prima instanţă: A. Catană dosarul nr.

3ra-409/17
instanţa de apel: M. Guzun, M. Moraru, V. Efros

ÎNCHEIERE

20 aprilie 2017 mun. Chişinău

Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al

Curţii Supreme de Justiţie

În componenţă:
Preşedintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă
Judecătorii – Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

reprezentantul Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al
Republicii Moldova, Dorin Sîrbu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată
depusă de Sergiu Zavtoni
împotriva Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al
Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva
deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 decembrie 2016
c o n s t a t ă:

La 14 martie 2016 Sergiu Zavtoni a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al
Republicii Moldova (în continuare IGP al MAI) cu privire la contestarea actului
administrativ.
În motivarea acţiunii a menţionat că, a satisfăcut serviciul în organele MAI în
calitate de şef de post, ofiţer superior de sector al Postului de politie Micleşti al
Sectorului de politie nr. 4 (Hârtopul Mare) al IP Criuleni al IGP.
Relevă că, prin Ordinul nr. 101ef din 01 martie 2016, emis de Şeful adjunct al
IGP al MAI a fost sancţionat disciplinar cu concedierea pentru încălcarea prevederilor
art. 28 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea
poliţiei şi statutul poliţistului, art. 9 alin. (2) lit. d) din Codul muncii, pct. 6 lit. j) şi
pct.13 din Codul de etică şi deontologie al poliţistului (aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 481 din10.05.2006), acţiuni manifestate prin prezenţa la serviciu în
stare de ebrietate, compromiţând astfel prestigiul funcţiei şi autorităţii din care face
parte. Invocă faptul că, sancţiunile disciplinare trebuie să fie aplicate în creştere şi să
fie adecvate încălcărilor. Astfel, menţionează că, anterior nu a avut încălcări, fiind
numai remunerat, iar ancheta de serviciu s-a efectuat cu încălcarea legislaţiei, fără să

1
depună explicaţii, fără să ia cunoştinţă cu materialele anchetei. Totodată, şi testarea
alcoolscopică s-a efectuat cu încălcarea legislaţiei.
Solicită anularea ordinului nr. 101 ef din 01 martie 2016 emis de Inspectoratul
General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova
privind sancţionarea disciplinară cu concediere; restabilirea în funcţia anterior
deţinută, cu achitarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu; şi
compensarea din contul pârâtului a cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău, din 15 iulie 2016 s-a admis
acţiunea, s-a anulat ordinul nr. 101-ef din 01 martie 2016 emis de şeful adjunct al IGP
Gheorghe Cavcaliuc privind aplicarea sancţiunii disciplinare sub formă de concediere
a ofiţerului superior de sector al postului de politie Micleşti al sectorului de poliţie nr.4
(Hîrtopul Mare) al IP Criuleni al IGP, căpitan de politie Sergiu Zavtoni în temeiul
art.28 alin. (1) lit. g) din Legea cu privire la poliţie şi statutul poliţistului, art. 9 din
Codul muncii, pct. 6 şi pct. 13 din Codul de etică şi deontologie al poliţistului; s-a
restabilit în funcţia anterior deţinută începând din data de 01 martie 2016, cu achitarea
salariului pentru lipsa forţată de la serviciu, reieşind din salariu mediu lunar.
Prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 76 alin .(l) lit. k) din Codul muncii
prezentarea la locul de muncă în stare de ebrietate alcoolică, narcotică sau toxică se
constată prin certificatul eliberat de instituţia medicală competentă sau prin actul
comisiei formate dintr-un număr egal de reprezentanţi ai angajatorului şi ai salariaţilor.
Astfel, instituţia medicală competentă de a constata starea de ebrietate a lui Sergiu
Zavtoni a fost Spitalul raional Criuleni. Totodată, conform dispoziţiilor pct. 25 din
Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică şi examinare medicală pentru
stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei, concluzia examinării medicale pentru
stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei se înregistrează în procesul-verbal după cum
urmează: a) treaz; b) consum de alcool, treaz; c) consecinţele consumului de alcool,
treaz; d) stare de ebrietate alcoolică cu grad minim; e) stare de ebrietate alcoolică cu
grad avansat; f) consecinţele consumului produselor ori substanţelor stupefiante sau a
medicamentelor cu efecte similare acestora, treaz; g) stare de ebrietate provocată de
produsele ori substanţele stupefiante sau de medicamente cu efecte similare acestora
(concluzia se stabileşte la depistarea în timpul consumului acestora, în cazul în care
persoana comunică ce a consumat ori la efectuarea probei la determinarea drogurilor în
probele biologice) şi manifestărilor clinice corespunzătoare; h) stare de ebrietate
provocată de substanţe ce provoacă turmentare (concluzia fiind provizorie şi se
definitivează în conformitate cu rezultatele de laborator a probelor prelevate (sânge,
salivă, urina pe parcursul a 3 zile); i) comă generată de consumul alcoolului,
produselor ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare
acestora; j) sindrom de servaj narcotic, treaz; k) sindrom de servaj alcoolic, treaz; l)
concluzia nu este făcută, refuză examinarea medicală şi prelevarea probelor biologice.
Examinând temeinicia procesul-verbal al examinării medicale de constatare a
faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate şi naturii ei nr. 15 din 23
februarie 2016, instanţa inferioară nu a constatat nici una din concluziile obligatorii
prevăzute de pct. 25 din Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică şi
examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei, deoarece concluzia
2
examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei nu sânt constatate
(lipsă concluzie).
Astfel, prima instanţă a conchis că, această circumstanţă urmează a fi interpretată
ca lipsă a unui act constatator dat de instituţia medicală competentă cu privire la
stabilirea stării de ebrietate şi gradul acesteia.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 decembrie 2016 s-a respins apelul
declarat de reprezentantul IGP al MAI şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Centru,
mun. Chişinău, din 15 iulie 2016.
La data de 16 februarie 2017 reprezentantul IGP al MAI, Dorin Sîrbu a depus
cerere de recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 decembrie 2016,
solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi deciziei instanţei de
apel, cu pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.
În motivarea recursului a invocat că, instanţele inferioare nu au aplicat legea care
trebuia să fie aplicată şi au interpretat în mod eronat legea. Totodată, invocă şi
prevederile art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, săvârşirea
altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului
doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea
greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor
de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au
dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Menţionează că, instanţele de fond nu au examinat tot suportul probator prezent la
materialele cauzei, în special înregistrarea video şi alte înscrisuri care reflecta starea de
ebrietate a intimatului.
La fel, susţine că, pentru a înlătura incertitudinea cu privire la lipsa concluziei din
procesul-verbal al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a
alcoolului, stării de ebrietate şi naturii ei nr. 15 din 23 februarie 2016, ce ar fi stabilit
starea de ebrietate a intimatului, reprezentantul recurentului a înaintat un demers în
formă verbală în instanţa de judecată pentru a fi citat şi audiat medicul legist ce a emis
procesul-verbal, pentru a fi constatate circumstanţele de fapt şi de drept în temeiul
cărora angajaţii instituţiei medico-sanitare nu au reflectat menţiunea cu privire la
concluzia de stabilire a faptului consumului alcoolului, stării de ebrietate şi naturii ei
de către subiecţii supuşi examinării medicale. Astfel, putea fi înlăturată eroarea admisă
de medic.
Mai invocă faptul că, la depunerea cererii de apel a anexat un nou proces-verbal
de stabilire a stării de ebrietate a intimatului, care la rubrica „concluzia examinării
medicale pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei” conţinea menţiunea „stare de
ebrietate alcoolică grad avansat”. A motivat imposibilitatea prezentării înscrisului dat
în prima instanţă prin faptul că, la dobândit după pronunţarea hotărârii judecătoreşti, şi
anume la 10 noiembrie 2016. Însă, în legătură cu faptul că reprezentantul IGP al MAI
nu a dat o explicaţie plauzibilă care să justifice imposibilitatea prezentării acestui
înscris la examinarea pricinii în prima instanţă, instanţa de apel nu a acceptat această
probă.

3
 Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul
Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie
consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.
Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,
asupra admisibilităţii recursului decide un complet din 3 judecători.
În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi
participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea
esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care instanţa judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care:
a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată;
c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a
procesului;
d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.
(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie
temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus
sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa
de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost
arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului.
(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către
instanţă din oficiu şi în toate cazurile.
În conformitate cu art. 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

4
 Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de
2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este
termen de decădere şi nu poate fi restabilit.
Completul consideră recursul ca fiind declarat în termen, deoarece decizia
instanţei de apel datează cu 20 decembrie 2016 (f.d. 164), iar cererea de recurs a fost
depusă la data de 16 februarie 2017 (f.d. 177).
Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, obiect al acţiunii în
contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ şi
individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv
al unui terţ, emise de: a) autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora în sensul
prezentei legi; b) subdiviziunile autorităţilor publice; c) funcţionarii din structurile
specificate la lit.a) şi b).
În conformitate cu prevederile art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului
administrativ, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau
recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în
care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la data primirii răspunsului la
cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea
acesteia.
Argumentele invocate în recurs precum că, instanţele inferioare au aplicat legea
care nu trebuia aplicată şi au interpretat în mod eronat legea, nu pot fi reţinute, or,
potrivit articolului 86 alin. (1) din Codul muncii, concedierea – desfacerea din
iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată,
precum şi a celui pe durată determinată – se admite pentru următoarele motive: i)
prezentarea la lucru în stare de ebrietate alcoolică, narcotică sau toxică, stabilită în
modul prevăzut la art. 76 lit. k).
Aderent, art. 76 lit. k) din Codul muncii prevede că, Contractul individual de
muncă se suspendă în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor în caz de prezentare
la locul de muncă în stare de ebrietate alcoolică, narcotică sau toxică, constatată prin
certificatul eliberat de instituţia medicală competentă sau prin actul comisiei formate
dintr-un număr egal de reprezentanţi ai angajatorului şi ai salariaţilor.
La caz, Completul învederează că, starea de ebrietate alcoolică, narcotică sau
toxică poate fi confirmată numai prin certificatul eliberat de instituţia medicală
competentă sau prin actul comisiei formate dintr-un număr egal de reprezentanţi ai
angajatorului şi ai salariatului (art.76 lit. k) CM), alte probe fiind inadmisibile.
Subsecvent, instanţa de recurs menţionează că, conform pct. 18 din Regulamentul
privind modul de testare alcoolscopică şi examinare medicală pentru stabilirea stării de
ebrietate şi naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 296 din 16 aprilie 2009,
testarea alcoolscopică se efectuează de către persoanele abilitate în acest scop
(angajaţii Inspectoratului naţional de patrulare al Inspectoratului General al Poliţiei,
lucrătorii medicali, inspectorii „Controlului treziei” şi alţii), instruite în modul stabilit
şi cu respectarea regulilor şi normativelor sanitaro-epidemiologice în vigoare în
conformitate cu instrucţiunile aprobate în acest sens.
Astfel, prin prisma Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 155 din 01 iunie 2009
despre implementarea Hotărârii Guvernului nr. 296 din 16 aprilie 2009 „Cu privire la
5
aprobarea Regulamentului privind testarea alcoolscopică şi examinarea medicală
pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei”, prin care a fost aprobată lista
instituţiilor medico-sanitare publice abilitate cu dreptul de efectuare a examinării
medicale pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei, expusă în anexa nr. 1,
instituţia medicală competentă de a constata starea de ebrietate a intimatului Sergiu
Zavtoni a fost Spitalul raional Criuleni.
La caz, instanţa de recurs subliniază că, conform dispoziţiilor pct. 25 din
Regulamentul menţionat supra, concluzia examinării medicale pentru stabilirea stării
de ebrietate şi naturii ei se înregistrează în procesul-verbal după cum urmează: a) treaz;
b) consum de alcool, treaz; c) consecinţele consumului de alcool, treaz; d) stare de
ebrietate alcoolică cu grad minim; e) stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat; f)
consecinţele consumului produselor ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor
cu efecte similare acestora, treaz; g) stare de ebrietate provocată de produsele ori
substanţele stupefiante sau de medicamente cu efecte similare acestora (concluzia se
stabileşte la depistarea în timpul consumului acestora, în cazul în care persoana
comunică ce a consumat ori la efectuarea probei la determinarea drogurilor în probele
biologice) şi manifestărilor clinice corespunzătoare; h) stare de ebrietate provocată de
substanţe ce provoacă turmentare (concluzia fiind provizorie şi se definitivează în
conformitate cu rezultatele de laborator a probelor prelevate (sânge, salivă, urina pe
parcursul la 3 zile); i) comă generată de consumul alcoolului, produselor ori
substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora; j) sindrom
de servaj narcotic, treaz; k) sindrom de servaj alcoolic, treaz; 1) concluzia nu este
făcută, refuză examinarea medicală şi prelevarea probelor biologice.
Instanţa de recurs opinează că, norma precitată stabileşte sub sancţiunea nulităţii
necesitatea înregistrării în procesul-verbal „privind examinarea medicală pentru
stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei” concluzia examinării medicale. În speţă, însă,
în procesul-verbal nr. 15 din 23 februarie 2016 de examinare medicală a intimatului
Sergiu Zavtoni pentru constatarea faptului de consumare a alcoolului, stării de
ebrietate şi naturii ei, nu este consemnată concluzia examinării medicale.
În această ordine de idei, şi având în vedere că în procesul-verbal nr. 15 din 23
februarie 2016 nu este consemnată nici una din concluziile obligatorii prevăzute de pct.
25 din Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică şi examinare medicală
pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei, se ajunge la concluzia că instanţele
inferioare corect au interpretat că această eroare urmează a fi interpretată în favoarea
reclamantului Sergiu Zavtoni.
Nu pot fi reţinute nici alegaţiile precum că, instanţele de fond nu au examinat tot
suportul probator prezent la materialele cauzei, în special înregistrarea video şi alte
înscrisuri care reflecta starea de ebrietate a intimatului.
În acest context nu poate fi acceptat nici argumentul reprezentantului recurentului
precum că, instanţele inferioare nu au admis demersul privind audierea medicului care
a întocmit procesul-verbal nr. 15 din 23 februarie 2016, pentru a înlătura incertitudinea
cu privire la lipsa concluziei din procesul-verbal al examinării medicale de constatare a
faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate şi naturii ei.

6
 La fel, este lipsit de suport şi argumentul reprezentantului recurentului precum că,
instanţa de apel nu a acceptat ca probă noul proces-verbal de stabilire a stării de
ebrietate a intimatului, care la rubrica „concluzia examinării medicale pentru stabilirea
stării de ebrietate şi naturii ei” conţinea menţiunea „stare de ebrietate alcoolică grad
avansat”. Or, în perspectiva art. 76 din Codul muncii şi Regulamentului privind modul
de testare alcoolscopică şi examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi
naturii ei, înscrisul prezentat de către reprezentantul IGP al MAI în apel ca probă nouă,
urma a fi prezent la ancheta de serviciu a intimatului Sergiu Zavtoni.
Mai mult decât atât, instanţa de recurs remarcă că, la materialele anchetei de
serviciu, prezentate de către intimată în prima instanţă, este anexată varianta iniţială a
procesului-verbal nr. 15 din 23 februarie 2016 de examinare medicală a intimatului
Sergiu Zavtoni pentru constatarea faptului de consumare a alcoolului, stării de
ebrietate şi naturii ei, în care lipseşte concluzia examinării medicale.
În această ordine de idei, se deduce că instanţa de apel corect a declarat
inadmisibilă proba dată, or, conform procesului-verbal al şedinţei de judecată
reprezentantul IGP al MAI nu a invocat nici un argument plauzibil în vederea
explicării imposibilităţii prezenţei acestui înscris în materialele anchetei de serviciu, şi
respectiv în cadrul examinării cauzei în prima instanţă. Succesiv, pct. 32 din
Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică şi examinare medicală pentru
stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei interzice rectificările în textul procesului-verbal
şi prescurtări a descrierilor manifestărilor clinice a stării de ebrietate şi naturii ei.
Cu titlu suplimentar, Completul constată că, argumentele invocate în cererea de
recurs, în esenţa lor, sânt similare argumentelor invocate în cererea de apel, care au
fost deja supuse examinării şi aprecierii juste de către instanţa de apel prin prisma
art.130 din Codul de procedură civilă în raport cu dispoziţiile art. 24 alin.(3) din Legea
contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000, fiindu-le oferite concluziile
de rigoare şi respectiv nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs, iar actele normative
vizate au fost interpretate şi aplicate elocvent de instanţa de apel prin prisma
circumstanţelor importante ale pricinii.
Astfel, instanţa de recurs notează că, reprezentantul recurentului nu a invocat
niciun argument plauzibil în vederea justificării ilegalităţii deciziei instanţei de apel.
În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta
Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a
unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice,
respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca
fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia
Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995)
Instanţa de recurs concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă
existenţa unuia din temeiurile legale de recurs, iar circumstanţele de fapt invocate de
reprezentantul recurentului în cererea de recurs nu constituie obiect al recursului, or
recursul devoluează exclusiv circumstanţe de drept ale pricinii.
Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a
examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate,
iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432
7
alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial
şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de reprezentantul Inspectoratului General al Poliţiei al
Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Dorin Sîrbu, ca fiind
inadmisibil în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) şi art. 440 din Codul de
procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al
Curţii Supreme de Justiţie
d i s p u n e:

Recursul declarat de reprezentantul Inspectoratului General al Poliţiei al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Dorin Sîrbu, împotriva deciziei
Curţii de Apel Chişinău din 20 decembrie 2016, se consideră inadmisibil. Încheierea
este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului,
judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chişca-Doneva

Ion Druţă