Universitatea din Craiova Facultatea de Drept si Stiinte Administrative

Referat
la criminologie la tema

Traficul de fiinte umane (studiu de caz)

A realizat Afanasii Zinaida Grupa 5,an 2 Profesor Tanasescu Gabriel

2011

Traficul de fiinte umane poate fi definit ca recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin amenintare, violenta sau prin alte forme de constrangere, prin rapire, frauda ori inselaciune, abuz de autoritate sau profitand de imposibilitatea acelei persoane de a se apara sau de a-si exprima vointa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obtinerea consimtamantului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, in scopul exploatarii acestei persoane. Traficul de fiinte umane este forma moderna a slaviei,care implica o grava incalcare a drepturilor omului. Ca consecinta a acestei infractiuni, oamenii se transforma din personalitati in lucruri, susceptibile de a fi cumparate,vandute, sau pot constitui obiect de schimb. Traficul de finite umane a atins o scara de dezvoltare, la nivel global,numindu-se adesea si sclavia moderna . Marea majoritate a scavilor moderni sunt femeile din intreaga lume, fara mari exceptii. Nu ne este cunoscut un numar exact de persoane, care au fost supuse traficului. Organizatia Internationala pentru Migratie , in anul 2006, a publicat un articol,conform caruia , aproximativ 12.3 mil. de persoane sunt supuse la munci fortate, practic, lucru in robie. Organizatia AntySlavery afirma ca in present se numara 200 mil. de robi. Conform rezultatelor obtinute de Organizatia Internationala pentru Migratie, 5,7 mil. copii sunt supuse muncilor fortate si 1,2 mil. sunt jertve ale traficului de fiinte umane. In fiecare an , aproximativ un million de copii, in principal fetite sunt impuse sa practice prostitutia Aceastea sunt folosite in industria pornografiei sau prostitutiei. De asemenea acestia sunt vanduti si pentru prelevarea de organe,cersetorie sau alte munci fortate. Departamentul de stat al Statelor Unite ale Americii sustin ca traficul de finite umane se situeaza pe locul 3 in bussinessul criminal(cedand doar traficului ilegal de arme si droguri) profiturile

ajungand pana la 33 miliarde de dolari pe an . Cu atat mai mult ca traficantii isi ademenesc viitoarele jertve fara considerabile contributii banesti. Traficantii identifica potentialele jertve prin diferite metode ,cum ar fi, anunturile in mass-media, referitor la un post de munca avantajos, platit foarte bine (de exemplu baby-sitter, ospatar, ingrijire de persoane in etate). Se folosesc de o recrutare frauduloasa, la agentii de modeling,de mariaj,de turism. In mediul rural,determinati fiind de un nivel de trai mai scazut, traficantii, adesea se prezinta ca prieteni comuni , convingand potentialele jertve si parintii acestora ca peste hotare viata acestora va fi mai frumoasa, nu vor duce lipsa de nimic, fiind in siguranta. In unele situatii, potentialele jertve pot fi, simplu, furate,ademenite de cunostinte ,care le pot oferi ceva nou,deosebit, cum ar fi masini luxoase, petreceri si seri in diverse cluburi.

Studiu de caz: Iuliana, are 21 de ani, din orasul X (sudul Moldovei) ; victima a traficului de fiinte umane , ne-a oferit un interviu, in care ne a dezvaluit intreaga istorie in care s-au facut afaceri murdare pe corpul , pe demnitatea ,pe mandria sa.
*Istoria este una reala, numele personajelor sunt intentionat schimbate,pentru asigurarea securitatii fizice si psihologice a celor implicate.

Eram primul an la universitate, invatam la facultatea de litere ca sa-mi indeplinesc visul de a deveni translator. Ma captiva ideea de a vizita diferite tari ale lumii ,si de a avea posibilitatea sa comunic cu o multime de persoane . Am venit in Chisinau la facultate, stateam la camin, ca majoritatea studentilor. In ansamblu, viata mea nu se deosebea cu mult de a celorlalti colegi si cunostinte de-ale mele. Printre colegii mei de grupa era si Mihai. Ma intelegeam foarte bine cu el, la inceput mi-a aratat orasul, ieseam impreuna la

suc, la film, si ,in scurt timp, intre noi s-a infiripat o frumoasa relatie de dragoste. Am trait o poveste de iubire, la fel ca-n filme, imi purta de grija ,asa cum n-a mai facut-o nimeni altul, permanent ma incuraja , si simteam o nemaipomenita sustinere din partea lui. Uneori nu-mi venea a crede ca aceasta se intampla cu mine. Dupa sesiunea de vara, eu mai aveam ceva treaba prin Chisinau ,si m-am retinut cateva saptamani acolo. Intr-o zi am iesit la un suc, si Mihai mi-a spus ca trebuie sa plece in Italia (imi povestise de la inceput ca are parintii acolo), ca familia lui mai are ceva datorii, si ar avea planuri sa lucreze si el , si achitandu-le mai repede, sa-si intoarca parintii,intr-un sfarsit acasa. Mi s-a parut un gest nobil, si demn de tot respectul ,insa nu doream sa accept o despartire indelungata. Am inceput sa plang,sa tip la el . M-am ridicat si plecasem suparata. Dar , odata ajunsa a camin,m-am linistit si am zis ca trebuie sa-l inteleg si ca orium vom fi impreuna ,ca l voi astepta ,doar il iubeam. A doua zi m-a sunat si cu o voce extrem de fericita mi-a spus ca trebuie sa ne vedem ,intrucat are ceva sa-mi zica. A venit la mine si mi-a spus ca vorbise seara cu maica-sa,care acceptase sa-mi gaseasca un job pentru vara, astfel, puteam sa merg cu el, evitand o eventuala despartire. Am acceptat neconditionat,fara sa admit ideea ca parintii mei se vor impotrivi. Deci cum am mai spus, parintii mei, in special mama (probabil si instinctul matern o motivase) nu mi-a permis, justificandu-si refuzul prin faptul ca nu-l cunosc prea bine, si nu e necesar sa merg acolo,sa lucrez,pentru ca ma intretin ei, si imi ofera tot de ce am nevoie. Acum inteleg, si sunt in totalitate deacord cu ei, insa atunci refuzam categoric sa discut asta cu parintii mei, si afirmam ca ma jignesc spunandu-mi ca nu au incredere in el. Plus la toate ma consideram destul de matura, si independenta ,vroiam si eu sa vad cum se fac banii. In consecinta ma certasem cu ai mei si, pana a-mi fi gata actele pentru plecare, ma mutasem sa traiesc la el (apropo,nu am spus ,ca Mihai imi promisese ca rezolva el problema cu actele, acum abia imi dau seama , doar e evident ca era ceva ilegal,odata ce a rezovat el tot,fara implicatia mea). Deci, atunci, poate ca si motivata de Mihai, dar nu vreau sa zic ca el e totalmente vinovat,deoarece m am lasat infuentata, sau orbita de dragoste si dorinta de a pleca , am rupt legaturile cu cele mai scumpe

personae parintii, si doua prietene de-ale mele, cu care fusesem impreuna de la gradinita.Insa ,atunci, nu mi se parea asta o problema , credeam ca prietenele mele sunt invidioase pe mine, ca parintii nu realieaza ca am crescut, deci in momentul acela, in fata mea toti imi pareau vinoveti. Astfel, m-am lasat practic condusa spre moarte ,spre un cosmar ,care mi-a marcat viata , si a lasat acolo rani ,pe care, nu cred ca le voi uita vreodata. Asa .deci ,fara sa zic nimanui ( ideea nu e ca am pastrat plecarea mea in secret, ci faptul ca nu vorbeam nici cu parintii, nici cu vechii mei prieteni,respectiv, nu aveam cui spune ca plec, dar ,la drept vorbind, nici nu simteam necesitatea ), am plecat.Si cand ma gandesc acum cat am ignorant parintii, tin minte, odata ,a venit mama la Mihai acasa si cu ochii in lacrimi ma implora sa ma intorc Acum abia imi dau seama ,in Chisinau , in aeroport ,Mihai vorbea foarte mult la telefon , dar atunci chiar nu acordam atentie la aceasta. Acolo ne-a intalnit un prieten de-al lui, cu care vorbise ceva in italiana, evident, pe atunci nu intelegeam nimic. Apoi, Mihai s-a apropiat de mine, si mi-a spus ca mama sa imi gasise ceva de lucru, dar anume acum, cand seful de acolo era liber ,trebuia sa mearga, sa se inteleaga pentru mine,ca sa fie si el sigur unde voi lucra.Astfel, eu trebuia sa merg cu prietenul sau , si sa-l astept in apartament. Imi explicase ca e apartamentul persoanei la care lucreaza si unde stau parintii lui. Am acceptat, doar nu mi se paru nimic straniu, ba din contra ,miera foarte placut sa stiu ca imi poarta de grija. Si aveam incredere oarba in baiatul cu care trebuia sa merg, intrucat era prieten cu Mihai, tin minte foarte bine cat de tare s-a suparat odata ca i-am jignit un prieten si imi explicase ca isi alege cu multa grija prietenii, ca ii sunt ca frati,si are incredere in ei ,la fel ca in propria persoana. Astfel, l-am sarutat pe Mihai (apropo, fusese ultima data cand l-am vazut) si am urcat in masina. Tot drumul am tacut, desi am mers vreun sfert de ora .Am coborat din masina, el mi-a luat bagajul, am urcat scarile. Mi-a deschis mi s-a parut straniu ca avea cheile de la apartamentul in care stateau parintii lui Mihai , in aceeasi legatura cu celelalte chei, dar nu am luat in cap. Clipele care au urmat, le tin minte foarte vag, stiu ca m-a impins in

camera, si a inceput repede sa-mi explice in engleza ca am fost vanduta de prietenul meu, ca biletul viza, alimentarea,intretinerea costa si si va trebui sa ma rasplatesc cu ei. Prin urmare mi s-a spus ca sunt proprietatea lui, astfel,va trebui sa fac tot ceea ce zice el, daca nu vreauca pentru asta sa plateasca mama sau prietenile mele.Ma asigurat ca cunoaste tot despre familia mea ,si in caz de voi incerca sa fug, n-o sa piarda timp si bani pentru a ma gasi, ci va pleca dupa cineva din famiia mea . Dar el nu vrea sa recurga la metode violente,doar ma numea partener .A plecat si a inchis usa in urma sa. Ramasesem socata, in primele cateva clipe chiar nu realizam ce se intampla, apoi am inceput a plange, tipam sa deschida usa, sa plec, credeam ca-i o farsa, ca-i o gluma de-a lui Mihai,tipam ca-i o greseala. Apoi am auzit pasi la spatele meu, cand m-am intors ,am vazut cateva fete , si una dintre ele m-a cuprins si a inceput sa-mi povesteasca in romana situatia: oricat n-as tipa, nimeni nu ma va auzi ,oricat nu voi plange,va trebui sa merg la lucru, oricat nu as tipa, nimeni nu mi va oferi ajutor, oricat m-as impotrivi nu are rost, va trebui sa ma resemnez cu ideea ca am devenit marfa pentru cineva. Eram intr-o camera 7 persoane: 2 fete din Moldova, o fata din Letonia, 3- din Ukraina si una din Romania, cu varstele cuprinse intre 16 si 20 de ani. Dormeam pe saltele, la podea, nu aveam perne ,albituri de pat ; ne imbracam cu ceea ce ne dadeau ei. In timpul saptamanii lucram ,cum ni se spunea , pentru mancare, cazare si cum ziceau ei recuperarea banilor cheluiti pe perfectarea actelor . Aveam un numar fixat de 6 clienti pe zi.Acestia erau adusi, intrau in apartament , se uitau la noi si alegeau . In week-end ne duceau in strada. Eram transportate ca niste animale , si de fiecare data era cate o persoana cu un pistol ,care ,cred eu avea si functia sa ne sperie , pana a iesi la munca, ca daca fugim, ei vor cauta prietenii/rudele noastre si vor gasi o metoda de a le aduce acolo ,sa recupereze ei banii pierduti cu noi. Mi-a povestit odata Milla (fata din Ukraina) ca a incercat cineva sa fuga, si a fost adusa inapoi dupa 3 zile, plina de vanatai .Fusese batuta in ultimul hal si, dupa ce si-a revenit , fusese vanduta in Emirate. Unica grija care o purtau pentru noi era faptul ca o data la 2 luni aduceau un ginecolog, care ne facea toate analizele, cred ca le era frica de ITS sau HIV sau hepatita, mai stiu eu

Cum va spuneam in week-end lucram in strada, aveam si acolo o limita stabilita: trebuia sa deservim 10 ,uneori 12 barbati pe noapte. A fost ingrozitor, nu va pot reda in ce stare ajungeam in camera. Cand ma bagam in pat, adormeam in acel moment si nu ma odihneam bine, ca incepea o noua zi de munca . Una dintre fete a cedat psihic, nu mai avea puteri sa se ridice din pat, era foarte slaba si cu cearcane la ochi. Tin minte cateva zile la rand venea cineva si ii administrase droguri. Cand incepuse sa devina dependenta, era santajata : trebuia sa plateasca si pentru ele. Nu mi-era frica de datorii, ci de dependenta, mi-era frica sa nu-mi administreze si mie. In primele cateva luni ,ma resemnasem complet, nu mai aveam nici o speranta ca o sa pot iesi din acest labirint, din acest calvar,care se prabusise peste mine peste noapte. Nu pot sa zic ca ma obisnuisem, insa nu mai incercam sa protestez cu nimic pentru ca-l auzisem odata ,cand zicea unui client sa faca ce vrea, doar ca sa aduca fata vie si fara vanatai. Stiam ca n-o sa admita proteste sau justificari din partea noastra. De-ati sti cate ori m-am gandit sa-mi sfarsesc viata. Nu mai aveam pofta de asa viata, calcata de toti in picioare, mi-era greata de mine, eram la acelasi nivel cu gunoaiele de pe strada. Totul era ca in cel mai urat film,pana intr o zi ,cand a venit un client, eu,incepand sa ma dezbrac , l-am intrebat ce ar dori. El insa m-a luat de brat, m-a tras spre el si mi-a zis ca ar vrea doar sa discute cu mine , ca se certase nu stiu cu cine la servici, cu sotia avea ceva probleme si avea nevoie de o discutie cu cineva , dar n-a vrut sa apeleze la un psiholog. I-am ascultat toate problemele, stiam ca nu trebuie sa-ti compari durerea ta cu a celoralti, insa atunci imi treceau prin minte doar cuvintele Sa fi avut eu problemele tale Deja invatasem ca nu trebuie sa am incredere in nimeni si pe atunci nu mai acordasem mare atentie acestui barbat, intucat aveam clienti diferiti, cu dorinte de tot soiul de la cele mai simple ,pana la netraditionale ,asa ca nu mi se paruse deloc straniu. Atunci mare mi a fost mirarea cand l am vazut a 2-a oara ,peste vre-o luna. Mi-a cerut exact acelasi lucru , cu o mica exceptie, cand s-a ridicat sa plece mi-a zis ca-i pare rau ca am ales aceasta cale de a face bani atunci am lasat ochii in jos si am soptit de-as fi ales-o eu m-a intrebat mirat ce am avut in vedere prin asta ,eu insa am inceput a plange. Atunci a luat

loc langa mine si m-a rugat sa-I povestesc.Asta si am facut. Nu mi-a raspuns nimic, s-a ridicat si a plecat. Dupa aceasta vizita am trait 12 zile de cosmar ,12 zile de frica si incordare la fiecare tipat, si zgomot de pasi.Nestiind motivul de ce a iesit clientul meu asa repede,aveam in cap tot felul de idei ,printre care si posibilitatea ca a vorbit cu seful. Va imaginati ce se putea intampla. Tremuram la fiecare sunet cand se deschidea usa, la fiecare adresare a sefului catre mine , permanent mi se parea ca se uita suspicios la mine . N-aveam pofta nici sa mananc, nici sa beau (de multe ori ni se aduceau bauturi,ca sa prindem la curaj ,dupa cum ziceau ei) , nu puteam sa dorm . Deci,cum aflasem eu mai tarziu, o ruda a clientului meu era voluntara la Crucea Rosie, si barbatul avea ceva idei drepre traficul de fiinte umane. Dupa cum va spuneam , in a 12 zi dupa plecarea clientului meu,s-a intamplat o minune. Era ziua pe care o asteptasem toate aceste 16 luni- in apartamentul in care stateam au dat buzna un grup de politisti si ne-au eliberat. Bine, ca a durat cev timp pana am ajuns acasa, insa ma aflam intr-un loc sigur atata timp cat au durat cercetarile. Prin intermediul Crucii Rosii am fost adusi acasa, si inclusi intr-un program de reabilitare. Avem sustinere morala, si protectie, atat din partea celor din organizatie, cat si din partea celor de la politie , insa ,din cate am aflat, nu toti membrii grupului care se ocupau de noi au fost arestati. Plus la toate asa zisul meu prieten Mihai (nici nu mai stiu daca il mai cheama asa) ,deasemenea se afla in libertate. Cand am ajuns in tara, la aeroport m-au intalnit parintii mei, au fost informati de catre cei de la Crucea Rosie.Deci nu pot reda in cuvinte cu cata rusine ma uitam la ei, mi-am cerut scuze de mii de ori, dar oricum ma simt vinovata in fata lor. Orice nu s-ar intampla , oriunde nu as fi ajuns, orice nu leas spune, ei vor fi alaturi de mine . Imi pare nespus de rau ca am procedat asa cu ei . De multe ori, cand merg pe strada, sau in autobus , mi-e frica ca sunt urmarita, mi-e frica - am senzatia ca cineva se uita lung la mine . O data mi s-a parut ca l-am vazut chiar pe Mihai. Mi-e fica ,chiar daca a trecut 1 an si cateva luni de atunci

Cu fetele tin legatura insa unele din ele mi-au spus ca vor sa uite tot cosmarul prin care au trecut, inclusiv persoanele implicate. Nu le judec, le inteleg, ba chiar foarte bine. Sunt linistita ca le stiu la casele lor, in siguranta.Asta este cel mai bine. Iubit pana cand nu am , nu ma pot obisnui cu gandul incredere in nimeni. Tremur si tresalt la oricare atingere. nu mai am

Trebuie sa ma hotarasc ce fac cu viata mea. Inca nu stiu, dar un lucru stiu sigur, nu mai plec niciodata peste hotare, fie singura , fie cu rude , fie cu prieteni. Am fost o data si mi-a fost de invatatura. Nu vreau sa generalizez, insa pentru mine a fost o experienta mult prea dureroasa, si nu doresc nici celui mai rau dusman sa treaca printr-un asemenea calvar.