Scoala antropologica de la Manchester

sociologie
scoala antropologica de la Manchester
Cercetarile antropologice de teren ntreprinse att n comunitatile rurale, ct si n cele urbane din
Africa Centrala Britanica ntre 1950-1960, au constituit un cadru din care, prin intermediul unei pleiade de
cercetatori, a luat fiinta ceea ce n Antropologie este cunoscut sub denumirea de scoala Antropologica de la
Manchester . Coordonarea proiectului de cercetare antropologica s-a derulat n co-tutela, pe de o parte fiind
implicata Universitatea din Manchester, mai precis Departamentul de Antropologie sociala, iar de cealalta
parte Institutul Rhodes-Livingstone.
Bazele teoretice si de metoda ale acestei cooperari si au originea n ideile lui Max Gluckman. El
devine primul profesor de Antropologie sociala al Universitatii din Manchester. Ca si n cazul altor
ntemeietori de scoala antropologica, un rol deloc de neglijat l-au detinut studentii sai, n mod similar cu
situatia creata la Columbia University din Statele Unite ale Americii, n scurt timp, grupul de antropologi de
la Manchester punnd bazele unei veritabile scoli [1] .
Cercetatorii si studentii de la Manchester au dobndit obiceiul de a obtine date referitoare la actiunile
sociale observate la indivizi, pe care ulterior le descriau n detaliu. Marea majoritate a demersurilor au fost
focalizate asupra procesului social n diferite situatii de conflict si de aplanare a conflictului.
Conceptele scolii de la Manchester :
Mecanisme de redresare , care de regula mbraca forma medierilor personale sau informale, arbitrajul
legal sau formal, ori n situatii de criza, apelarea la un ritual public. Rolul acestor mecanisme este de
a repara rupturile survenite n urma unui conflict. Este posibil ca partile aflate n conflict sa invoce o
serie de norme comune de conflict sau un cadru comun de valori prin intermediul caruia valorile
societatii sunt incluse ntr-o ierarhie [2] .
Analiza situationala . " n situatii similare opereaza procesele similare, dar fiecare are variante
proprii " [3] . Analiza situationala reprezinta una dintre cele mai importante aspecte ale orientarii
teoretice si metodologice ale lui Gluckman. Ea presupune descrierea unor evenimente sau practici de
catre nsisi actorii sociali. Structura si functia unui sistem pot fi mai bine ntelese din perspectiva
modului n care actorii sociali le pun n practica n cotidian.
Selectia situationala . n cadrul acesteia, un actor alege dintr-un set de norme o anumita norma pentru
o situatie particulara, iar pentru o alta situatie, o alta norma, chiar contradictorie cu prima. Selectarea
normei se afla n stricta concordanta cu rolul pe care l detine actorul social n situatii diferite, asadar
realizndu-se o adaptare sau selectie ad-hoc a normei n functie de cerintele rolului sau a situatiei.
Modul specific de abordare al staff-ului de la Manchester a conferit posibilitatea decantarii unor
tendinte majore, tipice scolii antropologice de aici. Spre exemplu, Richard P. Werbner [4] observa patru
probleme majore n abordarile scolii de la Manchester, si anume:
Problemele de natura sociala ( a );
Procesul de articulare ( b );
Interactiunile prezente la nivel interpersonal ( c ) si;
Retorica si semantica specifice ( d ).
a. Problemele de natura sociala i-au preocupat n mare masura pe studentii scolii de la Manchester,
pornind de la cercetarile derulate n Columbia Britanica si de la importanta acordata aspectelor sociale.
Meritul primei initiative n acest sens i revine fara ndoiala lui Godfrey Wilson, primul director al Institutului
Rhodes-Livingstone.
Comunitatea stiintifica era la acea vreme ntru totul de acord cu ideea conform careia problemele
sociale cu care trebuia sa se confrunte Africa erau o emanatie a colonialismului. Industrializarea si
reprofilarea ocupationala a populatiei au generat rasturnari spectaculoase n modelele traditionale de munca si
de viata ale bastinasilor, ducnd n cele din urma la o vadita ndepartare a indivizilor de la vechile moduri de
productie si structuri economice.
Spre deosebire de Wilson, succesorul acestuia la conducerea Institutului, Max Gluckman, contrazicea ideea
"detribalizarii" populatiei bastinase, vazuta ca un proces treptat al selectiei ntre doua sisteme valorice, bazate
n genere pe cele doua modalitati fundamentale de asigurare a subzistentei, anume cea traditionala, pe de o
parte si cea a industrializarii pe de alta parte. n viziunea lui Wilson, actorii sociali erau siliti sa adopte unul
dintre cele doua sisteme spre dezavantajul celuilalt. Pe de alta parte, Gluckman observase ca indivizii aveau
tendinta de a selecta si folosi anumite aspecte prezente n ambele sisteme, n functie de situatiile concrete cu
care se confruntau n mod curent.
Fundalul teoretic construit de Gluckman era ntr-o oarecare masura comparabil cu structuralismul
promovat de antropologii de la Oxford. Diferenta majora rezida mai ales n prevalenta n cercetarile lui
Gluckman a aspectelor legate de apartheid, industrializare, migrarea fortei de munca, ntr-un cuvnt, n
problemele sociale cu care se confrunta Africa.
Pornind de la problemele sociale si avnd n fundal idei structuraliste, el ajunge sa promoveze o
analiza a structurilor si sistemelor bazndu-se pe stabilitatea relativa a acestora. n opinia lui Gluckman,

conflictul era elementul care genera n mod repetat distrugerea si reconstruirea legaturilor sociale, ducnd n
cele din urma la o consolidare accentuata a coeziunii sociale n cadrul grupurilor.
b. Procesul de articulare . n ncercarea de a enunta o pozitie fundamentata teoretic n ceea ce priveste
problemele sociale, antropologii de la Universitatea Manchester s-au concentrat asupra corespondentelor si
contradictiilor existente ntre diferite sisteme si domenii din sfera relatiilor sociale.
Conform modelului structural propus de Gluckman, un punct de articulare n cadrul ierarhiei politice,
specifice Africii n perioada colonialismului, poate fi dedus prin analiza raporturilor existente la nivel
interierarhic.
Aceasta postura interierarhica este atribuita de foarte multe ori sefului comunitatii, a carui pozitie
este extrem de delicata, intrnd att sub incidenta presiunii exercitate de grupul pe care l reprezinta, dar si a
forurilor ierarhic superioare lui, mai precis este victima permanenta a unui conflict de interese. n pofida
acestui fapt, antropologii au putut sesiza abilitatile unui astfel de individ, aflat n postura interierarhica, de a
modera o negociere n cadrul ierarhiei ori de a obtine sprijin din exteriorul structurii ierarhice din care facea
si el parte.
Prin intermediul modelului sferelor dualiste , Gluckman explica observatiile sale cu privire la
problemele pe care le implicase colonialismul. Industrializarea si migratia fortei de munca au generat o
solidificare a sistemelor politice si de descendenta la nivel tribal si nicidecum nu au avut ca rezultat o
deteriorare a acestora.
Analiza ntreprinsa de el era focalizata asupra sistemelor economice din tinutul Barotse, cmpul
social total fiind compus din doua sfere, pe de o parte cea urbana, relativ puternic industrializata, iar pe de
alta parte, sfera ruralului, n care modificarile aferente colonialismului nu si faceau dect n rare cazuri
simtita prezenta.
Dupa Gluckman, cele doua sfere au conservat o relatie functionala prin intermediul procesului de
migratiune a fortei de munca, dupa cum urmeaza: n conditiile colonialismului, controlul asupra terenului era
limitat la nivelul autoritatilor tribale, membrii tribului avnd dreptul de proprietate asigurat prin simpla
apartenenta la trib, generata de drepturile aferente regulilor de descendenta.
Astfel, pentru a-si asigura subzistenta, nu au renuntat la acest drept de proprietate n mediul rural, dar
erau totusi angajati ca forta de munca n ntreprinderile din orase. n momentul n care se confruntasera cu
pericolul somajului, se puteau ntoarce n mediul initial.
Orasul nu avea dect de beneficiat de pe urma acestui proces, ntruct astfel obtinea necesarul de
forta de munca, nemaitrebuind sa aloce costuri suplimentare pentru mentinerea acestei forte de lucru.
Convingerea lui Gluckman este aceea ca cele doua sfere au ajuns sa intre n simbioza, atingnd un nivel
relativ ridicat de stabilitate si echilibru [5] .
Adeptii scolii de la Manchester au atras atentia asupra existentei unor seturi multiple de interactiuni
sociale, ori de sfere de relatii sociale. Schimbarea sociala survine la nivelul ntregului sistem social, chiar
daca unele sfere sunt mai puternic afectate de aceste schimbari dect altele.
Ca si rezultat, pot aparea brese n valorile traditionale, conducnd la aparitia unui mediu urban
caracterizat de o pronuntata lipsa de consistenta interioara. n anumite situatii, generate de colonialism, asa
cum au putut fi observate n Africa Centrala, este perceptibila o simbioza a valorilor traditionale, specifice
tribului, cu valorile urbane.
Amintita lipsa de consistenta poate fi cel mai bine perceputa folosind conceptul de selectie
situationala , conform caruia actorii sociali si selecteaza singuri convingerile care par potrivite pentru oricare
dintre sferele n care se afla.
R.P. Werbner identifica o oarecare actiune de pionierat n ceea ce-i priveste pe reprezentantii scolii de la
Manchester, referindu-se aici la studiile focalizate asupra proceselor ritualice si juridice. Gluckman, de
exemplu, n scrierile sale descriptive la adresa proceselor juridice prezenta situatia existenta la populatia
Lozi. n categoria prioritatilor specifice perioadei pionieratului intra explicarea mai multor aspecte, cum ar fi:
Relatia dintre concepte la nivelul persoanei;
Limbajul regulilor si;
Logica situatiilor.
Una dintre preocuparile lui Gluckman era cercetarea proceselor prin intermediul carora notiunile construite pe
baza culturala, cu referire la persoana, sunt manipulate de actantii cu functie de judecator si au ca finalitate de
a asigura managementul regulilor. Iar Gluckman are meritul de a fi stabilit un cadru propice pentru
investigarea unor astfel de forme ale ambiguitatii n cadrul unei structuri ierarhice de norme si valori [6] .
Antropologia promovata de scoala de la Manchester considera ritualul ca un element a carui
functionare are scopul de a evita conflictele:
"(...) n cadrul ritualului . cea mai importanta finalitate consta n asigurarea armoniei
dintre oameni, n pofida situatiilor conflictuale, iar institutiile sociale si valorile sunt de fapt
instrumentele prin care este asigurata armonia (...)" [7] (trad. S.P.).
Problemele de natura morala sunt mult mai complexe n societatile cu o complexitate limitata ori
scazuta. n astfel de societati, fiecare individ trebuie sa faca fata ntr-o maniera simultana la roluri diferite si
implicit, sa raspunda la asteptarile diferite ale celorlalti membrii din cadrul societatii. Gluckman caracterizase
societatile simple prin multitudinea de legaturi care le sunt specifice, observnd ca n interiorul diferitelor

sfere de relationare, cum ar fi cele politice, religioase, etc., o persoana este legata de alte persoane printr-o
multitudine de legaturi.
Pe de alta parte, o persoana dintr-o societate mai complexa, are un numar mult mai redus de legaturi
la nivelul sferelor. n virtutea acestui fapt, Gluckman denumeste societatile simple, pe baza legaturilor dintre
sfere, ca societati multiplex , iar pe cele complexe, conform aceluiasi parametru, simplex . Convingerea sa era
ca n cadrul societatilor de tip multiplex , ritualul are cea mai buna functionare, deoarece n mod simultan,
stabilise rolurile si a convins oamenii ca, dincolo de numeroasele conflicte, mpartasesc valori comune.
Idealurile scolii de la Manchester au gasit un teren fertil si dincolo de Africa, cu precadere prin
munca unor generatii succesive. n anul 1965, Max Gluckman a initiat Proiectul Bernstein pentru cercetari n
Israel.
Frederik Barth si Frederick George Bailey au initiat n virtutea aceleiasi idei cercetari n India si n
Pakistan. Cu toate acestea, scoala de la Manchester este asociata n mod instinctiv cu studiile de africanistica,
datorita pionieratului teoretic si empiric desfasurat aici si reflectat n lucrarile reprezentantilor sai.
Gluckman, mpreuna cu studentii sai, au realizat adaptarea doctrinelor functionaliste care la acea
vreme erau predominante n antropologie, reflectnd influentele venite dinspre functionalismul lui
Malinowski si Radcliffe-Brown.
Reprezentantii scolii de la Manchester au preluat unele dintre ideile functionaliste n vederea
formularii unui enunt asupra relatiei de interdependenta care se manifesta la nivelul unor factori cum ar fi:
standardul de viata ridicat al albilor din Africa de Sud, fenomenul de malnutritie n rezervatii, probleme
legate de statutul de sef tribal si asa mai departe.
Gluckman a adoptat optica lui Durkheim dar si a lui Radcliffe-Brown, conform careia societatea este
perceputa ca o forma de ordine morala, care se automentine n pofida conflictelor existente la nivelul
membrilor care o compun si care uneori se revolta mpotriva simbolurilor de constrngere sociala.
Cu toate acestea, Gluckman s-a disociat de ideile lui Radcliffe-Brown n momentul n care a sesizat
predominanta si radicalitatea conflictelor cu care societatea, n mod inevitabil, este obligata sa se confrunte.
Legea si ritualul devenisera astfel principalii sustinatori ai ordinii sociale, n virtutea faptului ca ele
contin mecanismele functionale cu caracter conciliator si de mediere a conflictului, permitnd reinstalarea
armoniei dupa ce au aparut brese n ordinea sociala [8] .
Catre sfrsitul anilor 30 ai secolului XX, nainte de aparitia teoriilor de la Manchester, E. EvansPritchard si Meyer Fortes au stabilit bazele antropologiei politice.
n urma colaborarii lor a rezultat lucrarea African Political Systems , publicata n anul 1940 si care
aducea n discutie notiunea de segmentare. n acelasi an, Evans-Pritchard si-a publicat monografia The Nuer .
Notabila ramne si contributia lui Evans-Pritchard la dezvoltarea metodei comparative n
antropologie. n acest sens, se inspira din scrierile unor antropologi britanici si nu numai. n Statele Unite ale
Americii, metoda comparativa este cunoscuta n literatura de specialitate n varianta Cross-cultural analysis .
Pornind de la principiile acesteia, E.E. Evans Pritchard ntreprinde o analiza a statutului femeii n
registru comparat ntre societatile primitive si societatea occidentala, ajungnd n cele din urma la concluzia
ca nu exista diferente fundamentale la nivel atitudinal ntre femeia primitiva si femeia engleza moderna [9] .
E.E. Evans-Pritchard a condamnat demersul psihologic manifestat n antropologie, mai precis tendinta
explicarii faptelor sociale prin intermediul psihologiei individuale. Psihologia are ca obiect central studiul
vietii individuale, n timp ce antropologia sociala se cristalizeaza ca studiu al sistemului social si ca atare,
folosirea coroborata a celor doua discipline poate fi valoroasa doar daca fiecare se desfasoara independent,
focalizat asupra problemelor specifice, cu metode specifice [10] .
Gluckman realizase n Custom and Conflict in Africa (1955) precum si n Politics Law and Ritual in
Tribal Society (1965) o trecere n revista a implicatiilor stipulate de Evans-Pritchard si Fortes. Pornind de la
optica acestora, axata asupra existentei unor structuri cognitive stabile si a unei opozitii echilibrate ntre
unitatile sociale, Gluckman alege observarea indivizilor. Astfel a reusit sa realizeze ca regulile dupa care
oamenii traiesc si functioneaza sunt de multe ori contradictorii si ambigue.
Max Gluckman (1911-1975) s-a nascut n Africa de Sud, la Johannesburg, parintii sai fiind de religie
mozaica, refugiati din Rusia. A urmat cursurile de Antropologie ale Universitatii Witwatersrand ntre 1928 si
1934, avndu-i ca profesori pe A.W. van Hoernl si I. Schapera. n anul 1934 devine bursier la Oxford, unde
se va familiariza cu ideile structuraliste, iar n 1936 obtine titlul stiintific de Doctor [11] .
ntre 1936 si 1938 a efectuat cercetari la populatia Zulu, fapt care va constitui primul pas n
elaborarea lucrarilor The Kingdom of the Zulu of South Africa si Analysis of a Social Situation in Modern
Zululand , ca fructificare a cercetarilor ntreprinse.
A fost n mod considerabil influentat de lucrarile neo-structuralistilor de la Oxford, cu precadere de
scrierile timpurii ale lui Evans-Pritchard [12] . Nu mai putin importante au fost observatiile realizate de
Gluckman n privinta implicatiilor obiceiurilor legate de moarte:
" (...) n comunitatile asemanatoare situatiei din sud-estul tinutului Bantu, unde statutul este
determinat de relatii de consangvinitate si de afinitate, fiecare barbat sau femeie detine propriul
rol n viata sociala, un rol fixat tocmai prin aceste tipuri de relatii. La decesul sefului
gospodariei, relatiile cognatilor sai se altereaza. n plus, relatiile dintre rudele sale sunt afectate
si reconstituite sub forma obiceiurilor de nmormntare. Pentru vaduva, moartea reprezinta

pierderea sotului si n virtutea acestui fapt, trebuie sa porneasca o noua viata alaturi de
persoanele cu care este nrudita; un frate sau un fiu poate deveni astfel succesorul, n postura de
sef al gospodariei, iar ceilalti barbati i devin subordonati. Ritualul aferent ceremoniei funerare
asigura o reactie sociala la aceasta situatie adaptata la relatia speciala cu defunctul. Dincolo de
propriul comportament n fata ritualului, nmormntarea poate fi privita ca un ntreg, dar n
procesul resedimentarii relatiilor sociale, fiecare participant trebuie sa observe propriile reguli
care i-au fost prescrise n ceea ce priveste comportamentul. Pentru o completa ntelegere a
obiceiurilor funerare, este de dorit existenta unor informatii detaliate cu privire la regulile
comportamentale (...)" [13] (trad. S.P.).
n anul 1939, Gluckman s-a aflat n Rhodesia de Nord, realiznd cercetari din nsarcinarea Institutului
Rhodes-Livingstone, axndu-se n mod special asupra populatiei Lozi din Barotseland. Aici cercetarile sale au
durat pna n 1941, momentul n care preluase functia de Director al Institutului.
Ulterior, cercetarile sale au fost reluate n zona, Gluckman urmarind de aceasta data procesele
juridice derulate la instantele tribale. Observatiile din aceasta din urma campanie au reprezentat nucleul a
doua lucrari fundamentale ale sale, respectiv The Judicial Process among the Barotse of Northern
Rhodesia (1955) precum si The Ideas in Barotse Jurisprudence (1965) . Ideea centrala a lui Gluckman
desprinsa de aici consta n faptul ca instantele tribale de judecata functioneaza ca pronuntati agenti de
moralizare [14] .
Gluckman si-a ntrerupt seria de cercetari n Africa n anul 1947, cnd i se ncredinteaza un post de
predare la Universitatea Oxford. Accepta ulterior invitatia Universitatii din Manchester si devine astfel primul
profesor de Antropologie sociala a acesteia. La Manchester continua conlucrarea cu Institutul RhodesLivingstone, mai mult, i va atrage si pe alti studenti si cercetatori sub egida Institutului.
Substratul pentru teoriile lui Gluckman l-au reprezentat ntr-o foarte mare masura experientele
dobndite la Witwatersrand si Oxford. Studiind sub ndrumarea luiWinifred Hoernle, Gluckman a luat decizia
de a se dedica Antropologiei sociale, influentat fiind n mare masura de scrierile lui Durkheim si RadcliffeBrown.
Pe de alta parte, Winifred Hoernle si Isaac Schapera lansau o noua viziune asupra Antropologiei,
stiinta fiind perceputa ca studiu orientat catre realitatile contemporane. Schapera si Hoernle mai mpartaseau
de altfel si convingerea ca tema cea mai actuala pentru antropologi n Africa o reprezinta analiza impactului
cultural si social al mediului multietnic.
La Oxford, influentele asupra lui Gluckman se revarsa dinspre Robert R. Marett, E.E. Evans-Pritchard
iar mai apoi si dinspre A.R. Radcliffe-Brown [15] . Printre lecturile lui Gluckman si-a gasit locul si Freud, dar
nu a ncercat gasirea unor explicatii de natura psihologica n Antropologia culturala. Totusi, recunoaste
aparitia conflictului n interiorul individului, ca un corolar al conflictului existent ntre mai multi
indivizi [16] .
Victor Witter Turner (1920-1983) este un alt reprezentant al scolii de la Manchester. Absolvent al
Universitatii din Londra, lucreaza sub ndrumarea lui Gluckman, la Universitatea Manchester. si sustine
doctoratul n anul 1955, ocupnd mai apoi o pozitie n cadrul Institutului Rhodes-Livingstone.
Lui V. Turner i datoreaza Antropologia una dintre lucrarile clasice, i.e. Schism and Continuity in An
African Society , mai precis reprezentnd fructificarea cercetarilor de teren la populatia Ndembu. Lucrarea are
valente multiple att din perspectiva teoretica, dar si metodologica si se contureaza ca un studiu al
mecanismelor de solutionare a conflictelor sociale din cadrul societatii Ndembu [17] .
Preocuparile lui Turner au gravitat n jurul explicarii a patru idei fundamentale:
Semnificatiile continute n ritual sunt sensuri sociale codate;
Codurile ritualurilor au un efect profund asupra mintii;
Drama sociala reprezinta un set repetitiv de activitati prestabilite;
Liminalitatea este modul n care oamenii actioneaza n limita rolurilor sociale proprii.
Conceptul de liminalitate a fost pentru prima data introdus n discursul stiintific de etnologul
belgian Arnold van Gennep (1873-1957), produs al scolii durkheimiene, tot el fiind primul care trateaza
problematica riturilor de trecere. n mare masura, V.W. Turner poate fi recunoscut n ipostaza de continuator a
ideilor lui A. van Gennep.
Etnologul francez se remarca printr-o contributie esentiala n ceea ce priveste analiza fenomenelor
religioase. Van Gennep observa ca totemismul, ca si practica religioasa, nu este prezent la toate societatile
" primitive " ori " semi-civilizate " [18] .
De asemenea, promoveaza ideea de unitate a omenirii si n acelasi timp atrage atentia si asupra
rolului mediului n dezvoltarea culturala [19] . Nu n ultimul rnd, unul dintre meritele lui A. van Gennep a
fost si acela de a realiza o delimitare concreta ntre magie si religie [20] .
Elizabeth Florence Colson (1917- ) a fost cel de-al treilea director al Institutului Rhodes-Livingstone,
fiind n acelasi timp si coautor la lucrarea lui Gluckman, Seven Tribes of British Central Africa , publicata n
anul 1951.
Din punct de vedere al teoriei, scrierile [21] lui Elizabeth Colson se ncadreaza n linii mari n sfera
studiilor de la Manchester. Eseurile ei privitoare la vecinatatile din Tonga sunt axate din punctul de vedere al

continutului asupra ntrebarii daca exista o asociere rituala la nivelul individului ntre autoritatea politicoeconomica locala si autoritatea politica.
Atentia ei se ndreapta asupra sanctuarelor sau a locurilor publice prin intermediul carora oamenii au
reusit sa construiasca ordinea si pacea sociala. n acelasi timp, a ridicat problema necesitatii n cercetarile
ulterioare a luarii n calcul a argumentelor care pledeaza n favoarea schimbarilor istorice survenite n
modelul de organizare, ideologie si experientele religioase.
Totodata, Colson a atras atentia asupra necesitatii derularii unor cercetari antropologice si observatii
pe termen lung. n acest fel, antropologul poate dobndi deopotriva o perspectiva istorica si sociologica
asupra proceselor de schimbare si nnoire care survin n societatile pe care le supune atentiei.
Fredrick George Bailey (1920- ) a urmat ndeaproape ideile promovate de Gluckman, fiindu-i n
acelasi timp si student. Bailey a reusit sa se faca remarcat n antropologie prin cercetarile pe care le-a realizat
n India, o regiune si totodata o tema abordata de E.R. Leach si de neostructuralisti. O influenta majora asupra
lui Bailey a avut-o Barth, fapt care va avea un efect pozitiv asupra evolutiei teoriilor de la Manchester [22] .
Una dintre lucrarile sale mai semnificative [23] trateaza implicatiile schimbarilor de natura politica survenite
n India, practic o analiza a transformarilor de la casta la natiune.
Edmund Ronald Leach (1910-1989) s-a nascut n Anglia, la Sidmouth. A urmat studiile la
Marlborough si la Colegiul Clare, n Cambridge. Evolutia sa ca antropolog este legata de realizarea studiilor
postuniversitare la London School of Economics , sub prestigioasa ndrumare a lui Bronislaw Malinowski.
Izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial a constituit o bresa n derularea normala a evolutiei lui Leach.
Abia n anul 1947 va reusi sa-si finalizeze disertatia cu tema Schimbarea culturala cu referire speciala
asupra triburilor din Birmania si Assam , coordonata de R. Firth.
n anul 1953 va obtine un post de predare la Universitatea Cambridge, fiind numit profesor de Antropologie
sociala.
Prima sa lucrare de referinta, Political Systems of Highland Burma , a fost considerata ca o noua
abordare a teoriilor legate de structura sociala si schimbarea culturala.
Dupa Leach, cultura este compusa din ideologii contradictorii aflate n competitie ntr-un mediu
politic instabil, idee care l apropie mai mult de convingerile lui Gluckman. n Pul Eliya: a Village in Ceylon ,
Leach stipuleaza ideea conform careia relatiile de rudenie constituie n primul rnd modalitati prin care sunt
reprezentate si stabilite relatiile politice si ideologice.
Dincolo de faptul ca Leach si Gluckman s-au contrazis n multe privinte, cert este ca au mpartasit n
cele din urma convingerea ca analiza focalizata asupra practicii este cea mai potrivita demersului
antropologic [24] . Leach si Gluckman s-au contrazis n privinta posibilitatii de a reduce si ntelege factorii
personali, psihologici, fara a lua n considerare formarea lor n cadrul proceselor structurate din mediul social
si cultural. Gluckman n mod vadit a contrazis o asemenea posibilitate [25] .
Cert este faptul ca n lucrarile sale trzii, Leach se apropie din punct de vedere teoretic din ce n ce
mai mult de ideile lui Claude Levi-Strauss. El nu s-a considerat niciodata ca facnd parte dintr-o anumita
orientare n cadrul antropologiei, dar recunostea influentele diferitilor antropologi n scrierile sale [26] .
Fredrik Barth (1928- ) a fost unul dintre studentii lui Leach, care si-a ndreptat atentia asupra
" strategiilor individuale si a manipularii valorilor, elabornd modele = tranzactionale = de relatii
sociale " [27] .
Expunnd ideea individualismului ontologic [28] Barth realizeaza deosebirea dintre sistemele politice
n care actorii detin un anumit grad de libertate n ceea ce priveste stabilirea aliantelor si celelalte sisteme
politice, unde aceasta libertate nu este prezenta. n acest sens, a sesizat existenta acestui grad de libertate la
locuitorii din Swat , n Pakistan. n lucrarea Political Leadership among Swat Pathans , obiectivul sau
fundamental era de a explora tipurile de relatii stabilite ntre locuitorii din Swat precum si a modului n care
aceste relatii pot fi manipulate sistematic n vederea construirii unei autoritati.
Printre imperativele pe care Gluckman le stipula pentru munca antropologului se numarau si nvatarea
limbii indigenilor pentru o mai buna percepere a realitatilor, dobndirea unor abilitati analitice n vederea
manevrarii datelor etnografice complexe de teren precum si elaborarea unei viziuni mult largite si detaliate,
care sa depaseasca domeniul propriu al antropologului si care sa-i foloseasca acestuia n practica de teren.
Un alt obiectiv fundamental al lui Gluckman a fost acela de a se debarasa de acel sindrom
neproductiv n antropologie, conform caruia fiecarui antropolog sau etnograf i revine o societate, subliniind
aici caracterul strict exclusivist al cercetarilor antropologice de la jumatatea secolului XX.
Totodata si-a ncurajat studentii de a-si derula cercetarile n Africa Centrala n punctele "strategice"
ale regiunii, adica n acele zone n care nu se vor confrunta cu aspecte legate strict de formarea statala sau
capitalizarea economiilor tribale [29] .
Tot lui Gluckman i apartine ideea demararii n anul 1945 a Planului de sapte ani sub egida
Institutului Rhodes-Livingstone, ca si strategie de cercetare ntr-un mediu n permanenta schimbare, asa cum
aparea n Africa Centrala Britanica. El sugera ca ntreg arealul sa fie divizat n doua parti majore. S-a
construit o tipologie a oraselor si a regiunilor rurale. n cazul celor din urma, s-a alcatuit o noua tipologizare,
n functie de natura productiei pe care o desfasurau, dar si a altor caracteristici, cum ar fi existenta unei linii
de cale ferata adiacenta, importul ori exportul fortei de munca etc.

Scopul realizarii acestei tipologii a fost coordonarea cercetarilor n asa masura nct sa se realizeze un model
functional al efectelor diferentiale pe care le implica industrializarea asupra organizarii familiei si rudeniei,
asupra modului de productie si nu n ultimul rnd asupra aspectelor vietii spirituale din regiune. Scopul final
urmarit era construirea unor teorii universale referitoare la procesele sociale derulate n cadrul regiunii.
Cea mai semnificativa metoda empirica aplicata de reprezentantii scolii de la Manchester a fost
metoda colectarii datelor din observarea actiunilor sociale ale actorilor care actioneaza n sfere sociale
specifice, n cadrul mai larg reprezentat de sistemul social. Dect sa descrie structura ori functionarea
elementelor sistemului, Gluckman prefera sa descrie modul n care sistemul functiona ca un ntreg, cu toate
contradictiile si neregularitatile sale.
Meritul central al scolii de la Manchester si al Institutului Rhodes-Livingstone a fost initierea unor
programe de cercetare regionala sistematica.
Cu toate ca paleta activitatilor scolii era mult mai larga, n general retin atentia cercetarile focalizate
asupra Africii Centrale. Multe dintre fundamentele teoretice si metodologice ale scolii sunt continute n
monografiile publicate despre aceasta regiune africana.
Paradigma structural-functionalista folosita de antropologii inclusi n scoala de la Manchester a fost
supusa criticilor n primul rnd datorita caracterului ei nonconformist. O alta latura a criticilor a vizat usoara
apropiere de ideile marxiste. Unii dintre antropologi au mbratisat ideile miscarilor socialiste sau liberale.