Violenta in familie – analiza penala a infractiunii

Violenţa în familie este o infracțiune reglementată de art. 201-1 din Codul penal al Republicii
Moldova în felul urmator:
Textul art. 201-1 violenta in familie
Alin. (1) Acţiunea sau inacţiunea intenţionată comisă de un membru al familiei în privinţa altui
membru al familiei, manifestată prin:
a)      maltratare, alte acţiuni violente, soldate cu vătămare uşoară a integrităţii corporale sau a
sănătăţii;
b)      izolare, intimidare în scop de impunere a voinţei sau a controlului personal asupra victimei;
c)      privarea de mijloace economice, inclusiv lipsirea de mijloace de existenţă primară,
neglijare, dacă au provocat victimei vătămare uşoară a integrității corporale sau a sănătăţii,
se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 180 de ore sau cu
închisoare de pînă la 3 ani.
Alin. (2) Faptele prevăzute la alin. (1):
a)      săvîrşite asupra a doi sau a mai multor membri ai familiei;
b)      săvîrşite în legătură cu solicitarea sau aplicarea măsurilor de protecţie;
c)      care au provocat vătămarea medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii,
se pedepsesc cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore sau cu
închisoare de la 1 la 6 ani.
Alin. (3) Faptele prevăzute la alin. (1) și (2) care:
a)      au cauzat vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
b)      au determinat la sinucidere sau la tentativă de sinucidere
se pedepsesc cu închisoare de la 6 la 12 ani.
Alin. (4) Faptele prevăzute la alin. (1) sau (2) care au cauzat vătămarea gravă a integrităţii
corporale sau a sănătăţii soldată cu decesul victimei, se pedepsesc cu închisoare de la 12 la 15
ani.
În analiza oricărei infracțiuni, trebuie sa co-existe 4 elemente ale infracțiunii, și anume:
1.      Obiectul
2.      Latura obiectiva
3.      Subiectul
4.      Latura subiectiva
Obiectul infractiunii de violenta in familie
Obiectul juridic generic al infracţiunilor asupra familiei și a minorilor îl constituie relaţiile
sociale cu privire la convieţuirea în cadrul familiei și dezvoltarea minorului. Obiectul juridic
secundar se deosebește in funcție de litera sau alineatul articolului. Așadar, pentru alineatul 1 al
acestui articol, obiectul juridic secundar îl constiuie relațiile sociale cu privire la integritatea
corporală, sănătatea, integritatea fizică sau psihică, onoarea și deminitatea persoanei, substanța,
integritatea sau potențialul de utilizare a bunurilor ori posesia asupra bunurilor.
La rîndul său pentru alineatele 2 și 3, obiectul juridic secundar îl constituie relațiile cu privire la
sănătatea persoanei (lit. b) alin. 2 și lit. a) alin, 3 art. 201-1 Codului penal al RM) sau la viața
persoanei (lit. b) alin. 3 și alin. 4 art. 201-1 Codului penal al RM).
Ținem să precizăm că integritatea fizică sau psihică a persoanei presupune obligația negativă a
tuturor celorlalți de a nu-i cauza suferințe fizice sau psihice. Nu trebuie confundate noțiunile de
„integritate corporală”, „sănătate”, „libertate psihică (morală)” pe de o parte, și noțiunea de
„integritate fizică sau psihică” pe de altă parte.
Integritatea corporală este lezată ca urmare a producerii leziunilor corporale (fără cauzarea
prejudiciului sănătății). Sănătatea este lezată ca urmare a cauzării vătămării intenționate ușoare a
integrității corporale sau a sănătății.
Libertatea psihică (morală) suferă atingere în urma aplicării violenței psihice. În opoziție,
integritatea fizică sau psihică este lezată ca urmare a producerii suferințelor fizice sau psihice.
În cazul în care a fost supus atentării un alt obiect juridic special care nu este acoperit de
protecţia juridico-penală corespunzătoare, cele săvârşite urmează a fi calificate prin concurs cu
articolele ce prevăd răspunderea penală pentru atentarea la asemenea valori şi relaţii sociale,
spre  exemplu, în cazul unor fapte infracţionale prevăzute de art.145, 151, 152, 164, 1641 , 166,
171, 172, 197 etc.
Obiectul material al infracțiunii violenta in familie prevăzute la art. 201-1 Codului penal al RM
îl reprezintă corpul persoanei (în acele cazuri cînd săvîrșirea infracțiunii presupune influențarea
nemijlocită infracțională asupra corpului victimei). De asemenea, ca obiect material al
infracțiunii în cauză, pot apărea bunurile mobile sau imobile aparținînd victimei, care sunt
sustrase, distruse, deteriorate etc.
Latura obiectiva a infractiunii de violenta in familie
Latura obiectivă a infracţiunii violența în familie se referă la totalitatea cerinţelor şi condiţiilor
privitoare la existenţa faptei penale ca act extern de conduită ilicită ca exprimare obiectivă
(fizică) a ilicitului penal.
Infracțiunea de violență în familie este o infracțiune materială. Ea se consideră consumată pentru
art. 2011 alin. 1, după caz, din momentul producerii:
1)      suferinței fizice
2)      vătămării ușoare a integrității corporale sau sănătății
3)      suferinței psihice
4)      prejudiciu moral sau material.
În cazul infracțiunilor stabilite în alin. 2, 3 și 4 al art. 201-1 Codului penal al RM, latura
obiectivă are următoarea structură:
1)      fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea sau inacțiunea manifestată fizic sau verbal;
2)      urmările prejudiciabile care se exprimă, după caz, în vătămare medie a integrității
corporale sau a sănătății, vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății, sinuciderea sau
tentativa de sinucidere, deces;
3)      legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciailă și urmările prejudiciabil.
Art. 2 din Legea Republicii Moldova Nr. 45 din 01.03.2007 cu privire la prevenirea şi
combaterea violenţei în familie, acțiunea sau inacțiunea prejudiciabilă în contextul art. 2011
Codului penal al RM, cunoaște următoarele modalități faptice de realizare:
·         violenţă în familie,
·         violenţă fizică,
·         violenţă sexuală,
·         violenţă psihologică,
·         violenţă spirituală și
·         violenţă economică.
Subiectul infractiunii de violenta in familie
Subiectul infracțiunii rezultă însăși din descrierea articolului 201-1 din Codului penal al
RM violenţa în familie care se manifestă prin acţiunea sau inacţiunea intenţionată, manifestată
fizic sau verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei.
Totuși în cazul dat legislația penală intră puțin în contradicție cu legislația civilă, deoarece
conform legislației penale, subiect al infracțiunii este membrul de familie care are împlinit 16
ani, iar legea civilă stabilește vîrsta minimă de 18 ani, stabilind și o excepție de vîrstă doar în
anumite cazuri, dar nu mai puțin de 16 ani de exemplu în cazul încheierii căsătoriei, dobîndirii
capacității de muncă la 16 ani și obținerea calității de memru al cooperativei.
Chiar și așa, considerăm că subiectul infracţiunilor contra familiei și minorilor (inclusiv subiectul
infracțiunii de violență în familie) este persoana fizică responsabilă, care la momentul săvârșirii
infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani, iar subiectul pasiv este victima infracțiunii respective.
Latura subiectiva a infractiunii de violenta in familie
Latura subiectiva a infracțiunii prevăzute la art. 201-1 Codului penal al RM cu
denumirea violența în familie se caracterizează prin vinovăție sub formă de intenție directă sau
indirectă. În acest sens, autorii Sergiu Brînza și Vitalie Stati menționează – ca și orice altă formă
de violență, violența în familie presupune manifestarea intenției în raport cu oricare dintre
urmările prejudiciabile pe care le implică.
Conform art. 17 Codului penal al RM, se consideră că infracţiunea a fost săvîrşită cu intenţie
dacă persoana care a săvîrşit-o îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau
inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, le-a dorit sau admitea, în mod conştient,
survenirea acestor urmări.
Delimitarea succinta a infractiunii de violenta in familie de alte infractiuni
În final o sa menționăm despre delimitarea anumitor litere sau alineate ale infracțiunii de
violență în familie de alte infracțiuni asemanatoare, doar lovirea unui membru de familie este și
o vătămare corporală, și de ce oare nu se cataloghează ca vărămare corporala, ci ca violență în
familie?
În acest sens, pentru nu exista anumite probleme legislative și practice, legiuitorul moldovean a
exclus anumite dispoziții din anumite articole pentru a nu crea probleme în calificarea acestei
infracțiuni, articole ca : lit.b) alin.(3) art.145; lit.a) alin.(2) art.150; lit.a) alin.(2) art.151; lit.c)
alin.(2) art.152, lit.a) alin.(2) art.154 Codului penal al RM, art. 153, art. 155 din Codul Penal al
RM.
Totuși aici iar apar unele semne de întrebare, și anume: dacă noțiunea de violență în familie
include și violența sexuală, atunci cum rămîne cu reglementările din art. 171 și 172 din Codul
Penal a RM, care prevăd următoarele:
·         Art. 171 ce prevede violul, alin (2) lit. b2) săvîrşit asupra unui membru de familie
·         Art.172 ce prevede acţiuni violente cu caracter sexual, adica homosexualitatea sau
satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, săvîrşite prin constrîngere fizică sau psihică a
persoanei ori profitînd de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, alin.
(2) lit. b2) săvîrşite asupra unui membru de familie.
Considerăm că avem loc o confruntare a normelor de drept, care oferă mult spațiu de acțiune
avocaților sau procurorilor (depinde de caz).
Totuși ne întrebăm, daca orice faptă penală săvîrșită de un membru de familie altui membru de
familie, intra automat în cadrul infracțiunii art. 201-1  al Codului penal al RM, de ce ramîne
reglementat de infracțiunile sexuale de la art. 171 și 172?
În ce priveeste metodica cercetării infracțiunii de violență în familie, la fața locului se
efectuează o cercetare amplă la fața locului, se audiează victima și martori posibili, se dispune
expertiza medico-legală, iar la necesitate se numește expertiza psihiatrico-psihologică pentru a
stabili dacă a fost cauzat victimei suferința psihica de către violator.