PROXENETISMUL

Prostituia este definit in general ca activitatea celor ce ofer prestaii

sexuale n schimbul plii unei sume de bani. Activitatea, oferit de persoane de
orice orientare sexual, poate avea caracter autonom, profesional, de obinuin sau
ocazional.
Folosirea termenului nu este univoc i n funcie de ar, de perioada
istorica sau de contextul socio-cultural poate include orice act sexual i orice tip de
plat (chiar i nebneasc) sau s-i indice, din punct de vedere moral i n mod
eronat, pe cei ce ntrein acte sexuale n afara cstoriei, sau au un stil de via
similar celor ce ofer prestaii sexuale considerate imorale.
Strict legat de prostituie este exploatarea acesteia, sau proxenetismul,
practicat de ctre persoane ce se prezint drept protectori. Mai exist i alte
figuri legate de fenomenul prostituiei, fapt pentru care se poate configura, n locul
exploatrii efective, infraciunea de favorizare.
Prostituia n lume este reglementat juridic n mod amplu i foarte variat, de la
pedeapsa capital pn la legalizarea complet.

1.1 Cadru juridic intern privind traficul de carne vie

(prostitutie si proxenetism)

Prostitutia este prevazuta si pedepsita de Codul Penal in articolul 328 care

stipuleaza Fapta persoanei care isi procura mijloacele de existenta sau principalele
mijloace de existenta practicand in acest scop raporturi sexuale cu diferite
persoane, se pedepseste cu inchisoarea de la 3 luni la 3 ani.
Comertul cu propriul sau corp, cu propria sa viata sexuala in scopul
procurarii mijloacelor de existenta caracterizeaza, in esenta, fapta de prostitutie.
Este vorba atat de prostitutia feminina, adica de fapta unei femei care practica
raporturi sexuale cu diferiti barbati in scopul amintit, cat si de asa-numita
prostitutie masculina, adica barbati care practica raporturi sexuale cu diferite femei
in acelasi scop (obtinerea de foloase materiale).
Tolerarea prostitutiei poate constitui un primejdios exemplu pentru
elementele tinere cu deficienta in educatie in fomarea personalitatii acestora.
Prostitutia poate constitui, in acelasi timp, o sursa de imbolnavire cu virusuri
necunoscute (HIV). Ea este, in final, o puternica sursa de criminalitate.
Desi unii criminologi socotesc tolerarea prostitutiei ca un mijloc de
prevenire a unor fenomene infractionale frecvente ca: delicventa feminina,
infractiuni sexuale (viol), adulter etc. Totusi acest lucru ar genera cresterea
substantiala a numarului celor ce exploateaza acest fapt, pentru obtinerea de
foloase mari si exploatarea nemiloasa afemeii(proxenetii).
Pentru probarea infractiunii de prostitutie trebuie sa recunoastem ce relatie
sociala este incalcata prin aceasta fapta si anume relatiile sociale privind
convietuirea sociala, a caror desfasurare este conditionata de procurarea
mijloacelor de existenta prin munca, in conditii de respect pentru regulile morale si
de asigurare a demnitatii umane.
In esenta, prostitutia este comertul sexual cu propriul corp, dar obiectul
material il constituie actiunea de procurare a mijloacelor de trai sau a principalelor
mijloace de existenta in raport cu actiunea de practicare a raporturilor sexuale.
In ceea ce priveste subiectele infractiunii de prostitutie, subiect activ este
numai persoana proprie, iar subiect pasiv este statul, aparator al relatiilor de
convietuire si morale incalcate.
Din continutul textului se intelege ca sunt incriminate numai raporturile
sexuale normale. Actele de perversiune sexuala fiind sanctionate de articolul 201
Cod Penal.
Elementul material al laturii obiective consta in actiunea de procurare a
mijloacelor de existenta prin practicarea de raporturi sexuale cu persoane diferite.
Asadar, elementul material al acestei infractiuni are o alcatuire complexa si sse
realizeaza prin doua actiuni strans legate intre ele si anume, o actiune de procurare
a mijloacelor de existenta, care indica scopul, finalitatea activitatii incriminate si o
alta actiune, aceea de practicare de raporturi sexuale, care indica mijlocul de
realizare a acestei finalitati. Elementul material se caracterizeaza deci prin doua
actiuni conjugate, una scop si alta mijloc.
Actiunea scop consta fie in procurarea integrala a mijloacelor de existenta,
fie numai a principalelor mijloace de existenta. Prin mijloace principale de
existenta se inteleg cele care satisfac necesitatile esentiale ale vietii, cum sunt:
locuinta, imbracamintea, hrana. Pentru existenta infractiunii este suficienta oricare
din aceste modalitati alternative.
Actiunea mijloc consta in practicarea de raporturi sexuale. Din natura
actiunii se constituie finalitatea urmarita de faptuitor, rezulta ca nu este vorba de
raporturi sexuale izolate si intamplatoare, ci de o activitate cu caracter de
obisnuinta, indeletnicire.
Este necesara indeplinirea unei cerinte esentiale si anume, aceea ca
raporturile sexuale sa fie practicate nu cu aceeasi persoana ci cu persoane diferite.
Continuitatea relatiei cu aceeasi persoana face sa existe o prezumptie de afectiune
intre parteneri, de oarecare stabilitate, care apropie aceasta relatie de aceea de
concubinaj si exclude ideea de simplu comert cu viata sexuala, caracteristica
pentru prostitutie.
 Infractiunea de prostitutie este o infractiune intentionata si este realizata
numai atunci cand s-a urmarit scopul amintit.
Infractiunea se considera consumata numai in momentul cand s-a consumat
un numar suficient de raporturi sexuale cu diferite persoane in scopul amintit.
Proxenetismul reprezinta de departe cea mai periculoasa forma de
parazitism social. Pericolul social deosebit al acestei fapte consta in imprejurarea
ca face parte din practicarea prostitutiei de catre o alta persoana, o sursa ilegala de
castig si de procurare a mijloacelor de trai si deci, in rolul nefast pe care aceasta
fapta il joaca, in favorizarea fenomenului de prostitutie. Proxenetismul provoaca in
acelasi timp o grava tulburare in desfasurarea relatiilor de convietuire sociala si
constituie un teren favorabil pentru savarsirea altor fapte antisociale periculoase.
Trebuie mentionata periculozitatea sociala a proxenetului, persoana complet
pervertita, care pentru a profita de pe urma prostituarii altora, se foloseste de toate
mijloacele ce-i stau la indemana, de la indemn si inlesnire, pana la atragerea in
cursa sau insidioase constrangeri la practicarea prostitutiei.
In majoritatea tarilor occidentale, prostitutia este cunoscuta ca o profesie si
tolerata de autoritati chiar daca este supusa unui control dinn punct de vedere
sanitar.
Spre deosebire de prostitutie, chiar daca nu este oficial aprobata, este, in
orice caz, tolerata de statele occidentale sub cuvant ca prostituarea persoanelor
majore este o chhestiune privata, in schimb proxenetismul, inteles ca exploatarea
prostitutiei si ca trafic de femei in scopul prostituarii, activitate din care proxenetul
trage foloase, este incriminata de toate legislatiile moderne. Combaterea
proxenetismului, in special sub aspectul traficului international de persoane in
vederea practicarii si eploatarii prostitutiei, a constituit si constituie obiectul de
preocupare pentru organizatii internationale ca: Liga Natiunilor (in trecut) si
ONU(in prezent).
In cadrul acestor organizatii au fost adoptate conventii internationale
deschise tuturor statelor, prin care acestea se obliga sa reprime prin legile lor
proxenetismul sub formele amintite.
Proxenetismul este incriminat prin dispozitiile din articolul 329 Cod Penal,
ca infractiune ce aduce atingere unor relatii privind convietuirea sociala, alaturi de
infractiunea de prostitutie, acolo unde este locul sau firesc.
Articolul 329 Cod Penal prevede urmatoarele: Indemnul sau
constrangerea la prostitutie ori inlesnirea practicarii prostitutiei sau tragerea de
foloase de pe urma practicarii prostitutiei de catre o persoana, precum si recrutarea
unei persoane pentru prostitutie ori traficul de persoane in acest scop, se pedepseste
cu inchisoarea de la 2 la 7 ani si innterzicerea unor drepturi.
 Daca fapta prevazuta la alineatul 1 este savarsita fata de un minnor sau
prezinta un alt caracter grav, pedeapsa esta inchisoarea de la 3 la10 ani si
interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseste.
Dispozitia incriminatoare prevede sase modalitati ale infractiunii de
proxenetism, si anume indemnul, constrangerea la prostitutie, inlesnirea si tragerea
de foloase de pe urma practicarii prostitutiei, recrutarea si traficul de persoane in
scopul practicarii prostitutiei. Infractiunea de proxenetism poate fi savarsita in
oricare din aceste modalitati.
Autor al infrctiunii de proxenetism poate fi orice persoana, barbat sau
femeie, cetatean roman sau strain, dispozitia incriminatoare nereprezentand nici o
conditie cu privire la subiectul activ. Infractiunea poate fi savarsita in participatie
sub forma coautoratului, instigarii sau complicitatii.
Subiect pasiv al infractiunii de proxenetism este statul, ca reprezentant al
societatii, tulburata in normele de desfasurare a relatiilor de convietuire sociala In
afara de subiectul pasiv principal, care este intotdeauna statul, infractiunea de
proxenetism poate avea si un subiect pasiv secundar, si anume persoana care este
indemnata sau constransa la prostitutie, ori este recrutata si traficata de proxenet in
acest scop. Cand persoana indemnata sau constransa la prostitutie, ori careia i se
inlesneste practicarea prostitutiei sau persoana de pe urma prostituarii careia
proxenetul trage foloase, ori este recrutata sau traficata cu scopul practicarii
prostitutiei este un minor, aceasta imprejurare determina o modalitate agravanta.
1. Indemnul la prostitutie este incitarea, trezirea interesului unei persoane
pentru ca aceasta sa practice prostitutia, incurajarea acesteia in a-si invinge
ezitarile si a se hotari la practicarea prostitutiei. Mijloacele prin care se realizeaza
indemnul la prostitutie pot fi diferite: prezentarea avantajelor pe care o anumita
practica le-ar putea oferii, combaterea eventualelor obiectii sau rezerve pe care cel
indemnat le-ar formula; indemnul este un act de influentare, pentru existenta caruia
nu este necesara determinarea persoanei indemnate, adica consimtamantul acesteia,
determinare care conditioneaza dimpotriva existenta instigarii.
Pentru existenta elementului material este suficient sa se constate ca
faptuitorul a indemnat o persoana la prostitutie, indiferent daca acest indemn a
avut sau nu ca rezultat determinarea persoanei indemnate la practicarea prostitutiei;
daca indemnul a avut rezultat, elementul material al infractiunii de proxenetism va
fi cu atat mai mult realizat.
2. Constrangerea la prostitutie poate fi realizata prin mijloace fizice sau
amenintare, sau prin amandoua modurile. Nu intereseaza daca constrangerea si-a
atins scopul, adica daca a facut ca persoana constransa sa practice sau sa continue a
practica prostitutia. De asemenea nu se cere ca, constrangerea sa indeplineasca
conditiile cerute de lege pentru a inlatura caracterul penal al faptei savarsite sub
imperiulei. Daca constrangerea a dus la savarsirea infractiunii de prostitutie, sau la
continuarea practicarii acesteia, o atare imprejurarea va fi avuta in vedere la
individualizarea pedepsei.
3. Inlesnirea practicarii prostitutiei se poate realiza prin orice actiune
prin care se face mai usor de practicat sau de continuat practicarea prostitutiei. Ea
poate consta in punerea la dispozitie a unui spatiu locativ, in finalizarea organizarii
unei case in care se practica prostitutia, in crearea de conditii favorabile practicarii
prostitutiei, in promisiunea de a nu denunta fapta practicarii prostitutiei, etc.
Inlesnirea apare ca o forma de complicitate la practicarea prostitutiei, pe care
insalegiuitorul a incriminat-o ca modalitate a proxenetismului.
4. A trage foloase de pe urma practicarii prostitutiei de catre o
persoana inseamna a obtine profituri, avantaje materiale de orice fel si sub orice
forma de pe urma practicarii prostitutiei de catre o persoana. Tragerea de foloase se
poate realiza in cele mai diverse moduri, de la plata pentru organizarea practicarii
prostitutiei pana la faptul de a se lasa intretinut de catre o persoana care practica
prostitutia. Este indiferent daca obtinerea de foloase este echivalentul unor servicii
pe care proxenetul le face persoanelor care practica prostitutia sau al unei anumite
asistente acordata persoanei care practica prostitutia.
5. Recrutarea unei persoane pentru prostitutie consta in gasirea si
determinarea unei persoane care nu a practicat pana atunci prostitutia, sa accepte
de a practica prostitutia potrivit anumitor indicatii privind locul, timpul, plata, etc.
Recrutarea inseamna deci, atragerea de noi elemente si indemnul lor pe calea
prostitutiei. Persoana recrutata cunoaste si accepta in cunostinta de cauza scopul
pentru care este atrasa; recrutarea presupune exploatarea organizata a prostitutiei si
un caracter organizat al proxe-netismului.
6. Traficul de persoane in scopul practicarii prostitutiei inseamna
comertul ilegal cu persoane in scopul practicarii prostitutiei. In scopul realizarii
unor profituri materiale, faptuitorul procura si livreaza persoane care sunt apoi
puse in situatia de a practica prostitutia. Traficul presupune conlucrarea a doua
persoane, una care procura persoanele recrutate de ele sau de altii si alta careia I se
livreaza persoanele recrutate.
Consumarea infractiunii.
In oricare din modalitatile sale, proxenetismului este o infractiune
instantanee, care se consuma in momentul in care s-a savarsit actiunea prin care s-a
realizat elementul material si s-a produs urmarea imediata a acestei infractiuni.
Cand proxenetismul se savarseste prin actiunea de tragere de foloase de pe urma
practicarii prostitutiei de catre o persoana, fapta se consuma in momentul in care
faptuitorul a realizat un folos material ca urmare a practicarii prostitutiei de catre o
persoana.
Actiunea de recrutare a unei persoane pentru prostitutie se consuma in momentul
in care persoana a acceptat sa mearga intr-un anumit loc in vederea practicarii
prostitutiei. In fine, in momentul in care faptuitorul efectueaza predarea destinata
practicarii prostitutiei, iar in cazul traficului international in momentul in care
persoana asupra careia se efectueaza traficul paraseste tara in vederea realizarii
scopului aratat, putem spune ca se consuma actiunea de trafic de persoane in scop
de prostitutie.
Moduri de operare folosite in cazurile de trafic
international de carne vie (prostitutie si proxenetism)
Dupa revolutia din 1989, prin deschiderea frontierelor si garantarea
dreptului de libera trecere a cetatenilor romani, s-a manifestat o diversificare a
modalitatilor de eludare a legilor, atat de cetatenii romani cat si de cei straini.
Se constata astfel ca prostitutia, care in cele mai multe cazuri este legata de
comiterea infractiunii de proxenetism, a devenit o adevarata sursa de castiguri,
negresind daca o catalogam ca o industrie din care se obtin profituri fabuloase.
Din pacate se constata ca aceasta infractiune este legata de comiterea altor
infractiuni precum: traficul si consumul de droguri, traficul de armament, traficul
de valuta falsa, furturile etc., ceea ce face ca pericolul social sa fie deosebit de
ridicat.
Sub acoperire legala, pe teritoriul Romaniei au luat fiinta diferite societati de
impresariat artistic sau a altora care faciliteaza angajarea tinerelor femei in
strainatate, care in realitate se ocupa de traficarea in alte tari a acestora, unde sunt
obligate sa practice prostitutia in beneficiul unor patroni avizi de castiguri mari.
S-a constatat ca tarile in care sunt traficate tinere sunt: Turcia,Cipru, Grecia,
Italia, Germania,Ungaria si chiar indepartata Japonie.