Prostituia este definit in general ca activitatea celor ce ofer prestaii
sexuale n schimbul plii unei sume de bani. Activitatea, oferit de persoane de orice orientare sexual, poate avea caracter autonom, profesional, de obinuin sau ocazional. Folosirea termenului nu este univoc i n funcie de ar, de perioada istorica sau de contextul socio-cultural poate include orice act sexual i orice tip de plat (chiar i nebneasc) sau s-i indice, din punct de vedere moral i n mod eronat, pe cei ce ntrein acte sexuale n afara cstoriei, sau au un stil de via similar celor ce ofer prestaii sexuale considerate imorale. Strict legat de prostituie este exploatarea acesteia, sau proxenetismul, practicat de ctre persoane ce se prezint drept protectori. Mai exist i alte figuri legate de fenomenul prostituiei, fapt pentru care se poate configura, n locul exploatrii efective, infraciunea de favorizare. Prostituia n lume este reglementat juridic n mod amplu i foarte variat, de la pedeapsa capital pn la legalizarea complet.
1.1 Cadru juridic intern privind traficul de carne vie
(prostitutie si proxenetism)
Prostitutia este prevazuta si pedepsita de Codul Penal in articolul 328 care
stipuleaza Fapta persoanei care isi procura mijloacele de existenta sau principalele mijloace de existenta practicand in acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane, se pedepseste cu inchisoarea de la 3 luni la 3 ani. Comertul cu propriul sau corp, cu propria sa viata sexuala in scopul procurarii mijloacelor de existenta caracterizeaza, in esenta, fapta de prostitutie. Este vorba atat de prostitutia feminina, adica de fapta unei femei care practica raporturi sexuale cu diferiti barbati in scopul amintit, cat si de asa-numita prostitutie masculina, adica barbati care practica raporturi sexuale cu diferite femei in acelasi scop (obtinerea de foloase materiale). Tolerarea prostitutiei poate constitui un primejdios exemplu pentru elementele tinere cu deficienta in educatie in fomarea personalitatii acestora. Prostitutia poate constitui, in acelasi timp, o sursa de imbolnavire cu virusuri necunoscute (HIV). Ea este, in final, o puternica sursa de criminalitate. Desi unii criminologi socotesc tolerarea prostitutiei ca un mijloc de prevenire a unor fenomene infractionale frecvente ca: delicventa feminina, infractiuni sexuale (viol), adulter etc. Totusi acest lucru ar genera cresterea substantiala a numarului celor ce exploateaza acest fapt, pentru obtinerea de foloase mari si exploatarea nemiloasa afemeii(proxenetii). Pentru probarea infractiunii de prostitutie trebuie sa recunoastem ce relatie sociala este incalcata prin aceasta fapta si anume relatiile sociale privind convietuirea sociala, a caror desfasurare este conditionata de procurarea mijloacelor de existenta prin munca, in conditii de respect pentru regulile morale si de asigurare a demnitatii umane. In esenta, prostitutia este comertul sexual cu propriul corp, dar obiectul material il constituie actiunea de procurare a mijloacelor de trai sau a principalelor mijloace de existenta in raport cu actiunea de practicare a raporturilor sexuale. In ceea ce priveste subiectele infractiunii de prostitutie, subiect activ este numai persoana proprie, iar subiect pasiv este statul, aparator al relatiilor de convietuire si morale incalcate. Din continutul textului se intelege ca sunt incriminate numai raporturile sexuale normale. Actele de perversiune sexuala fiind sanctionate de articolul 201 Cod Penal. Elementul material al laturii obiective consta in actiunea de procurare a mijloacelor de existenta prin practicarea de raporturi sexuale cu persoane diferite. Asadar, elementul material al acestei infractiuni are o alcatuire complexa si sse realizeaza prin doua actiuni strans legate intre ele si anume, o actiune de procurare a mijloacelor de existenta, care indica scopul, finalitatea activitatii incriminate si o alta actiune, aceea de practicare de raporturi sexuale, care indica mijlocul de realizare a acestei finalitati. Elementul material se caracterizeaza deci prin doua actiuni conjugate, una scop si alta mijloc. Actiunea scop consta fie in procurarea integrala a mijloacelor de existenta, fie numai a principalelor mijloace de existenta. Prin mijloace principale de existenta se inteleg cele care satisfac necesitatile esentiale ale vietii, cum sunt: locuinta, imbracamintea, hrana. Pentru existenta infractiunii este suficienta oricare din aceste modalitati alternative. Actiunea mijloc consta in practicarea de raporturi sexuale. Din natura actiunii se constituie finalitatea urmarita de faptuitor, rezulta ca nu este vorba de raporturi sexuale izolate si intamplatoare, ci de o activitate cu caracter de obisnuinta, indeletnicire. Este necesara indeplinirea unei cerinte esentiale si anume, aceea ca raporturile sexuale sa fie practicate nu cu aceeasi persoana ci cu persoane diferite. Continuitatea relatiei cu aceeasi persoana face sa existe o prezumptie de afectiune intre parteneri, de oarecare stabilitate, care apropie aceasta relatie de aceea de concubinaj si exclude ideea de simplu comert cu viata sexuala, caracteristica pentru prostitutie. Infractiunea de prostitutie este o infractiune intentionata si este realizata numai atunci cand s-a urmarit scopul amintit. Infractiunea se considera consumata numai in momentul cand s-a consumat un numar suficient de raporturi sexuale cu diferite persoane in scopul amintit. Proxenetismul reprezinta de departe cea mai periculoasa forma de parazitism social. Pericolul social deosebit al acestei fapte consta in imprejurarea ca face parte din practicarea prostitutiei de catre o alta persoana, o sursa ilegala de castig si de procurare a mijloacelor de trai si deci, in rolul nefast pe care aceasta fapta il joaca, in favorizarea fenomenului de prostitutie. Proxenetismul provoaca in acelasi timp o grava tulburare in desfasurarea relatiilor de convietuire sociala si constituie un teren favorabil pentru savarsirea altor fapte antisociale periculoase. Trebuie mentionata periculozitatea sociala a proxenetului, persoana complet pervertita, care pentru a profita de pe urma prostituarii altora, se foloseste de toate mijloacele ce-i stau la indemana, de la indemn si inlesnire, pana la atragerea in cursa sau insidioase constrangeri la practicarea prostitutiei. In majoritatea tarilor occidentale, prostitutia este cunoscuta ca o profesie si tolerata de autoritati chiar daca este supusa unui control dinn punct de vedere sanitar. Spre deosebire de prostitutie, chiar daca nu este oficial aprobata, este, in orice caz, tolerata de statele occidentale sub cuvant ca prostituarea persoanelor majore este o chhestiune privata, in schimb proxenetismul, inteles ca exploatarea prostitutiei si ca trafic de femei in scopul prostituarii, activitate din care proxenetul trage foloase, este incriminata de toate legislatiile moderne. Combaterea proxenetismului, in special sub aspectul traficului international de persoane in vederea practicarii si eploatarii prostitutiei, a constituit si constituie obiectul de preocupare pentru organizatii internationale ca: Liga Natiunilor (in trecut) si ONU(in prezent). In cadrul acestor organizatii au fost adoptate conventii internationale deschise tuturor statelor, prin care acestea se obliga sa reprime prin legile lor proxenetismul sub formele amintite. Proxenetismul este incriminat prin dispozitiile din articolul 329 Cod Penal, ca infractiune ce aduce atingere unor relatii privind convietuirea sociala, alaturi de infractiunea de prostitutie, acolo unde este locul sau firesc. Articolul 329 Cod Penal prevede urmatoarele: Indemnul sau constrangerea la prostitutie ori inlesnirea practicarii prostitutiei sau tragerea de foloase de pe urma practicarii prostitutiei de catre o persoana, precum si recrutarea unei persoane pentru prostitutie ori traficul de persoane in acest scop, se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani si innterzicerea unor drepturi. Daca fapta prevazuta la alineatul 1 este savarsita fata de un minnor sau prezinta un alt caracter grav, pedeapsa esta inchisoarea de la 3 la10 ani si interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepseste. Dispozitia incriminatoare prevede sase modalitati ale infractiunii de proxenetism, si anume indemnul, constrangerea la prostitutie, inlesnirea si tragerea de foloase de pe urma practicarii prostitutiei, recrutarea si traficul de persoane in scopul practicarii prostitutiei. Infractiunea de proxenetism poate fi savarsita in oricare din aceste modalitati. Autor al infrctiunii de proxenetism poate fi orice persoana, barbat sau femeie, cetatean roman sau strain, dispozitia incriminatoare nereprezentand nici o conditie cu privire la subiectul activ. Infractiunea poate fi savarsita in participatie sub forma coautoratului, instigarii sau complicitatii. Subiect pasiv al infractiunii de proxenetism este statul, ca reprezentant al societatii, tulburata in normele de desfasurare a relatiilor de convietuire sociala In afara de subiectul pasiv principal, care este intotdeauna statul, infractiunea de proxenetism poate avea si un subiect pasiv secundar, si anume persoana care este indemnata sau constransa la prostitutie, ori este recrutata si traficata de proxenet in acest scop. Cand persoana indemnata sau constransa la prostitutie, ori careia i se inlesneste practicarea prostitutiei sau persoana de pe urma prostituarii careia proxenetul trage foloase, ori este recrutata sau traficata cu scopul practicarii prostitutiei este un minor, aceasta imprejurare determina o modalitate agravanta. 1. Indemnul la prostitutie este incitarea, trezirea interesului unei persoane pentru ca aceasta sa practice prostitutia, incurajarea acesteia in a-si invinge ezitarile si a se hotari la practicarea prostitutiei. Mijloacele prin care se realizeaza indemnul la prostitutie pot fi diferite: prezentarea avantajelor pe care o anumita practica le-ar putea oferii, combaterea eventualelor obiectii sau rezerve pe care cel indemnat le-ar formula; indemnul este un act de influentare, pentru existenta caruia nu este necesara determinarea persoanei indemnate, adica consimtamantul acesteia, determinare care conditioneaza dimpotriva existenta instigarii. Pentru existenta elementului material este suficient sa se constate ca faptuitorul a indemnat o persoana la prostitutie, indiferent daca acest indemn a avut sau nu ca rezultat determinarea persoanei indemnate la practicarea prostitutiei; daca indemnul a avut rezultat, elementul material al infractiunii de proxenetism va fi cu atat mai mult realizat. 2. Constrangerea la prostitutie poate fi realizata prin mijloace fizice sau amenintare, sau prin amandoua modurile. Nu intereseaza daca constrangerea si-a atins scopul, adica daca a facut ca persoana constransa sa practice sau sa continue a practica prostitutia. De asemenea nu se cere ca, constrangerea sa indeplineasca conditiile cerute de lege pentru a inlatura caracterul penal al faptei savarsite sub imperiulei. Daca constrangerea a dus la savarsirea infractiunii de prostitutie, sau la continuarea practicarii acesteia, o atare imprejurarea va fi avuta in vedere la individualizarea pedepsei. 3. Inlesnirea practicarii prostitutiei se poate realiza prin orice actiune prin care se face mai usor de practicat sau de continuat practicarea prostitutiei. Ea poate consta in punerea la dispozitie a unui spatiu locativ, in finalizarea organizarii unei case in care se practica prostitutia, in crearea de conditii favorabile practicarii prostitutiei, in promisiunea de a nu denunta fapta practicarii prostitutiei, etc. Inlesnirea apare ca o forma de complicitate la practicarea prostitutiei, pe care insalegiuitorul a incriminat-o ca modalitate a proxenetismului. 4. A trage foloase de pe urma practicarii prostitutiei de catre o persoana inseamna a obtine profituri, avantaje materiale de orice fel si sub orice forma de pe urma practicarii prostitutiei de catre o persoana. Tragerea de foloase se poate realiza in cele mai diverse moduri, de la plata pentru organizarea practicarii prostitutiei pana la faptul de a se lasa intretinut de catre o persoana care practica prostitutia. Este indiferent daca obtinerea de foloase este echivalentul unor servicii pe care proxenetul le face persoanelor care practica prostitutia sau al unei anumite asistente acordata persoanei care practica prostitutia. 5. Recrutarea unei persoane pentru prostitutie consta in gasirea si determinarea unei persoane care nu a practicat pana atunci prostitutia, sa accepte de a practica prostitutia potrivit anumitor indicatii privind locul, timpul, plata, etc. Recrutarea inseamna deci, atragerea de noi elemente si indemnul lor pe calea prostitutiei. Persoana recrutata cunoaste si accepta in cunostinta de cauza scopul pentru care este atrasa; recrutarea presupune exploatarea organizata a prostitutiei si un caracter organizat al proxe-netismului. 6. Traficul de persoane in scopul practicarii prostitutiei inseamna comertul ilegal cu persoane in scopul practicarii prostitutiei. In scopul realizarii unor profituri materiale, faptuitorul procura si livreaza persoane care sunt apoi puse in situatia de a practica prostitutia. Traficul presupune conlucrarea a doua persoane, una care procura persoanele recrutate de ele sau de altii si alta careia I se livreaza persoanele recrutate. Consumarea infractiunii. In oricare din modalitatile sale, proxenetismului este o infractiune instantanee, care se consuma in momentul in care s-a savarsit actiunea prin care s-a realizat elementul material si s-a produs urmarea imediata a acestei infractiuni. Cand proxenetismul se savarseste prin actiunea de tragere de foloase de pe urma practicarii prostitutiei de catre o persoana, fapta se consuma in momentul in care faptuitorul a realizat un folos material ca urmare a practicarii prostitutiei de catre o persoana. Actiunea de recrutare a unei persoane pentru prostitutie se consuma in momentul in care persoana a acceptat sa mearga intr-un anumit loc in vederea practicarii prostitutiei. In fine, in momentul in care faptuitorul efectueaza predarea destinata practicarii prostitutiei, iar in cazul traficului international in momentul in care persoana asupra careia se efectueaza traficul paraseste tara in vederea realizarii scopului aratat, putem spune ca se consuma actiunea de trafic de persoane in scop de prostitutie. Moduri de operare folosite in cazurile de trafic international de carne vie (prostitutie si proxenetism) Dupa revolutia din 1989, prin deschiderea frontierelor si garantarea dreptului de libera trecere a cetatenilor romani, s-a manifestat o diversificare a modalitatilor de eludare a legilor, atat de cetatenii romani cat si de cei straini. Se constata astfel ca prostitutia, care in cele mai multe cazuri este legata de comiterea infractiunii de proxenetism, a devenit o adevarata sursa de castiguri, negresind daca o catalogam ca o industrie din care se obtin profituri fabuloase. Din pacate se constata ca aceasta infractiune este legata de comiterea altor infractiuni precum: traficul si consumul de droguri, traficul de armament, traficul de valuta falsa, furturile etc., ceea ce face ca pericolul social sa fie deosebit de ridicat. Sub acoperire legala, pe teritoriul Romaniei au luat fiinta diferite societati de impresariat artistic sau a altora care faciliteaza angajarea tinerelor femei in strainatate, care in realitate se ocupa de traficarea in alte tari a acestora, unde sunt obligate sa practice prostitutia in beneficiul unor patroni avizi de castiguri mari. S-a constatat ca tarile in care sunt traficate tinere sunt: Turcia,Cipru, Grecia, Italia, Germania,Ungaria si chiar indepartata Japonie.