în acela i timp “principiile unui proces corect”
(regula 14.1)? De fapt proclamarea principiilor de baz privind jurisdic ia special pentru
minori nu î i poate evita problemele de baz , i anume imposibila combina ie, ascuns de
“mistificarea limbajului”, tipizat în urm cu câteva paragrafe.
Întrebarea este dac se poate g si un sistem ideal care s combine avantajele metodei
prin asisten social cu prevederile legale care sunt necesare într-un stat democratic
constitu ional. Probabil c nu.
Exist un curent de opinie din ce în ce mai puternic care consider c ar trebui s
existe un sistem pentru minori complet separat. Pe de o parte, minorii au dreptul la acelea i
garan ii legale ca i adul ii, dar pe de alt parte, adul ii au drepturi egale la acelea i
considera ii privind respectul, re-socializarea i umanitatea ca i minorii. Nici legea penal
pentru adul i nu este satisf c toare i nu este o coinciden faptul c peste tot experimentele
ajung la alternative pentru legea penal .
Se pare c apare un nou model de a reac iona împotriva infrac iunilor, bazat pe
experimentele cu a a-numitele “alternative de pedeaps ”, în special medierea dintre victim i
infractor i munca în folosul comunit ii. În câteva ri, ca Germania i Olanda, aceste modele
au fost deja integrate legal ca posibilit i oficiale de diversiune; alte ri, ca Belgia sau Fran a,
le folosesc din ce în ce mai mult dar într-un mod neoficial. Încrederea din ce în ce mai mare în
astfel de practici, precum i sprijinul teoretic i juridic pe care îl primesc duc la o tendin
tiin ific i social care s-a tipizat ca o “justi ie de desp gubire”. Conform paradigmei
justi iei de desp gubire, principalul obiectiv al interven iei juridice dup ce s-a comis o
infrac iune nu este s pedepseasc , nici s re-educe, ci s contribuie la stabilirea condi iilor
pentru desp gubirea daunelor cauzate de infrac iune. Aceast op iune trebuie separat de cele
pur coercitive sau prin asisten social contra infrac iunii i ar trebui aplicat în principiu atât
minorilor cât i adul ilor. Justi ia de desp gubire consider infrac iunile ca daune fa de
victim i societate, ea face ca interven ia s pun accent pe desp gubirea acestor daune, îl
implic în mod activ pe infractor în ac iunea de desp gubire i ofer un cadru juridic pentru a
asigura garan iile legale atât pentru victim cât i pentru infractor. Ea are la baz ideea c
infractorii (minori) trebuie s r spund pentru ac iunile lor, dar c pedeapsa trebuie s fie
constructiv i semnificativ pentru toate p r ile implicate.
Ne a tept m ca urm torii ani s se caracterizeze prin experimente i cercet ri din ce
în ce mai numeroase în domeniul justi iei de desp gubire pentru a testa limitele acestei
metode. Este probabil singura cale de a evita revenirea la un model coercitiv simplist.
O dezvoltare specific&: infrac%iunile comise de minorit&%ile etnice
Multe ri (Germania, Olanda, Belgia, Italia, Danemarca) fac referire la faptul c
tinerii din minorit ile etnice apar de prea multe ori în registrele infrac ionale. Faptul c nu
toate tipurile de minorit i etnice sunt reprezentate în mod egal arat c este vorba de ceva
mai mult decât de diferen ele etnice. Reprezentarea excesiv este legat de tipul minorit ii
etnice (de exemplu minorit ile chineze sunt mai pu in înregistrate) i de pozi ia social a
grupului (în cadrul unei minorit i etnice, numai grupurile cele mai dezavantajate din punct de
vedere social sunt mai vizate pentru infrac iuni). Problema este cum s se interpreteze aceast
observa ie. Exist motive de a crede c este vorba de mai mult decât de selectivitatea
interven iilor din partea poli iei i justi iei (de i aceast variabil poate juca un anumit rol). Se
pare c tinerii din anumite minorit i etnice comit într-adev r mai multe infrac iuni decât cei
din acela i segment din alte grupuri etnice.
Pentru a g si o explica ie exist dou c i fundamentale. Una dintre ele poate privi
problema ca o “problem a minorit ilor etnice din societatea noastr ”, izolând astfel grupul
minorit ii etnice ca o cauz a problemei. Sau se poate spune c “societatea noastr
occidental are probleme cu cre terea acestei multi-etnicit i”, incluzând în enun area
problemei i modul în care societatea încearc s -i integreze (sau nu) pe noii s i locuitori.
Nu exist nici o îndoial c rata delicven ei juvenile în cadrul grupurilor etnice are
leg tur cu s r cia i excluderea social (acest lucru nu înseamn c este singurul factor
implicat). Nu exist îndoial nici cu privire la faptul c anumite minorit i etnice sunt mai
s race i mai excluse din punct de vedere social. Pe lâng bazele socio-economice ale acestei
excluderi sociale, apartenen a la o anumit minoritate etnic poate accentua procesul de
excludere. Con tientizarea num rului redus de ocazii pentru integrarea social poate duce la o
deta are fa de societatea dominant i o retragere într-o sub-cultur care face s scad
ansele de integrare. Poate c acest lucru explic implicarea tinerilor str ini în crima
organizat , a a cum s-a men ionat în capitolul despre Italia. “R spunsul sub-cultural” la
excluderea lor social sistematic îi predispune mai mult spre implicarea în organiza ii
criminale.

Lipsa unei solu ii constructive pentru aceast problem se reflect i în nivelul ridicat
de violen de extrem dreapt împotriva minorit ilor etnice, a a cum s-a observat în
Germania. Aceste a a-numite “crime din ur ” sunt comise mai ales de tinerii care se afl ei
în i i într-o pozi ie social vulnerabil .
Se pare c solu iile devin urgente. Va trebui ca societ ile europene s g seasc o
cale pentru convie uirea într-un respect reciproc i integrarea diferitelor grupuri etnice într-o
singur societate, pentru a evita gravele probleme rasiale cu care se confrunt Statele Unite.

Strategii de preven%ie
Este imposibil s oferi o viziune reprezentativ a preven iei din rile europene.
Oricum, s-a clarificat o dat în plus faptul c “preven ia” este în acela i timp o problem
obi nuit dar i una foarte dificil . Peste tot preven ia este o parte important a politicii
folosite, îns con inutul s u difer de programele de inspira ie medical pentru depistarea la
timp i tratamentul indivizilor, prin ini iative sprijinite tehnologic de “consolidare a
obiectivului” în situa ii concrete de risc pân la politici generale privind dezvoltarea socio-
economic , integrarea social i/sau locuin ele. Acest lucru reflect în mod clar problema deja
existent în criminologie sau în definirea “preven iei”.
În termeni specifici criminologiei, conceptul de preven ie s-a schimbat într-un mod
dramatic în ultimele decenii. Preven ia coercitiv este cea mai veche form : de-a lungul
istoriei, papa i împ ra ii au încercat s - i împiedice supu ii s mai încalce legea,
amenin ându-i cu pedepse cumplite. Întimidarea era de asemenea principala func ie pentru
coala clasic de teorie penal . De la sfâr itul secolului trecut, dezvoltarea criminologiei ca o
tiin comportamental etiologic , indica faptul c delicventul nu era o persoan ra ional , ci
una bolnav . Astfel, amenin area cu pedeapsa nu avea s -l împiedice de la comiterea
infrac iunilor. Trebuia s se descopere înclina iile sale spre delicven iar acestea s fie tratate
la un stagiu timpuriu. În anii ’60 coala critic în criminologie a descoperit faptul c
tratamentul clinico-social a infractorilor (posibili) nu prea a avut rezultate, devenind chiar un
pretext pentru a extinde i a intensifica controlul social asupra anumitor segmente de
popula ie. Problemele infrac ionale aveau un fundal social, trebuind s fie rezolvate într-un
context social larg. Oricum, în special pentru criminologia supraveghet de guvern, acest
mesaj a fost considerat ca nerealist. A ap rut o abordare mai “pragmatic ”, bazat pe m suri
care ar complica s vâr irea infrac iunilor i/sau ar facilita descoperirea infractorilor.
Aceste opinii diferite nu s-au anulat reciproc, ci au continuat s co-existe. Prin
urmare, preven ia a devinit un concept foarte vag. Fiecare metod poate pretinde a fi una
preventiv : programe pentru integrarea celor neprivilegia i, un program constructiv privind
locuin ele, programe educa ionale adaptate, patrule de poli ie, iluminare stradal sau
monitorizare video, preg tirea profesorilor, implementarea lucrului cu tinerii, interven ii
socio-clinice timpurii în “cazurile problem ”, campanii de avertizare pentru cet eni. Chiar i
o politic socio-economic obiectiv este una de preven ie. Cuvântul “preven ie” are atât de
multe sensuri, încât i-a pierdut din nou în elesul.
Pentru a pune ordine în ini iativele pentru preven ie prezentate în contribu ii, pot fi
folosite câteva criterii.
Nivelul de specificitate al programelor este cu siguran unul dintre ele. A a-numita
preven ie primar se adreseaz opiniei publice (asemeni campaniilor de informare privind
drogurile, descrise în contribu ia italian , dar care sunt realizate i în multe alte ri); preven ia
secundar pune accent pe grupuri sau situa ii de risc (asemeni programelor împotriva
absenteismului, prezentate în contribu ia olandez , chiar dac programe similare exist i în
ri ca Belgia sau Fran a); preven ia de gradul al treilea încearc s previn recidiva în cazul
minorilor deja recunoscu i pentru alte infrac iuni. Oricum, aceast clasificare nu este
suficient , deoarece:
1. aceast ordonare pe trei nivele nu reflect faptul c gradul de specificitate se
desf oar într-un continuum i nu în trei categorii diferite,
2. multe programe sunt active pe diferite nivele în acela i timp i
3. gradul de specificitate nu reprezint decât una dintre caracteristicile importante
ale ini iativelor de preven ie.
O alt caracteristic o reprezint mijloacele folosite. Deosebirea tradi ional se face
aici între o preven ie coercitiv , folosind intimidarea ca o metod de a-i îndep rta pe oameni
de infrac iune, bazat pe putere structural i constrângere, i o prevenire social , folosind
resursele sociale ale comunit ii, bazându-se pe rela iile sociale i pe motiva ia interioar .
Majoritatea programelor sunt programe sociale.
Îns dificult ile continu . Se observ din experimentele olandeze c programele
sociale adresate unor grupuri concrete de risc au deseori rezultate numai dac sunt înso ite de
un element de for . Dar cum s po i impune for a în preven ie, când nu a fost comis înc
nici o infrac iune? Pe de alt parte, descrierile olandeze, engleze ti i belgiene se refer sau
descriu programe de prevenire situa ional sau de “consolidare a obiectivului” care fac mai
dificil comiterea infrac iunii. Este vorba de o m sur coercitiv sau de preven ie social ? Cel
pu in o parte din programele situa ionale, cum ar fi monitorizarea video sau luminarea
situa iilor de risc, sunt de fapt bazate pe aspecte punitive: efectul preventiv al cre terii riscului
de a fi descoperit st în faptul c amenin area cu o posibil identificare ar duce la chemarea în
fa a instan ei.
O a treia serie de caracteristici care se distinge în programele de preven ie urmeaz a
fi descoperit în organiza ii, care realizeaz programul. Câteva ri descriu separat programele
în cadrul justi iei sau în contact cu aceasta (ca de exemplu Italia), sau în sistemul educa ional
(ca de exemplu Olanda). Aceast categorisire coincide par ial cu cea anterioar . Un program
obligatotiu nu poate exista decât cu acreditarea poli iei i a justi iei; un program social are
nevoie cel pu in de colaborarea agen iilor sociale. Îns , deoarece majoritatea organiza iilor
devin din ce în ce mai con tiente de necesitatea cre rii a a-numitelor “programe integrate”,
deseori identificarea agen iilor organizatoare nu spune prea multe despre ceea ce se face exact
în acest domeniu.
Pentri tipizarea programelor de prevenire exist sisteme mai complexe. Pentru
clasificarea acestora se folose te o combina ie de câteva dimensiuni, cum ar fi un continuum
de specificitate, scopuri “defensive” fa de scopuri “ofensive” i obiective ale programului
orientate spre persoan sau spre structur . Din p cate descrierile din rapoartele rilor nu sunt
îndeajuns de detaliate pentru a folosi acest model de clasificare aici.
În orice caz, aceste descrieri arat anumite caracteristici, care par s indice tendin e
mai mult sau mai pu in comune în toate rile.
• În ultimii 10 ani, guvernele centrale, în special Ministerele Justi iei i de Interne,
au avut ini iative de accentuare a politicii de preven ie. Acesta a fost cazul
Fran ei, cu al s u Conseil National de Prévention de la Délinquance, în
Danemarca cu Consiliul Danez de Prevenire a Infrac ionalit ii, în Olanda cu al
s u program Societate i Infrac ionalitate, în Anglia, Fara Galilor i Sco ia unde a
fost introdus programul Ora e mai sigure, în Belgia, unde Secretariatul
Permanent pentru Preven ie joac un rol central de stimulare i orientare.
• Ini iativele centrale încearc în general s dezvolte sau s stimuleze dezvoltarea
programelor la un nivel local. Participarea institu iilor la acel nivel este crucial .
Municipalit ile sunt ni te motoare i coordonatori foarte importan i, de i entit i
teritoriale mai mici reprezint de foarte multe ori nivelul de operare.
• Pare a fi un fapt general acceptat c prevenirea infrac ionalit ii are la baz
integrarea economic i social , locuin e i condi ii de via rezonabile. Mai ales
în Fran a, acest lucru a dus la o mare diversitate a programelor, centralizate sau
nu, care pun accentul pe minori sau cartiere de risc, dar proiecte similare sunt
men ionate i în alte ri. O problem general privind aceste programe este lipsa
de metodologie sistematic în ac iune i în evaluarea ac iunilor. Uneori, acelea i
preocup ri sociale inspir proiecte mai concentrate (în coli, ca în Olanda sau în
Belgia, sau pe pia a muncii din Fran a, sau pe “neadaptare” în Italia), având prin
urmare condi ii metodologice aparent mai bune.
• Multe programe se bazeaz pe abord ri socio-clinice ale indivizilor i/sau ale
familiilor acestora. Aceste metode au cea mai lung tradi ie, îns acum au
avantajele unor noi progrese în tiin ele clinice i a formelor avansate de
cooperare între agen ii. Astfel de proiecte sunt men ionate în Danemarca, în
Italia, în Olanda.
• Mai ales în Olanda, în Anglia i în Fara Galilor, preven ia situa inal este destul
de bine dezvoltat . În Belgia, interesul pentru aceast metod cre te de asemenea
foarte repede. Avantajul s u este cu siguran atitudinea de “nici un nonsens”,
definind obiective de reducere a infrac ionalit ii care pot fi m surate în mod clar,
realizând ac iuni simple i bine definite i f când evaluarea dup fiecare perioad
delimitat de timp. Dup cum reiese clar din raportul olandez, acest lucru are
avantaje metodologice importante. Ofer rezultate m surabile în termen scurt,
ceea ce atrage autorit ile care sunt dominate de “grija fa de infrac ionalitate” în
rândul popula iei. Totu i este o ac iune redus , care neglizeaz problemele
sociale de amploare dincolo de infrac ionalitate. De aceea majoritatea
autorit ilor apeleaz la a a-numita preven ie de sintez .
• Preven ia de sintez înseamn c o încercare de preven ie mai global este
coordonat simultan de diver i actori, intervenind în diferite aspecte ale vie ii
sociale, având drept scop prevenirea infrac ionalit ii i teama de
infrac ionalitate. În Italia (Genoa), Danemarca, Belgia i Fran a, sunt descrise
astfel de programe. În acela i timp se fac eforturi socio-clinice, sociale,
structurale i situa ionale, pentru a ajuta persoanele i grupurile aflate în pericol i
pentru a evita i “producerea” pe viitor a unor astfel de situa ii de risc.