Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Obiective specifice:
La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:
să explici necesitatea incriminării infracţiunilor privind autoritatea și
frontiera de stat;
Conţinutul legal
Constituie ultraj, potrivit art. 257 C. pen., ameninţarea săvârşită nemijlocit sau
prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violențe, vătămarea
corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârșite
împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în
legătură cu exercitarea acestor atribuții.
O primă modalitate agravată o constituie săvârşirea unei infracțiuni împotriva
unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul
autorităţii de stat ori asupra bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de
răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu. Dacă fapta
privește un membru de familie al funcționarului public limitele speciale ale
pedepsei se majorează cu o treime.
Infracţiunea este şi mai gravă când este comisă asupra unui polițist sau
jandarm, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu
exercitarea acestor atribuții.
Condiţii preexistente
A. Obiectul infracţiunii. a) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale
referitoare la autoritatea de stat, a căror dezvoltare este asigurată prin apărarea
prestigiului şi siguranţei funcţionarilor care exercită această autoritate. Obiect
juridic special secundar sunt relaţiile sociale care se referă la libertatea sau inte-
gritatea corporală a persoanei, purtătoare a autorităţii publice care îşi
desfăşoară activitatea în cadrul organelor publice.[ CITATION Vas75 \p 20 \l
1048 ]
b) Obiectul material. Infracţiunea nu are obiect material când este săvârşită
prin ameninţare, dar dacă se comite prin lovire sau alte violenţe, obiectul
material este corpul persoanei asupra căreia se exercită acţiunile incriminate.
B. Subiecţii infracţiunii. a) Subiect activ al infracţiunii poate fi orice persoană
care răspunde penal. Participaţia este posibilă sub oricare din formele acesteia.
b) Subiect pasiv al infracţiunii de ultraj este în principal organul care exercită
autoritatea publică; subiect pasiv secundar este persoana care îndeplineşte o
funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice şi împotriva căreia s-a săvârşit
ameninţarea, lovirea, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare
de moarte sau omorul. Funcţionar care îndeplineşte „o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii de stat” poate fi numai o persoană care funcţionează în
cadrul unui organ al puterii legislative, executive sau judecătoreşti şi care
îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice. Îndeplinirea unei
asemenea funcţii înseamnă că funcţionarul, în realizarea atribuţiilor lui de
serviciu, poate emite hotărâri cu caracter obligatoriu, poate controla
îndeplinirea lor, iar la nevoie, poate impune această realizare. [ CITATION
Nis99 \p 247 \l 1048 ][ CITATION Sto00 \p 135 \l 1048 ][ CITATION Nic02 \p 118 \l
1048 ]. Asemenea funcţii sunt acelea de: membru al Parlamentului, al
Guvernului, al Curţii Constituţionale, al Curţii de Conturi, judecător, procuror,
Alexandru Boroi Infracţiuni privind autoritatea și frontiera de
stat
ofiţer (subofiţer de poliţie sau SRI),1 brigadier silvic2 etc.
Dacă fapta se săvârşeşte asupra unui magistrat sau avocat, în legătură cu
exercitarea profesiei, fapta nu va constitui infracţiunea de ultraj, ci infracţiunea
de ultraj judiciar, îndreptată împotriva înfăptuirii justiţiei.
În cazul celei de-a doua variante asimilate [art. 257 alin. (3) C.pen.] are ca
subiect pasiv un membru de familie al funcţionarului public, iar varianta
agravată [alin. (4) al art. 257 C.pen.] subiectul pasiv trebuie să fie un poliţist
sau jandarm, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu
exercitarea acestor atribuţii.
Conţinutul constitutiv
A. Latura obiectivă. a) Elementul material cuprinde acţiunile specifice ce
caracterizează una dintre următoarele infracţiuni contra persoanei: ameninţarea,
lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările
cauzatoare de moarte ori omorul.
b) Cerinţe esenţiale. Pentru întregirea laturii obiective este necesară
îndeplinirea următoarelor cerinţe: a) fapta să fie săvârşită nemijlocit sau prin
mijloace de comunicare directă şi b) să fie săvârşită contra unui funcţionar
public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat
în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor
atribuții. Acţiunile incriminate se săvârşesc nemijlocit atunci când au loc în
prezenţa funcţionarului. Fapta constituie infracţiune şi atunci când acţiunile nu
se săvârşesc în prezenţa victimei, ci prin mijloace de comunicare directă (prin
telefon, ori printr-o scrisoare sau telegramă).[ CITATION Vas75 \p 22 \l 1048 ]
Referitor la cea de-a doua cerinţă, se apreciază că funcţionarul public se află în
exerciţiul funcţiunii în tot timpul destinat îndeplinirii atribuţiilor sale de
serviciu, fie că le îndeplineşte la sediul instituţiei unde funcţionează, fie în
afara acesteia,3 fie chiar în afara programului de serviciu, când natura funcţiei
respective o cere (ofiţer de poliţie, procuror etc.), ori funcţionarul se găsea în
îndeplinirea unor atribuţii de serviciu sau în misiune.[ CITATION Sto76 \p 221 \l
1048 ]
c) Urmarea imediată. Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol
pentru autoritatea cu care este învestit organul din care face parte funcţionarul
ultragiat iar, ca urmare adiacentă, o atingere adusă libertăţii sau integrităţii
corporale a persoanei.
d) Legătura de cauzalitate. Între acţiunea incriminată şi urmarea imediată
trebuie să existe o legătură de cauzalitate.
B. Latura subiectivă a infracţiunii prevede numai intenţia, care poate fi directă
sau indirectă. În verificarea laturii subiective a infracţiuni de ultraj este necesar
a se stabili, pe baza probelor administrate, că făptuitorul a cunoscut calitatea
victimei prevăzând că prin faptă se va produce o atingere prestigiului persoanei
care deţine o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice şi a urmărit sau a
acceptat aceste rezultate ale faptei sale.
Sarcina de lucru 1
Prezintă în 10-15 rânduri observaţiile tale cu privire la
caracteristicile infracțiunii de ultraj.
Conţinutul constitutiv
A. Latura obiectivă. a) Elementul material se caracterizează prin două acţiuni
distincte, cumulative, care se pot săvârşi simultan sau succesiv şi anume:
folosirea fără drept a unei calităţi şi îndeplinirea vreunui act legat de acea
calitate.4 Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca făptuitorul să realizeze
ambele acţiuni.
A folosi o calitate oficială înseamnă a efectua un act prin care făptuitorul îşi
atribuie o calitate oficială pe care nu o are sau nu o mai are. Calitatea oficială
presupune o funcţie care, prin natura sa, implică exerciţiul autorităţii, adică
puterea de a lua dispoziţii cu caracter obligatoriu şi de a asigura respectarea
acestora.
Prin îndeplinirea vreunui act legat de calitatea uzurpată se înţelege efectuarea
unui act care intră în atribuţiile funcţiei sau însărcinării pe care o implică
calitatea oficială pretinsă de făptuitor.[ CITATION Voi96 \p 97 \l 1048 ] De pildă,
autorul îşi atribuie calitatea de ofiţer de poliţie şi efectuează percheziţia
corporală asupra unei persoane.
b) Cerinţe esenţiale. O cerinţă a elementului material este ca folosirea calităţii
oficiale să se fi făcut fără drept, adică fără un titlu legitim, indiferent dacă
subiectul nu l-a avut niciodată ori acest titlu a încetat să mai existe (prin
pensionare, destituire, revocare etc.).
c) Urmarea imediată constă în săvârşirea acţiunii incriminate şi în crearea în
acest caz a unei stări de pericol pentru autoritatea statului şi a organizaţiei de
stat sau publice în numele căreia s-a folosit fără drept calitatea oficială.5
d) Legătura de cauzalitate rezultă din însăşi săvârşirea faptei.
B. Latura subiectivă se prezintă sub forma intenţiei, fie directă, fie indirectă.
Intenţia trebuie să existe atât în ce priveşte calitatea oficială pretinsă, cât şi în
legătură cu actul îndeplinit potrivit calităţii uzurpate.
Condiţii preexistente
A. Obiectul infracţiunii. a) Obiectul juridic special îl formează valoarea socială
pe care o reprezintă inviolabilitatea frontierei statului român ca reflectare a
autorităţii statale a dreptului şi obligaţiei acestuia de a reglementa şi de a
asigura respectarea regulilor privind intrarea şi ieşirea în/din ţară a persoanelor.
Acesta se referă la relaţiile sociale a căror existenţă şi normală desfăşurare sunt
asigurate prin apărarea respectului datorat autorităţilor publice care răspund,
potrivit legii, de controlul şi supravegherea frontierei de stat a României.
Alexandru Boroi Infracţiuni privind autoritatea și frontiera de
stat
b) Obiectul material. Infracţiunea de trecere ilegală a frontierei de stat nu este
susceptibilă de obiect material, deoarece acţiunea frauduloasă nu se răsfrânge
asupra unui obiect material.
În cazul în care, spre exemplu, infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei se
săvârşeşte prin acte de violenţă faţă de agenţii care au sarcina controlului de
frontieră, considerăm că există concurs între infracţiunea specială şi cea de
ultraj, iar corpul agentului de control – persoană vătămată este obiect material a
infracţiunii concurente, de ultraj.
B. Subiecţii infracţiunii. a) Subiectul activ (autor) al infracţiunii de trecere
ilegală a frontierei de stat poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile
prevăzute de lege pentru a răspunde penal. Nu interesează dacă obiectul activ
este cetăţean român, cetăţean străin sau apatrid, aflat legal, ilegal sau în tranzit
pe teritoriul României.
La forma agravată a infracţiunii de trecere ilegală a frontierei de stat subiectul
activ este calificat. Astfel se impune a fi îndeplinită condiţia ca acesta să fi fost
condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni, având de executat o
pedeapsă privativă de libertate, sau să fi săvârşit o faptă prevăzută de legea
penală pentru care este tras la răspundere penală. Autorul poate să fie chiar şi un
minor faţă de care se aplică măsuri educative privative de libertate sau chiar un
străin declarat indezirabil ori căruia i s-a interzis în orice mod dreptul de intrare
sau de şedere în ţară.
b) Subiectul pasiv al infracţiunii de trecere ilegală a frontierei de stat este în
principal statul român, ca garant al apărării atributelor fundamentale referitoare
la suveranitatea şi inviolabilitatea frontierelor, a cărui autoritate este lezată prin
producerea acestei acţiuni periculoase. De asemenea, în calitate de subiect pasiv
secundar al acestei infracţiuni apare şi Ministerul Administraţiei şi Internelor
prin formaţiunea de Poliţie de Frontieră a cărei activitatea a fost perturbată prin
săvârşirea acesteia.
La această infracţiune este posibilă participaţia proprie numai sub forma
instigării sau complicităţii, deoarece fapta se săvârşeşte „în persoană proprie”,
nefiind de conceput coautorul, fiecare persoană care intră sau iese fraudulos din
ţară fiind autor al unei infracţiuni distincte, chiar dacă în acelaşi timp fapta
ilicită este săvârşită de două sau mai multe persoane, separat sau împreună.
În structura infracţiunii de trecere ilegală a frontierei de stat, şi deci în
conţinutul juridic al acesteia, intră ca părţi componente o situaţie premisă şi
conţinutul constitutiv. În ceea ce priveşte situaţia premisă, săvârşirea acestei
infracţiuni implică preexistenţa unor anumite norme legale privind intrarea sau
ieşirea în/din ţară, precum prezentarea anumitor documente, trecerea prin
anumite locuri prevăzute expres etc. În absenţa unei astfel de reglementări nu se
poate concepe săvârşirea infracţiunii.
Conţinutul constitutiv
A. Latura obiectivă. a) Elementul material al laturii obiective este constituit
din activitatea comisivă de intrare sau ieşire din ţară prin trecerea frauduloasă a
frontierei de stat. Trecerea frontierei se poate realiza fie de pe teritoriul statelor
vecine sau din zona contigua pe teritoriul statului român, fie de pe teritoriul
statului român pe teritoriul statelor vecine sau în zona contiguă.
Se cer întrunite trei condiţii cumulative pentru a se putea vorbi despre existenţa
elementului material al acestei infracţiuni: să se săvârşească o faptă în
următoarele variante:
Alexandru Boroi Infracţiuni privind autoritatea și frontiera de
stat
- intrarea în ţară sau ieşirea din ţară;
- fapta, în oricare dintre variante, să se săvârşească în mod fraudulos;
- fapta, în oricare dintre variante, să se refere la trecerea în mod fraudulos a
frontierei de stat a României.
Trecerea ilegală a frontierei de stat presupune conform legii trecerea peste
frontiera de stat în alte condiţii decât cele prevăzute de legea română.
În literatura de specialitate, prin „trecere ilegală” se înţelege intrarea sau
ieşirea în/din ţară fără ştirea sau aprobarea autorităţilor competente (organele
din cadrul punctelor de control pentru trecerea frontierei, din punctele de mic
trafic sau pentru treceri simple).
Pentru ca trecerea frontierei de stat să fie ilegală, nu este necesar ca aceasta să
se facă doar prin alte locuri decât cele stabilite, ci prin folosirea oricărui mijloc
fraudulos, în speţă prin folosirea unui document de călătorie falsificat.
Potrivit art. 262 C.pen., intrarea şi ieşirea din ţară prin trecerea frauduloasă a
frontierei constituie modalităţi alternative de săvârşire a infracţiunii.
b) Urmare imediată. Săvârşirea acţiunii ce constituie elementul material al
infracţiunii (atunci când este îndeplinită şi cerinţa esenţială) constă în intrarea
pe teritoriul statului român şi ieşirea de pe acest teritoriu în mod ilegal
creându-se prin aceasta în mod efectiv un pericol pentru stat în sine şi pentru
relaţiile sociale ocrotite prin apărarea activităţii de supraveghere şi control
peste frontierele statului.
c) Legătura de cauzalitate între acţiunea de intrare sau ieşire în/din ţară prin
trecerea ilegală a frontierei de stat şi urmarea produsă este prezumată de lege,
rezultând din însăşi săvârşirea acţiunii descrise de norma de incriminare.
B. Latura subiectivă. a) Forma de vinovăţie. Infracţiunea de trecere
frauduloasă a frontierei, deşi nu se precizează expres în textul legal, nu va
putea fi săvârşită decât cu intenţie, directă sau indirectă. Intenţia făptuitorului
de a trece fraudulos graniţa poate rezulta dintr-o serie de elemente de fapt:
ascunderea acestuia într-un mijloc de transport, cu scopul de a se sustrage
controlului la punctul de frontieră, înlocuirea fotografiei de pe paşaport etc.
b) Scopul urmărit de făptuitor nu interesează pentru reţinerea infracţiunii în
forma sa tip. Din contră, urmărirea unui scop special, acela al sustragerii de la
tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse ori a unei
măsuri educative, privative de libertate este de natură să califice infracţiunea,
făcând necesară încadrarea ei în art. 262 alin. (2) C.pen.
c) Mobilul infracţiunii de trecere ilegală a frontierei de stat este relevant doar
în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei.
d) Locul săvârşirii infracţiunii, dat fiind specificul infracţiunii de trecere ilegală
a frontierei de stat, poate fi orice loc situat pe frontiera statului. Dacă
infracţiunea se comite la punctele speciale de frontieră, ce nu sunt situate la
linia de frontieră (aeroporturile), locul comiterii infracţiunii va fi cel unde este
situat punctul de control.
Forme. Modalităţi. Sancţiuni
A. Forme. Activitatea infracţională în cazul infracţiunii de trecere ilegală a
frontierei de stat se poate prezenta în forma actelor pregătitoare, de executare
(tentativa) şi în formă consumată. Actele preparatorii nu se pedepsesc.
Tentativa infracţiunii prevăzute la art. 262 C.pen. se pedepseşte. Consumarea
acestei infracţiuni are loc instantaneu, în momentul depăşirii liniei de
demarcaţie a hotarului (graniţei) dintre România şi statele vecine. Până la
trecerea (prin intrarea sau ieşirea din ţară) peste linia care separă ţara noastră
Alexandru Boroi Infracţiuni privind autoritatea și frontiera de
stat
de statele vecine, fapta nu are semnificaţie penală sau constituie tentativă.
Momentul consumării infracţiunii este diferit, în funcţie de felul frontierei
(terestră, aeriană, maritimă, fluvială etc.) şi de modalităţile concrete de
săvârşire a faptei, astfel:
- în cazul trecerii frontierei aeriene de stat, consumarea are loc în momentul
decolării aeronavei care urmează a traversa frontiera de stat;
- în cazul modalităţii paraşutării pe teritoriul României, consumarea are loc în
momentul aterizării celui paraşutat;
- în cazul deplasării cu o navă, consumarea are loc în momentul în care nava
părăseşte portul, spre graniţa Românei;
- când deplasarea se face cu alte mijloace de transport (tren, autovehicul etc.),
consumarea are loc în momentul traversării graniţei terestre de stat.
B. Modalităţi. Infracţiunea de trecere ilegală a frontierei de stat este o
infracţiune cu conţinut alternativ sub aspectul laturii sale obiective, întrucât
sunt prevăzute în norma de incriminare două acţiuni alternative: intrarea,
respectiv ieşirea în/din ţară. Astfel această infracţiune are două modalităţi
simple: intrarea sau ieşirea în/din ţară prin trecerea frauduloasă a frontierei de
stat.
Modalităţile agravate ale acestei infracţiuni sunt prevăzute la art. 262 alin. (2)
lit. a) şi b) C.pen. şi constau în trecerea ilegală a frontierei de stat în scopul
sustragerii de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei
pedepse ori a unei măsuri educative, privative de libertate sau dacă este
săvârşită de către un străin declarat indezirabil ori căruia i-a fost interzis în
orice mod dreptul de intrare sau de şedere în ţară. Aceasta se deosebeşte de
infracţiunea de trecere ilegală a frontierei de stat în forma de bază prin
caracteristici specifice în legătură cu subiectul activ şi latura subiectivă a
infracţiunii.
Pentru existenţa acestei variante trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii, şi
anume:
- să existe o hotărâre judecătorească prin care făptuitorul să fie condamnat la
executarea unei pedepse ori a unei măsuri educative privative de libertate;
- hotărârea să fie definitivă;
- în cazul celei de-a doua modalităţi agravate, subiectul activ să fie declarat inde-
zirabil, adică să se constituie o măsură administrativă de autoritate, dispusă
împotriva unui străin care a desfăşurat, desfăşoară ori există indicii temeinice că
intenţionează să desfăşoare activităţi de natură să pună în pericol siguranţa
naţională sau ordinea publică, măsură care se dispune de către procurorul anume
desemnat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, la propunerea
Autorităţii pentru străini sau a altor instituţii cu competenţe în domeniul ordinii
publice şi siguranţei naţionale prin ordonanţă motivată ori i-a fost interzis în
orice mod dreptul de intrare sau de şedere în ţară.
C. Sancţiuni. Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de trecere frau-
duloasă a frontierei de stat a României, în varianta tip, este închisoarea de la 6
luni la 3 ani sau amenda.
Pedeapsa aplicabilă pentru săvârşirea infracţiunii în formele agravante este
închisoarea de la 1 la 5 ani.
Tentativa se pedepseşte şi în cazul modalităţii agravate a infracţiunii.
Nu sunt pedepsite însă actele preparatorii pentru niciuna dintre cele două
modalităţi ale infracţiunii.
Sub aspect procedural, este de menţionat că acţiunea penală se pune în
Alexandru Boroi Infracţiuni privind autoritatea și frontiera de
stat
mişcare din oficiu, iar organele judiciare competente sunt cele de drept comun.
D. Cauză de nepedepsire
Art. 262 alin. (4) C. pen. prevede că fapta prevăzută la alin. (1) săvârșită de "o
victimă a traficului de persoane sau de minori" nu se pedepsește.
Rezumat
Constituie ultraj, potrivit art. 257 C. pen., ameninţarea săvârşită nemijlocit
sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violențe,
vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori
omorul săvârșite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o
funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea
atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții. O
primă modalitate agravată o constituie săvârşirea unei infracțiuni
împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii de stat ori asupra bunurilor acestuia, în scop de
intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuțiilor de
serviciu. Dacă fapta privește un membru de familie al funcționarului public
limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime. Infracţiunea este şi
mai gravă când este comisă asupra unui polițist sau jandarm, aflat în
exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor
atribuții. potrivit art. 258 alin. (1) C. pen., este incriminată folosirea fără
drept a unei calităţi oficiale care implică exercițiul autorității de stat,
însoţită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate. Cu
aceeași pedeapsă se sancționează și fapta funcționarului public care
continuă să exercite o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, după
ce a pierdut acest drept conform legii. O variantă agravată o constituie
faptele prevăzute în alin. (1) sau (2) care au fost săvârșite de o persoană
care poartă, fără drept, uniforme sau semne distinctive ale unei autorități
publice. Sub denumirea de uzurparea de calități oficiale este incriminată în
art. 258 alin. (1) C. pen. folosirea fără drept a unei calităţi oficiale care
implică exercițiul autorității de stat, însoţită sau urmată de îndeplinirea
vreunui act legat de acea calitate. Cu aceeași pedeapsă se sancționează în
alin. (2) și fapta funcționarului public care continuă să exercite o funcție
ce implică exercițiul autorității de stat, după ce a pierdut acest drept
conform legii. O variantă agravată o constituie faptele prevăzute în alin.
(1) sau (2) care au fost săvârșite de o persoană care poartă, fără drept,
uniforme sau semne distinctive ale unei autorități publice. Potrivit art. 260
C. pen., ruperea de sigilii constă în fapta de înlăturare ori distrugere a
unui sigiliu legal aplicat. Fapta prezintă o gravitate sporită când ruperea
de sigilii este săvârşită de custode. Potrivit art. 262 C. pen. constituie
infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat fapta de a intra sau
a ieși din țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat a României. Fapta
este mai gravă dacă a fost săvârșită: a) în scopul sustragerii de la
răspundere penală sau de la executarea unei pedepse ori a unei măsuri
educative, privative de libertate; b) de către un străin declarat indezirabil
ori căruia i-a fost interzis în orice mod dreptul de intrare sau de ședere în
țară. Dacă însă fapta a fost săvârșită de o victimă a traficului de persoane
sau de minori, nu se pedepsește. Tentativa se pedepsește.
Alexandru Boroi Infracţiuni privind autoritatea și frontiera de
stat
Teste de autoevaluare
1. Pentru subiecSubSubiectul pasiv al infracţiunii de ultraj se cere:
a) să fie un funcţionar public, reprezentant al autorităţii;
b) să fie un funcţionar public, care îndeplineşte o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu
sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții;
c) să fie un funcţionar public, aflat în exerciţiul funcţiunii.
Lucrare de verificare
Redactează un eseu structurat pe 60-70 rânduri (12 Times New Roman la 1,5
rânduri), în care să dezvolţi, pe lângă idei şi informaţii din alte surse,
următoarele intercondiţionări:
- compară ultrajul cu uzurparea de calități oficiale;
- care sunt principalele caracteristici ale infracțiunii de trecerea
frauduloasă a frontierei de stat;
- compară ruperea de sigilii cu ultrajul;
Bibliografie minimală
Dongoroz, Vintilă; Kahane, Sigfrids.a. (2003). Explicaţii teoretice ale Codului
penal român.vol. III. Bucuresti: EdituraAcademiei, pp. 3-60.
Vasiliu, Teodor, Pavel, Doru s.a. (1976; 1977).Codul penal al României –
comentat si adnotat. vol. II. Bucureşti: Stiinţifică si Enciclopedică, pp. 7-52.
Boroi, Alexandru (2008). Drept penal. Partea specială. Bucureşti: All Beck,
pp. 290-309.
Boroi, Alexandru; Gorunescu, Mirela & Muraru, Mihaela (2004). Dicţionar de
drept penal. Bucureşti: Editura All Beck.
Alexandru Boroi Infracţiuni privind autoritatea și frontiera de
stat
Bibliografie (de elaborare a cursului)
LEGISLAŢIE
1. Constituţia României,1991, modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei
României nr.429/2003.
2. Codul penal român, intrat în vigoare la data de 01.01.1969, cu ultimele modificări şi
completări:
- Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi
unele măsuri adiacente, publicată în M.Of. nr. 653/22 iulie 2005.
- Legea nr.278/2006pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru
modificarea şi completarea altor legi, publicată în M.Of. nr. 601/12 iulie 2006.
- O.U.G. nr.60/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală,
precum şi pentru modificarea altor legi.
- Legea nr.337/2007 pentru completarea art. 195 din Codul penal.
- Legea nr.58/2008 pentru completarea art. 258 din Codul penal.
- O.U.G. nr.198/2008 privind modificarea şi completarea Codului penal.
DOCTRINĂ
Dongoroz, Vintilă; Kahane, Sigfrids.a. (2003). Explicaţii teoretice ale Codului penal
român.vol. III. Bucuresti: Editura Academiei, pp. 3-60.
Vasiliu, Teodor, Pavel, Doru s.a. (1976; 1977).Codul penal al României – comentat si
adnotat. vol. II. Bucureşti: Stiinţifică si Enciclopedică, pp. 7-52.
Boroi, Alexandru (2008). Drept penal. Partea specială. B ucureşti: All Beck, pp. 290-309.
Boroi, Alexandru; Gorunescu, Mirela & Muraru, Mihaela (2004). Dicţionar de drept penal.
Bucureşti: All Beck.
Boroi, Al. (2006). Drept penal. Partea generală. Bucureşti: C.H. Beck.
JURISPRUDENŢĂ
Papadopol, V.; Popovici, M. (1977).Repertoriu alfabetic de practică judiciară în materie
penală pe anii 1969-1975.Bucureşti: Ştiinţifică si Enciclopedică.
Papadopol, V.; Popovici, M. (1982).Repertoriu alfabetic de practică judiciară în materie
penală pe anii 1976-1980. Bucureşti: Ştiinţifică şi Enciclopedică.
Papadopol, V.; Daneş, Şt. Repertoriu alfabetic de practică judiciară în materie penală pe anii
1981-1985. Bucureşti: Ştiinţifică şi Enciclopedică.
Antoniu, G.; Brutaru,V. (2007).Revista de drept penal. Studii şi practică judiciară, 1994-
2007. Bucureşti: Hamangiu.
Culegeri de practică judiciară în materie penală.
ADRESE WEB
-www.cdep.ro
-www.scj.ro
-www.dsclex.ro
-www.avocatura.com