CAPITOLUL VI INFRACŢIUNI CONTRA LIBERTĂŢII PERSOANEI

Art. 203 Lipsirea de libertate în mod ilegal

(1) Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseşte cu
închisoare de la unu la 7 ani.
(2) Se consideră lipsire de libertate şi răpirea unei persoane aflate
imposibilitatea de a-şi exprima voinţa ori de a se apăra.
(3) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este
închisoarea de la 7 la 15 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin. (1) şi (2) se pedepseşte.

Lipsire de libertate în mod ilegal. Art. 189 alin. (2) C. pen. Şantaj. Încadrare juridică

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra persoanei. Infracţiuni
contra libertăţii persoanei
Indice alfabetic: Drept penal
- lipsire de libertate în mod ilegal
- şantaj

C. pen., art. 189 alin. (1) şi (2), art. 194

Fapta de a lipsi de libertate o persoană şi de a o obliga, în schimbul eliberării, la plata

unei sume de bani întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod
ilegal în forma agravată prevăzută în art. 189 alin. (2) C. pen., iar nu pe cele ale infracţiunii de
şantaj, întrucât şantajul este absorbit, ca element circumstanţial de agravare, în această formă
agravată a infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1192 din 17 februarie 2005

Prin sentinţa penală nr. 2340 din 3 octombrie 2002, Judecătoria Ploieşti a condamnat pe
inculpaţii C.C. şi C.P. pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută
în art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 din acelaşi cod.
Instanţa a reţinut că, la 20 decembrie 2001, inculpaţii au lipsit de libertate pe S.V., între
orele 19,30 - 23,00, determinându-l să le remită suma de 850 de milioane de lei.
Tribunalul Prahova, prin decizia penală nr. 1528 din 12 decembrie 2002, a admis apelurile
inculpaţilor cu privire la individualizarea pedepselor.
Curtea de Apel Ploieşti, prin decizia penală nr. 253 din 3 martie 2003, a admis recursurile
inculpaţilor, a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal
prevăzută în art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 din acelaşi cod, în infracţiunea de
şantaj prevăzută în art. 194 alin. (1) C. pen. şi a condamnat pe inculpaţi în baza acestui din urmă
text de lege. Instanţa de recurs a reţinut că fapta inculpaţilor de a constrânge partea vătămată să
le plătească suma de 850 de milioane de lei, reprezentând contravaloarea unui autoturism furat a
cărui achiziţionare le-a fost intermediată de aceasta, întruneşte elementele constitutive ale
infracţiunii de şantaj.
Recursul în anulare declarat în cauză cu privire la greşita încadrare juridică dată faptei
este fondat.
Potrivit art. 194 alin. (1) C. pen., constrângerea unei persoane, prin violenţă sau
ameninţare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a
dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, constituie infracţiunea de şantaj.
Conform art. 189 alin. (2) din acelaşi cod, forma agravată a infracţiunii de lipsire de
libertate în mod ilegal este întrunită, între altele, în cazul în care în schimbul eliberării se cere un
folos material sau orice alt avantaj.
Din aceste prevederi rezultă că obţinerea unui folos material reprezintă, în cazul
infracţiunii de şantaj, scopul urmărit de făptuitor, constituind o cerinţă esenţială a laturii subiective,
în timp ce, în cazul infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, dacă folosul este cerut în
schimbul eliberării celui sechestrat, aceasta este o împrejurare de natură să configureze fapta în
forma agravată.
Sub aspect subiectiv, în cazul infracţiunii prevăzute în art. 189 alin. (2) C. pen., pe lângă
intenţia autorului de a lipsi de libertate o persoană, trebuie să existe şi intenţia, concomitentă sau
succesivă, de a solicita un folos în schimbul eliberării.
Forma agravată a infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută în art. 189
alin. (2) C. pen. este realizată prin simpla formulare a unei cereri în acest sens de către făptuitor.
Cu atât mai mult această formă agravată va fi realizată atunci când făptuitorul a obţinut un folos
material.
În acest caz nu va exista un concurs de infracţiuni între lipsirea de libertate în mod ilegal
şi şantaj, şi nici o infracţiune unică de şantaj, ci infracţiunea unică de lipsire de libertate în mod
ilegal prevăzută în art. 189 alin. (2) C. pen., întrucât şantajul este absorbit, ca element
circumstanţial, în forma agravată a infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
În consecinţă, recursul în anulare a fost admis şi s-a dispus menţinerea dispoziţiilor din
hotărârea primei instanţe referitoare la încadrarea juridică dată faptei