Referat

Tema: Tactica efectuării percheziției

Chișinău 2020
 TACTICA EFECTUĂRII PERCHEZIȚIEI

Importanța, reglementarea procesual-penalăși pregătirea

percheziției
Aspecte introductive
Perchezițiaeste un act procedural - efectuat frecvent în practica destinată căutării
și ridicării unor obiecte care conțin sau poartă urme ale unei infracțiuni, a corpurilor
delicte, a înscrisurilor, fie cunoscute, fie necunoscute organului judiciar și care pot
servi la aflarea adevărului.
Importanța percheziției. Rolul particular al percheziției rezultăși din faptul că,
în interesul major al justitiei, organele de urmărire penală, au posibilitatea să efectueze
acest act chiar și în condițiile în care, aparent, ar însemna o încălcare a inviolabilității
domiciliului, a persoanei sau a secretului corespondenței, cum este cazul infracțiunilor
flagrante, respectând, însă, prevederile legii.
Clasificarea perchezițiilor sub raport tactic criminalistic. Deși clasificarea
perchezițiilor, din punct de vedere al legii procesual-penale, se face în percheziții
domiciliare și percheziții corporale, privite însă, prin prisma unor particularități
tactice de efectuare, perchezițiile domiciliare și corporale pot fi împărțite în mai multe
categorii. Astfel:
a. După natura locului în care este efectuată.
b. După numărul de persoane la care urmează să se facăpercheziția.
c. Perchezițiile mai pot fi clasificate în primare sau repetate.
Pregătirea percheziției
Reușita unei percheziții depinde, ca și în cazul celorlalte acte de urmărire penală
tratate mai sus, de modul în care aceasta este pregătită. Descoperirea
mijloacelormateriale de probă prin percheziție nu poate fi, în nici un caz, lăsată la voia
întâmplării, fară o organizare atentăși riguros pregătită, îndeosebi în cazuri mai
complexe.
Stabilirea obiectivelor percheziției. Determinarea cu precizie a scopului
percheziției se face în funcție de infracțiunea cercetată (omor, delapidare, furt, înșelă-
ciune etc.).
Cunoașterea locului percheziției. Cunoașterea exactă a locului în care urmează
să se efectueze percheziția, în special cea domiciliară, este o regulă ce trebuie
respectată în toate împrejurările, cu atât mai mult în cazurile complexe, excepție
făcând infracțiunile flagrante, în care percheziția poate fi efectuată de îndată.
Cunoașterea persoanelor la care se va efectua percheziția. De regulă,
cunoașterea se referă la personalitatea, la gradul de cultură, profesia și funcția
exercitată, viașa de familie, raporturile cu vecinii, relațiile pe care le întreține cu
diverse persoane, îndeosebi prietenii mai apropiați etc.
Stabilirea momentului efectuării percheziției. Prin specificul sau, percheziția
este un act cu caracter inopinat ce trebuie efectuat, de regulă, cu maximă
operativitate.

Reguli tactice de efectuare a percheziției

Aspecte privind psihologia percheziției

 Printre factorii care concură direct la reușita unei percheziții, un loc central îl
ocupă factorii de natură psihică, factori a căror cunoaștere de către organul judiciar
este absolut necesară.
Psihologia organului judiciar care face percheziția trebuie să fie definită
printr-un simț de observație bine dezvoltat, o putere mare de concentrare și de
stabilitate a atentiei, o intuiție rapidă, capacitate de analizăși de sinteză.
În esență, efectuarea unei percheziții reclamă, printre altele, și o serie de calități
psihofiziologice determinate, printre altele, de forța, mobilitatea și dinamismul
sistemului nervos, de echilibrul existent între procesul de excitare și inhibiție.
Psihologia persoanei percheziționate oferă elemente deosebit desemnificative
pentru orientarea cercetării, elemente pe care organul judiciar trebuie să le aibă în
permanență în vedere, întrucât, dacă sunt valorificate cu pricepere, pot contribui direct
la reușita percheziției.
În momentul percheziției persoana în cauză va traversa o stare emoțională
specifică. Tensiunea psihică va fi cu atât mai pronunțată cu cât obiectele sau înscri-
surile căutate se află la domiciliul sau asupra persoanei percheziționate, ajungând la
limita superioară pe măsură ce organul de urmărire penală se apropie de locul în care
se găsesc.

Particularități privind efectuarea unor categorii de

percheziții domiciliare și a percheziției corporale

Perchezițiaîncaperilor sau a locurilor închise

În cazul perchezițiilor efectuate în locuri închise, se cercetează elementele de
construcție ale clădirii, ale încăperilor, cum sunt zidurile, pardoselile, plafoanele,
scările, instalațiile sanitare, precum și obiectele aflate în încăperi, obiecte în care pot fi
amenajate ascunzători.
Cercetarea clădirii și a elementelor de construcție presupune verificarea clădirii
în ansamblul său, precum și a fiecărei încăperi sau dependințe în parte.
Cercetarea mobilierului și a obiectelor din interiorul încăperilor este o
operație migaloasă, care necesită multă atenție și răbdare din partea celui care o
efectuează.
Percheziția în unități publice nu se distanțează prea mult, cel puțin sub raport
tactic criminalistic, de perchezițiile menționate mai sus, însă ea este, deseori, mult mai
dificilă decât o percheziție domiciliară propriu-zisă.
Percheziția locurilor deschise
Percheziția locurilor deschise presupune căutarea de obiecte pe suprafețe sau
terenuri clar delimitate, îngrădite, care aparțin persoanei la care se efectu-
eazăpercheziția, sau pe care aceasta le folosește în mod exclusiv ori împreună cu un
număr limitat de persoane. Cel mai adesea, din această categorie fac parte curtile și
grădinile.
În cazul locurilor neîngrădite, de acces general, cum sunt, de exemplu, terenurile
agricole, pajiștile, chiar dacă aparțin unei anumite persoane, nu se poate vorbi de
percheziție, ci, mai degrabă, de o cercetare la fața locului, desfășurată potrivit regulilor
procedurale și tacticii menționate anterior.
Percheziția corporală.
Percheziția corporală, dupa cum se cunoaște, este destinată căutării de obiecte și
de înscrisuri aflate asupra unei persoane. Potrivit prevederilor art.106 C.pr.pen., ea se
efectueaza de catre organul judiciar care a dispus-o, cu respectarea dispozițiilor
art.104 C.pr.pen. alin.1, sau de către persoana desemnată de acest organ.
Datorita particularităților sale, ca si metodelor de efectuare, din punct de vedere
tactic criminalistic percheziția persoanei este împărțită, convențional, în percheziția
îmbrăcămintei și percheziția corpului.
Percheziția preliminară este destinată preîntâmpinării unei acțiuni violente a
persoanei percheziționate, ceea ce presupune, în primul rând, dezarmarea acestei.
Percheziția obiectelor de îmbrăcăminte. Această parte a percheziției presupune
verificarea în parte a fiecărei piese din care este formată, a lenjeriei și a încălțămintei,
la nevoie acestea putând fi scoase de pe corpul persoanei.
Percheziția corpului ca atare. Aceasta se efectueaza de către o persoană de
același sex cu persoana percheziționată, la nevoie apelându-se la sprijinul medicului.
Principala modalitate de ascundere o reprezintă introducerea obiectelor în orificiile
naturale, iar câteodată, chiar înghițirea obiectelor, mai ales dacă pot fi eliminate cu
usurință.

EFECTUAREA PERCHEZIȚIEI

Percheziția domiciliară dispusă în timpul urmăririi penale, se efectuează de

procuror sau de organul de cercetare penală.
În cursul judecăţii, instanţa poate proceda la efectuarea percheziţiei numai cu
ocazia unei cercetări locale, potrivit art.102 C.P.P.
Timpul de efectuare a percheziției domiciliare, precum şi ridicarea de obiecte şi
înscrisuri de către organele de cercetare penală este între orele 06-20, iar celelalte ore
numai în caz de infracţiune flagranta, sau când ercheziția urmează a se efectua într-un
local public. Percheziția începută între orele 06-20 poate continua şi în cursul nopţii
(art. 103 C.P.P.).
După cum se subliniază în literatura de specialitate persoanele şi obiectele căutate
prin percheziţie pot fi clasificate, indiferent de natura infracţiunii, în câteva mari
categorii:
– obiecte care provin din infracţiune(bunurile sustrase, falsurile,banii şi obiectele
primite sau rezultate din infractiune,ş.a.)
– mijloace sau instrumentele destinate săvârşirii infracţiunii(arme, instrumente de
spargere, materiale necesare falsificării de valori,etc.)
– obiecte care conţin sau poartă urmele infracţiunii (îmbrăcămintea pătată de
sânge, scrisorile de ameninţare, înscrisuri falsificate,etc.)
– obiectele sau înscrisurile care nu sunt deţinute în mod legal sau a căror cantitate
depăşesc limita admisă, ori cele interzise la detinere(arme, munitii, stupefiante,),
– persoanele care se sustrag de la urmărirea penală sau de la executarea pedepsei,
precum şi cadavrele unor persoane dispărute,
– oricare alte obiecte sau înscrisuri de natură să servească la stabilirea faptelor şi
împrejurărilor unor cauze, inclusiv la identificarea infractorului.

PREGĂTIREA PERCHEZIȚIEI

Stabilirea obiectivelor percheziţiei

Determinarea cu precizie a scopului percheziției se face în funcţie de infracţiunea
cercetată (omor,talharie,furt, înşelăciune,trafic de droguri,etc.)ceea ce presupune ca
organul judiciar să aibă o reprezentare suficient de clară asupra naturii obiectelor sau
înscrisurilor căutate, a orice poate reprezenta produs al faptelor investigate, ori care să
fi fost folosit la săvârşirea acesteia.
O percheziţie devine oportună numai în momentul în care există presupuneri
întemeiate că, într-un anumit loc, sau asupra unei persoane, se vor găsi obiecte având
legătură cu faptele sau împrejurările cauzei cercetare. Neglijarea acestui aspect are,
deoseori, consecinţe destul de grave :
– pe de o parte, o percheziţie efectuată la”noroc” poate pune în gardă pe cei
implicaţi în săvârşirea infracţiunii;
– pe de altă parte, o percheziţie nejustificată poate fi interpretată ca o încălcare a
unor drepturi constituţionale, cum sunt înviolabilitatea persoanei şi a domiciliului,
deci o încălcare a libertăţilor si a drepturilor omului.
În formarea imaginii despre obiectele căutate, organul judiciar este obligat să ţină
seama, pe cât este cu putinţă, de caracteristicile lor generale (formă, dimensiune,
strucura) de valoare şi mai ales, de posibilitatea de ascundere, de distrugere rapidă, de
fragmentare, etc.
Există, totusi şi împrejurări în care obiectele căutate nu sunt cunoscute cu
exactitate. De pildă, într-un trafic de stupefiante, anchetatorul nu se poate aştepta să
descopere numai droguri, ci şi arme, paşapoarte false,etc.
Cunoaşterea locului percheziţiei
În cazul locurilor închise, interesează adresa exactă (strada, nr., scara, etajul,
apartamentul) particularităţile de construcţie, dispunerea şi destinaţia încăperilor, a
dependinţelor, eventualele modificări sau amenajări făcute pe parcurs de locatari,
amplasamentul uşilor, ferestrelor, posibilităţile de intrare sau ieşire (caile de acces),
altele decât cele obişnuite, persoanele care domiciliază sau locuiesc temporar la adresa
respectivă, vizitatorii frecvenţi, vecinii, nr. de telefon şi altele. În cazul unei posibile
percheziții în magazii, piviniţe, garaje, etc., se impune cu aceeaşi necesitate
cunoaşterea lor amănunţită. Un fapt deosebit de important este cunoasterea spatiilor
folosite in comun cu alte persoane.
În cazul locurilor deschise, interesează: dispunerea, suprafaţa, particularităţile
topografice ale solului şi vegetaţiei, eventualele construcţii aflate pe acest loc,
destinaţia şi caracteristicile lor interioare, drumurile şi căile de acces, modalitatea de
delimitare (grad de scândură, sărmă, beton,etc.) locurile sau grădinile cu care se
învecinează persoanele cărora le aparţin, folosesc sau îngrijesc locurile respective ş.a.
Cunoaşterea persoanelor percheziţionate
Cunoaşterea persoanelor la care urmează să se efectueze perchezi- ţia şi în
legătură cu care există indicii temeinice de participare la activitatea infracţională este
un alt aspect important ce trebuie avut în vedere în cadrul pregătirii percheziției. De
regulă, cunoaşterea se referă la personalitatea,la gradul de cultură, profesiunea şi
funcţia exercitată, viaţa de familie, raporturile cu vecinii, relaţiile pe care le întreţine
cu diverse alte persoane,îndeosebi prietenii mai apropiaţi, pasiunile,muncile din
gospodărie pe care se pricepe să le facă, alte activităţi pe care le desfăşoară în calitate
de amatori(mecanică,fotografiere,înregistrări muzicale,etc.),fără ca aceasta să fie
interpretată drept o imixtiune în viaţa intimă a persoanei.
Trebuie cunoscute, de asemenea şi persoanele care locuiesc cu cel care va fi
percheziţionat, indiferent de faptul dacă acestea sunt membrii de familie sau chiriaşi,
precum şi rudele cu care întreţin relaţii strânse şi pe care le frecventează
mai des.Acest lucru se impune cu atât mai mult în ipoteza existenţei unor presupuneri
întemeiate că obiectele căutate pot fi ascunse la rudele sau prietenii mai apropiaţi.
 Stabilirea momentului efectuării percheziției
Prin specificul său, percheziția este un act cu caracter inopinat ce trebuie efectuat,
de regulă, cu maximă operativitate.
În consecinţă, alegerea momentului propice percheziției, se face în funcţie de
particularităţile fiecărui caz în parte, de necesitatea efectuării ei în mod inopinat, cât
mai operativ şi în condiţii de natură să asigure descoperirea obiectelor sau mijloacelor
materiale de probă pe care anchetatorul se aşteaptă să le descopere.
Pregătirea mijloacelor tehnice necesare efectuării percheziției
Pentru efectuarea percheziției se apelează, de regulă, la aceleaşi mijloace tehnico-
ştiinţifice folosite în cercetarea la faţa locului, majoritatea dintre ele găsindu-se în
trusele criminalistice universale sau în dotarea laboratoarelor criminalistice mobile.
Sunt necesare surse de iluminare, truse de chei pentru deschiderea uşilor, diverse
unelte (ciocan,pantent,şurubelniţă,leviere, lopată, târnăcop, etc.).
Pentru descoperirea obiectelor ascunse este nevoie de sonde metalice,
stetoscoape, de sonde electromagnetice sau de magneţi puternici, utilizaţi pentru
scoaterea obiectelor metalice din fântâni, ape, curgătoare, bălţi, latrine, etc.
Se apelează, totodată, la diferite tipuri de detectoare, cum sunt, de pildă, cele de
metale, cadavre, detectoarele cu ultraviolete. La nevoie, se poate apela la aparate
Roentgen portabile, utilizate în examinarea interiorului unor corpuri, la examinarea cu
ajutorul radiaţiilor gamma, dacă există indicii că obiectele au fost ascunse în elemente
de construcţii.Fireşte, în cadrul mijloacelor tehnice, va fi inclusă şi aparatura de
fotografiat, filmare şi înregistrare videomagnetică.
Formarea echipei care va efectua percheziția
Organul judiciar care efectuează şi conduce percheziția, în funcţie de gradul de
dificultate al acesteia, de mărimea locurilor sau terenurilor percheziţionate, va trebui
să formeze o echipă dintr-un număr suficient de persoane care să-l ajute la căutarea
obiectelor sau înscrisurilor, precum şi în asigurarea pazei locului percheziţionat.
După natura cauzei o impune, în echipă vor fi incluşi specialişti din diverse
domenii (construcţii, electricitate, mecanică, petrochimie, etc.)
În ipoteza căutării de obiecte sau înscrisuri considerate secrete de stat, precum şi
a percheziţionării unor locuri supuse unui regim special,  trebuie să se aibă în vedere
includerea în echipa de percheziţie, numai a persoanelor care au acces în astfel de
locuri, la datele secrete,cu respectarea stricta a regulilor de confidentialitate.
Potrivit prevederilor art.104 C.p.p., perecheziţia se efectuează în prezenţa unor
martori asistenţi, care trebuie selecţionaţi numai dintre persoanele care nu au nici o
legătură cu cei implicaţi în săvârşirea infracţiunii şi nici un interes în cauză. Este
contraindicat să se procedeze la alegerea martorilor asistenţi dintre persoanele care se
găsesc întâmplător la faţa locului, mai ales că acestea pot fi chiar complici ai autorului
infracţiunii.
La percheziţie va fi adusă şi persoana la care se efectuează percheziția, chiar dacă
este reţinută sau arestată. Dacă acest lucru nu este posibil, percheziția domiciliară, ca
şi ridicarea de obiecte sau înscrisuri se face în prezenţa unui reprezentant ori a unui
membru al familiei, iar în lipsa acestora, a unui vecin, având capacitatea de
exerciţiu(art.104 C.p.p.,alin.4). În prezent, la efectuarea percheziției poate participa şi
aparatorul ales de învinuit sau de inculpat. Este interzisă efectuarea în același timp a
unor acte de procedură cu înv./inc. reținut sau arestat în aceeași cauză, care prin natura
lor l-ar împiedica să participe la percheziție.

REGULI TACTICE DE EFECTUARE A PERCHEZIȚIEI

 Faţă de importanţa percheziției pentru aflarea adevărului, este evidentă
necesitatea urmăririi de către organul judiciar a unei conduite tactice, potrivit unor
reguli generale, comune tuturor acestor acte procedurale:
a) Examinarea minuţioasă şi observarea permanentă
b) Menţinerea stabilităţii atenţiei
c) Adaptarea rapidă la situaţii concrete întâlnite la faţa locului, dublate de
mobilitatea gândirii în interpretarea datelor obţinute pe parcursul perche- ziţiei.
d) Percheziția necesită multă perseverenţă, calm şi răbdare
Psihologia persoanei percheziţionate oferă elemente deosebit de semnificative
pentru orientarea cercetării, elemente pe care organul judiciar trebuie să le aibă în
permanenţă în vedere, întrucât, dacă sunt valorificate cu pricepere, pot contribui direct
la reuşita percheziției.
Principalele manifestări somatice şi viscerale determinate de stările de tensiune
psihică, manifestări ce pot fi sesizate direct de către cel care face percheziția sunt 
următoarele.
-Dereglarea respiraţiei şi a emisiei vocale, de răguşirea însoţită de scăderea
salivaţiei, de mişcarea neregulată a”mărului lui Adam”.
-Modificarea activităţii cardiovasculare, manifestată printre altele prin
congestionare sau paloare, tipice emoţiei.
-Crisparea, schimbarea expresiei normale a feţei, efectuarea de mişcări, de gesturi
sau acţiuni nefireşti.
-Modificarea timpului de reacție, individul răspunzând cu întârziere iar alteori
precipitat la întrebările care au încărcătură afectogenă.
Asemenea manifestări diferă de la individ la individ, ceea ce justifică cu atât mai
mult, cunoaşterea sa încă înaintea percheziției.
Sunt persoane care afişează mult calm şi indiferenţă, până în momentul în care
organul de urmărire penală se apropie de locul de ascundere a corpului delict, când
încep să se agite, să vorbească inutil şi să atragă atenţia în altă parte. Alte persoane
reacţionează invers, fiind volubile şi aparent destinse, până în momentul critic, când
devin brusc tăcute.
Unii protestează sau susţin că percheziția nu are rost, ei fiind nişte oameni
cinstiţi, onorabili, susţinere ce se pot amplifica pe măsură ce anchetatorul se apropie
de locul în care se găsesc obiectele sau înscrisurile căutate. Protestele fac referire
frecventă la”încălcarea drepturilor omului” cunoscându-se sensibilitatea unor
anchetatori la asemenea argument.
Deplasarea şi intrarea la locul percheziției
Deplasarea la locul percheziției trebuie pregătită cu multă atenţie pentru a se
asigura caracterul inopinat al acţiunii, astfel încât persoana percheziţionată să fie
abordată prin surprindere, fără a i se da timp să înlăture obiectele sau înscrisurile
vizate de către organul judiciar, ori să dispară de la domiciliu.
Maşina cu care se deplasează membrii echipei nu va fi oprită în dreptul intrării în
imobilul în care se va face percheziția, ci la o distanţă mai mare.
La perchezițiile efectuate în blocurile cu multe etaje, liftul va fi oprit cu un etaj
mai sus sau mai jos de palierul la care se află amplasat apartamentul, preferabil fiind
ca o parte din membrii echipei să vină pe scară, desigur în măsura posibilităţilor şi
fără a forma un grup compact.
Este de la sine înţeles că, înainte de pătrundere, vor fi luate măsurile necesare de
pază a intrărilor, de înlăturare a oricăror posibilităţi de părăsire a locului percheziției.
 Intrarea la locul percheziției se face potrivit particularităţilor fiecărui caz
în parte.De regulă, se sună sau se bate la uşă, membrii echipei aşezân- du-se astfel
încât prin vizor ori fereastră să nu fie observată decât o singură persoană.Dacă în casă
sau apartament locuiesc mai multe familii, este indi- cat să se sune la familia la care
nu se face percheziţie.
În împrejurările în care uşa nu va fi deschisă, datorită refuzului persoanei sau
faptul că nu este nimeni în casă, se procedează diversificat. Dacă organul judiciar nu
sesizează nici o mişcare în locuinţă, va trebui să se informeze la vecini dacă
persoanele căutate sunt sau nu în casă şi ce ştiu despre ele. Asemenea situaţii pot fi
evitate, prin obţinerea de date bine verificate cu privire la programul de activitate al
celor percheziţionaţi, asupra modului lor de viaţă.
În eventualitatea în care nu este nimeni în casă, se procedează la deschiderea uşii
în prezenţa unui reprezentant al persoanei percheziţionate,
a unui vecin având capacitatea de exerciţiu, a responsabilului asociatiei de
locatari sau a unui delegat al primăriei.
Dacă se constată că, totuşi, este cineva în locuinţă sau în încăpere, se va trece la
forţarea uşii, după ce în prealabil s-a atras atenţia asupra acestei măsuri, precum şi
asupra calităţii organului care efectuează perche- ziţia.
Raportat la cerinţa tactică a pătrunderii rapide la locul percheziției, a-preciem că
organul de urmărire penală este nevoit să se adapteze la fiecare caz în parte.În
situaţiile deosebite, când din datele existente la dosar sau din materialul informativ
obţinut în vederea pregătirii percheziției, rezultă că ne aflăm în faţa unor indivizi
periculoşi, a unor recidivişti, etc. se va proceda la pătrunderea forţată, fără întârziere,
la locul percheziției.
Întreaga operaţie de pătrundere la locul percheziției se face în pre- zenţa
martorilor asistenţi invitaţi să participe la efecturea percheziției.
Primele măsuri luate la locul percheziției
După intrarea la locul percheziției, cel care conduce echipa îşi va prezenta
legitimaţia şi sa prezinte autorizaţia dată de judecator (art.104 C.p.p.).
Înainte de începerea percheziției propriu-zise, se impune luarea unor măsuri cu
caracter preliminar, cum sunt :
– inspectarea rapidă, a întregului loc percheziţionat, îndeosebi a WC-urilor,
sobelor, maşinilor de gătit, tuburilor de aruncat gunoiul şi, în general, a oricărei
instalaţii ce ar putea fi folosită în vederea distrugerii obiectelor sau înscrisurilor
căutate,
– luarea măsurilor de contracarare a oricărei acţiuni violente, încercări de
sinucidere,
– strângerea tuturor persoanelor găsite la locul percheziției într-o singură încăpere
sau într-un spaţiu limitat, inclusiv a celor care dorm, în afara copiilor mici si a
bolnavilor,
Persoanele întâlnite la locul supus percheziției domiciliare vor fi legitimate şi
întrebate în ce calitate sau scop se află în acel loc.  Într-un mod asemănător se
procedează şi cu persoanele care vin după începerea percheziției.
În funcţie de natura faptei, ca şi de particularităţile obiectelor căutate, se poate
recurge la o percheziţie corporală a persoanelor găsite la locul percheziţiei.
– studierea atentă şi familiarizarea cu locul ce va fi percheziţionat
– organizarea percheziției propriu-zise
În cadrul primelor măsuri luate după intrarea la faţa locului, dacă este cazul, vor
fi completate măsurile destinate blocării intrărilor şi ieşirilor. De asemenea, vor fi
puse sub control alte posibilităţi de comunicare cu exteriorul, cum ar fi, de pildă,
telefonul, soneriile, interfoanele, eventualele statii radio.
Reguli tactice aplicate în efectuarea percheziției propriu-zise
Reguli de bază ale percheziției domiciliare :
– Percheziția se efectuează cu minuţiozitate
– Percheziția se desfăşoară metodic, sistematic
– va fi observat în permanenţă comportamentul persoanei percheziţionate
– Percheziția trebuie efectuată în strictă conformitate cu prevederile legii
Șeful echipei de percheziție va impune o atmosferă de calm, de obiectivitate,
dirijând cu competenţă activitatea membrilor echipei, pentru evitarea unor atitudini
sau operaţii abuzive, de genul intimidării persoanelor percheziţionate, al distrugerii şi
degradării unor obiecte, răvăşirii inutile a încăperii.
Ridicarea obiectelor descoperite cu ocazia percheziției, se face po- trivit
prevederilor art.105 C.p.p. şiart.109 C.p.p.
O problemă importantă rămâne totuşi, determinarea exactă a criteriilor după care
se stabileşte”legătura cu fapta”, astfel încât să nu fie întârziate cercetările. Fără a ne
opri asupra obiectelor mijloc sau produs al infracţiunii, referitor la care nu se poate
face nici o discuţie, considerăm că,în această categorie mai pot fi incluse (în anumite
limite) şi alte obiecte. Avem în vedere, îndeosebi, obiectele ce pot oferi indicii cu
privire la circumstanţele în care a fost pregătită şi săvârşită infracţiunea şi la
persoanele care au participat sau cunosc ceva despre faptă. De pildă, pot fi ridicate
agende de telefon, fotografii, desene, însemnări, corespondenţă ş.a.
În cazul perchezițiilor efectuate în locuri închise, se cercetează elementele de
construcție ale clădirii, ale încăperilor și dependințelor, cum sunt zidurile, pardoselile,
plafoanele, scările, instalațiile sanitare, precum și obiectele aflate în încăperi, obiecte
în care pot fi amenajate ascunzători.
Cercetarea cladirii si a elementelor de constructie presupune verificarea
cladirii in ansamblul sau, precum si a fiecarei incaperi sau dependinte in parte.
Cercetarea clădirii, în ansamblul său, este destinată descoperirii unor eventuale
ascunzători facute prinmodificarea constructiei. Pe aceasta se vor examina comparativ
suprafețele interioare și exterioare, stabilite prin măsurarea lungimii din interior și din
exterior a zidurilor, a grosimii acestora și a unghiurilor pe care le fac între ele.
Examinarea va începe cu subsolul clădirii, cu pivnițele sau cu dependințele și se va
termina cu podul sau terasa clădirii.
Cercetarea zidurilor sau a pereților începe prin măsurarea dimensiunilor lor
(lungime, lățime, înălțime), pentru a se constata dacă sunt sau nu uniforme ori
corespunzătoare cu planul clădirii. În general, sunt mai rare cazurile în care se
construiește un zid nou sau se dubleaza unul vechi pentru amenajarea unei
ascunzători, aspect ce nu trebuie, totuși, pierdut din vedere, în practica întâlnindu-se și
asemenea cazuri.
Frecvent, însă, se procedează la practicarea de ascunzători în pereți.          
Descopererirea niselor de acest gen este posibilă prin ciocănirea pereților, sunetul lor
fiind mai infundat în dreptul nisei, „neajuns” pe care infractorii mai versați încearcă
să-l înlăture, introducând diverse materiale, mai ales nisip în ascunzătoare. Totodată,
se va examina tencuiala, zugraveala și tapetul. Diferența de vechime sau nuanța a
tencuielii, zugravelii sau vopselii este vizibilă atât cu ochiul liber, cât și cu ajutorul
lămpii cu ultraviolete, datorită fluorescentei diferite a straturilor de vopsea. Pereții
tapetați se verifică prin pipărire și prin examinarea modului de îmbinare a marginilor
fasiilor de tapet.
 Cercetarea altor elemente de constructie. Cu ocazia verificarii zidurilor se
cerceteaza si pervazurile de la usi sau ferestre, precum si gurile de aerisire, debaralele,
folosite frecvent ca ascunzatori. De pildă, un infractor a ascuns doua pistoale si câteva
grenade între o nisă, practicatăîn zidul de la debara. Datorita calității proaste a
mortarului și a varului, acesta a crapat într-o manieră în care se putea vedea conturul
ascunzatorii.
Cercetarea pardoselii ori a planșeelor se face în funcție de specificul lor. De
exemplu, în cazul pardoselilor de pamânt bătătorit (pivnița, poduri, magazii, bucătării
de vară s.a.) în care se sapă gropi pentru ascunderea obiectelor, cadavrelor sau a
persoanelor care se sustrag urmaririi penale, este posibilă descoperirea lor prin
examinarea gradului de afânare a pamântului. În acest scop, se vor face sondaje cu
vergelele metalice, se va ciocăni pardoseala ori se vor face sondaje cu vergele
metalice, se va ciocăni pardoseala ori se va turna apă, care de regulă este absorbită
mai repede în dreptul gropii.
Cercetarea scărilor se raportează la tipul de material din care sunt construite
(lemn, ciment, cărămidă, metal). Examinarea se apropie, ca modalitate, cu cercetarea
pardoselilor, verificandu-se treptele, balustradele, îndeosebi cele din tuburi de metal
sau din lemn.
Cercetarea instalațiilor sanitare, încălzire și iluminare, se face cu multă atenție,
întrucât sunt frecvent folosite pentru ascunderea unor obiecte cu volum mic, de genul
bijuteriilor, valutei, înscrisurilor falsificate, stupefiantelor etc. La WC-urile moderne,
se va examina amănunțit rezervorul de apă și interiorul scaunului.
Sobele pot fi „ascunzatori” ideale, îndeosebi cele de teracotă, ele putând servi la
ascunderea unor obiecte chiar în interior, dacă aceste obiecte sunt rezistente la căldură.
În același scop sunt folosite și coșurile, în interiorul cărora sunt atârnate obiectele
căutate.
În fine, din cercetarea clădirilor nu vor fi omise burlanele de scurgere a apei,
lucarnele, stucaturile, diversele ornamente.
Cercetarea mobilierului și a obiectelor din interiorul încăperilor este o operație
migaloasă, care necesită multă atenție și răbdare din partea celui care o efectueaza. O
enumerare a obiectelor ce pot fi găsite în interiorul unei încăperi, este dificil de
realizat. De aceea, ne vom limita numai la acelea care trebuie verificate cu ocazia
percheziției.
Mobila, în special cea din lemn, va fi verificată piesa cu piesa, dată fiind
posibilitatea improvizării de ascunzători, prin găurirea lemnului sau prin dublarea
pereților ori fundurilor sertarelor, ale lăzilor de studio, șifonierelor  s.a. aceeași atenție
se va acorda mobilelor tapitate, somierelor, canapelelor, fotoliilor care trebuie sondate
cu vergele metalice subțiri, pipăite sau desfăcute, pe o porțiune care să permită
introducerea mâinii. Tablourile, stampele, icoanele, diversele decorațiuni de interior
fixate în perete, permit acsunderea în spatele lor a înscrisurilor, a valutei, a altor
obiecte subțiri, deci trebuie verificate cu aceeași atenție. Deasemenea, statuetele,
vasele de ceramică, bibelourile, veiozele, sunt drept ascunzători.
Cărțile, albumele vor fi cercetate bucată cu bucată, în ele, ascunzându-se nu
numai bani și înscrisuri, ci și arme, bijuterii, în care scop sunt decupate în interior
găuri corespunzătoare formei și mărimii obiectelor de volum mic, însă de mare
valoare.
Vasele și borcanele cu alimente conservate (murături, dulceața, compot, untura,
diverse mancăruri) sunt deseori folosite pentru ascunderea monezilor de aur si
pietrelor prețioase.
 Percheziția efectuatăîin autoturisme este asimilată locurilor închise, deși prezintă
câteva particularități, firești prin natura lor constructivă. Ca urmare, percheziția unui
autoturism sau a altui mijloc de transport, va fi efectuată de persoane ce dispun de
cunostințe în acest domeniu, uneori fiind nevoie de sprijinul specialistilor în mecanica
auto. Printre locurile utilizate frecvent ca ascunzători pentru obiecte de genul
bijuteriilor, armelor, stupefiantelor, obiectelor de artă sau cult, se numără tapiseria
scaunelor, a banchetelor și portierelor, rezervorul de benzină, elementele de caroserie,
camerele roților, radiatoarele, farurile, etc.
Fixarea rezultatelor percheziției.
Potrivit prevederilor art.108 C.p.p.despre efectuarea percheziției, ca şi despre
ridicarea de obiecte sau de înscrisuri, se întocmeşte un proces-verbal. Alături de
procesul-verbal, ca mijloace tehnice auxiliare de fixare a rezultatelor percheziției, se
mai foloseşte fotografierea, filmarea şi, atunci când este necesar, se execută schiţe sau
desene ale locului percheziției.
Procesul verbal este principalul mijloc de consemnare a rezultatelor unei
percheziții. El va trebui să cuprindă, în primul rând, menţiunile prev. de art.91 C.p.p.
cum sunt: data şi locul de încheiere, numele şi calitatea celui care îl încheie, datele de
identificare ale martorilor asistenţi şi ale persoa- nelor la care se referă procesul-
verbal, descrierea celor constatate şi a măsurilor luate,etc. De asemenea, procesul
verbal va mai trebui să cuprindă în plus, menţiunea referitoare la locul, timpul şi
condiţiile în care au fost descoperite şi ridicate obiectele şi înscrisurile, enumerarea şi
des- crierea lor amănunţită, pentru a putea fi recunoscute. Totodată se vor face
menţiuni despre obiectele care nu au fost ridicate, precum şi despre acelea care au fost
lăsate în păstrare (art.108 C.p.p., alin.2 şi 3).
Cu privire la modul de redactare a procesului-verbal, dat fiind calitatea sa de
mijloc de probă, atragem atenţia asupra necesităţii consemnării cât mai exacte, clare şi
precise a celor constatate din momen- tul pătrunderii la locul percheziției şi până la
terminarea acesteia.
Descrierea obiectivelor şi înscrisurilor descoperite, a ascunzătorilor sau locurilor
în care au fost găsite, trebuie să se facă riguros exact, fără a se omite nici o
caracteristică generală sau particulară (dimensiune,formă, culoare, marcă, serie, urme
specifice de folosire, etc.). Necesitatea descrierii amănunţite a acestor caracteristici
este dovedită în practică, unii învinu-iţi sau inculpaţi susţinând, ulterior că obiectivele
au fost introduse la locul percheziției fără ştirea lor. Astfel, cu ocazia unei percheziții,
a fost descoperit un plic cu droguri, ascuns în cutia de scrisori fixată la uşa de la
intrare în locuinţă. În instanţă, inculpatul a încercat să susţină că plicul a fost introdus
de o persoană străină, ca să-l compromită.
Procesul- verbal de percheziţie se face în mai multe exemplare,o copie a acestuia
lăsându-se persoanei la care s-a făcut Percheziția, ori reprezentantului acesteia, a unui
membru al familiei, celor cu care locuieşte sau unui vecin şi, dacă este cazul,
custodelui.
Fixarea prin fotografiere este un procedeu tehnic deosebit de valoros nu atât prin
caracterul său ilustrativ, ci mai ales prin obiectivitatea şi precizia cu care sunt redate
caracteristicile obiectelor, precum şi a ascun- zătorilor în care au fost descoperite.
Desenul-schiţă va cuprinde locul percheziției, în întregime, indicându-se punctele
în care au fost descoperite obiectele sau înscrisurile, într-o manniere asemănătoare
schiţei efectuate cu ocazia cercetării la faţa locului.

PERCHEZIȚIA CORPORALA
 Percheziția corporală, după cum se cunoaște, este destinată căutării de obiecte și
de înscrisuri aflate asupra unei persoane. Potrivit prevederilor art. 106. C pr.pen., ea se
efectuează de catre organul judiciar care a dispus-o, cu respectarea
dispozitiilor art.104 C.pr.pen. alin.1 sau de persoana desemnată de acest organ.
Percheziția  corporală se face numai de către o persoană de același sex cu persoana
percheziționată. Ea are un caracter distinct, efectuându-se în multe împrejurări, separat
de alte acte procedurale, însă este făcută frecvent și cu ocazia percheziției domiciliare
sau a arestării. Percheziția corporală, în calitatea sa de act de urmarire penală, nu
trebuie confundată cu acte cum ar fi, de exemplu, controlul vamal efectuat la punctele
de trecere a  frontierei de stat ori în locurile supuse unui regim special.
Datorită particularităților, ca și metodele de efectuare, din punct de vedere tactic
criminalistic, percheziția persoanei este împărțită, convențional, în percheziția
îmbrăcămintei și percheziția corpului.
Percheziția preliminară sumară este destinată preîntâmpinării unei acțiuni
violente a persoanei percheziționate ceea ce presupune, în primul rând, dezarmarea
acesteia, respectiv verificarea imprejurării dacă are sau nu asupra sa o armă albă sau
de foc, precum și orice alte obiecte sau substanțe ce ar putea pune în pericol organul
judiciar, permițând celui percheziționat să fugă.
Tactic, trebuie sa se procedeze astfel încat persoana sa fie pusă în imposibilitatea
de a reacționa. Pentru aceasta, cel percheziționat va fi așezat cu fața la perete, la o
distanță de cel puțin un metru, în funcție de înălțimea sa. În continuare, i se cere să
ridice mâinile deasupra capului, să se sprijine de perete și să desfacă picioarele.
Se cercetează, pe rând, partea dreaptă și stângă a corpului, organul de urmărire
penală, așezându-se într-o poziție laterală și punând un picior în fața piciorului din
partea corpului cercetată. Acest procedeu permite dezechilibrarea rapidă a celui
percheziționat, în ipoteza unei încărcări de atac. În cazul infractorilor periculoși,
cunoscuți sau bănuiți ca pot reacționa violent, percheziția se va face cu o singură
mâna, în mână cealaltă fiind ținută arma.
Percheziția amănunțită se efectuează de sus în jos, începând cu obiectele de pe
cap (pălarie, căciulă, șapcă). În continuare, se cercetează spatele, porțiunile de sub
brațe, mâinile de la umăr până la degete, pieptul. Vor fi verificate picioarele prin
interior și exterior, până la gleznă, precum și manșetele pantalonilor, ciorapii (în care
deseori se introduc obiecte mici, bani, cutițe etc.), iar la urmă pantofii. Cercetarea se
face și prin palpare fermă, prin strângerea porțiunilor de îmbrăcăminte mai groasă
(umeri, revere, masete) întrucșt, la o simplă pipăire, obiectele subțiri inclusiv metalice,
pot trece deseori nesesizate. Deasemenea, vor fi golite toate buzunarele, verificandu-
se dacă îmbrăcămintea nu are și buzunare secrete, organul de urmărire penală ridicând
nu numai eventuale arme descoperite, ci și obiectele sau înscrisurile găsite, în acest
mod, evitându-se o posibilă încercare de aruncare a lor.
Percheziția obiectelor de îmbrăcăminte presupune verificarea în parte a fiecărei
piese din care este formată, a lenjeriei și a încălțămintei, la nevoie, acestea putând fi
scoase de pe corpul persoanei. Dezbrăcarea este necesară atât pentru faptul că permite
o verificare minuțioasă a îmbrăcămintei cât și pentru posibilitatea percheziționării
separate a corpului. Cu ocazia dezbrăcării este posibilă, totodată, descoperirea
eventualelor obiecte atârnate sau înfășurate în jurul corpului. La îmbrăcăminte se
verifică captușeala, cusăturile, buzunarele, gulerele, vatelina de la umeri, țesăturile
interioare de la piept, de care pot fi lipite înscrisurile, valuta etc., greu de sesizat la o
simpla pipăire. Dacă se consideră necesar, îmbrăcămintea poate fi descusută, atât cât
să permită verificarea interioară. La încalțăminte se verifică captușeala, brațurile,
talpa, tocurile ce pot fi transformate în ascunzători de obiecte mici, în special bijuterii
sau valută. Aceeași atenție va fi acordată obiectelor aflate curent asupra unei persoane:
portomenee, curele de pantofi, ceasuri, brichete, tabachere, agende, tocuri de ochelari,
diverse articole de papetărie, podoabă etc.
Servietele, poșetele, geamăntanele s.a., vor fi cercetate amănunțit, atât ele ca
atare (interesând captușeala, manerele, eventuale funduri duble, ornamentele), cât și
conținutul lor care este deosebit de divers. Și în acest caz, posibilitățile de ascundere
sunt nenumărate. De pildă, frecvent sunt utilizate ca ascunzători tuburile de pastă de
dinți sau ras, obiectele de cosmetică din trusele de machiaj, de barbierit, spray-urile,
cutiile cu medicamente, instrumente muzicale, umbrele, bastoane etc.
Percheziția corpului ca atare se efectuează, după cum am menționat, de către o
persoană de același sex cu persoana percheziționată, la nevoie, apelându-se la sprijinul
medicului. Principala modalitate de ascundere o reprezintă introducerea obiectelor în
orificiile naturale, iar câteodată, chiar înghitirea obiectelor, mai ales dacă pot fi
eliminate cu ușurință, față de aceste modalități, se va cere medicului, să verifice, în
primul rând, orificiile naturale, iar după acceea se va recurge la examenul radiologic.
Totdată, vor fi cercetate și protezele de mâini, de picioare, inclusiv cele dentare,
alte dispozitive sau aparate medicale, aflate asupra persoanei (corsete, centuri pentru
hernie, aparate auditive etc.)
Precizăm că și animalele de apartament (câini, pisici) care însoțesc persoanele
percheziționate trebuie să li se facăun control, daca este cazul, indici ca ar putea fi
folosite în scop criminal, întrucat acestea pot fi folosite pentru ascunderea de obiecte,
recurgandu-se inclusiv la operații de introducere sub piele a înscrisurilor sau
obiectelor plate, de mărime mică.
Consemnarea rezultatelor percheziției persoanei se face potrivit regulilor mai
sus, atât prin procesul-verbal, cât si prin fixarea lor cu ajutorul fotografiei sau
inregistrării video. Ele vor fi insoțite și de o declarație luată imediat persoanei.