Universitatea de Studii Europene din Moldova

Facultatea de Drept
Specializarea Drept Penal
Disciplina: Problemele actuale ale criminologiei

Traficul de ființe umane

Masterant: Dombrovschi Cristian

Conducător ştiinţific: Andrei Pântea

Chişinău 2021
 2

Cuprins

Introducere………………………………………………………………………………..…..3

1. Restrospectiva istorică și conceptul actual al traficului de ființe umane…….……….4

2. Fenomenologia traficului de ființe umane…………………………………...……….6
3. Victima traficului de ființe umane………………………………………..…………..7
4. Metodele de prevenire și combatere a traficului de ființe umane…………………….8

Concluzie………………………………………………………………………...…………...11

Bibliografie…………………………………….……………………………………………..13
 3

Introducere
Traficul de fiinţe umane constituie o formă de manifestare a criminalităţii organizate. În
această calitate, el posedă trăsăturile caracteristice tipului dat de criminalitate, are o esenţă
identică şi se supune legilor de existenţă proprii fenomenului din care face parte. Dincolo de
însuşirile generale, traficul de fiinţe umane se distinge prin anumite particularităţi specifice.
De aceea, pentru a înţelege fenomenul traficului de fiinţe umane este necesar, mai întîi de
toate, a cunoaşte ce reprezintă criminalitatea organizată ca atare1
Necătînd la faptul că până în ziua de azi în R. Moldova, traficul de ființe umane nu a fost
abolit definitive, anterior acesta fiind cea mai răspîndită manifestare a criminalități
organizate din Republica Moldova.
Trăsăturile principale ale traficului de ființe umane, sunt, practice, aceeleași proprii
crimei organizate și anume: comerț cu ființe umane, inclusiv cu oraganele și țesuturile lor,
activitatea criminală în grup stabil și numeros, diviziunea pronunțată a activității criminale,
ierarhizarea strictă a grupului criminal, norme de conduită și valori criminale exact definite și
riguros aplicate precum și profesionalizarea criminală.
Traficul de ființe umane constituie o formă particular de manifestare a criminalitați
organizate, care constă în comerțul ilicit cu oameni sau cu organe și țesuturi ale acestora, cu
scopul de a extrage profituri considerabile, speculînd o anumită cerere existent in societate.
În părerea nastră, conceptul fenomenului dat ar trebui studiat în totalitate încă de la
etapa manifestării criminale și mai exact stabilirea tipului criminologic ce caracterizează
latura expusă. Comerțul cu ființe umane reprezintă un act profund inuman, de natură a
promova un tip de relații sociale care suscită disprețul , alienarea și învrăjbirea între oameni,
comportă o violare gravă a drepturilor și libertăților omului, amplifică fenomenul
criminalității organizate precum și criminalități în general, amlientează o serie de
comportamente socialmente indezirabile precum cerșetoria, pedofilia etc.

I.Restrospectiva istorică și conceptul actual al traficului de ființe umane

Conceptul de “trafic” a fost utilizat pentru prima dată în secolul XVI , în calitate de
sinonim pentru comerț. Astfel, acest termen nu avea conotații negative. Totuși, către secolul
XVII, traficul a început a fi asociat cu vînzarea ilicită și/sau neloială de mărfuri. Deși, la
începuturi, prin trafic se întelegea, în mare parte vînzarea de droguri și arme, către secolul
XIX această noțiune mai includea, și comerțul cu ființe umane tratate ca bunuri și vîndute în
sclăvie. Acest comerț “tradițional” cu sclavi a fost scos în afara legii spre finele secolului
XIX. La începutul secolului XX, termenul de trafic, de cele mai multe ori, se referea la
“comerțul de sclavi albi” care reprezinta circulația peste frontierele internaționale a femeilor

1
Octavian Bejan, Spre o definire criminologică exactă a criminalităţii organizate, Revista Naţională de Drept, nr.9/2002
 4

și copiilor în scopul prostituției. Doar sper finele anilor 1990, traficul a fost asociat cu
prostituția și exploatarea sexuală a femeilor și copiilor.2
Astfel menționînd că apogeul acestei noțiuni în privința temei abordate în lucrarea dată
apare anume în epoca sclavistă în care slavii aveau valoarea unei monede astfel avînd un
impact direct asupra economiei.
Odată cu adoptarea protocolului privind Prevenirea, Combaterea și Sancționarea
Traficului de persoane, în special de femei și copii (2000) , adițional la Convenția ONU
împotriva crimei organizate transfrontaliere (în continuare Protocolul cu privire la trafic) în
domeniul traficului au fost inserate două inovații. În primul rînd , a fost adoptată o definiție
internațională comprehensivă a traficului de ființe umane. În al doilea rînd ,și mult mai
importatnt definiția oferită de Protocol este una destul de extinsă ca domeniu de aplicare și
înserază munca forțată ca unul dintre scopurile traficului, pe lîngă scopul exploatării sexuale.
Exploatarea sexuală nu reprezintă munca forțată. În general, traficul , la moment, se referă la
circulația persoanelor, de multe ori ilegală, peste hotare sau pe teritoriul aceluiași stat,
fenomen tratat, ca o activitate comercială care finisează cu exploatarea prin muncă sau
sexuală.
Așadar, în conformitate cu art.3 3 al Protocolului pentru prevedenire, spurimare și
pedepsirea traficantului de persoane, adițional Convenției ONU împotriva criminalități
transnaționale organizate (protocolul de la Palerno, 2000), traficul de persoane reprezintă
recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane , prin amenințare de
recurgere sau prin recurgere la forță ori la alte forme de constrîngere, prin răpire, fraudă,
înșelăciune, abuz de autoritate sau de o situație de vulnerabilitate ori prin oferta sau
acceptarea de plăți ori avantaje pentru a obiține consințămîntul unei persoane avînd autoritate
asupra alteia în scopul exploatării. Exploatarea conține, cel puțin, exploatarea unei persoane
prin prostituare acesteia sau alte forme de exploatare sexuală, munca sau serviciile forțate,
sclavia sau practicile analoage sclviei, folosirea sau prelevarea de organe.
Legislația națională reglementează aceasta formă de criminalitate astfel: în codul penal al
Republicii Moldova prevede infracțiunea de trafic de ființe umane la art.165 4 și definește
noțiunea de trafic de ființe umane ca fiind : rectrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea
sau primirea unei persoane, cu sau fără consimțămintul acesteia, în scop de exploatare
sexuală comercială sau necomercială, prin muncă sau servicii forțate , pentru cersetorie, în
sclavie sau condiții similare sclăviei, de folosire în conflicte armate sau în activități criminale
de prelevare a organelor sau țesuturilor săvîrșite prin : ameninșare cu aplicarea violenței fizice
sau psihice nepericuloase pentru viața și sănatatea persoanei, inclusiv prin răpire, prin
confiscarea a documentelor și prin servitute, în scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime
nu este stabiltă în mod rezonabil, precum și prin amenințarea cu divulgarea informațiilor
cofidențiale familei victimei sau a altor persoane atît fizice, cît si juridice. Prin înselacine, un
alt mod. Prin abuz de poziție de vulnerabilitate sau abuz de putere , dare sau primire a unor
plăți sau beneficii pentru a obține consințămîntul unei persoane care deține controlul asupra
unei alte persoane.
Astfel la momentul actual acțiunile meschine ale traicului de ființe umane sunt
declarate ilegale și criminale, ele se disting printr-o formă specifică de manifestare criminală,
încadrîndu-se în tiparul unui tip de criminalitate determinat.

2
Mariska N.J. van der Linden Traficul de ființe umane în scopul exploatării economice Trigraf-Tipar , 2005, pag.11.
3
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 813/8 noi. 2002.
4
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, Nr. 72-74.
 5

II. Fenomenologia și mecanismul traficului de ființe umane.

Iniţierea activităţii criminale nu provine din imaginaţia unor inşi hotărîţi să se căpătuiască, cu
tot dinadinsul, pe calea infracţiunilor. Ea se naşte, legic, ca răspuns la o anumită cerere şi
ofertă existentă în acest sens, şi poate deveni un fenomen social propriu-zis, aşa cum s-a şi
întîmplat în Europa ultimului deceniu.

 cererea la braţe de muncă ieftine pentru munca la negru (menajere, chelneri, lucrători
la şantiere de construcţie etc.);
 cererea la femei şi copii pentru industria sexului;
 cererea la organe şi ţesuturi umane;
 cererea la unelte umane pentru anumite activităţi criminale (furturi de buzunare, din
autoturisme etc.).
Fenomenul traficului de ființe umane este generat de o serie de factori care favorizează nu
doar apariția acestui fenomen, dar și meținerea constantă a nivelului acestuia. Unele din cauze
care contribuie la apariția acestui fenomen sunt cele macro-sociale. În cadrul acestei cauze se
numară factori socioeconomici precum nivelul de trai și șomajul. Problemele economice și
mai ales sărăcirea, sunt acele cauze care afectează apariția fenomenului traficului de fiinte
umane. Aceasta practicare ilegala de traficare de ființe umane, reprezintă o afacere profitabilă
pentru traficanți și o spranță la o viața mai bună pentru victime. Șomajul este la fel un factor,
care generează creșterea acestei criminalități. Personele șomere, care nu pot să își găsească un
loc de muncă stabil , pentru a-și întreține persoanele care le are la întreținere, cît și propria
întreținere, acestea or cad victime traficului de ființe umane or sunt cei care savîrșesc această
intrfacțiune. Factorii educaționli cît și cei socioculturali au o relevanța în cadrul traficului de
ființe umane. Practic gradul de instruire, reprezintă cel mai important factor determinant al
unei conduit care, în final, mai ales în cazul prostituției adduce celei ce o adopta postura de
victim. El apare ca o rezultantă a educației receptate și sedimentate în familie, a prigătirii
școlare și profesionale, a percepției experiențelor proprii. Deși motivația declarată a practicării
prostituției o reprezintă lipsurile materiale, în realitate ceea ce determină această decicizie
este rezistența scăzută la frustrarea produsă de aceste lipsuri. Această incapacitate, bazată pe o
lipsă acută de încredere și respect de sine, este determinată de educația care formează anumite
repere,limite și puncte de sprijin la nivel intelectual și emoțional, datorită cărora o persoană se
poate autovictimiza cu ușurință.5
Cauzelele microsociale care determină apariția traficului de ființe umane sunt
urmatoarele :
 mediul familial,
 aprtetența la diferite grupuri,
 lipsa generala de informare.

5
Mihaela Vidaicu, Igor Dolea, Combaterea traficului de ființe umane, Chișinău, 2009, pag63-69.
 6

Mediul familial influențează considerabil dezvoltarea personalități umane. Considernt din

care, în cazul traficului de ființe umane, mediul și dezvoltarea familiei de multe ori constituie
un factor dacă nu determinant, atunci destul de important. În general este vorba de familii în
care acoolismul, violența și antecedentele penale sînt constante ca și lipsa afecțiunii parentale.
Plus la aceasta, în multe cazuri se întîlnesc unde subieccți sunt supuși violului, maltratratări,
abuzurilor diverse, abandonului familial. De aceste situații profită traficanți, care mizează față
de victimă interese de natură afectivă. Violența în familei conduce la sporirea gradului de
vulnerabilitate față de traficul de ființe umane. Nivelul scăzut de instruire, o anumită
incapacitate de adaptare conferă persoanelor traficante o viziune deformată referitoare la
propria integritate socială. Factorii informaționali scazuți privind situația reală pe piața muncii
sau nivelul de trai în țările de destinație, privind posibilitățile de angajare în cîmpul muncii
peste hotare, consecințele muncii la negru determină apreciere incorectă a șanselor reale de
succes, favorizînd traficul.6
Traficul se caracterizează drept o activitate criminală complexă, bine organizată şi
lucrativă. Activitatea criminală de acest gen este practicată de persoane particulare, dar mai
ales de grupări criminale. Dintr-o optică generală, ele pot fi clasificate astfel:

 grupuri criminale mari;

 reţele criminale;
 grupuri criminale mici;
 persoane particulare.
Grupurile criminale mari sunt, de regulă, numeroase, bine organizate, avînd o structură
ierarhică pronunţată şi o extindere internaţională. Ele posedă contacte politice şi economice la
toate nivelurile atît în ţările de origine, cît şi în cele de destinaţie a persoanelor traficate.
Grupurile criminale din categoria dată desfăşoară traficul sub acoperire legală, dispun de
propriile filiere de operare şi speculează cu iscusinţă carenţele şi prevederile legislaţiei, dînd
dovadă de o bună cunoaştere a legilor şi a procedurilor administrative. Ele sunt unitare şi
acţionează, în general, de sine stătător. Reţelele criminale nu constituie grupuri unitare de
infractori. Ele sunt formate din verigi relativ independente (indivizi sau grupuri mici de
criminali), care cooperează episodic, fără să formeze grupuri criminale unitare şi stabile.
Activitatea fiecărei verigi are loc, de regulă, pe teritoriul naţional şi vizează numai un segment
al traficului, în timp ce reţeaua are un caracter internaţional, desfăşurînd un proces criminal
transfrontalier. Ele pot fi identificate şi după vînzările repetate, succesive (multiple) ale
victimelor, specifice mecanismului de realizare a traficului practicat. Grupurile criminale mici
nu depăşesc, de cele mai dese ori, numărul de zece membri şi efectuează traficul sau de sine
stătător, sau în reţea. Ele au, de obicei, un caracter naţional (sunt formate din cetăţeni ai
aceluiaşi stat) şi îşi desfăşoară activitatea criminală atît în limitele statului propriu, cît şi la
nivel transfrontalier.7 Astfel observăm o delimitare esențială între grupări însă care activează
după un mecanizm unic astfel încît acesta include acțiuni ce urmăresc scopul activității
criminale, subiecții implicați cît și succesiunea acestor acțiuni.
Subiecții mecanismului sunt diverși, în funcţie de sarcina care îi revine traficantului concret.
Actorii principali sunt:

 capul, (este persoana care organizează şi conduce activitatea de traficare a fiinţelor

umane);
6
Ibidem ,pag.70-71.
7
Octavian BEJAN și Gheorghe BOTNARU, Caracterizare criminologică a traficului de fiinţe umane 3 iunie 2019
 7

 racolatorul, (este persoana care efectuează recrutarea (inclusiv tăinuirea, transmiterea)

potenţialelor victime);
 însoţitorul, (este persoana care asigură deplasarea persoanelor traficate (victimelor) din
ţara de origine spre ţara de destinaţie sau de tranzit.)
 patronul, (este persoana care cumpără victimele şi le exploatează în diverse scopuri);
 victima. ( este persoana care a fost traficată).
Acestea sunt reguli generale, desigur sunt abateri de la regula ca exemplu existența unui
singur subiect care intrunește calitățile a mai multor actori principali.
Actori secundari, sunt cei ce favorizează acțiunile actorilor principali ca exemplu vameșii,
persoanele ce se ocupă de perfectarea actelor sau de evitare a controlului vamal, la fel pot fi
și informatorii cît și persoane cu funcții publice ce prin acțiunile sale favorizează însăși
acșiunile ilegale ale actorilor principali.

III. Etapele principale ale mecanismului traficului de ființe umane.

În linii mari putem distinge următoarele 3 etape principale ale mecanismului traficului
de fiinţe umane:

 recrutarea potenţialelor victime,

 transportarea lor
 vînzarea – cumpărarea victimelor.
Recrutarea începe prin identificarea persoanelor dispuse sau orientate spre a-şi oferi
braţele de muncă pentru diverse activităţi în străinătate în schimbul unei remunerări bune în
raport cu posibilităţile acesteia. Este vorba, de regulă, despre muncă în străinătate, la activităţi
necalificate sau de o calificare joasă (în calitate de: menajeră, dansatoare, muncitor la şantiere,
chelner, dădacă etc.), dar cu mult mai bine plătite decît în ţările de origine. Traficantul
contactează aceste persoane, deseori prin intermediul unor persoane apropriate (rude, vecini,
prieteni, cunoscuţi etc.) sau firme turistice (ori cu profil apropiat: agenţii matrimoniale etc.), şi
le promite că le poate ajuta să ajungă în străinătate sau chiar le poate intermedia obţinerea
unei slujbe acolo, bineînţeles, contra unei sume de bani, care urmează a fi achitată fie înainte,
fie după cîştigarea banilor în ţara ţintă. Adesea, victimele acceptă oferta propusă de traficant,
deoarece, pe de o parte, au posibilităţi reduse sau inexistente de a-şi cîştiga mijloace de trai în
propria ţară, iar pe de altă parte, recurg la o procedură oprită de lege (pe cale legală ele nu pot
obţine slujba dorită, din diferite motive: patronul nu are interesul să le legitimeze munca,
pentru că ar fi obligat să le plătească salarii mai mari, există anumite restricţii legale etc.). În
plus, traficantul manifestă o abilitate demnă de invidiat în a-şi ascunde adevăratele intenţii,
speculînd lipsa de informaţii în chestiune a persoanelor abordate. Victimele astfel selectate
sunt, ulterior, adăpostite în locuinţe clandestine pînă la formarea grupului dorit, în care
perioadă sunt induse consecvent în eroare şi sunt limitate în relaţiile cu alte persoane, pentru a
nu demasca cumva reţeaua (traficanţii, grupul criminal) sau a nu fi oportun avertizate despre
pericolul care le paşte. Scenariul „recrutării” poate fi, în realitate, şi altul, în acest scop
traficanţii recurg şi la aplicarea sau ameninţarea cu aplicarea forţei fizice ori psihice, la alte
forme de impunere, la folosirea situaţiei vulnerabile a victimei sau la oferirea unei plăţi ori a
unui profit pentru obţinerea acordului persoanei care deţine control asupra victimei etc.
Transportarea începe prin perfectarea actelor necesare deplasării victimelor în afara
graniţelor ţării (buletin de identitate, paşaport, viză etc.). Cheltuielile sunt suportate fie de
 8

victime, fie de traficant. Apoi, traficantul (traficanţii) le însoţeşte în deplasarea lor peste
hotare, avînd grijă să nu apară probleme la trecerea frontierei şi să le soluţioneze pe cele care
apar. În cursul acestei acţiuni, victimele sunt private de propriile acte de identitate, sub diverse
pretexte, sunt induse în eroare în ceea ce priveşte locul lor de aflare, dacă nu rezistă drumului
(cînd frontiera este trecută ilegal şi este nevoie a parcurge pe jos anumite distanţe) victimele
sunt abandonate, forţate sau chiar omorîte ş.a.m.d. Transportarea poate include şi efectuarea
unor şederi în localităţi de tranzit, unde ele sunt tăinuite în locuinţe clandestine, în condiţii de
promiscuitate.
Vînzarea-cumpărarea începe prin aceea că traficantul prezintă „marfa” sa patronului.
Dacă părţile implicate în trafic cad de acord asupra preţului, atunci are loc, propriu-zis,
acţiunea de vînzare-cumpărare a victimelor. Are loc, altfel spus, un act social oribil şi deosebit
de periculos în care omul este vîndut ca un obiect oarecare. Nu în toate cazurile victimele sunt
la curent cu tranzacţia efectuată sau cu condiţiile şi consecinţele pe care le implică. Ele au să
afle despre răul produs mult mai tîrziu, în funcţie de exploatarea la care vor fi supuse. În unele
cazuri procesul de vînzare-cumpărare are loc de cîteva ori (în repetate rînduri), pe durata
deplasării spre ţara de destinaţie, caz în care victimele sunt transmise din mîinile unor
traficanţi în mîinile altora.
IV.Metodele de prevenire și combatere a traficului de ființe umane.
Socitatea în continuare luptă cu această criminalitate organizată ca traficul de ființe
umane. În legislația națională sunt prevăzute expres principiile de bază a combateri a
traficului de ființe umane, care sunt utilizate : a)respectarea drepturilor și libertăţilor
fundamentale ale omului; b)declararea traficului de fiinţe umane ca fiind o infracţiune ce
atentează la drepturile fundamentale ale omului, la demnitatea, libertatea și integritatea fiinţei
umane; c) inevitabilitatea pedepsei pentru traficanţii de fiinţe umane; d) legalitatea; e)accesul
liber la justiţie; f) siguranţa victimelor traficului de fiinţe umane, atitudinea echitabilă faţă de
ele; g) utilizarea complexă a măsurilor de profilaxie: juridice, politice, social-economice și
informaţionale; h)parteneriatul social, colaborarea autorităţilor administraţiei publice cu
organizaţii internaţionale, organizaţii neguvernamentale, cu alţi reprezentanţi ai societăţii
civile; i)proporţionalitatea între respectarea drepturilor fundamentale ale victimelor traficului
de fiinţe umane și condiţiile de urmărire penală, astfel încît să nu fi eaduse prejudicii
drepturilor părţii apărării; j)abordarea egală a tuturor formelor și tipurilor de trafic naţional
sau transnaţional de fiinţe umane, legat sau nu de crima organizată etc.; k)colaborarea cu
autorităţile administraţiei publice și cu organizaţiile competente ale altor state, cu organizaţii
internaţionale în vederea realizării obiecti velor de combatere a traficului de fiinţe umane.
Una din metodele de combatere a traficului de ființe umane ar fi : reducerea
vulnerabilităţii faţă de trafic prin: − dezvoltarea sistemului informaţional al pieţei forţei de
muncă. − orientarea, instruirea profesională și plasarea în cîmpul muncii a copiilor, tinerilor și
adulţilor din grupurile marginalizate, a potenţialelor victime, precum și a victimelor trafi
cului; − asigurarea accesului victimelor traficului de fiinţe umane la programele de instruire în
domeniul antreprenorial și acordarea de microcredite pentru iniţierea afacerilor; − crearea și
dotarea centrelor de reintegrare socială și a centrelor maternale; − crearea Centrului naţional
de informare a populaţiei despre piaţa muncii în cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea
Forţei de Muncă; − implementarea unui program monitoring pentru susţinerea tinerilor în
dezvoltarea afacerilor proprii.
RM are o mare experienţă în domeniul organizării acţiunilor de prevenire a TFU în
calitate de ţară de origine. Măsurile-cheie în acest domeniu au drept scop lupta contra ofertei
de "marfă vie", prin acţiuni de informare şi conştientizare a populaţiei şi grupurilor de risc cu
 9

privire la pericolele migraţiei ilegale şi a TFU, semnele TFU şi modalităţi de protejare a

angajării la muncă în străinătate. În plus, Guvernul RM întreprinde măsuri de reducere a
vulnerabilităţii grupului de risc - potenţialele victime ale TFU, prin acordarea unor servicii
gratuite cu scopul de a include astfel de persoane pe piaţa muncii. Guvernul RM
monitorizează şi activităţile entităţilor juridice în domeniul turismului şi angajării forţei de
muncă în străinătate, precum şi în alte sectoare economice care sunt vulnerabile la TFU şi
exploatarea oamenilor, pentru a evita posibilele încălcări şi implicare în schemele de TFU.

 Sensibilizarea publicului larg se realizează prin intermediul mijloacelor de informare

în masă (difuzare video TV, articole în presă, publicarea informaţiilor şi a publicităţii
sociale pe panourile publicitare, în reţelele de socializare etc.). Campaniile de
informare au fost îndreptate nu numai asupra atragerii atenţiei publicului asupra
problemei TFU, dar şi asupra schimbărilor modelelor de comportament în societate–
evitarea învinuirii victimelor TFU, în special - victime ale exploatării sexuale
 Controlul administrativ Unele dintre activităţile entităţilor economice din zonele
vulnerabile în ceea ce priveşte posibila implicare a acestora într-un sistem de trafic de
persoane, urmează a fi verificate de către stat. Astfel, activităţile în domeniul adopţiei
şi transplantului de organe pot fi efectuate numai de către organizaţiile de stat. Pentru
anumite genuri de activităţi cum ar fi angajarea în câmpul muncii a cetăţenilor în ţară
şi/sau în străinătate, antrenarea/înscrierea studenţilor în cadrul programelor de schimb
cultural şi educative, care prevăd oferirea unui loc de muncă temporar plătit pe
perioada vacanţei de vară, precum şi pentru activitatea de turism, este necesar de
obţinut licenţă.
 Reabilitare şi reintegrare Victimele TFU beneficiază de asistenţă gratuită în cadrul
procesului de reabilitare - restabilirea sănătăţii fizice şi psihice, precum şi reintegrarea
- restaurarea vieţii în mediul social. Accesul la această asistenţă nu depinde de
participarea într-un proces penal, dar participanţii în cadrul unui procesul penal
beneficiază de asistenţă şi protecţie suplimentară.
 Repatriere. Legislaţia Republicii Moldova garantează victimelor TFU asistenţă la
repatriere, inclusiv dacă este necesar - pentru a obţine documentele de călătorie
necesare. Pentru o lungă perioadă de timp asistenţa la repatrierea victimelor TFU era
acordată doar de către Misiunea OIM din Moldova şi Fundaţia „Terre des Hommes”.
Începând cu anul 2008, după ce a fost aprobat Regulamentul privind procedura de
repatriere a copiilor şi a adulţilor - victime ale TFU, traficului ilegal de migranţi,
precum şi a copiilor neînsoţiţi (HG nr.948 din 07.08.2008), responsabilitatea, inclusiv
cea financiară, pentru repatrierea acestor persoane a fost preluată de către MMPSF. În
acest sens, experţii relevă capacitatea sporită a personalului ministerului şi a
membrilor EMT în evaluarea condiţiile de viaţă şi a mediului în care se întorc copiii
repatriaţi, cooperării cu familia biologică/ extinsă, precum şi monitorizării situaţiei,
după întoarcerea sa.8
Și alte metode de combatre și prevenire de savîrșire a acestei crime organizate care
distruge destine și marchează pe aceste victime , pe tot parcursul vieți. Sunt și cazuri cînd
fostele victime ale traficului de ființe umane , devin infractori care practică aceasta
activitate criminală. Legislația atît națională cît și cea internațională luptă cu aceast tip de
criminalitate, și ajută victemele acestui trafic, să revina la o viața normală.
Concluzie

8
STRATEGIA NAŢIONALĂ de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane pentru anii 2017-2022.
 10

În concluzie, traficul de ființe umane reprezintă un tip de criminalitate organizată care se

manifestă prin recrutare, transportare, transferul, adăpostirea sau primirea persoanelor prin
amenințarea cu forța sau folosirea forței sau a altor forme de constringere , prin răpire,
fraundă, înșelăciune, abuz de putere sau situașie de vulnarabilitate sau prin oferirea sau
acceptarea de plăți sau foloase pentru obținerea consințămîntul unei persoane care deține
controlul unei altei persoane, în scop de exploatare. Exploatarea va include, la nivel
minim, exploatarea prostituției altora sau alte forme de exploatare sexuală, muncă sau
servicii forțate sau practici similare sclaviei, servitute sau prelevare de organe.
Traficul de fiinţe umane este recunoscut pe plan internaţional drept o infracţiune şi o
încălcare gravă a drepturilor fundamentale ale omului. Începând cu anul 2000, acest fenomen
se regăseşte în atenţia comunităţii internaţionale şi continuă să reprezinte o ameninţare faţă de
securitatea umană şi dezvoltarea statelor democratice. În condiţiile dezvoltării rapide a
globalizării, tipurile şi formele de manifestare ale TFU devin tot mai sofisticate şi latente.
Traficanţii, folosind vulnerabilitatea anumitor persoane prin înşelăciune, ameninţări, etc. le
condiţionează migrarea acestora de la locul de trai într-o altă localitate sau chiar ţară, unde în
schimbul unui loc de muncă sunt supuse diferitor forme de exploatare. Şi pentru Republica
Moldova fenomenul traficului de fiinţe umane este o problemă actuală, fiind o prioritate a
politicii naţionale, RM rămîne a fi o ţară de origine şi într-o măsură mai mică – ţară de tranzit.
In ultimii ani, au fost înregistrate unele cazuri în care RM a fost ţară de destinaţie, fapt care nu
este încă caracteristic pentru ţara noastră. Fenomenul se manifestă, în principal, prin
următoarele forme de exploatare: sexuală, prin muncă, prin cerşit, prelevare de organe/celule
sau ţesuturi ş.a. Principalele ţări de destinaţie pentru cetăţenii noştri, pe parcursul anilor rămân
Federaţia Rusă, Ucraina, Turcia, Ciprul de Nord, Emiratele Arabe Unite (EAU). În acelaşi
timp, geografia ţărilor de destinaţie în ultimii ani este în continuă extensiune şi acestea sunt
ţările UE (Germania, Italia, Grecia, Franţa, Polonia, Cipru, Austria, etc.).. De asemenea,
trebuie remarcat faptul că, în 2015 au fost înregistrate destinaţii noi, precum unele ţări din
Asia (China, Cambodgia, Thailanda şi Japonia) şi Africa (Libia şi Benin). Totodată,
menţionăm că potrivit datelor statistice ale Ministerului Afacerilor Interne în ultimii ani a fost
înregistrată o creştere constantă a numărului de victime a TFU în interiorul ţării, (în anul 2013
- 28 persoane, în anul 2014 -33 de persoane, în anul 2015 – 97 de persoane), precum şi
diversificarea formelor de exploatare. Prin urmare, Guvernul RM, întreprinde măsurile
necesare pentru promovarea unei politici în domeniu, care să răspundă rigorilor
instrumentelor comunităţii internaţionale şi europene, prin ratificarea acestora1 . Pe parcursul
ultimului deceniu, elaborarea documentelor de politici strategice a devenit un exerciţiu
imperios, realizat în deplină conformitate cu standardele internaţionale şi europene şi cele mai
bune practici ale altor state.
 11

Bibliografie

A. Acte Normative
1. LEGE Nr. 241 din 20.10.2005 privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe
umane.
2. PROTOCOLUL privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în
special al femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva
criminalităţii transnaţionale organizate.
B. Manuale
1. Mihaela Vidaicu, Igor Dolea, Combaterea traficului de ființe umane, Chișinău ,2009.

2.Mariska N.J. van der Linden, Traficul de ființe umane în scopul exploatării economice.
 12

C. Alte surse

1. STRATEGIA NAŢIONALĂ de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane pentru

anii 2017-2022.