C.Z.U. 343.

54 В 97
Monograful este recomandată spre publicare de către Senatul Universităţii de Stat „Alecu Russo" din Bălţi.
Autori: Butnarii Gh. - capitolul I, II şi III; încheierea.
Bujor V. - capitolul I: 2; capitolul II: 2, 3 şi 4; capitolul III: 4; încheierea (în coautorat cu Butnaru Gh.).
Bej an O. - capitolul I: 1; capitolul III: 1 şi 2 (în coautorat cu Butnaru Gh.).
Recenzenţi:
1. Guţuleac Victor, doctor în drept, profesor universitar;
2. Arnăut Andrei, doctor în drept.
Aviz, cu recomandare de publicare a monografiei Direcţia generală de urmărire penală a Ministerului
Afacerilor Interne al Republicii Moldova (semnat de şeful-adjunct Ruslan Ojog, locotenent-colonel).
DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAŢIONAI.E A CĂRŢII Butnaru, Gheorghe
Caracterizare criminologică şi juridico-penală a traficului de fiinţe umane / Gheorghe Butnaru, Valeriu
Bujor, Octavian Bejan; Centru de Prevenire şi Asistenţă Criminologică, Univ. de Stat “Alecu Russo” din
Bălţi. - Ch.: l-ricon SRL, 2008. - 158 p.
Bibliogr.: p. 149-158 - 500 ex.
ISBN 978-9975-9679-7-6
343.54
O Gheorghe Botnaru, Valeriu Bujor şi Octavian Bejan.
ISBN 978-9975-9679-7-6
Centrul de Prevenire şi Asistenţă Criminologică Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi
B I B L I O T E C A P U B L I C A D E D R E P T /!!!«
Gheorghe BUTNARU Valeriu BUJOR Octavian BEJAN

Caracterizare criminologică şi juridico-penală a

traficului de fiinţe umane
;•, ;01 tCA MUNICIPALA
“BP HAŞDEU”
A C H I Z I Ţ I E

«
« 2 3V
r Jî
t o-- o BIBLIOTECA PUBLICĂ DE
z«
5 DREPT
^ 7. CC
s

Chişinău, 2008
CAPITOLUL I
CONCEPTUL TRAFICULUI DE FIINŢE UMANE
1. Traficul de fiinţe umane ca obiect de cercetare în criminologie şi dreptul
penal
Fenomenul comerţului cu oameni a apărut pentru prima oară încă în perioada antică şi a cunoscut
apogeul manifestării sale în epoca sclavagistă, în care vînzarea şi cumpărarea de oameni reprezenta o
relaţie economi că dominantă, caracteristică. în condiţiile societăţii de astăzi omenirea a reuşit, din fericire,
să renunţe la această practică profund inumană, chiar dacă uneori este puternic favorizată de condiţiile
sociale obiective1. Totuşi, s-au menţinut anumite tendinţe de a se deda la comei tul cu fiinţe umane atunci
cînd există situaţii ce permit realizarea pe această cale a unor interese meschine. Acţiunile din categoria
dată sunt însă socialmente indezirabile şi declarate drept ilicite, criminale. Sub aspectul criminologie, ele se
disting printr-o formă specifică de manifestare criminală, încadrîndu-se în tiparul unui tip de criminalitate
determinat.
Cu regret, comerţul cu oameni nu a fost în totalitate suprimat nici în zilele noastre, în care orientarea
spre respectarea şi promovarea drepturilor şi libertăţilor omului reprezintă o componentă esenţială a
filozofiei sociale. El s-a păstrat sub nişte forme atenuate şi deghizate. Drept exemplu pot fi invocate
practicile de vînzare a copiilor în căsătorie, de cumpărare a soţiilor etc.
în ceea ce priveşte utilizarea noţiunii de trafic cu referire la fiinţele umane, este de menţionat că acest
termen a fost utilizat pentru prima dată la începutul secolului XX şi se referea la fenomenul comerţului cu
sclave 1

1'Aşa se face că în epoca gentilico-tribală, în care se produc pentru prima dată asemenea manifestări, luarea de prizonieri şi
transformarea lor în sclavi era impusă de luptele neîncetate purtate de triburi, căci eliberarea lor însemna, de fapt, o fortificare a
eventualului agresor; cealaltă metodă practicată în aceste condiţii consta în uciderea prizonierilor.

6
albe. Astfel, în contextul amplificării practicilor de comerţ cu femei în scop de folosire a acestora în calitate
de prostituate sau concubine, majoritatea tutelor din Europa au semnat la 18.05.1904, la Paris, Acordul
internaţional u privire la reprimarea traficului de femei. în acest document internaţional a fost utilizat
termenul trafic care însemna mişcarea sau transportaţi a femeii pentru scopuri imorale, adică pentru
prostituţie. Mai tîrziu, a
1 0 t extinsă semnificaţia termenului de trafic prin adoptarea la 04.05.1910 . 1 Convenţiei internaţionale cu privire la

reprimarea traficului de Jcmei, la '().09.1921 - a Convenţiei internaţionale cu privire la reprimarea traficului de temei
şi copii şi la 11.10.1933 - a Convenţiei internaţionale cu privire la inificul de femei majore. în aşa mod noţiunea de
trafic a început să capete mi caracter tot mai larg2.
După al doilea Război Mondial, în anul 1949, a fost adoptată Convenţia pentru reprimarea traficului de
fiinţe umane şi a exploatării prostituţiei emenilor, în care nu a fost însă definită sub aspect juridic noţiunea de
trafic de fiinţe umane3.
O dată cu aprobarea la 15.11.2000, la Palermo, Italia, a Protocolului privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea
traficului de persoane, în spe- i ml a femeilor şi copiilor, adiţional Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva
1 1 iminalităţii transnaţionale organizate, a fost dată o definiţie modernă, sub ispect juridic a noţiunii de trafic de

fiinţe umane, potrivit căreia: traficul <h- persoane înseamnă recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea
.iu primirea de persoane prin ameninţare cu recurgere sau prin recurgere la Im ţă ori alte forme de constrîngere, prin
răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de autoritate sau de o situaţie de vulnerabilitate ori prin oferirea sau acceptarea /■
plăţi sau avantaje pentru a obţine consimţământul unei persoane avînd autoritate asupra alteia în scopul exploatării.
Exploatarea conţine, cel puţin, i \ploatarea prin prostituarea unei alte persoane sau alte forme de exploatare iudă,
munca sau serviciile forţate, sclavia sau practicile analoage sclaviei, folosirea sau prelevarea de organe (art. 3, l’t a))\

2Asistenţa socială a victimelor traficului de persoane, in special femei. îndrumar practic pe itru asistenţi sociali şi psihologi,
Ediţia a Il-a, Centrul Internaţional pentru Protecţia şi l'romovarea Drepturilor Femeii „La Strada”, Chişinâu, 2005, p. 11.
'Convenţia pentru reprimarea traficului de fiinţe umane şi a exploatării prostituţiei 1 1 1 iniilor, adoptată prin Rezoluţia
Adunării Generale a ONU, la 02.12.1949, şi intrată in vigoare la 25.07.1951.
'Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului dc persoane, în i" ■ ui a femeilor şi copiilor, adiţional
Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii n o, .naţionale organizate din 15.11.2000, ratificat prin Legea nr. 17-XV din
17.02.2005. vr/l Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 36-38/126 din 04.03.2005.
37
 Ulterior, o definiţie juridică a traficului de fiinţe umane similară celei din Protocolul sus-menţionat a
fost expusă şi în articolul 4 al Convenţiei Consiliului Europei cu privire la lupta împotriva traficului de fiinţe
umane4.
Pentru a nu crea confuzii în procesul utilizări în studiul de faţă a anumitor termeni, se impune, din
capul locului, a delimita noţiunea de trafic de fiinţe umane de alte noţiuni apropiate cum ar fi contrabanda
cu persoane, proxenetismul şi sclavia, utilizate frecvent în literatura de specialitate5 şi, uneori, interpretate
greşit sub aspect de esenţă şi accepţiune.
Astfel, contrabanda cu oameni sau cum i se mai spune, contrabanda cu migranţi ori introducerea
ilegală de migranţi, se deosebeşte de traficul de persoane după următoarele criterii: a) mijloacele folosite de
făptuitori,
b) mecanismul de realizare şi c) scopul pentru care sunt recrutate şi transportate persoanele. Dacă în cazul
traficului se folosesc mijloace speciale de recrutare a potenţialelor victime (înşelăciune, violenţă fizică sau
psihică, răpire, abuz de autoritate sau de o situaţie de vulnerabilitate) şi se urmăreşte, din capul locului,
exploatarea lor ulterioară, în cazul contrabandei cu migranţi, persoanele care urmează a fi transportate în
alte state sunt recrutate prin alte mijloace decît cele utilizate la trafic şi nu se urmăreşte decît asigurarea
transportării lor în alte ţări. Totodată, după cum menţionează Valeriu Cuşnir, actele de contrabandă cu
migranţi presupun transportarea persoanelor dintr-o ţară în alta prin intrare ilegală în statul de destinaţie,
în timp ce în cadrul traficului victima poate intra legal în statul de destinaţie, iar uneori chiar nu este
necesar ca ea sa fie transportată în alt stat. Autorul nominalizat mai opinează că în cazul contrabandei cu
persoane, iniţiativa porneşte de la potenţialul migrant care intră în contact cu organizatorul de mirgraţie
ilegală şi (în majoritatea cazurilor) îl plăteşte în avans pentru ca acesta să îl ajute să intre în ţara pe care a
ales-o6 7. împărtăşim totuşi o altă părere vizavi de acest aspect, deoarece atît în cazul traficului de fiinţe
uma-

4Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane din 16.05.2005, ratificată prin Legea nr. 67-
XVI din 30.03.2006, vezi Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 66 69/277 din 28.04.2006.
5‘Vezi de exemplu: Mihai Bodean, Comerţul cu oameni - una dintre cele mai răspîndite forme de activitate ilegală practicată de
grupările criminale organizate, Revista naţională de drept, nr. 11/2003, p. 52; Vitalic Budcci, Traficul de fiinţe umane - principala
formă a migraţiei ilegale in contextul situaţiei actuale din Republica Moldova, în „Prevenirea şi combaterea crimelor transnaţionale:
probleme teoretice şi practice. Conferinţa ştiinţifico- practică internaţională din 6-7 octombrie 2005”, Chişinău, 2005, p. 107.
6'Valeriu Cuşnir, Traficul de fiinţe umane: termeni şi definiţii de uz, în „Prevenirea şi combaterea crimelor transnaţionale:
probleme teoretice şi practice. Conferinţa ştiinţifico- practică internaţională din 0-7 octombrie 2005”, Chişinău, 2005, p. 20.
7
Ut, i li muazul contrabandei cu migranţi demararea negocierilor privind Mlgii' o. . 1 transportării persoanei
în alt stat poate avea loc atît din iniţiativa iiţi.iln victime a traficului sau potenţialului migrant, cît şi din
iniţiativa IMII. nilului sau organizatorului de migraţie ilegală, care sunt în căutarea «litri n Im pentru
desfăşurarea activităţilor lor ilegale, ce se deosebesc, în li I diip.i i riteriile sus-descrise.
■pn deosebire de traficul de fiinţe umane, proxenetismul se carac- ic o i ,i prin alte modalităţi de
recrutare a persoanelor şi de menţinere M n i tţ11li II cu acestea. Dacă în cazul traficului de fiinţe umane
traficantul t«t>'li ,i/,1 victima prin utilizarea unui spectru de mijloace speciale (înşelă-
1 1..... \ micuţă fizică sau psihică, răpire, abuz de autoritate sau de o situaţie
di ulm labilitate) şi ascunde intenţia sa reală, în cazul proxenetismului A p ul recrutează
persoana fără a aplica mijloacele speciale menţiona
ţi explic indii i fără viciere intenţia sa dea o folosi în activităţi de practicare i pinxlituţici.
' ii priveşte delimitarea traficului de fiinţe umane de sclavie, este de
.......... . at că starea de sclavie intervine după consumarea actelor de trafic,
' ind victima ajunge la etapa de exploatare. Sclavia şi munca forţată 1 1 mu scopuri pentru care sunt traficate
victimele traficului şi totodată
li....... d< exploatare a acestora. Adică, sclavia şi munca forţată se manifestă
i ilup.i realizarea actului de traficare a persoanelor.
I sii de menţionat că în Protocolul privind traficul ilegal de migranţi pe i ah h latră, a aerului şi pe mare,
adiţional Convenţiei Naţiunilor Unite imprima . riminalităţii transnaţionale organizate este utilizată expresia trafic
Ilegal, le migranţi. Potrivit art. 3, lit. a) din acest act normativ internaţional li I/I I i il ilegal de migranţi desemnează
faptul de a asigura, în scopul obţinerii, i/iu . i uiu indirect, unui folos financiar ori unui alt folos material, intrarea
Ilegală Intr un stat a unei persoane care nu este nici cetăţean, nici rezident /•. i ni,meni al acestui stai*. Astfel,
expresia traficul legal de migranţi are o H tuiul altă accepţiune în comparaţie cu ceea ce semnifică traficul de fiinţe
uniune.
i ii despre apariţia fenomenului traficului de fiinţe umane în Repulsii . n luldova este de menţionat că nu
există date precise cu privire la acest
..................... olul privind traficul ilegal de migranţi pe cale terestră, a aerului şi pe mare.
«■> ţ n ,1 i onvenţiei Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organi/.iie,
............pi in l egea nr. 17-XV din 17.02.2005, vezi Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
ui u, W126 din 04.03.2005.
fapt. Specialiştii în domeniu nu pot indica date exacte, dar consideră că fenomenul traficului de fiinţe
umane a apărut în ţara noastră la începutul anilor 90 ai secolului trecut 4.
Dacă e să analizăm sub aspect retrospectiv problema traficului de fiinţe umane, constatăm că o dată cu
destrămarea lagărului socialist şi căderea cortinei de fier a început emigrarea masivă a populaţiei din
statele Europei Centrale şi de Sud-Est spre ţările prospere. Săraci şi tară posibilităţi de a găsi un loc de
muncă remunerat decent în propriul stat, oamenii şi-au orientat, inevitabil, speranţele spre ţările bogate.
Acolo ei au descoperit, în schimb, o deschidere faţă de braţele de muncă ieftine provenite din exterior.
Atraşi irezistibil de salariile uriaşe în raport cu posibilităţile de acasă, concetăţenii noştri au luat calea
străinătăţii. Ca răspuns la oferta concetăţenilor noştri, dar şi a altora din statele ex-socialiste, în ţările
prospere din Europa Occidentală şi cele cu economii în dezvoltare din Orientul Apropiat cererea la braţe
de muncă ieftine s-a extins progresiv. în acest fel tot mai mulţi şi mai mulţi concetăţeni de-ai noştri au
plecat în căutarea unui loc de muncă în străinătate, formînd, de-a lungul anilor, un exod uriaş.
Acest proces a fost speculat de către unii indivizi, care au recurs la deturnarea criminală, sub forma
traficului de fiinţe umane, a ofertei de braţe de muncă în scopul căpătuirii, făcînd milioane de victime. în
acest context propice escaladării criminalităţii transnaţionale şi transfrontalière, traficul de oameni a
înregistrat, într-un termen record, proporţii inimaginabile şi inacceptabile, inclusiv în societatea noastră,
care a fost luată, din păcate, prin surprindere, fiind lipsită de mijloacele necesare unei riposte.
în mod normal, apariţia şi extinderea acestui fenomen criminal în Republica Moldova trebuia să fie
prognozată de ştiinţa autohtonă. Acest lucru nu s-a întîmplat însă, deoarece ştiinţa dreptului penal
autohton nu a fost in măsură să facă acest lucru, aceasta avînd alte funcţii, iar ştiinţa crimi- nologică abia
începea să prindă contururi10. Prin urmare, deşi traficul de fiinţe umane lua proporţii catastrofale în ţara
noastră şi denota o constantă tendinţă ascendentă, fenomenul nu era, practic, în atenţia savanţilor, lipsind
studii criminologice riguroase în această problemă. De aceea, în lipsa
’Vezi: Irina Martincic, Rolul O.N.G. in prevenirea traficului de femei in Republica Moldova, în „Traficul de femei: fenomen şi
crimă”, Chişinău, 2001, p. 5; Cristina Lcsnic, Reglementări internaţionale privind traficul de fiinţe umane ca fenomen transnational, in
„Prevenirea şi combaterea crimelor transnaţionale: probleme teoretice şi practice. Conferinţa ştiinţifico- practică internaţională din

9
6 7 octombrie 2005”, Chişinău, 2005, p. 116.
'"Vezi: „Starea actuală şi perspectivele ştiinţei criminologice în Republica Moldova”, Chişinău, 2002, p. 113-114.

10
Mittn miţelor exacte despre respectivul fenomen, nu existau nici premisele
II- abordării corespunzătoare a lui. Ca urmare, atît autorităţile pu- blltr, ii i societatea în ansamblu nu
au sesizat la timp dimensiunile şi Mf|c'Iul fenomenului în cauză.
Intuşi, semnele de alarmă trase de societatea civilă şi de organismele ii iţn male au
determinat autorităţile publice să recunoască existenţa fetim ului ti alicului de oameni în Republica
Moldova şi să ia atitudine faţă
ll« |•« 1 1 . < -Iul pe care îl reprezintă acest flagel criminal pentru societate, fiind
Ittli- 1...... - şi o serie de măsuri în vederea perfecţionării cadrului legislativ
llt domeniu.
I )< 1 . 1 început să se amplifice vertiginos în Republica Moldova încă pn pi una jumătate a deceniului
nouă al secolului XX, prima încercare de
tfgle....mare juridico-penală a relaţiilor sociale în sensul interzicerii tra-
ftttilu! de liinţe umane în legislaţia naţională a avut loc în anul 1997, cînd legi lai- a ui a operat un
amendament la Codul penal (redacţia anului 1961) |uli- in . 1 lost introdus în textul legii penaleart. 113/1
„Vînzareaşi traficul df 1 npii"1Norma in cauză interzicea doar traficul de copii, care constituie M-ml dintre
obiectele traficului de oameni şi nu oferea o reglementare juri- db> |n nal.i a acestui comportament în
întregime.
In mul 1998, a avut loc o altă încercare de reglementare juridico-pe- iial. 1 1 1 otic ului de fiinţe umane,
deja a tuturor aspectelor, odată cu inclu- dfl- ' uocolului 105/2 „Proxenetismul” în Codul penal, a cărui
dispoziţii- icgli menta traficul de oameni ca o activitate infracţională distinctă de |MM>I o- ii an1'. Insă,
potrivit acestei norme erau susceptibile de sancţionare pi 1 «1. 1 -I- - 1 1 actele de traficare a persoanelor
săvîrşite în scop de exploatare • MhtlA
Iulie timp, organizaţiile internaţionale guvernamentale şi neguver-
II ui... -le in domeniul protecţiei drepturilor omului şi prevenirii traficu
ri 1 -I- 1 miţe umane, precum şi societatea civilă din Republica Moldova au
......... e nmpania de sensibilizare a autorităţilor şi opiniei publice asupra
|M< 1 - pilor şi consecinţelor acestui fenomen macabru, solicitînd cu insis-
1. n- - (-mcmului intensificarea activităţii de prevenire şi contracarare a tra-
I) -liniile persoane. Autorităţile publice au început să manifeste mai multă
( 1 eu privire la completarea Codului penal, Codului de procedură penală şi Codului
;m I.i contravenţiile administrative, reieşind din Legea privind drepturile copilului, tu - ii- -.III din 09.04.1997, vezi Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, nr. 37/312 din
III (Ui I 997.
- |---ntrumodificareaşicompletareaunoractelegislativenr.42-XIV din04.06 199«, Vtl- Mm ulmul Oficial al Republicii Moldova,
nr.62-65/425 din 09.07.1998.
11
receptivitate faţă de iniţiativele venite din partea structurilor internaţionale şi organizaţiilor
neguvernamentale, fapt care a contribuit la intensificarea conlucrării în materie de prevenire şi
contracarare a traficului de oameni. Drept urmare, au fost întreprinse o serie de măsuri de ordin legislativ
orientate spre îmbunătăţirea cadrului juridic şi instituţional de prevenire şi contracarare a traficului de
fiinţe umane, dintre care menţionăm operarea de modificări în Codul penal şi aprobarea Planului naţional
de acţiuni pentru combaterea traficului de fiinţe umane13. Astfel, la 30.07.2001, în Codul penal a fost inclus
art. 113/2 „Traficul ilicit de fiinţe umane”", ceea ce a însemnat o altă etapă în reglementarea juridico-penală
a relaţiilor sociale în vederea interzicerii comerţului cu fiinţe umane şi reprimarea eventualelor manifestări
de acest tip.
Adoptarea la 18.04.2002 a actualului Cod penal al Republicii Moldova, pus în aplicare la 12.06.2003 r\ a
instituit o nouă abordare juridico-penală, la nivel naţional, a fenomenului în discuţie, în conformitate cu
standardele internaţionale în materie, traficul de fiinţe umane fiind interzis prin două norme separate: art.
165 „Traficul de fiinţe umane” şi art. 206 „Traficul de copii”.
Analiza retrospectivă a fenomenului traficului de fiinţe umane în Republica Moldova permite a reliefa
diferenţa dintre momentul apariţiei traficului ca crimă, adică ca fenomen real, socialmente distructiv, şi mo
mentul interzicerii juridico-penale a practicilor de acest tip. Această constatare confirmă corectitudinea
teoriei privind necesitatea metodologică de <i delimita crima în calitate de act de conduită de crima in calitate
de inter- dicţiejuridică (socială)16. Astfel, traficul de fiinţe umane în calitate de act de conduită a precedat, cu
mai mulţi ani, traficul de fiinţe umane în calitate de interdicţie juridică. La început au existat doar unele
manifestări sporadice, apoi comportamentele de acest tip s-au extins, pînă au luat proporţii de masă,
devenind un fenomen social în continuă creştere. Efectele lui negative se făceau tot mai simţite, afectînd un
număr tot mai mare de cetăţeni, din care motiv se amplifica şi ecoul lor social, iar după o perioadă,
societatea, şi în primul rind organizaţiile neguvernamentale, a început să tragă alarma, atrăgînd atenţia
autorităţilor asupra necesităţii interzicerii unor asemenea
'Tlotârîrea Guvernului cu privire la aprobarea componenţei nominale a Comitetului naţional pentru combaterea traficului de
fiinţe umane şi Planul naţional de acţiuni pentru combaterea traficului de fiinţe umane, nr.1219 din 09.11.2001, vezi Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, nr. 136-138/1274 din 15.11.2001.
H
Legea privind completarea Codului penal şi Codului de procedură penală nr. 450- XV din 30.07.2001, vezi Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr. 97-99/803 din 17.08.2001.
''Codul penal al Republicii Moldova, nr. 985-XV din 18.04.2002, vezi Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 128-129/1012
din 13.09.2002.
l6
Octavian Bejan şi Valeriu Bujor, Interes şi crimă, Chişinău, 2004, p. 67.
comportamente în societate datorită unui pronunţat caracter socialmente distructiv. Abia după mai mulţi
ani de ravagii sociale, atunci cînd fenomenul căpătase deja dimensiuni enorme, actele de trafic de fiinţe
umane au fost interzise prin norme juridico-penale, mai întîi doar unele dintre ele, iar ulterior şi altele.
De menţionat că traficul de fiinţe umane a devenit obiect de cercetare in dreptul penal odată cu
incriminarea în legislaţia penală naţională. Ştiinţa dreptului penal se interesează însă de manifestările
concrete ale fenomenului (faptele izolate), încercîndu-se evidenţierea trăsăturilor exterioare e.iie permit a
reglementa explicit conduita membrilor societăţii, a recunoaşte actele de trafic, a le releva şi a proba
vinovăţia făptuitorilor, în timp ce şti inţa criminologică cercetează traficul de fiinţe umane ca crimă, în
calitate de fenomen social negativ şi urmăreşte cunoaşterea unei game mai largi de .ispecte relevante din
perspectiva criminologică.
în ceea ce priveşte abordarea criminologică a traficului de fiinţe umane este de remarcat că cunoaşterea
fenomenului în cauză trebuie să fie începută cu relevarea specificului de manifestare criminală, adică prin a
stabili lipul criminologie ce-1 caracterizează şi studierea lui multilaterală.
în opinia noastră, traficul de fiinţe umane constituie o formă de manile stare a criminalităţii organizate, de aceea
înţelegerea traficului de persoane presupune o definire corectă a fenomenului criminalităţii organizate.
De altfel, despre legătura strînsă dintre crima organizată şi traficul de fiinţe umane se menţionează atît
în actele normative internaţionale şi alte documente cu caracter informativ în domeniu, cit şi în lucrările
crimino- logilor şi juriştilor autohtoni8, definirea conceptului de criminalitate organizată diferă însă în mod
8Vezi de exemplu: Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, in special a femeilor şi
copiilor, adiţional Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, ratificat prin Legea nr. 17-XV din
17.02.2005, vezi Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 36-38/126 din 04.03.2005; Trafficking in Persons Report, întocmit de
U.S. Department of State, July 2001, w\vw.state.gov/g/tip/rls/ iiprpl/2001. 17.11.2002; Trafficking in Persons Report, întocmit de
Office to Monitor and Combat Trafficking in Persons, lune 11 2003. www.state.gov/g/tip/rls/tiprpt/2003,21.10.2003: trafficking in
Persons Report, întocmit de Office to Monitor and Combat Trafficking in Persons, June3 2005. www.state.gov/g/tip/rls/tiprpt/2005.
18.11.2005; Trafficking in Persons Report, întocmit de Office to Monitor and Combat Trafficking in Persons, June 3 2006,
www.state.gov/g/tip/rls/tiprpt/2006. 14.10.2006; Trafficking in Persons Report, întocmit de Office to Monitor and Combat
Trafficking in Persons, June 2007, www.state.gov/g/tip/rls/ liprpt/2007. 23.09.2007; Trafficking in Persons Report, întocmit de Office
to Monitor and Combat Trafficking in Persons, June 2008, www.state.gov/g/tip/rls/tiprpt/2008, 11.06.2008; Mihai Bodean, Comerţul
cu oameni - una dintre cele mai răspîndite forme de activitate ilegală practicată de grupările criminale organizate, Revista naţională
de drept”, nr 11/2003, p. 52; Sava Maimescu, Traficul de fiinţe umane şi contrabanda: aspecte comune şi delimitări. Revista naţională
de drept, nr.5/2004, p. 13; I. Mămăligă, Instrumente juridice internaţionale mijloc de combatere a traficului de fiinţe umane, Legea şi
viaţa, nr. 11/2005, p. 22.

12
fundamental. în majoritatea lucrărilor de specialitate autorii doar evidenţiază că grupările criminale
organizate se ocupă cu traficul de fiinţe umane, facînd trimitere la normele din Codul penal al Republicii
Moldova, care definesc noţiunile de grup criminal organizat (art. 46) şi organizaţie criminală (art. 47), fără a
preciza accepţiunea pe care o conferă fenomenului de crimă organizată, în timp ce alţii fie se raliază unor
păreri existente, fie propun propria definire. De exemplu, Mihai Ghe- orghiţă opinează că „criminalitatea
organizată reprezintă un domeniu ce întruneşte mai multe forme de activitate, cum ar fi „mafia”,
„criminalitatea profesionistă” şi „racketul”. Aceste fenomene, în esenţa lor, sunt unitare şi uniramurale,
însumînd diferite niveluri de activitate delicventă a formaţiunilor infracţioniste bine orgnaizate, statornice,
bine conspirate, corupte sau aflate sub protecţia unor formaţiuni criminale consolidate” 18. Pe de altă parte,
Evgheni Martîncik asociază criminalitatea organizată cu „o comunitate criminală”9 10'*. Un alt autor, Marin
Gherman menţionează că „nu pot exista crime organizate fără o oarecare organizare a subiecţilor, legătura
între anumite persoane, fără o înţelegere prealabilă de caracter infracţional, iar prin „organizare” se
înţelege: 1) combinarea, interacţiunea, asocierea cuiva ori a ceva într-un tot întreg; 2) un grup de persoane
constituit în baza unui program unic şi scop comun” 20. Criminologul igor Ciobanu defineşte criminalitatea
organizată ca o formă gravă, adică o formă deosebită prin amploarea ei, comparabilă cu o armată modernă,
implicînd o conducere la vîrful organizării sistemului planificat de acţiuni criminale şi structuri
corespunzătoare, inferioare, adaptate sistemului societăţii moderne 21.
Din analiza opiniilor sus-invocate rezultă că autorii în cauză definesc conceptul de crimă organizată
prin asemenea trăsături principale ca (1) grup stabil şi (2) organizare internă strictă. Dar, dacă am defini
crima organizată prin aceste trăsături, atunci ar reieşi că la acest tip de criminalitate trebuie să atribuim o
mare parte a infracţiunilor săvîrşite de un grup de indivizi cu o structură internă cristalizată şi eventual o
planificare relativ i iguroasă a actelor criminale, adică majoritatea faptelor prevăzute in codul penal. Prin
urmare, definirea crimei organizate exclusiv prin prisma .u es (or trăsături nu este satisfăcătoare, lipseşte
cel puţin o trăsătură, cea care dezvăluie esenţa fenomenului.
Din aceste considerent nu sunt relevante pentru studiul criminologie mei trăsăturile indicate în art. 46
şi 47.
Criminologul Valeriu Bujor, care a consacrat problemei criminalităţii organizate mai multe studii 11
afirmă pe bună dreptate că crima organizată, in calitate de fenomen social, nu provine nici din
criminalitatea obişnui tă (tradiţională), nici din cea de grup şi nici din activitatea unor grupuri criminale
organizate. Ha reprezintă un fenomen sui generis şi nu poate fi organizată, ea „se naşte” şi „se organizează”
de sine stătător în condiţii sociale determinate12. Valeriu Bujor defineşte crima organizată drept o formă ti
patologiilor sociale, care se manifestă prin activitatea asociaţiilor criminale, desfăşurată cu scopul de a obţine profit şi
putere pe calea producerii sau oferirii de bunuri şi servicii ilicite, ultimele nefiind satisfăcute pe cale legală.
Esenţa crimei organizate constă în dobîndirea unor profituri exorbitante sau, cel puţin, consistente pe
calea acordării de produse şi servicii ilicite. Iată de ce această caracteristică trebuie să fie considerată drept
trăsătură definitorie primordială, invariabil prezentă, indiferent de formele particulare pe care le ia
fenomenul crimei organizate. Astfel, Producerea sau oferirea (desfacerea) unor produse sau servicii ilicite
formează conţinutul activităţii criminale proprie tipului de criminalitate examinat. Ha nu constituie o
invenţie a unor indivizi hotărîţi să se pricopsească în acest fel, ci este un răspuns la o cerere reală existentă
în societate. Aşa se face că în societate sînt interzise, din diverse motive, o serie de produse sau practici
(droguri, pornografie, jocuri de noroc, prostituţie etc.) rîvnite de un grup, mai extins sau mai restrîs, de
persoane. Procurarea acestor produse şi servicii devine astfel imposibilă, în timp ce necesitatea şi, deci,
cererea lor rămîne activă. Inevitabil, în atare condiţii, se găsesc indivizi dispuşi să le ofere cu preţul

9'"Mihai Gheorghiţă, Criminalitatea organizată: probleme şi soluţii, in „Strategia combaterii criminalităţii organizate în
Republica Moldova”, Editura „Arc”, Chişinău, 1997, p.10.
10 "Evgheni Martincic, Criminalitatea organizată: de la un grup criminal la o comunitate criminală, în „Strategia combaterii
criminalităţii organizate in Republica Moldova”, Editura „Arc", Chişinău, 1997, p. 37.
'“Marin Gherman, Strategia luptei contra criminalităţii organizate, în „Strategia combaterii criminalităţii organizate în
Republica Moldova”, Editura „Arc", Chişinău, 1997, p.59.
'Igor Ciobanu, Criminalitatea organizată la nivel transnaţional şi unele forme de manifestare în Republica Moldova, Chişinău,
Editura „Muzeum”, 2001. p. 21.
11’Vezi: Криминологический анализ и предупреждение тяжкой насильственной преступности. Диссертация на
соискание степени кандидата юридических наук Рукопись, Москва. 1992; Наступит ли в Молдове царство крестным
отцов?, Закон и жизнь, nr.4/1992; Criminalitatea organizată şi securitatea naţională, în „Strategia combaterii criminalităţii
organizate în Republica Moldova, Editura „Arc”, Chişinău, 1997, p. 19-23; Cu privire la pericolul social al criminalităţii organizate,
în „Criminalitatea organizată şi economia tenebroasă în Republica Moldova, Editura „Arc", Chişinău, 1999, p. 30- VI; Referinţe
vizând esenţa criminalităţii organizate, Legea şi viaţa, nr. 3/2008, p. 12-16.
12•'’Валериу Бужор, Организованная преступность, în „О сущности преступности'. I ditura „Lyceum”, Chişinău, 1988, р.
56.

13
încălcării legii, pentru a se îmbogăţi. Cu alte cuvinte, ei speculează o cerere la anumite servicii şi produse
realmente existentă în societate, dar care nu poate fi satisfăcută pe cale legală. Riscul asumat este, oarecum,
justificat de profiturile considerabile încasate de afacerişti, datorită costului mărit (în virtutea caracterului
lor clandestin) al acestor produse şi servicii. Şi cu cît cererea e mai mare şi mai variată, iar veniturile
încasate ca urmare a satisfacerii ei sînt mai ridicate, cu atît mai puternic se dezvoltă şi crima organizată.
Prin urmare, existenţa criminalităţii organizate este generată de anumiţi factori sociali obiectivi, iar atît
timp cît ei rămîn activi fenomenul crimei organizate se menţine, într-o măsură mai mare sau mai mică, în
funcţie de forţa lor şi a ripostei sociale anticrimă. Odată apărută, însă, crima organizată poate să se dezvolte
pînă în faza în care capătă surse interne de autoreproducere şi propagare. Astfel, veniturile enorme
dobîndite şi frenezia căpătuirii îi determină pe cei implicaţi în crima organizată să-şi extindă şi să
diversifice activitatea criminală, antrenîndu-se şi în alte acţiuni ilicite, cum ar fi economia subterană,
fraudele financiare, concurenţa neloială etc. De remarcat că activitatea criminală a persoanelor implicate în
crima organizată nu se reduce doar la producerea sau oferirea de produse şi servicii ilicite. în scopul
realizării cu succes a activităţii criminale de bază, a asigurării securităţii grupului şi a protejării afacerii
desfăşurate, acestea săvîrşesc şi infracţiuni secundare (colaterale), precum: asasinate, incendieri, răpiri,
falsuri în acte, acte de corupere, şantaj etc.
Privită în esenţă, crima organizată poate fi definită drept o formă particulară de manifestare a criminalităţii
care constă într-o activitate criminală orientată spre dobîndirea de profituri consistente pe calea producerii sau oferirii
de produse şi servicii ilicite, răspunzînd unei cereri considerabile existente in societate, iar obiectele de activitate ale
crimei organizate sunt: traficul de droguri, serviciile sexuale (prostituţia, pornografia, pedofilia etc.),
jocurile de noroc, traficul de fiinţe umane, traficul de băuturi alcoolice şi produse de tutungerie, traficul de
armament şi substanţe explozive, camăta, traficul de substanţe radioactive, migraţia ilegală, traficul de
autoturisme, traficul de opere de artă etc.
Din cauza confuziei create în ştiinţă şi practică, datorită omiterii esenţei fenomenului, s-a ajuns în
situaţia în care criminalitatea organizată este eronat identificată cu unele forme particulare de manifestare
ale ei, precum Mafia, Camorra, Cosa Nostra, cartelurile columbiene etc , fund excluse, ne
Iiistificat, o serie de alte manifestări ale fenomenului sau, dimpotrivă, ea i ste confundată cu tipuri de
criminalitate distincte, cum ar fi criminalitatea tic grup sau cea profesională 24.
Concluziile sus-expuse privitoare la esenţa şi definiţia corectă a crimei organizate pot fi redate prin
următorul exemplu:
în cazul în care mai mulţi indivizi cu intenţii criminale se reunesc in grupuri/ comunităţi stabile pentru a săvirşi
acte infracţionale de pungăşie, furt, jaf, tllhdnv sau şantaj, nu poate fi vorba despre criminalitate organizată, ci de
criminalilato de grup, deoarece activitatea acestora nu întruneşte trăsătura esenţială a crimei organizate - acordarea
produselor şi serviciilor ilicite. în acelaşi timp, dacă un individ care acţionează de sine stătător sau mai mulţi indivizi
reuniţi în grupuri stabile prestează servicii ori oferă produse ilicite ce cad sub incidenţa legii penale, cum ar li
comercializarea drogurilor, organizarea migraţiei ilegale, traficul de fiinţe umane, atunci avem de a face cu crimă
organizată.
în calitate de formă de manifestare a criminalităţii organizate, traficul de fiinţe umane posedă
trăsăturile caracteristice tipului dat de criminalitate, are o esenţă identică şi se supune legilor de existenţă
proprii fenomenului din care face parte. Dincolo de însuşirile generale, traficul de fiinţe umane se distinge
prin anumite particularităţi. De aceea, pentru a înţelege fenomenul traficului de fiinţe umane este necesar,
mai întîi de toate, a cunoaşte ce reprezintă criminalitatea organizată ca atare, iar apoi a purcede,
sprijinindu-ne de atare fundament, la clarificarea specificităţii traficului de fiinţe umane, ca formă
particulară de manifestare a crimei organizate.
Cele expuse despre criminalitatea organizată constituie, după cum a fost menţionat, fundamentul
metodologic pentru studierea şi explicarea traficului de fiinţe umane ca formă particulară de manifestare a
crimei organizate.
Aşadar, caracterizarea prezentată oferă, într-o primă secvenţă, imaginea fundamentală şi generală a
traficului de fiinţe umane. Dincolo de acestea, trebuie neapărat să fie reţinute şi următoarele aspecte
specifice fenomenului.
Traficul de fiinţe umane constă în comerţul ilicit cu oameni, adică în- tr-un schimb de obiecte prin
cumpărarea şi vînzarea lor, în care unul din tre ele îl constituie fiinţa umană, iar celălalt - mijloacele
pecuniare sau alte obiecte acceptate. Iniţierea unei astfel de activităţi criminale nu provine din
“Vezi de exemplu: Vcaceslav Umila, Contraseţi penale şi criminologice, Editura „Litera”, Chisinau, 1

14
s. Buşi tess aulo ilicit: aspecte soc cale,
«y-, |
£ a e.
B1CL10TF.CA PUBLICA DL DREPT
imaginaţia unor inşi hotărîţi să se căpătuiască, cu tot dinadinsul, pe calea infracţiunilor. Ha se naşte, legic,
ca răspuns la o anumită cerere şi ofertă existentă în acest sens şi poate deveni un fenomen social propriu-
zis, aşa cum s-a şi întîmplat în Europa ultimelor două decenii. Această cerere a apărut în virtutea relaţiilor
şi proceselor sociale formate, la un moment dat, în statele europene, dar a fost puternic condiţionată de
afluxul necontrolat de braţe de muncă ieftine. Ha viza, în principal:
- cererea la braţe de muncă ieftine pentru munca la negru (menajere, chelneri, lucrători la şantiere de
construcţie şi în sfera agricolă etc.);
- cererea la femei şi copii pentru industria sexului;
- cererea la organe şi ţesuturi umane;
- cererea la unelte umane pentru anumite activităţi criminale sau alte activităţi indecente (furturi de
buzunare, din autoturisme, cerşit etc.).
Deşi cererea la femei şi copii pentru industria sexului şi cererea la organe şi ţesuturi umane cauzează
cele mai grave consecinţe sociale şi umane, traficul de fiinţe umane a fost favorizat în cea mai mare măsură,
totuşi, anume de cererea la braţe de muncă ieftine pentru munca la negru. Oferta la această cerere vine, în
primul caz, de la cetăţenii sărăciţi ai statelor ex-socialiste, iar în celelalte cazuri de la traficanţi sau persoane
dispuse să ofere asemenea servicii. Profitînd de starea de lucruri existentă, unii indivizi se implică,
acceptînd riscurile juridice (inclusiv penale) corespunzătoare, în intermedierea dintre cerere şi ofertă,
pentru a se pricopsi cu nişte beneficii. Veniturile obţinute pe această cale, adică prin traficul de fiinţe
umane, se dovedesc a fi, în realitate, destul de consistente, incit fenomenul ia amploare şi se intensifică
exponenţial, iar criminalitatea organizată capătă noi manifestări, noi dimensiuni’ 5. Intensificarea activităţii
de traficare a fiinţelor umane este alimentată şi de nivelul ridicat al cererii şi ofertei, existent în societate.
Cu alte cuvinte, sporirea cererii şi ofertei suscită o intensificare relativ proporţională a acestei forme de
manifestare a criminalităţii organizate. De menţionat că nu arare ori criminalii folosesc cererea şi oferta
existentă la braţe de muncă ieftine destinate muncii la negru pentru a deturna persoanele respective in alte
scopui i, cu caracter criminal, pentru a răspunde unei cereri de altă natură (de exemplu, femeile care doresc
să muncească în străinătate sunt induse in eroare şi silite apoi să practice prostituţia, pentru a satisface
cererea la servicii sexuale). Persoane le supuse traficului sunt, de regulă, folosite în activităţi pic. tun,
prostituţia, pornografia, cerşitul, munca forţată etc.
"Potrivit Raportului privind traficul de persoane, anul 2003, al Otu tuhii p. nim l'n-venirea şi Combaterea Traficului de
Persoane al Statelor Unite ale Aim-n.ii, vi-numilc anuale obţinute de pe urma traficului de fiinţe umane se ridică la 7 10 nuli,ml.
UM> ple.lndu se pe locul trei după veniturile aduse de traficul de droguri şi Hali. ul d. ,mn un. ni

15
 Aflată în faţa unor manifestări tot mai frecvente de comerţ cu fiinţe umane, societatea a reacţionat,
uneori prompt, alteori cu o nejustificată înt irziere, prin a-1 respinge şi a-1 incrimina. Pericolele pentru care
comerţul cu fiinţe umane este socialmente interzis sunt, în principal, următoarele:
- comerţul cu fiinţe umane reprezintă un act profund inuman, de natură a promova un tip de relaţii
sociale care suscită dispreţul, alienarea şi învrăjbirea între oameni;
- comportă o violare gravă a drepturilor şi libertăţilor omului;
- amplifică fenomenul criminalităţii organizate şi, în genere, crimi naiitatea;
- alimentează o serie de comportamente socialmente indezirabile (prostituţia, cerşetoria, pedofilia
etc.).
în temeiul considerentelor prezentate putem formula definiţia acestui fenomen criminal. Aşadar, traficul de fiinţe
umane constituie o formă particulară de manifestare a criminalităţii organizate care constă in comerţul cu oameni sau
cu organe şi ţesuturi ale lor, in scopul extragerii de profituri considerabile, speculind o anumită cerere şi ofertă
existentă în acest sens.
De precizat că definiţia propusă are un caracter eminamente criminologie şi nu trebuie să fie
confundată cu cea juridico-penală. Din punct de vedere criminologie, traficul de fiinţe umane este privit
drept fenomen social, urmărindu-se surprinderea esenţei lui, în timp ce ştiinţa dreptului penal se axează pe
unele manifestările concrete ale fenomenului (fapte separate), iar celelalte cunoştinţe el le preia de la
criminologie. Definiţia cri- minologică are, prin urmare, un caracter natural, ea reflectă realitatea aşa cum
este şi serveşte la cunoaşterea fenomenului, iar cea juridico-penală are un caracter formal, tehnic şi serveşte
la înfăptuirea reglementării relaţiilor sociale, represiunii penale şi a actului de justiţie. Astfel, cunoaşterea
cri- minologică o precedă pe cea juridică penală, oferindu-i acesteia din urmă fundamentul informaţional-
conceptual necesar.
2. Analiză statistico-criminologică a traficului de fiinţe umane
Rezultatele analizei statistico-criminologice a traficului de fiinţe urna ne, reflectate în lucrarea de faţă,
descriu acest fenomen sub aspectul dimen siunilor sale în Republica Moldova şi doar tangenţial la nivel
global.
De la bun început, se cere de precizat că în studiul de faţă s-a făcut diferenţierea între nivelul real al
fenomenului traficului de oameni şi nivelul
19
înregistrat oficial de organele de drept competente, în conformitate cu prevederile legislaţiei, între care
există un decalaj enorm.
în general, criminalitatea latentă constituie o problemă serioasă pentru statistică, iar fiecare tip de
criminalitate are, în mod firesc, ponderea sa de latenţă. Totodată, este de menţionat că în cazul în care
proporţiile unui fenomen criminal sunt mai mari, gradul de latenţă a acestuia este la un nivel mai ridicat. 13
în ceea ce priveşte traficul de fiinţe umane, se cere de remarcat că fenomenul dat se caracterizează
printr-un nivel înalt de latenţă, care este mult mai mare în comparaţie cu nivelul oficial înregistrat. Este de
subliniat că potrivit rezultatelor unor cercetări, 70 la sută din victimele traficului nu sunt identificate 14.
Această situaţie se explică prin următoarele:
• de cele mai dese ori, persoanele sesizează că au devenit victime ale traficului abia după ce ajung în alte
ţări şi sunt private sau limitate în alt mod în libertate, fapt care le împiedică să se adreseze organelor de
drept ale acestor state;
• chiar dacă apare posibilitatea de a sesiza despre situaţiile în care s-au pomenit, multe victime nu se
adresează organelor de drept deoarece nu dispun de acte de identitate şi sunt sceptice că organele de
poliţie le vor soluţiona pozitiv problemele acestora 15;
• o mare parte dintre victime nu doresc să sesizeze organele de drept, chiar dacă conştientizează că sunt
suspuse exploatării, pentru că percep acest lucru ca ceva firesc şi speră, în continuare, că situaţia lor s-
ar putea ameliora;
• o mare parte dintre victime, care revin în ţară, nu se adresează organelor de drept, fie din teama de a
nu fi persecutate de către traficanţi, fie din motivul neîncrederii în capacitatea justiţiei naţionale de a le
restabili drepturile lezate;
• în multe situaţii, organele de drept nu înregistrează sesizările cu privire la faptele de traficare a
persoanelor, din motivul că acestea par irelevante sub aspectul probelor prezentate 29, sau din cauza
existenţei factorului corupţiei30;
( it priveşte nivelul real al traficului, este de menţionat că indicatorii ■ i ■ punzători se fundamentează
pe datele obţinute în cadrul cercetărilor •' lologice şi criminologice în domeniul dat, metodele principale de
inves- i l'.iţu- constituind anchetele sociologice, interviurile şi studiile documenta- i ■ 1 l)c precizat că
metodele sus-menţionate au fost utilizate şi la efectuarea l'i< /untului studiu. La compartimentul
respectiv este de remarcat că datele iu itoare la nivelul traficului de fiinţe umane în Republica Moldova, rc-
* tate în diverse surse de informare, variază simţitor.
Astfel, conform autorilor unui reportaj despre traficul de fiinţe umane
i Republica Moldova, difuzat de postul TV american „ABC News”, circa mei mii de moldovence cad
pradă sclaviei sexuale în fiecare an, iar 25% m populaţia Moldovei se află peste hotare la muncă. Totodată
se menţinea/,ă că Moldova este una dintre cele mai mari ţări-furnizoare de carne
ii din Europa32.
Potrivit unui raport al Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie, în mii 2000 au fost asistate 308 victime
ale traficului de fiinţe umane din Moldova, în anul 2001 - 364 (11 minore), în anul 2002 - 292 (23 minore),
’() asemenea situaţie a fost relevată personal de autor in anul 2005, cînd a fost sesizat di i alre un grup de bărbaţi din
Republica Moldova despre traficarea acestora în Federaţia i ni. in scop de exploatare prin muncă. Astfel, după ce grupul de victime
a fost condus la " ulnliviziune poliţienească specializată, unul dintre responsabilii acesteia, după ascultarea do laraţiilor victimelor
a considerat că în cazul dat nu exista semne ale traficului. Abia după punerea de către autor a argumentelor fundamentate juridic
despre existenţa elementelor i.du ului in cazul relatat, sesizarea a fost inregistrată imediat şi investigată de către alt
I. sponsabil. Dosarul penal al cazului descris a fost deferit judecăţii, examinarea judiciară 1 1 1 iul desfăşurată maj mult de un an,
inculpaţii aflîndu-se în libertate.
" Vezi: Trafficking in Persons Report, întocmit de U.S. Department of State, July 2001, îs A W.state.gov/g/tip/rls/tiprpt/2001.
17.11.2002; Trafficking in Persons Report, întocmit de | »Mice to Monitor and Combat Trafficking in Persons, June 11 2003,
www.state.gov/g/tip/
II. liprpt/2003. 21.10.2003; Trafficking in Persons Report. întocmit de Office to Monitor and ' i iinhat Trafficking in Persons. lune 3
2005. www.state.gov/g/tip/rls/tiprpt/2005. 18.11.2005; liafficking in Persons Report, întocmit de Office to Monitor and Combat
Trafficking in Persons, June 3 2006, www.state.gov/g/tip/rls/tiprpt/2006. 14.10.2006; Trafficking in Persons Report, întocmit de Office
to Monitor and Combat Trafficking in Persons, June 2007,
ww.state.gov/g/tip/rls/tiprpt/2007. 23.09.2007; Trafficking in Persons Report, întocmit de l Plice to Monitor and Combat
Trafficking in Persons, June 2008, www.state.gov/g/tip/rls/ Uprpt/2008.11.06.2008.
''Vezi: Eduard Mihailov, Sergiu Crudu şi Cornelia Doni, Ce Spun 24 de femei traficate, Pilitura „Civis”, 2001, p. 9-10; Traficul de

132l,Gheorghe Gladchi, Necesitatea cunoaşterii „cifrei negre" a criminalităţii in societatea noastră, Revista naţională de drept,
nr.2/2002, p,37.
14•’ Victimele traficului de fiinţe umane in atenţia Parlamentului European, www.lastrada. md/agenda/index. 11.06.2008.
15!RTatiana Fomina, Viorclia Rusu şi Daniela Misail-Nichitin, Traficul de persoane in Moldova. Comentarii, tendinţe,
recomandări, Centrul Internaţional pentru Protecţia şi Promovarea Drepturilor Femeii „La Strada" (Moldova), p.42.

20
persoane: Cifre, Tendinţe, Oameni, wivw.migratie. nul/antitraffic/publications. 13.07.2006; Tatiana Fomina, Viorelia Rusu şi Daniela
Misail- Nichitin. Op. cit., p. 8-11.
'2ABC News. Anual, circa cinci mii de femei din Moldova cad in mrejele sclaviei sexuale,

21
în anul 2003 - 235 (23 minore), în anul 2004 - 255 (24 minore). Sub aspect geografic, situaţia referitoare la
ponderea statelor de destinaţie pentru victimele din Moldova se prezintă în felul următor:
• Macedonia - în total 354 de persoane, dintre care 67 în anul 2000, 150 - 2001,82 - 2002, 48 - 2003, 7 -
2004;
• Bosnia şi Herţegovina - în total 264 de persoane, dintre care 92 în anul 2000, 71 - 2001, 76 - 2002, 13 -
2003, 12 - 2004;
• Serbia şi Muntenegru - în total 205 persoane, dintre care 72 în anul 2000, 73 - 2001,31 - 2002, 21 - 2003, 8
- 2004;
• Turcia - în total 188 de persoane, dintre care 1 în anul 2001, 4 - 2002,68-2003, 115-2004;
• Albania - în total 106 persoane, dintre care 67 in anul 2000, 27 - 2001,9 - 2002, 2 - 2003, 1 - 2004.
Cifrele referitoare la alte state de destinaţie sunt mai mici, însă, în privinţa unor ţări precum Emiratele
Arabe Unite şi Polonia cifrele menţionate au crescut de cîteva ori în anul 2004, în comparaţie cu anii
precedenţi16.
Conform datelor altui raport al Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie referitoare la originea
victimelor traficate, organizaţia dată a asistat 487 de victime din Republica Moldova, în perioada 2003-2004,
dintre care 83 erau originare din municipiul Chişinău; 34 - raionul Ceadîr-Lunga, 19 - raionul Hînceşti, 18 -
Călăraş, 16 - raionul Anenii-Noi, 14 - raionul Orhei, 13 - raionul Ştefan Vodă, 12 - municipiul Bălţi, 12 -
raionul Stră- şeni, 11 - raionul Taraclia, 11 - municipiul Bender, 11 - raionul Cahul, 10 - oraşul Tiraspol, 10 -
raionul Ungheni, 9 - raionul Edineţ, 8 - raionul Criuleni, alte 196 - din alte localităţi 17.
Potrivit altui raport al Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie, anual 57 mii de cetăţeni din
Republica Moldova sunt vînduţi în sclavie, statul nostru figurînd printre ţările cele mai afectate de
fenomenul traficului de fiinţe umane3’.
Despre nivelul foarte înalt al fenomenului traficului de fiinţe umane în Republica Moldova
atenţionează şi publicaţiile/posturile cu renume din
iltc state, precum şi mass-media autohtonă. Astfel, potrivit editorialistului l’etcr Baker de la The
Washington Post, majoritatea prostituatelor ce Un tc.i i in Balcani provin din Moldova, acest stat devenind
centrul picţu negie . 1 traficului de fiinţe umane. Totodată unii cercetători europeni mn nU 1 . 1 > . 1 această
ţară agrară cu o populaţie de 4,4 milioane locuitori este pi m. ipala ursă de rinichi care sunt vînduţi
israelienilor şi europenilor înstăr iţi
Conform unui raport al UNICEF „Opriţi Traficul”, sute, chiar mii de copii, provenind din ţări ale
Africii de Vest, Asiei şi Europei de Est, inclusiv din Moldova, sunt duşi ilegal în fiecare an în Marea
Britanie pentru comei ţul cu sex'7.
înt r-un material difuzat de BBC News, ex-ambasadorul OSCE în Republica Moldova, William Hill,
menţiona că, la finele anului 2001, a fost Iar că Moldova este cel mai important stat de origine al traficului
de fiinţe
umane38.
Potrivit ziarului californian „The Rocky Mountain Collegian”, în mul- u ţări în care comerţul cu sclave
are dimensiunile cele mai grave, precum
I u publica Moldova, un stat pustiit din punct de vedere economic, unde se < stimează că 10 % din
populaţia feminină se află în robie sexuală, respon-
ibilii oficiali cooperează cu comercianţii de sclavi39.
Totodată, potrivit datelor publicate în buletinul Fundaţiei italiene Regina Pacis” din noiembrie 2002, în
anul 2000, din Republica Moldova au fost traficate spre Europa aproape 10 mii de fete, dintre care 20 la
sută
I I au minore40.
Conform unei informaţii a Agenţiei “Associated Press”, Moldova este ■ Rată de Naţiunile Unite,
alături de Ucraina, Thailanda, Nigeria, România,
'Sărăcia şi problemele personale forţează oamenii să o facă, fragment dintr-un articol de 1 ier Baker, lire Washington Post,

16"Programul OIM de combatere a traficului de fiinţe umane. Cetăţence ale RM asistate de OIM
Chişinău pînă la 1 decembrie 2004, www.migratie.md/antitrallic/statics, 17.06.2006.
"Raportul anual privind victimele traficului de fiinţe umane in Europa de Sud Est,
17"Anual, 57 mii de cetăţeni din Republica Moldova sunt vînduţi in sclavie. OIM plasează Moldova printre
statele cele mai afectate de acest fenomen, www.hr.un.md/news/18S. 19.02.2007.
Mass-media despre trafic, www.migratie.md/antitralfic/ HUii media. 16.06.2006.
Sute, chiar mii de copii, provenind din ţări ale Africii de Vest, Asiei şi Europei de Est, "ii Insiv din Moldova, sunt duşi ilegal in
fiecare an in Marea Britanie, pentru comerţ cu sex, nstată raportul UNICEF „Opriţi traficul", „Acţiunea ONU”, nr. 8 (15), august 2003,
Mass "" dia despre trafic, www.migratie.md/antitraffic/mass-media. 16.06.2006.
"II. Moldova, centrul traficului de fiinţe umane al Europei, BBC News: de Deca-Press,
1 1 ihl icat la 26.05. 2003, Mass-media despre trafic, www.migratie.md/antitraffic/ma.ss med ia. U> 06.2006.
“Fiecare a zecea femeie din Moldova se află acum in robie sexuală, The Rocki Mountain "llcgian, 15.10.2003, Mass-media despre
trafic, www.migratie.md/antitraffic/nmss media.
I ’ (16.2006.
"’Din R. Moldova au fost traficate in Europa 10.000 de femei, Flux din 18.09.2003.
23
Albania, China, Belarus şi Bulgaria, printre principalele ţări de origine ale traficului de fiinţe umane din
lume18.
într-un raport al unei misiuni de informare a Adunării Naţionale franceze se relatează că 30% dintre
femeile cu vîrste cuprinse între 18 şi 25 de ani au „dispărut” din Republica Moldova, ţară care
aprovizionează reţelele de trafic internaţionale, în timp ce potrivit Organizaţiei Internaţionale pentru
Migraţie, 500 de mii prostituate din ţările de Est sunt active în Europa Occidentală 19. Conform unui raport
anterior al Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie, peste 120 mii de femei din Europa de Sud-Est
practicau prostituţia în statele Uniunii Europene, iar aproximativ 10 mii de femei din Republica Moldova,
România şi Ucraina practicau prostituţia în Bosnia 20.
Potrivit organizaţiei „American Journalism Review”, în Balcani se desfăşoară un adevărat comerţ de
tip medieval, organizat de carteluri ale crimei, avînd ramificaţii pînă în Italia, Germania şi chiar S.U.A. Mii
de femei sunt torturate, violate şi închise, devenind principala resursă a unei industrii de milioane de
dolari. în opinia organizaţiei menţionate, peste 200 mii de femei din Europa cad anual victime traficului de
fiinţe umane, multe dintre ele provenind din ţări sărace, precum Republica Moldova sau Ucraina 21.
în anul 2002, publicaţia autohtonă „Ţara” făcea trimitere la ziarul american „New-York daily news”,
care relata despre investigarea de către F.B.I. a cazurilor de trafic de organe umane pentru operaţii de
transplant din Republica Moldova în S.U.A.22 Tot în acelaşi an, Ţara relata despre un raport al Uniunii
Europene, potrivit căruia numai în cele 15 state membre din acea perioadă erau peste 50 de mii copii
traficaţi. Ei aveau o vîrstă medie de 13 ani şi proveneau din state situate în Estul Europei, precum Albania,
România, Republica Moldova, fosta Iugoslavie, Ucraina şi alte ţări 23.
în anul 2005, publicaţia autohtonă „Ziarul de gardă” scria despre judecarea la Toronto, Canada, a unui
bărbat israelian, acuzat de abuzare sexuală i utilizare în producţii porno a copiilor aduşi în Canada din
ţările post- >< i\ u tice, printre care Rusia, Ucraina şi Moldova' 1.
Despre nivelul ridicat al traficului de fiinţe umane se menţionează şi in i upoartele anuale privind
traficul de persoane, întocmite de către Depar i nnentul de Stat şi, ulterior, Oficiul pentru Prevenirea şi
Combaterea Trafi i ului de Persoane ale Statelor Unite ale Americii, în perioada 2001 -2008
Potrivit Raportului privind traficul de persoane din anul 2001 (în con imuare Raport), cel puţin 700 mii
de persoane, în special femei şi copii,
' i ui traficate anual în afara hotarelor ţării, fiind menţionat că, potrivit estimărilor unor experţi, numărul
acestora ar putea fi mult mai mare. Traficul l ( fiinţe umane avea loc atît în afara graniţelor statelor, cit şi în
interiorul lui acestora. Atît raportul dat, cit şi cele ulterioare divizează statele care se l<ivesc de problema
traficului de fiinţe umane după 3 niveluri:
1) ţările ale căror guverne îndeplinesc pe deplin standardele minime ■ I' stopare a traficului de fiinţe
umane;
2) ţările ale căror guverne nu îndeplinesc pe deplin standardele minime de stopare a traficului de
fiinţe umane, dar fac eforturi semnificative pentru a le îndeplini;
3) ţările ale căror guverne nu îndeplinesc standardele minime de stopare a traficului de fiinţe umane.
Aceste standarde minime includ:
• interzicerea traficului de fiinţe umane de către guvern şi stabilirea sancţiunilor pentru faptele de trafic;
• stabilirea pedepselor de către guvern, proporţionale cu gravitatea crimelor;
• stabilirea unor pedepse de către guvern, orientate spre detenţie, în cazul relevării actelor de trafic ce
reflectă natura josnică a acestora;
• întreprinderea eforturilor serioase şi susţinute de către guvern pentru stoparea traficului de fiinţe
umane.
De asemenea, Raportul menţionat stabileşte 7 criterii care denotă semne definitorii ale eforturilor serioase şi
susţinute întreprinse de către guvern pentru stoparea traficului de fiinţe umane:
1) investigarea şi deferirea cazurilor de trafic judecăţii de către gu vern, în limitele teritoriului său;
2) protecţia victimelor traficului de către guvern şi stimularea acestora

18u Republica Moldova pe harta ONU a traficului de fiinţe umane, M.iss media despre trafic,
www.migratie.md/antitraffic/inass-media. 18.06.2006.
19uCorner( cu sclavi in mima Bătrinei Doamne, Flux săptăminal din 2008 2003.
20Buletinul de ştiri. Radio semi, 04:07.2002.
21"Peste 200.000 de femei din Europa, victime ale traficanţilor, flux cotidian, III 83 (1071) din 05.08.2003.
22'’Moldovenii îşi vind rinului americanilor, Ţara, nr. 94 (1072) din 39 08 2002
23A fost anihilată cea mai înrăită cea mai înrăită refea internaţională < Ic pedofilie, Ţara, nr. 75 (1053) din 12.07.2002.

24
 Azi, la Toronto, un proces cu copii traficaţi din Moldova, Ziarul de garda, nr. 3(25) din 27.01.2005.
A7

25
de a coopera în timpul investigaţiilor şi examinărilor nulii, i.uc a ca/.urilor de traficare, acordarea asistenţei
juridice, precum şi garantarea nepedepsi- rii lor pentru faptele ilegale comise ca rezultat direct al tinfii ului;
3) întreprinderea de către guvern a măsurilor, cum ai li cele de ordin educaţional, în vederea
prevenirii traficului de fiinţe umane;
4) cooperarea guvernului cu autorităţile publice ale altor state în materie de investigare şi deferire
judecăţii a cazurilor de trafic;
5) extrădarea de către guvern a persoanelor învinuite de trafic de persoane;
6) controlul de către guvern a procesului de migraţie;
7) cercetarea şi deferirea judecăţii de către guvern a persoanelor cu funcţii de răspundere care sunt
implicate nemijlocit sau favorizează traficul de fiinţe umane.
Republica Moldova se plasa la nivelul 2, fiind considerată concomitent o ţară sursă şi o ţară de tranzit a
femeilor şi fetelor în drum spre Turcia, Italia, Grecia şi regiunea balcanică.
Totodată, în cadrul Ministerului Afacerilor Interne a fost creată în anul 2000 o secţie specializată în
contracararea traficului de fiinţe umane. La nivel naţional activa un grup de lucru pentru coordonarea
activităţii antitrafic.
Potrivit datelor raportului, în anul 2000, organele de drept din Moldova au investigat 12 cazuri de
trafic de persoane. Majoritatea dintre cei găsiţi vinovaţi au fost condamnaţi la închisoare cu suspendarea
executării pedepsei, iar în acel moment nici un traficant nu a fost trimis la închisoare' 18.
Conform Raportului din anul 2002, în anul precedent, cel puţin 700 mii de persoane, posibil chiar 4
milioane de bărbaţi, femei şi copii au fost traficaţi. Estimarea exactă a numărului victimelor traficului de
persoane să- vîrşite este problematică din cauza naturii ascunse a manifestărilor de acest tip. Drept urmare,
aprecierile făcute de diverse structuri guvernamentale şi neguvernamentale, internaţionale şi naţionale,
diferă semnificativ, numărul victimelor variind între 1 milion şi 4 milioane de persoane.
în raport este indicat că traficul de fiinţe umane constituie o formă modernă a sclavagismului.
După cum se menţionează în raport, în anul 2001. au fost pornite 39 de cauze penale referitoare la
traficul de fiinţe umane, însă nu au existat < i/.uri de condamnări. Totodată, Guvernul a format, în
octombrie 2001, (Comitetul Naţional pentru Combaterea Traficului de Fiinţe Umane* 9.
Raportul din anul 2003 menţionează că nici un .stat nu este imun la traficul de fiinţe umane. Potrivit
estimării Guvernului amei nan, cir a 800-900 mii de oameni sun traficaţi anual în toată lumea, in timp c <
18-20 mii de persoane în Statele Unite ale Americii. Aceste date nu nu lud traficul de persoane realizat în
interiorul statelor.
Republica Moldova se menţinea la nivelul 2, fiind considerata o ţară sursă a femeilor şi copiilor pentru
traficare în regiunea balcanică (Bosnia şi
I lerţegovina, Macedonia, Albania, Serbia-Muntenegru şi Kosovo), alte ţări europene (Italia, Franţa,
Portugalia, Germania, România, Bulgaria, Ungă na, Slovacia, Cehia, Polonia, Grecia, Cipru şi Turcia),
precum şi în Orientul Mijlociu (Liban, Israel, Emiratele Arabe Unite, Pakistan şi Afganistan). Totodată, se
înregistra o creştere a cazurilor de traficare a cetăţenilor ei în Israel şi Egipt. De asemenea, Republica
Moldova era considerată şi ca stat de tranzit a victimelor traficului din Ucraina către România.
De menţionat că raportul indică zona de frontieră a regiunii transnis- trene necontrolată de autorităţile
guvernamentale centrale, care constituie un punct pentru tranzitarea victimelor.
De asemenea, în raport se relatează că Guvernul Republicii Moldova a recunoscut că statul nostru se
numără printre ţările sursă a victimelor trafi- c ului de fiinţe umane, însă nu aborda problema dată ca o
prioritate.
Au început să fie depistate şi cazuri de traficare a bărbaţilor în scop de
II aficare prin muncă50.
în raportul din anul 2004 se relatează că în anul precedent circa 600-800 mii de oameni au fost traficaţi
în toată lumea peste frontierele naţionale, 70 la sută constituind femei, dintre care 80 la sută - în scop de
exploatare sexuală.
Republica Moldova rămînea în continuare la nivelul 2, fiind considerată o ţară sursă a femeilor şi copiilor
pentru traficare în regiunea balcanică i Bosnia şi Herţegovina, Macedonia, Albania, Serbia-Muntenegru şi
Kosovo), alte ţări europene (Italia, Franţa, Portugalia, Germania, România, Bul ■aria, Ungaria, Slovacia,
Cehia, Polonia, Grecia, Cipru şi Turcia), precum şi m Orientul Mijlociu (Liban, Israel, Emiratele Arabe

w
Trafficking in Persons Report. întocmit de U.S. Department of Stale. July 2001, www,
State.gov/ g/tip/rls/tiprpt/2001. 17.11.2002.
26
Unite, Pakistan şi Al 24 25
ganistan). Totodată, se înregistra o creştere a cazurilor de iialu are a moldovenilor în Israel şi Egipt. De
asemenea, Republica Moldova na considerată şi ca stat de tranzit a victimelor traficului din Uc i ama c atre
Roman ia26.
Potrivit raportului din anul 200a, Republica Moldova se menţinea la acelaşi nivel 2, reprezentind in
primul i ind o ţară sursa a femeilor şi fetelor pentru exploatare sexuala in statele Orientului Apropiat şi cele
europene. Victimele erau traficate tot mai frecvent în Turcia, Orientul Apropiat (Emiratele Arabe Unite şi
Israel) şi Rusia. De asemenea, au fost acumulate date noi, care indicau traficarea bărbaţilor moldoveni în
statele Baltice şi cele din C.S.I. pentru exploatare prin muncă în domeniul agriculturii şi construcţiilor.
Totodată, Organizaţia Internaţională pentru Migraţie anunţa despre creşterea numărului de cazuri privind
traficarea familiilor de moldoveni, în scop de practicare a cerşitului în Polonia.
De asemenea, se menţionează despre regiunea din stînga Nistrului, în acest sens, Transnistria era
recunoscută drept o regiune necontrolată de autorităţile constituţionale, care serveşte drept sursă şi
teritoriu de tranzit pentru traficarea persoanelor.
Conform raportului, Republica Moldova nu îndeplinea pe deplin standardele minime pentru stoparea
traficului de persoane, însă depunea eforturi în acest domeniu. Astfel, în anul 2004, s-a dublat numărul de
condamnări ale traficanţilor. Cu toate acestea, Guvernul a cheltuit puţine mijloace din fondurile sale pentru
lupta împotriva traficului”.
în raportul din anul 2006 sunt făcute o serie de remarci noi vizavi de proporţiile şi particularităţile
traficului de oameni. în acest context se menţionează că, deşi ponderea cea mai mare revine actelor de
traficare a persoanelor în scop de exploatare sexuală, s-a înregistrat o sporire alarmantă a cazurilor de
traficare în scop de exploatare prin muncă, care sunt mai greu de depistat. Potrivit documentului în cauză,
milioane de oameni de pe mapamond sunt traficaţi în interiorul statelor.
Republica Moldova se afla tot la nivelul 2, fiind în continuare o ţară sursă de femei şi fete pentru
exploatare sexuală. Cetăţencle ei erau traficate peste tot în Europa şi Orientul Apropiat, în special in turcia.
Israel, Emiratele Arabe Unite şi Rusia. Totodată, Republica Moldova reprezenta un stat tranzit pentru
victimele din ţările ex-sovietice care eiau traficate în

24”Trafficking in Persons Report, întocmit dc Office to Monitor and Combat Trafficking in

25 vrsons, June 5 2002, www.state.gov/g/tip/rls/tiprpt/2002, 17.11.2002.
26"Trafficking in Persons Report, întocmit de Office to Monitor and ( mnfial I 'uliii king in Persons, June 14 2004,
www.state.j;ov/g/tip/rls/tiprpt/2004. I > 10.200-1

"Trafficking in Persons Report, întocmit de Office to Monitor and Combat Trafficking in

I vrsons, June 11 2003. www.state.gov/g/tip/rls/tiprpt/2003, 21.10.2003.
27
Kuropa. De asemenea, se menţionează despre traficarea femeilor din regiunea transnistreană în Chişinău,
Transnistria formînd o regiune de tranzit şi sursă a victimelor traficului 53.
Potrivit raportului din anul 2007, Republica Moldova rămînea una dintre principalele state de origine a
victimelor traficului de femei pentru exploatarea sexuală în scopuri comerciale, fiind mai puţin o ţară de
tranzit Totodată, Republica Moldova nu se conforma în totalitate standardelor mi nime pentru eliminarea
traficului, deşi depunea eforturi în vederea stopării fenomenului în cauză.
După cum se relatează în raport, cetăţencle Republicii Moldova erau vîndute în Turcia, Israel,
Emiratele Arabe Unite, Ucraina, Rusia, Cipru, Cîrecia, Albania, România, Ungaria, Slovacia, Cehia, Italia,
Franţa, Portugalia şi Austria54.
Raportul din 2008 atestă coborîrea Republicii Moldova de la nivelul 2 la nivelul 3, ţara noastră fiind
plasată alături de Cuba, Kuwait, Arabia Sau- dită, Oman, Qatar, Fiji şi Papua-Noua Guinee.
Conform Raportului, Republica Moldova nu întruneşte standardele minime pentru eliminarea
formelor grave de trafic şi nici nu depune eforturi semnificative pentru a le atinge. Astfel, asistăm la o
înrăutăţire a situaţiei Republicii Moldova în ceea ce priveşte stoparea traficului de fiinţe umane.
Republica Moldova este apreciată, în primul rînd, drept o sursă principală de femeii şi copii traficaţi în
scop de exploatare sexuală comercială şi, totodată, un stat de tranzit pentru traficul de persoane.
Raportul estimează că dintre cei circa 750 de mii de cetăţeni ai Republicii Moldova plecaţi în
străinătate, mai mult de 1 la sută sunt victime ale traficului de fiinţe umane. Femeile din Moldova sunt
traficate în Turcia, Rusia, Emiratele Arabe Unite, Ucraina, Israel, Cipru, Grecia, Albania, Ungaria, Italia,
Franţa, Portugalia etc.55
Bineînţeles, datele acumulate şi prezentate de diferite surse sunt relative în raport cu situaţia reală
asupra nivelului traficului de persoane în statul nostru, însă acestea constituie un indicator important în
ceea ce priveşte amploarea şi tendinţele acestui fenomen criminal.
Cît despre nivelul înregistrat al traficului de fiinţe umane la nivel naţi 27 28
oiul, este de menţionat că primele date olutale ideiito.ne la fenomenul in cauză au apărut începînd cu anul
1999 Aiesi lapt < .........................................................................uliţo>n.it dc sesi
zarea cu întirziere a pericolului şi dimensiunilot lenoim uului italicului de către autorităţile publice
naţionale, uimată, lu< . de luaiea tardivă a măsurilor orientate spre crearea cadrului normalii in domeniu.
Or, primele pîrghii juridice de contracarare a manifestărilor di Hali. d. timţe umane au apărut abia în
perioada 1997-1998, cînd legislatorul a operat două amendamente la Codul penal (redacţia anului 1961) '',
pun i.ue au fost introduse în textul legii penale art. 113/1 „Vînzarea şi traficul de copii” şi art. 105/2
„Proxenetismul”29, deşi fenomenul a apărut şi s-a escaladat vertiginos în Republica Moldova încă din
prima jumătate a deceniului nouă al secolului XX.30
Potrivit datelor oficiale ale Direcţiei de informaţie şi evidenţă operativă a Ministerului Afacerilor
Interne al Republicii Moldova, subdiviziune responsabilă dc administrarea Băncii centrale de date a
organelor de urmărire penală, în conformitate cu prevederile Legii cu privire la Sistemul informaţional
integrat automatizat de evidenţă a infracţiunilor, a cauzelor penale şi a persoanelor care au săvîrşit
infracţiuni31 şi ale Ordinului comun nr. 124/319/4^/172-0/101 din 26.08.2003 32, situaţia cu privire la

2753Trafficking in Persons Report, întocmit de Office to Monitor and Combat Trafficking in Persons, June 3 2006,
www.state.gov/g/tip/rls/tiprpt/2006.14.10.2006.
34
Trafficking in Persons Report, întocmit de Office to Monitor and Combat Trafficking in Persons, June 2007,
www.state.gov/g/tip/rls/tiprpt/2007. 23.09.2007.
43
Trafficking in Persons Report, întocmit de Office to Monitor and Combat Trafficking in Persons, June 2008,
www.state.gov/g/tip/rls/tiprpt/2008.11.06.2008.
28
29’' Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea din 24.03.1961, Veştile R.S.S.M., nr.10/1961, art. 41.
30“Legea cu privire la completarea Codului penal. Codului de procedură penală şi Codului cu privire la contravenţiile
administrative, reieşind din Legea privind drepturile copilului nr. 1146-XIII din 09.04.1997, vez.i Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, nr. 37/312 din 03.06.1997.
31'"Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 42-X1V din 04.06.1998, vezi Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr. 62-65/425 din 09.07.1998.
32"Vezi mai detaliat la Gheorghe Butnaru, Traficul de fiinţe umane in Republica Moldova: aspecte privind apariţia, evoluţia,
reglementarea penală şi practica judiciară in domeniu, Revista de criminologie, drept penal şi criminalistică, nr. 2/2006, p. 47.
“Legea cu privire la Sistemul informaţional integrat automatizat de evidenţă a infracţiunilor, a cauzelor penale şi a
persoanelor care au săvîrşit infracţiuni nr. 216 XV din 29.05.2003, vezi Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 170 172/695 din
08.08.2003.
"'Ordinul comun al Procurorului General, Ministrului Afacerilor Interne, Directorului General al Departamentului Vamal,
Directorului Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei şi Directorului Serviciului de Informaţii şi Securitate
nr. 124/319/46/172-0/101 din 26.08.2003,
“Datele prezentate nu se referă la regiunea transnistreană, care nu CMC controlată de autorităţile constituţionale ale Republicii
Moldova.
nivelul înregistrat şi contracararea traficului dc fiinţe umane în ţara noastră se prezintă în felul următor33.
în anul 1999, au fost înregistrate 4 infracţiuni de proxenetism, prevăzute în art. 105/2 C. pen. (redacţia
anului 1961), toate cauzele penale

3330
privitoare la acestea fiind trimise în judecaţii < u n 1« m< l.i mii «. ţiunot* menţionată se cere însă de
precizat că, datorită foi imilii imp. ii..n <l< o glementare a textului normei cuprinse în art. 105/2, nu io.ii«
l.ipi. 1« pii
văzute în articolul dat constituie infracţiuni de traficare a prii............Im i M II
aceste considerente, datele oficiale prezentate de Ministci ul Af. > > 1 « i n terne cuprind atît
infracţiunile de traficare a persoanelor in scop «li . xploa tare sexuală, cît şi cele de proxenetism.
în decursul anului 2000, au fost relevate 38 de infracţiuni de pmx« netism. Dintre cauzele penale
referitoare la aceste infracţiuni, 32 (84%) au lost trimise în judecată, în 5 (13%) ancheta preliminară a fost
suspendată, iar în privinţa uneia (3%) a fost încetat procesul penal.
Pe parcursul anului 2001, au fost depistate 57 de infracţiuni de proxenetism, cu 19 (50%) mai multe
decît în anul precedent. Dintre cauzele penale privind infracţiunea menţionată, 46 (81%) au fost trimise în
judecată, în 10 (17%) ancheta preliminară a fost suspendată, iar într-un (2%) dosar urmărirea penală a fost
încetată în anul 2004, ca urmare a intervenirii amnistiei. Totodată, în anul de referinţă, au fost relevate 3
infracţiuni de trafic de fiinţe umane, prevăzute în articolul 113/2, introdus în Codul penal în anul 200 l 34.
Toate cauzele penale referitoare la infracţiunile date au fost trimise în judecată.
în anul 2002 a crescut pînă la 28 numărul infracţiunilor de trafic de fiinţe umane înregistrate. Dintre
cauzele penale referitoare la infracţiunile vizate, 22 (78%) au fost trimise în judecată, în 5 (18%) urmărirea
penală a fost încetată, deoarece faptele nu conţineau elementele constitutive ale infracţiunii, iar în privinţa
unui (3%) dosar a fost încetat procesul penal. Pentru anul de referinţă nu sunt deja aplicabile datele
referitoare la infracţiunile de proxenetism (art. 105/2 C. pen., redacţia anului 1961) înregistrate, deoarece
din a doua jumate a anului 2001 era aplicabilă norma cuprinsă în art. 113/2, care reglementa traficul de
fiinţe umane ca fenomen distinct.
Începînd cu anul 2003 se înregistrează o creştere considerabilă a numărului de infracţiuni referitoare la
traficul de fiinţe umane înregistrate, si l naţie ce se datorează, în mare parte, intensificării activităţii de
contracarare efectuată de organele de urmărire penală din Republica Moldova, în con textul unor factori
propice de ordin intern şi extern. Astfel, în anul 2003, au fost depistate 52 de infracţiuni de trafic de fiinţe
umane, prevăzute în

34'•'Legea privind completarea Codului penal şi Codului de procedură penală ni -ISO XV din 30.07.2001, vezi Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, nr. 97-99/803 din 17.08.2001.

31
art. 113/2 C. pen. (redacţia anului 1961), 1 15 infi.uţmm «.Io Italic de fiinţe umane, prevăzute în art. 165 C.
pen. (redacţia anului.’()().’) a I I infracţiuni de trafic de copii, prevăzute în art, 206 ( od penal (ledacţia
anului. 2002)M . înregistrarea a trei tipuri de infracţiuni referitoare la traficul de fiinţe umane se datorează
implementării Li 12.06 2003 a actualului (iod penal al Republicii Moldova, fapt care a determinat organele
de drept să acţioneze în temeiul a două legi penale în decursul unui an In total, au fost depistate 178 de
infracţiuni referitoare la traficul de fiinţe umane, cu 150 (84 %) mai mult decît în anul precedent. Dintre
cauzele penale privind aceste infracţiuni, 90 (50%) au fost trimise în judecată, 9 (5%) au fost transmise
procurorului cu propunerea de punere sub învinuire, în 4 (2%) ancheta preliminară a fost suspendată, în
privinţa a 20 (11%) termenul de urmărire penală a fost prelungit, în 13 (7%) urmărirea penală a fost
încetată, iar asupra 42 (23%) de dosare au fost adoptate alte decizii.
în anul 2004 au fost înregistrate 240 de infracţiuni de trafic de fiinţe umane şi 38 de trafic de copii, cu
100 (36%) mai mult în comparaţie cu anul precedent. Din numărul total al cauzelor penale referitoare la
infracţiunile date, 150 (54%) au fost trimise în judecată, 13 (5%) au fost transmise procurorului cu
propunerea de punere sub învinuire, în privinţa a 36 (13%) termenul de urmărire penală a fost prelungit, în
26 (9%) urmărirea penală a fost încetată, iar asupra 53 (19%) de dosare au fost adoptate alte decizii.
Pe parcursul anului 2005 au fost relevate 251 de infracţiuni de trafic de fiinţe umane şi 42 de trafic de
copii, cu 15 (5%) mai mult în comparaţie cu anul precedent. Dintre cauzele penale privind aceste
infracţiuni, 188 (64%) au fost trimise în judecată, 24 (8%) au fost transmise procurorului cu propunerea de
punere sub învinuire, în privinţa a 33 (11%) termenul de urmărire penală a fost prelungit, în 15 (5%)
urmărirea penală a fost încetată, iar asupra 33 (11%) de dosare au fost adoptate alte decizii 35.
în anul 2006 au fost înregistrate 243 de infracţiuni de trafic de fiinţe umane şi 61 de trafic de copii, cu 11
(4%) mai mult în comparaţie cu anul precedent. Din numărul total al cauzelor penale referitoare la
infracţiunile

35“Codul penal al Republicii Moldova, nr. 985-XV din 18.04.2002, vezi Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 128-
129/1012 din 13.09.2002.
“Datele utilizate sunt oficiale, fiind furnizate de către Direcţia de informaţie şi evidenţă operativă a Ministerului Afacerilor
Interne al Republicii Moldova, scrisoarea nr. 8/3 - PREST din 27.06.2006.
ilate, 193 (63%) au fost trimise în judecată, în 25 (8%) urmărirea penala .i Ibst încetată, iar în privinţa a 86
(29%) de dosare au lost adoptate alte <1.. i zii, fie prelungit termenul de urmărire penală 66.
Pe parcursul anului 2007 au fost înregistrate 251 de infi.u ţium d< ti a lit de fiinţe umane şi 47 de
trafic de copii, cu 6 (2%) mai puţin in < < nupai .i ţie cu anul precedent. Dintre cauzele penale privind
aceste infracţiuni, I '<> (60%) au fost trimise în judecată, în 25 (8%) urmărirea penală a fost iute tată, iar
asupra 97 (32%) de dosare au fost adoptate alte decizii, fie prelungit lei menul de urmărire penală 67.
După cum rezultă din datele statistice oficiale puse la dispoziţie, în perioada 1999-2007, in Republica
Moldova au fost înregistrate oficial 1481 de infracţiuni referitoare la traficul de fiinţe umane.
Este de remarcat faptul că şi datele cu privire la nivelul înregistrat al infracţiunilor referitoare la
traficul de fiinţe umane de care dispun organele competente nu sunt exacte, deoarece sistemul şi
mecanismul actual de evidenţă a infracţiunilor are mai multe carenţe de funcţionare. Aceste probleme sunt
favorizate de o serie de condiţii, cum ar fi procedura de înregis- trare a informaţiei iniţiale şi exactitatea
acesteia, criteriile şi indicatorii de prelucrare şi evidenţă a informaţiei sau dotarea tehnică a subdiviziunilor
de evidenţă. Totuşi, informaţia respectivă constituie un indicator care denotă tendinţele fenomenului în
discuţie.
în lucrare s-a încercat şi divizarea sub aspect teritorial a infracţiunilor i eleritoare la traficul de oameni,
înregistrate oficial în Republica Moldova, m perioada 1999-2007. însă, parametrii după care s-a sistematizat
informaţia oficială prezentată nu a permis o divizare strictă şi exhaustivă a infracţiunilor menţionate.
Astfel, sub aspect teritorial, situaţia referitoare la nivelul înregistrat al 1 1 alicului de fiinţe umane, în
perioada 1999 - 2007, este următoarea:
• de către organele de urmărire penală din municipiul Chişinău au fost înregistrate în total 486 de
infracţiuni referitoare la traficul de fiinţe umane: 2 în anul 1999; 35 - 2000; 45 - 2001; 12 - 2002; 95 -
2003; 69 - 2004; 76 - 2005; 79 - 2006; 73 - 2007;
• de către organele de urmărire penală din municipiul Bălţi au fost
tabelul nr. 2927 al D.I.E.O. a M.A.I. din 02.01.2007. tabel nr. 2065 al D.I.E.O. a M.A.I. din 02.01.2007.
33
înregistrate în total 54 de infracţiuni iclerito.iic la Italicul de fiinţe umane: 11 în anul 2001; 6 - 2003; 7 2004.
I3 2005; 9 2006;
8 - 2007;
• de către organele de urmărire penală din municipiul Bender (Ti- ghina) au fost înregistrate în total 3
infracţiuni referitoare la traficul de fiinţe umane: 2 în anul 2003; I 2004;
• de către organele de urmărire penală din zona de Nord (raioanele Donduşeni, Ocniţa, Briceni, Edincţ,
Rîşcani, Glodeni, Drochia, Sîngerci, Floreşti, Făleşti, Soroca, Rezina, Şoldăneşti) au fost înregistrate 160
de infracţiuni referitoare la traficul de fiinţe umane: 2 în anul 2000; 2 - 2001; 2 - 2002; 30 - 2003; 38 -
2004; 29 - 2005; 30 - 2006; 29 - 2007;
• de către organele de urmărire penală din zona de Centru (raioanele Anenii-Noi, Hînceşti, Ialoveni,
Străşeni, Ungheni, Călăraşi, Nispo- reni, Teleneşti, Orhei, Criulcni, Dubăsari) au fost înregistrate 212
infracţiuni referitoare la traficul de fiinţe umane: 2 în anul 1999; 1 - 2000; 2 - 2001; 13 - 2002; 32 - 2003;
56 - 2004; 32 - 2005; 37 - 2006; 37 - 2007;
• de către organele de urmărire penală din zona de Sud (raioanele Vulcăneşti, Cahul, Cantemir,
Basarabeasca, Taraclia, Leova, Ştefan- Vodă, Căuşeni, Cimişlia, Comrat, Ceadîr-Lunga), au fost înregis-
trate 128 de infracţiuni referitoare la traficul de fiinţe umane: 1 în anul 2002; 13 - 2003; 30 - 2004; 24 -
2005; 27 - 2006; 33 - 2007.
Este de remarcat că, în perioada 2004-2007, Direcţia pentru combaterea crimei organizate,
Departamentul servicilor operative, Centrul pentru combaterea traficului de persoane şi Direcţia poliţiei în
transport ale Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova (subdiviziuni specializate cu drept de
jurisdicţie asupra întregului teritoriu al Republicii Moldova) au înregistrat 426 de infracţiuni referitoare la
traficul de fiinţe umane (art. 165,206 C. pen.), dintre care 67 - în anul 2004,119 - 2005, 122 2006, 118 - 2007,
atribuindu-le număr propriu de înregistrare. Acest fapt nu a permis divizarea infracţiunilor date sub aspect
teritorial.
Potrivit datelor oficiale ale Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, în perioada 2003-2006,
instanţele judiciare naţionale de prim nivel au adoptat 226 de sentinţe asupra cauzelor penale referitoare la
traficul de
Iiinţe umane, dintre care 200 - în dosarele privind infracţiunile de trafic de fiinţe umane (art. 165 C. pen.) şi
26 - în dosarele privind infracţiunile de trafic de copii (art. 206 C. pen.). Aceste sentinţe au fost pronunţate
în privinţa a 284 de persoane, dintre care 245 au fost recunoscute vinovate şi condamnate pentru trafic de
fiinţe umane / trafic de copii, 14 au fost acln late, iar în privinţa a 25 procesele penale au fost clasate.
în ceea ce priveşte numărul sentinţelor pronunţate asupra cauzeloi penale referitoare la infracţiunile de
proxenetism (art. 105/2 C. pen., red. an. 1961), trafic ilicit de fiinţe umane (art. 113/2 C. pen., red. an. 1961),
vin zare şi trafic de copii (art. 113/1 C. pen., red an. 1961), asemenea date IUI au fost prezentate de
Ministerul Justiţiei, deoarece pînă în anul 2003 lormularele dărilor de seamă statistice privind cauzele
penale nu conţineau compartimentele respective.
Cu regret, în Republica Moldova nu funcţionează deocamdată Sistemul informaţional integrat
automatizat de evidenţă a infracţiunilor, a cauzelor penale şi a persoanelor care au săvîrşit infracţiuni,
componentele acestuia ui mind a fi elaborate şi implementate în conformitate cu Programul de dezvoltare
şi automatizare a procesului de schimb informaţional între participanţii la sistemul sus-nominalizat 68.
Actualmente, funcţionează însă diferite sisteme informaţionale de evidenţă a diverselor categorii de
informaţii privind infracţiunile, cum ar fi: Sistemul informaţional de evidenţă a infracţiunilor şi a
persoanelor care le-au săvîrşit, Sistemul de evidenţă a hotărîrilor judecătoreşti în cauzele penale, Sistemul
de evidenţă a persoanelor aflate în instituţiile penitenciare, Sistemul de evidenţă a persoanelor anunţate în
căutare (date in urmărire generală). Toate aceste sisteme funcţionează după criterii şi parametri diferiţi şi
sunt gestionate nu de o singură structură specializată, ci de mai multe organe publice: Ministerul
Afacerilor Interne, Ministerul Justiţiei si Departamentul Instituţii Penitenciare. Drept urmare, analiza
statistico-cri- minologică a datelor oficiale privind traficul de fiinţe umane s-a limitat în prezentul studiu
doar la aspectele ce ţin de numărul infracţiunilor înregistra- u-, localităţile în care au fost săvîrşite,

34
rezultatele urmăririi penale în dosarele 36 37

36'"Holărirea Guvernului cu privire la Sistemul informaţional integrat automatizat de ■ videnţă a infracţiunilor, a cauzelor
penale şi a persoanelor care au săvîrşit infracţiuni ur. 770 din 06.07.2004, vezi Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.l 12-
118/934 din
37 <>.07.2004.

35
referitoare la faptele de traficare a persoanelor, numai ul sentinţelor pronunţate in cauzele penale din
categoria dată, numărul persoanelor condamnate sau achitate de instanţele judiciare de primul nivel.
Astfel, nu a fost posibil a prezenta date cu privire la tipurile de pedepse aplicate condamnaţilor şi deciziile
adoptate în aceste dosare de instanţele judiciare ierarhic superioare în ordine de apel şi recurs, deoarece
sistemul de evidenţă al hotăririlor judecătoreşti, gestionat de Ministerului Justiţiei, funcţionează manual şi
nu conţine asemenea informaţii69.
3. Tendinţele mondiale şi naţionale
ale traficului de fiinţe umane
>
Prognozarea tendinţelor traficului de fiinţe umane are o importanţă deosebită pentru activitatea de
prevenire şi contracarare în viitor a fenomenului dat, deoarece în cadrul proiectării măsurilor antitrafic este
necesar a anticipa modalităţile sub care se va manifesta ulterior fenomenul, pentru a reuşi elaborarea şi
aplicarea celor mai potrivite soluţii de diminuare a nivelului acestuia.
Este necesar de remarcat, de la bun început, că tendinţele traficului de fiinţe umane sunt legate de
schimbările de ordin politic, economic şi social ce au loc în statele sursă ale victimelor traficului şi cele de
destinaţie. Totodată, o influenţă semnificativă asupra fenomenului analizat o comportă schimbările
produse în contextul relaţiilor internaţionale la nivel interstatal, regional şi global. Or, în calitate de formă
de manifestare a criminalităţii organizate, cu particularităţile sale specifice, traficul de fiinţe umane îşi
ajustează firesc condiţiile de existenţă, în funcţie de intervenirea schimbărilor sus-menţionate.
Actualmente, sunt bine cunoscute formele de organizare şi mecanismul traficului de fiinţe umane,
precum şi formele de exploatau post trafic, însă aceste componente vor suporta anumite modifu .11 t i u ;
ontrxtul producerii schimbărilor enunţate.
în studiul de faţă se va încerca, mai întîi, progno/aie.i tendinţelor traficului de persoane la nivel global
şi, ulterior, la mv< I na ţi o n al . deoarece ultimul aspect este strîns legat de primul. 38 39
în ceea ce priveşte tendinţele traficului de fiinţe umane la nivel mondial, menţionăm că acestea sunt
condiţionate de următoarele schimbări:
- evoluţia proceselor demografice în diferite regiuni de pe glob;
- evoluţia proceselor economice şi cele de pe piaţa muncii în diferite regiuni de pe mapamond;
- evoluţia fenomenului prostituţiei în diferite state;
- evoluţia proceselor migraţioniste, factor esenţial care alimentează traficul de fiinţe umane;
- gradul de control a proceselor migraţioniste de către autorităţile guvernamentale şi organismele
internaţionale;
- politica împotriva migraţiei ilegale şi traficului de fiinţe umane implementată de către state şi
forurile internaţionale;
- nivelul de cooperare între state în domeniul contracarării migraţiei ilegale şi traficului de fiinţe
umane.
Vom încerca proiectarea tendinţelor traficului de fiinţe umane prin prisma analizei schimbărilor sus-
menţionate.
Cît priveşte evoluţia proceselor demografice în diferite zone de pe glob, datele cercetărilor în domeniu
oferă deja o imagine asupra problemei date. Astfel, statele din Europa Occidentală, cu un nivel înalt de
dezvoltare economică, se lovesc de problema îmbătrînirii populaţiei. Guvernele acestor ţări au elaborat
programe speciale de stimulare a creşterii natalităţii, însă acţiunile întreprinse nu sunt în măsură să
redreseze semnificativ situaţia. Drept alternativă pentru soluţionarea problemei o constituie primirea de
noi imigranţi din alte regiuni de pe glob. Potrivit unor calcule, numărul imigranţilor ar trebui să fie mult
mai mare pentru a neutraliza efectele îmbătrînirii populaţiei în Europa.70 Pînă în prezent, aceşti imigranţi
veneau, tic regulă, din Asia şi Africa, iar o dată cu căderea cortinei de fier, şi din I uropa Centrală şi de Sud-
Est. Dacă în Asia şi Africa se atestă o tendinţă tradiţională de creştere a numărului populaţiei, atunci în
statele din Centrul şi Sud-Estul Europei se înregistrează o descreştere a numărului populaţiei. Acest fapt se
datorează, pe de o parte, emigrării unui număr mare de persoane în statele mai prospere ale Occidentului
European, iar pe de altă parte, nivelului scăzut de dezvoltare economică care descurajează creşterea
natalităţii.

38“Scrisoarea de răspuns a Ministerului de Justiţie nr. ()?/U> <> ..... ,,n

39
™Bătrîna doamnă îmbătrîneşte şi mai tare, Flux săptămînal, nr. 26 (406) din 25.07 2003
 în ceea ce priveşte evoluţia proceselor economice şi de pe piaţa muncii in diferite zone de pe
mapamond, prognozele sunt pesimiste pentru perioa da următoare. Potrivit opiniei experţilor în domeniu,
economia mondială 40

40
CAPITOLUL III.
FACTORII DETERMINANŢI, PREVENIREA ŞI CONTRACARAREA
TRAFICULUI DE FIINŢE UMANE
1. Cauza şi condiţiile favorizante
ale traficului de fiinţe umane
>
Traficul dc fiinţe umane nu constituie nişte manifestări criminale sporadice, ci s-a transformat în
societatea noastră, ba chiar în întreaga Europă şi alte zone de pe mapamond, într-un veritabil fenomen
social, adică arc un caracter de masă şi influenţează într-o măsură considerabilă şi nefast procesele sociale,
perturbînd bunul mers al societăţii. Acest fapt reclamă imperios întreprinderea unor acţiuni eficace în
vederea stopării fenomenului. Pentru a reuşi în acest sens este însă indispensabil a releva cauza care îl
generează şi condiţiile care îl favorizează. Or, în lipsa cunoştinţelor menţionate, tentativele dc prevenire şi
contracarare a traficului de fiinţe umane riscă să eşueze lamentabil.
în rîndurile de mai jos, sunt examinaţi principalii factori ce determină fenomenul traficului dc fiinţe
umane, în special cei specifici societăţii noastre. în acest scop, este folosită drept regulă metodologică
principiul potrivit căruia factorii determinanţi ai unui fenomen sunt dc aceeaşi natură cu fenomenul însuşi.
Prin urmare, deoarece traficul de fiinţe umane constituie un fenomen social, factorii lui determinanţi
trebuie să fie căutaţi anume în societate1*5.
HS
Vezi mai detalia tratări fundamentale ale acestor aspecte, bunăoară, la Valeriu Bujor in lucrarea „O cymnoc™ iipce ryiinoc
rn’’, Editura „Lyceum”, Chişinău, 1988; Octavian Bejan şi Valeriu Bujor, Interes şi crimă, Chişinău, 2004; V'aleriu Bujor, liscnfa
fenomenului crimă (criminalitate), Legea şi viaţa, nr. 10/1994.
Cauza traficului de fiinţe umane constă în formarea unei nici i< nnen
se de braţe de muncă ieftine în societatea noastră, datorită săi ăi..............im
luate, ca răspuns la o cererea extinsă la braţe de muncă ieftine in ţanli prospere sau cu economii în
ascensiune, în special din Europa şi Orientul apropiat, destinate muncii la negru, şi viceversa, situaţie care
a fost spa u lată, în scopul obţinerii pe cale criminală a unor profituri consistente, de nişte indivizi certaţi cu
legea. De subliniat că această cerere şi ofertă s au condiţionat, în mare parte, reciproc, iar criminalii s au
organizat în grupuri şi reţele criminale multiple şi periculoase, datorită posibilităţilor largi de .1 opera
nestingherit.
Condiţiile care au favorizat acţiunea cauzei menţionate, pot fi grupate in următoarele categorii de
factori:
- factori economici;
- factori externi;
- factori juridici;
- factori politici;
- alţi factori sociali.
în continuare vom examina fiecare categorie aparte.
Factorii economici. Factorul fundamental care a alimentat constant şi crescînd traficul de fiinţe umane
îl reprezintă exodul uriaş de braţe de muncă spre ţările prospere. Potrivit datelor obţinute în cadrul studiului
documentar exhaustiv al dosarelor penale privind infracţiunile referitoare la traficul de fiinţe umane, am
constatat că 72% dintre victimele traficului au intenţionat să plece în străinătate în scop de muncă. Conform
datelor altui studiu, realizat de experţii Organizaţiei Internaţionale pentru Migra ţie, peste 80 la sută dintre
cele 1440 de victime ale traficului, identificate şi asistate, au intenţionat să emigreze în scop de muncă u<’.
Astfel, o dată cu destrămarea lagărului socialist şi căderea cortinei de fier a început emigrarea masivă a
populaţiei din statele Europei Centrale şi de Sud-Est spre ţările prospere, precum şi cele cu economii în
creştere.
Formarea acestei oferte imense de braţe de muncă ieftine în societa tea noastră se datorează sărăciei
generalizate. Aşa se face că după prăbuşi rea comunismului, a apărut necesitatea stringentă de a reforma,
din toate punctele de vedere, societatea, după modelul ţărilor avansate şi prospere. Este vorba de edificarea
unei societăţi democratice, cu o economie de piaţă de tip capitalist, în care este acordată o grijă deosebită
faţă de drepturile 41
i libertăţile omului. Deşi această necesitate obiectivă a fost conştientizată la început şi a existat o
puternică tendinţă de reformare socială în acest sens, care s-a soldat cu o serie de transformări reale şi
benefice, treptat ea a intrat, datorită mai multor factori interni şi externi, în declin, încetinind considerabil

41Traficul de persoane: Cifre, Tendinţe, Oameni, perioada 2001-2003, Organizaţia Internaţională pentru Migratie.

92
ritmul reformelor. în aşa mod, procesul de tranziţie de la o societate comunistă spre cea democratică s-a
perpetuat nepermis de mult, transformîndu-se într-o criză socială" 7. O dată cu trenarea reformelor eco-
nomice şi sociale, sărăcia s-a adîncit treptat, îngrozitor de mult, afectînd marea majoritate a populaţiei.
Această stare de fapt sumbră este confirmată inclusiv prin datele oficiale. Astfel, Anuarul statistic al
Republicii Moldova, anul 1994, atestă o scădere constantă a veniturilor băneşti ale gospodăriilor casnice
provenite din muncă, de la 73 % în anul 1990, la 64,6% în anul 1994" 8. Totodată, Anuarul statistic al
Republicii Moldova, anul 2003, denotă o scădere continuă, în perioada 1995-2002, a salariului nominal
mediu lunar al lucrătorilor din sfera agriculturii (de la 72,3% la 56,9%) învăţă- mîntului (de la 83,4 % la
67%), sănătăţii şi asistenţei sociale (de la 88,3% la 63,5%), administraţiei publice (de la 161,7% la 143%),
industriei ( de la 153, 6% la 144,9%), construcţii (de la 144,3% la 121,2%), alte activităţi de servicii colective,
sociale şi personale (de la 91,9 % la 73,1%) în raport cu salariul mediu lunar pe economie" 9.
O situaţie mult mai gravă şi mai alarmantă vizavi de proporţiile sărăciei în Republica Moldova este
atestată de rezultatele studiilor efectuate de experţii în domeniu. în acest sens, sunt relevante datele
reflectate în rapoartele naţionale ale dezvoltării umane, elaborate în cadrul Programului Naţiunilor Unite
pentru Dezvoltare.
Astfel, potrivit Raportului Naţional asupra Dezvoltării Umane în Republica Moldova din anul 1997 (în
continuare - Raport), salariile au constituit în anul 1996 principală sursă de venituri (33%) din totalul
veniturilor populaţiei, această diminuîndu-se cu 42%, în comparaţie cu anul 1991. O scădere atît de
substanţială a cotei veniturilor salariale nu este întîlnită nici în ţările dezvoltate, în care ponderea
veniturilor salariale, de regulă, nu coboară mai jos de 60% din totalul veniturilor băneşti ale populaţiei.
Conform Raportului sus-menţionat, salariul lunar în economie a constituit în anul 1996, în Republica
Moldova, 40 dolari SUA (USD), acesta 42 43 rămînînd în continuare cel mai mic salariu, în comparaţie <. u
alu Mate cx socialiste aflate în tranziţie, ca de exemplu Uzbekistan (53 USD), UCI.IMIS (89 USD), Ucraina
(84 USD), Kazahstan (103 USD), Federaţia Rus.î ( l «o USD), România (131 USD). O atare remunerare
lunară acoperea doai 18 la sută din coşul minim de consum.
liste de menţionat că, în perioada 1993-1996, ponderea salariului în coşul minim de consum a scăzut
constant de la 63,6 la 48%, iar veniturile reale ale populaţiei s-au redus de 3,5 ori faţă de anul 1990. în acest
context, 80 la sută din populaţia ţării era afectată de sărăcie 150.
Raportul din anul 1998 atestă acelaşi nivel scăzut de trai al populaţiei, datorat reducerii esenţiale a
puterii de cumpărare a veniturilor. în anul 1997, salariul lunar acoperea doar 50 la sută din coşul minim de
consum, înregistrîndu-se totodată creşterea întîrzierilor de plată la salariu. Pe fundalul acestor procese de
formare a veniturilor, s-a amplificat gradul de inegalitate a populaţiei, 76,8 % aflîndu-se sub minimul de
subzistenţă, dintre care 65,5% locuiau în mediul rural 151.
Potrivit Raportului din anul 1999, salariul constituia 33,8% din sursele de venit ale cetăţenilor, în anul
1998, iar salariul mediu al unui angajat în economia ţării acoperea doar 52,9% din minimul necesar de
consum. în acelaşi timp, se înregistra în continuare întîrzieri mari la plata salariilor.
Este de menţionat că în anul 1998 s-a adîncit diferenţierea bunăstării materiale dintre persoanele din
localităţile rurale şi cele din mediul urban. Astfel, dacă în anul 1994 discrepanţa în venituri dintre orăşeni şi
săteni a constituit 23%, în anul 1998 acest handicap s-a mărit pînă la 34,2%. Totodată, Republica Moldova
atesta unul dintre cele mai înalte ritmuri de creştere a stratificării populaţiei după nivelul bunăstării 44.
Raportul din anul 2000 menţionează că 66% din populaţia Republicii Moldova se afla sub pragul
sărăciei în anul 1999. Cu toate acestea, 20% din „noii bogaţi” acaparau peste 50,3% din veniturile totale ale
populaţiei.
Spre deosebire de unele state ex-socialiste, ca de exemplu Polonia, Slo vcnia şi Slovacia, care au atins
niveluri de producţie înalte, în statele din fosta U.R.S.S., inclusiv Republica Moldova, volumul de producţie
a atins rata de 60-70% din volumul producţiei obţinute în anul 1989 153.
Despre problema salarizării infime a populaţiei din ţară a atenţionat şi Federaţia Angajatorilor
42M7Vezi mai amănunţit: Vaieriu Bejan şi Octavian Bejan, De ce tranziţia s-a transformat in criză socială?, Chişinău, 2008.
M8
Anuarul statistic al Republicii Moldova, anul 1994, Departamentul de Statistică al Republicii Moldova, Chişinău, 1995, p.
127.
43Anuarul statistic al Republicii Moldova, 2003, Departamentul de Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova, Editura
„Statistica”, p. 137.
140
Raportul National asupra Dezvoltării Umane, Republica Moldova - /997. I’.N.U I> Moldova, p. 39-70.
'"''Raportul Naţional asupra Dezvoltării Umane, Republica Moldova - /99//, l’N.U.D Moldova, p. 46 49.
44Raportul Naţional asupra Dezvoltării Umane, Republica Moldova 1999, l’.N.U.D
Moldova, p. 33-41.

93
Huropeni. Potrivit unui raport al acestei organizaţii, Republica Moldova continua să fie în anul 2005 ţara cu
cea mai ieftină forţă de muncă din Europa. Cu o medie de 0,3 euro pe oră, ceea ce reprezintă 2% din
salariul maxim european, 14,5 euro, pe care îl primeau angajaţii din Danemarca, Republica Moldova se
situa pe ultimul loc într-un clasament care cuprindea 48 de state europene 154.
Situaţia economică precară a populaţiei din Republica Moldova este reflectată şi prin datele
barometrelor opiniei publice - programe de cercetare a opiniei publice prin intermediul sondajelor de
opinie, gestionate de Institutul de Politici Publice. Astfel, potrivit barometrelor opiniei publice din perioada
1998-2008, principalele temeri ale populaţiei au fost sărăcia, viitorul copiilor, preţurile şi şomajul. Or, între
52% şi 66% dintre respon- denţi au indicat sărăcia ca principala temere. Totodată, marea majoritate a
populaţiei şi-a exprimat insatisfacţia faţă de nivelul de trai, ponderea celor nemulţumiţi fiind foarte
ridicată: 1998 - 92,8%; 2000 - 91%; 2001 - 88% ; 2002 - 81%; 2005 - 76%; 2007-52%; 2008-57% .
Pe fundalul situaţiei economice precare şi a climatului social nefavorabil, tot mai multe persoane îşi
doreau să plece în străinătate pentru totdeauna sau pentru o perioadă: 2000 - 55%; 2001 - 62%; 2002 - 52%;
2003 - 50%; 2004 -55%155.
Situaţia economică a fost agravată şi de creşterea galopantă şi continuă a şomajului, în condiţiile în care
întreprinderile de stat se dovedeau a fi nerentabile (datorită proastei lor gestionări, devalizării de
proprietate, tehnologiilor depăşite, acordării subvenţiilor neperformante etc.), iar sectorul privat era
insuficient dezvoltat (datorită privatizării lente, nedorinţei factorilor de decizie de a permite şi a atrage
investiţii străine, impedimentelor 45 46 birocratice, lipsei de capital autohton etc.),56. Astfel, doar pmi a ii
datelor "liciale, în perioada 1996-2003, numărul şomerilor a crescut in i antumii di la 26 mii la 63, 3 mii de
persoane47 48, deşi datele studiilor ştunţilu < < l<. luate în domeniu indică o situaţie mult mai rea la
compartimentul dai I >■ exemplu, conform estimărilor Institutului de Economie al Academiei d< Ştiinţe
din Moldova, şomajul latent totaliza 256 de mii de persoane în anul 1996, ceea ce constituia 17% din
populaţia economică activă, deci de 10 ori mai mult decît datele înregistrate oficial. Dar chiar şi datele
neoficiale nu luau în consideraţie cei 49 la sută dintre angajaţii din domeniul agriculturii pentru care este
specific şomajul sezonier49.
Rata mică a şomajului oficial înregistrat este condiţionat, în general, de mai mulţi factori: 1) suma mică
a indemnizaţiile pentru şomaj; 2) primirea indemnizaţiilor presupune parcurgerea unor proceduri
administrative greoaie pentru cetăţeni; 3) cetăţenii preferă, în general, să-şi rezolve singuri problemele de
angajare, deoarece nu cred în capacităţile oficiilor forţei de muncă.
Este de menţionat că dintre şomerii înregistraţi în anul 1997, femeile constituiau 56%, iar persoanele cu
vîrsta între 16-25 de ani - 34,8%50.
în anul 1998, rata de ocupare a populaţiei economic active constituia 44,3%, în comparaţie cu 80% cît
era în anul 1990, la începutul reformei economice51.
Problema sărăciei adînci care a măcinat şi macină în continuare o mare parte din populaţie,
determinînd-o să plece la muncă în străinătate, a fost permanent şi în vizorul mass-media, care a prezentat
sute şi chiar mii de informaţii relevante la compartimentul dat 52.

451,5Raportul Nafional asupra Dezvoltării Umane, Republica Moldova 2000, P.N.U.D. Moldova, p. 71-72.
1,4
Vlad Bercu, Republica Moldova: ţara cu cea mai ieftină forfă de muncă din Europa, www.azi.nid/ news. 11.01.2007.
46 Vezi mai detaliat: Ala Belostccinic, Analiza barometrului de Opinie Publică 1998, 2000, 2001, Chişinău, 2001; Barometrul
Opiniei Publice: aprilie 200.'. Barometrul Opiniei Publice: mai 2003; Barometrul Opiniei Publice: aprilie-mai 2001; Barometrul Opiniei
Publice: ianuarie - februarie 2005; Barometrul Opiniei Publice: noiembrie 2006; Barometrul Opiniei Publice: noiembrie 2007;
Barometrul Opiniei Publice: martie aprilie 3008. vvww.ipp.md/ publications. 18.06.2008.
47IS-Numărul şomerilor creşte ca pe drojdii, Flux, nr. 14 (1002) din 19.02.2003.
48Anuarul statistic al Republicii Moldova, 2003, Departamentul de Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova, Editura
„Statistica", p. 112.
49Raportul National asupra Dezvoltării Umane, Republica Moldova 1997, RN.U.D. Moldova, p. 52-56.
50IMRaportul Naţional asupra Dezvoltării Umane, Republica Moldova - 1998, P.N.U.D. Moldova, p. 54.
51mRaportul Naţional asupra Dezvoltării Umane, Republica Moldova - 1999, P.N.U.D. Moldova, p. 77-78.
52Vezi de exemplu: Traficul de fiinţe umane prospera in sărăcie şi indiferenţă, Flux Săptămînal, nr. 36 (367) din 20.09.2002;
Traseul unor femei disperate: din satele basarabene. direct în bordelurile turceşti, Ordine şi Lege, nr. 21-22/2002; Traficul de femei, o
nouă formă a sclaviei, Flux, nr. 40 (371) din 18.10.2002; Emigrarea cea mai profitabilă, ECO, nr. 17 din 0203.2005; Mai mult de jumătate
dintre copiii R. Moldova trăiesc în sărăcie, vvwwjlZUnd/ news. 18.10.2006; Republica Moldova: Ţara cu cea mai ieftină forţă de
muncă din Europa, www.azi.md/news. 07.03.2005.

94
 Săraci şi iară posibilităţi de a găsi un loc de muncă remunerat decent oamenii şi-au orientat, inevitabil,
speranţele spre ţările prospere53 54 55. Acolo ei au descoperit, în schimb, o deschidere faţă de braţele de
muncă ieftine, provenite din exterior. Atraşi irezistibil de „salariile uriaşe”'6* în raport cu posibilităţile de
acasă concetăţenii noştri au luat calea străinătăţii. Ca răspuns la oferta concetăţenilor noştri, dar şi ai altora
din statele ex-socialiste, în ţările prospere din Europa occidentală cererea la braţe de muncă ieftine s-a
extins progresiv. în acest fel, tot mai mulţi şi mai mulţi concetăţeni de- ai noştri au plecat în căutarea unui
loc de muncă în străinătate, formînd, de-a lungul anilor, un exod masiv. Oamenii au fost nevoiţi să plece de
cele mai dese ori în alte state (cu excepţia celor din spaţiul C.S.I. şi România) pe căi ilegale şi să muncească
la negru, deoarece cadrul normativ existent nu le oferea posibilitatea să muncească legal în străinătate.
Astfel, conform evaluărilor Departamentului Migraţiune din anul 2003, 95 la sută dintre cetăţenii
Republicii Moldova activau peste hotare ilegal.
Cu regret, demnitarii din statul nostru nu prea au manifestat interes pentru a negocia cu oficialităţile
altor state problemele referitoare la elaborarea unui cadru juridic privind modalităţile de plasare a
cetăţenilor moldoveni în cîinpul muncii în cadrul altor state.
Potrivit datelor oficiale ale autorităţilor publice, numărul cetăţenilor Republicii Moldova aflaţi în anul
2004 peste hotare constituia 273 de mii de persoane, dintre care 56,2% erau plecaţi în Rusia, 19,4% în Italia,
3,9% în România, 3,5% în Portugalia, 3,1 % în Ucraina, 3% în Turcia, 10,9% în alte state 16'1. Pe de altă parte,
potrivit datelor Departamentului de Stat al
S.U.A., cifra cetăţenilor Republicii Moldova plecaţi peste hotare se ridica în anul 2007 la 750 de mii de
persoane56. Totodată, alte date neoficiale indică

53'“Potrivit Notei informative cu privire la totalurile Recensămîntului populaţiei din 2001, prezentată de Biroul Naţional de
Statistică al Republicii Moldova, din numărul total al persoanelor aflate peste hotare, 87,7% au plecat la muncă sau în căutarea unui
loc de muncă, www.statistica.md/recensamint/Nl migratia pop. 31.05.2006 Totodată, conform rezultatelor Sondajului de opinie
privind gradul de informare a populaţiei din R.M. despre fenomenul migraţiei, realizat de Centrul Internaţional „La Strada, 80,8%
dintre respondenţi au afirmat că moldovenii pleacă peste hotare în scop de muncă, www.lastrada.md/TF/ sondai. 13.07.2006.
54'“Cetăţenii Republicii Moldova care muncesc in ţările occidentale primesc lunar de la 700 pînâ la 2000 curo.
55‘"Nota informativii a Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova cu privire la totalurile Recensămîntului
populaţiei din 2004, www.stati.slica.nHl/reccnsamint/Nl migratia pop. 31.05.2006.
56mTrafficking in Persons Report, întocmit de Office to Monitor and ( ombat Tralficking in Persons, June 2008,
www.state.gov/g/tip/rls/liprpt/2008. 11.06.2008.
.isupra cifrelor cuprinse între 600-800 de mii de persoane De i v< mplu, V Moşneaga şi V. Munteanu
menţionau în anul 2003 că peste hotau le ţ.n n munceau 600 de mii de persoane, iar printre statele de bază
care i prmu ■ pe lucrătorii migranţi, se evidenţiază Rusia - 240-270 de mii oameni, Italia circa 150 de mii,
Portugalia - 80 de mii, Grecia - peste 30 de mii, (îehi.i 40 de mii, Turcia - peste 20 de mii, Spania - 20 de mii,
Israel - 15-20 de mii, Pranţa - 15 de mii, Germania - 10-15 de mii, Cipru - 5-7 de mii, România - 5 de mii 57. La
rîndul său, G. Balan afirma în anul 2003 că evalu area cantitativă a fenomenului migraţiei de muncă este
destul de contradictorie: de la 150-190 de mii de persoane, potrivit datelor unor autorităţi publice, pînă la
cifre cuprinse între 600 şi chiar 1 milion de persoane, potrivit datelor altor autorităţi publice. Conform
opiniei acestui expert, cifra de 1 milion este exagerată, dacă se ia în consideraţie faptul că întreaga
populaţiei a Moldovei, inclusiv Transnistria, constituie 4,3 milioane de persoane, iar tară Transnistria - 3, 6
milioane, din care populaţia aptă de muncă constituia 1,65 milioane de persoane58.
Procesul masiv de plecare la muncă a moldovenilor în statele prospere a determinat o situaţie foarte
neobişnuită pentru economia Republicii Moldova, deoarece emigranţii au început să pompeze sume
enorme de bani în ţară. în acest context, economia Republicii Moldova a devenit tot mai dependentă de
transferurile băneşti declarate şi nedeclarate din străinătate. O asemenea situaţie specifică se atestă şi în alte
state de pe mapamond, ca de exemplu în Bangladeş unde transferurile băneşti ale emigranţilor constituie
40 la sută din sursele financiare ale bugetului anual, Pakistan unde aceste transferuri reprezintă principala
sursă de acumulare a valutei şi Filipine unde circa 1,5 milioane de femei ailate la muncă în Hong Kong au
adus bugetului statului Filipine, în perioada 1999-2003, un venit de aproximativ 10 miliarde USD 59.
Este de subliniat faptul că Republica Moldova ocupă primul loc în lume în ceea ce priveşte dependenţa
Produsului Intern Brut de transferu rile băneşti din străinătate. Astfel, în anul 2007, ponderea remitenţilor a
constituit peste 36 la sută din PIB60.
Sporirea continuă a migraţiunii economice şi dependenţa economiei naţionale de transferurile băneşti
ale concetăţenilor noştri care muncesc în străinătate este confirmată inclusiv de datele reflectate în balanţele
de plăţi ale Moldovei, documente statistice de sinteză elaborate trimestrial şi anual de Banca Naţională a
Moldovei. Astfel, potrivit acestor documente (ediţiile 2000-2002), veniturile rezidenţilor din muncă peste
hotare au cunoscut o creştere semnificativă: 1997 - 93.25 milioane USD; 1998 - 99,68 milioane USD; 1999 -
90,05 milioane USD; 2000 - 126 milioane USD; 2001 - 157 milioane USD; 2002 - 268 milioane USD 61.
Totodată, transferurile mijloacelor băneşti de peste hotare în adresa persoanelor fizice din ţară au
înregistrat, în perioada 2003-2006, o creştere considerabilă: 2003 - 317,76 milioane USD; 2004 - 421,9
milioane USD; 2005 - 683,24 milioane USD; 2006-854 milioane USD 62; 2007-1,2 miliarde USD63 64.
Este necesar de remarcat că o bună parte din banii rcmişi în ţară nu este reflectată în balanţele de plăţi
ale Băncii Naţionale, deoarece ei sunt transmişi direct prin curieri, după cum rezultă din relatările
persoanelor care muncesc în străinătate şi ale cărăuşilor. Astfel, suma remitenţilor de valută este în realitate
mai mare.
Această majorare continuă a volumului de valută transferată în ţară constituie un indicator al creşterii
continue a numărului cetăţenilor Republicii Moldova care muncesc în străinătate. însă, pe fundalul sporirii
continue a numărului celor care au pleca peste hotare, a crescut firesc şi numărul actelor de traficare a
persoanelor. Această legătură este confirmată inclusiv de datele statistice oficiale privitoare la numărul
infracţiunilor referitoare la traficul de fiinţe umane, înregistrate în Republica Moldova, în perioada 1999-
2007, prezentate în primul capitol.
Acest proces masiv de emigrare a concetăţenilor noştri, de cele mai dese ori ilegal, a fost speculat de
către unii indivizi, care au recurs la deturnarea criminală a ofertei de braţe de muncă în scopul căpătuirii,
facînd victime mii de persoane.
Factorii externi. în geneza traficului de fiinţe umane un rol considerabil l-au jucat şi îl joacă în

57'“Valeriu Moşneaga şi Valeriu Munteanu, Republica Moldova: migraţia forţei de muncă şi practica reglementării de stat, în
„Aspecte ale migraţiei de muncă în contextul Republicii Moldova. Consideraţii ale experţilor europeni şi moldoveni”, Chişinău,
2003, p. 58-59.
'“George Balan, Migraţia in masă a forţei de muncă - o problemă care necesită soluţionare, în „Aspecte ale migraţiei de muncă
în contextul Republicii Moldova. Consideraţii ale experţilor europeni şi moldoveni", Chişinău, 2003, p. 70.
58'“Emisiunea Ora Moldovei, postul de radio „Europa Liberă”, 17.12.2003; Emisiunea Окно в мир, Голос Америки, 13.03.2003.
59mRernitenţele au depăşit 1,2 mlrd USD, in 2007, www.basa.md. 18.06.2008
6099
61Vezi: Balanţa de plăti a Moldovei 2000; Balanţa de plăţi a Moldovei 2001; Balanţa de plăţi a Moldovei 2002,
www.bnm.mcl/md/index.html. 12.07.2006.
62Vezi: Balanţa de plăţi a Moldovei 2003; Balanţa de plăţi a Moldovei 2004; Balanţa de plăţi a Moldovei 2005; Balanţa de plăti a
Moldovei 2006, www.bnm.md/md/indcx.html. 18.06.2008.
63mRemitenţele au depăşit 1,2 tttlrd USD, in 2007, ww'
64100
continuare o serie de factori externi, adică din afara societăţii noastre.
Printre aceştia ponderea majoră îi revine proceselor migraţioniste necontrolate dinspre ţările paupere cx-
socialiste spre cele prospen . .ipitahstc Astfel, Occidentul european s-a dovedit a fi pur şi simplu nept eg.it
it •..> I .u .1 faţă unei avalanşe de imigranţi, hotărîţi să ajungă cu orice preţ, de 1 ele m.u dese ori ilegal, în
ţările capitaliste înfloritoare. Este vorba despre o:
(a) legislaţie inadecvată noilor tendinţe şi prost aplicată;
(b) reacţie neconvingătoare şi anemică din partea organelor ele resort;
(c) atitudine şovăielnică şi ambiguă a autorităţilor în politica lor mi graţionistă.
Toate acestea au încurajat, volens-nolens, considerabil tentativele de accedere ilegală. în plus, au
apărut reţele criminale care au pus la punct numeroase filiere şi mecanisme de facilitare a migraţiei ilegale.
Măsurile întreprinse în direcţia contracarării lor au fost însă nesatisfacătoare, sub necesităţile reale, în
condiţiile în care traficanţii îşi schimbă operativ modul de operare.
Traficul de fiinţe umane din ţara noastră şi din întreaga Europă a fost puternic favorizat şi de
inexistenţa unor măsuri percutante de contracarare a muncii la negru în ţările de destinaţie din Occident. Situaţia
dată a încurajat nelimitat cetăţenii acelor state să angajeze la scară largă braţele de muncă ieftine de origine
est-europeană, inclusiv de la noi, determinîndu-i pe tot mai mulţi concetăţeni de-ai noştri să-şi caute acolo
un loc de muncă bine plătit. Astfel, numai potrivit estimărilor oficiale, în Franţa se aflau de la 200.000 la
400.000 de imigranţi ilegali, in Germania - 500.000, în Spania - 700.000173, în Italia - 600.000, per ansamblu
fiind estimată cifra de 12 milioane de imigranţi ilegali aflaţi în perimetrul Uniunii Europene 171.
Evident că acest fapt n-a făcut decît să toarne apă la moara traficanţilor, care s-au văzut în faţa unor
posibilităţi extinse de operare. Mai mult decît atît, societăţile occidentale au trebuit să plătească, în
schimbul beneficiilor economice obţinute prin absorbţia necontrolată a braţelor de muncă ieftine, prin
creşterea corupţiei în rîndul poliţiştilor, a criminalităţii etc. Un exemplu elocvent de implicare a
imigranţilor clandestini în activităţi criminale serveşte reţinerea în oraşul italian Urbina a 4 bărbaţi din
Repu blica Moldova, aflaţi ilegal pe teritoriu Italiei, care au încercat să sustragă un automobil în valoare de
peste 300 mii de euro. Este de remarcat că unul dintre suspecţi deţinea paşaport românesc fals 65 66. Un alt
act infracţional şi mai grav săvîrşit de un imigrant român clandestin, care a suscitat o reacţie tur thundâ în
Italia, a făcut victimă soţia unui înalt oficial din marina italiana. Drept urmare, în Italia au avut loc un val
de acte de violenţe îndreptate împotriva imigranţilor 176.
Deşi autorităţile statelor membre ale Uniunii Europene (U.E.) au pus în discuţie, în rînduri repetate,
problemele imigraţiei ilegale şi a traficului de fiinţe umane şi au recunoscut necesitatea elaborării şi
implementării unor politici coerente în domeniu, acestea aşa şi nu au fost concepute şi aplicate la nivel
european, fiecare ţară preferind să acţioneze de sine stătător, conform propriilor priorităţi.
Impus de agravarea problemei migaţiei ilegale, Guvernul Italiei a adoptat în luna mai 2008 un pachet
de măsuri legislative împotriva migra- ţiei clandestine şi criminalităţii în rîndurile imigranţilor. Această
iniţiativă s-a lovit însă de o serie de critici din partea guvernelor unor state membre ale Uniunii Europene
şi a unor oficiali de rang înalt din structurile europene. Mai mult decît atît, acest pachet de măsuri a fost
supus unei analize riguroase sub aspectul corespunderii standardelor aquis-ului comunitar 177.
Un efect permisiv la avut lipsa unei securizări adecvate a graniţelor în întreaga Europă, dar în special în
statele ex-socialiste. Fenomenul a luat proporţii după prăbuşirea regimurilor comuniste din Europa
Centrală şi de Est, o dată cu degringolada generală care s-a instaurat aici. în acest fel traficanţilor li s-a
oferit posibilitatea de a trece tară mari dificultăţi hotarele, fiind însoţiţi de grupuri numeroase de imigranţi,
potenţiale victime. Controlul superficial de la frontiere ba chiar a înlesnit activitatea lor criminală, deoarece
a determinat multe persoane să apeleze la ajutorul traficanţilor pentru a ajunge după un cîştig bun în
străinătate. De menţionat că şi statele occidentale s-au dovedit a fi insuficient pregătite să facă faţă
numeroaselor treceri frauduloase a frontierelor. Cu toate că, în anul 2002, în cadrul reuniunii miniştrilor de
interne ai statelor U.E., a fost lansată ideea constituirii poliţiei de frontieră, care să funcţioneze ca structură
unică pe întreg spaţiu U.E.178, ea nu a fost ulterior implementată.
Destrămarea lagărului socialist a fost succedată şi de o descompunere a imperiilor, mai mici sau mai
mari, croite sub bagheta Uniunii Sovietice. Aceste procese au fost însoţite în majoritatea cazurilor de
conflicte sînge- roase interetnice, care au lăsat în urmă zone de instabilitate şi dezarticulare politico-socială:

65mFrance joins UE-wide trend of trzing to reduce ilegal immigration, www.wakpi com/news/. 16.09.2008.
m
Emigraţia clandestină, www.idciindialog.ro. 16.09.2008.
66Buletinul de ştiri, postul de radio „Plai”, 25.06.2008.
101
insecuritate, diluare a autorităţii publice, sistem juridic ne- 67 68
L 18.06.2008.

67l76Emisiunea Duplex, Radio France International, 14.04.2008.

‘"Emisiunea Duplex, Radio France International, 22.05.2008.
‘'“Emisiunea Documentar, BBC, 01.06.2002.
68
funcţional, fărădelege generalizată, anomie, regiuni neconirulate .Ir autori tăţilc publice centrale ş.a.,
precum Bosnia, Kosovo etc. Zonele m . u. a au format adevărate oaze pentru traficanţii de fiinţe umane,
proxeneţi şi alţi criminali care beneficiau de serviciile acestora. Mai mult decît atit, benelu i ari ai serviciilor
sexuale oferite de victimele traficului erau şi militari aflaţi in zonele de conflict în cadrul acţiunilor de
menţinere a păcii sub egida Orga nizaţiei Naţiunilor Unite (O.N.U.) şi Alianţei Atlanticului de Nord (NA
TO) m. Acest subiect a fost abordat detaliat în cadrul unei emisiuni speciale pregătită de jurnaliştii de la
BBC. Aceştia relatau în anul 2002 că tînărul stat Bosnia cu o economie distrusă de oribilul război iugoslav
reprezenta o piaţă dezvoltată a prostituţiei. în acest stat ruinat de un conflict armat in care au murit peste
150 de mii de oameni, aflat sub protectoratul trupelor O.N.U. şi NATO, prostituţia era o adevărată sex-
industrie. în calitate de clienţi ai serviciilor oferite de prostituate figurau şi poliţiştii militari ai trupelor
O.N.U., care dispuneau de mijloace financiare corespunzătoare. Deşi responsabilii din cadrul trupelor
O.N.U. în Bosnia declarau că împotriva militarilor care frecventau bordelurile bosniace erau aplicate
sancţiuni aspre, unii militari afirmau că, de facto, soldaţii nu erau pedepsiţi pentru acest fapt. Totodată,
O.N.U. şi NATO ţineau în secret astfel de cazuri 69.
Un alt factor determinant al traficului de oameni l-a constituit o reglementare şi contracarare deficitară a
prostituţiei din ţările de destinaţie. Starea de lucruri s-a agravat considerabil o dată cu fluxul de femei
ieftine dinspre Est, care erau pe deplin la latitudinea proxeneţilor datorită statutului lor ilegal şi
vulnerabilităţii specifice (lipsă de acte, teama de autorităţi, starea în care ajung la locul de destinaţie etc.),
organizat de traficanţi. Autorităţile au avut, din păcate, o reacţie anemică, cu totul ineficace, nefiind în stare
să stăpînească fenomenul.
La toate acestea s-a adăugat lentoarea organismelor europene in abordarea şi soluţionarea problemei traficului
de fiinţe umane, problemă ce viza întreaga comunitate. Astfel, nu a fost articulată şi implementată o
politică comună de prevenire şi contracarare a migraţiei ilegale şi traficului de fiinţe umane. Or, tendinţele
manifestate de migraţia ilegală şi traficul de fiinţe umane din Europa trăda o agravare iminentă a situaţiei.
Abia în anul 2008, o dată cu preluarea prin rotaţie a preşedinţiei Uniunii Europene (U.E.) de către Franţa,
autorităţile franceze au declarat ferm că una dintre priorităţile lor este elaborarea şi implementarea unei noi
politici la nivelul U.E. în domeniu! stopări migraţiei ilegale şi, respectiv, a traficului de fiinţe umane 70.
în fine, şi-a spus cuvîntul şi proasta colaborare intre statele afectate de morbul traficului dc persoane.
Astfel, potrivit datelor de care dispune Centrul pentru Combaterea Traficului de Persoane, în perioada
1998-2003, Republica Moldova a încheiat la nivel de Guvern şi Ministerul Afacerilor Interne doar 12
acorduri de colaborare cu alte state, în materie de contracarare a criminalităţii, dintre care doar 8 se referă
expres la domeniul crimei organizate. Dar şi acele puţine acorduri încheiate în materie antitrafic nu au fost
implementate cu un randament maximal.
Factorii juridici. Factorul juridic primordial ce a făcut imposibilă activitatea organelor de drept de
contracarare a manifestărilor de trafic de fiinţe umane a constat, o lungă perioadă, în lipsa cu desăvîrşire a
unor interdicţii juridice, inclusiv penale, referitoare la astfel de fapte. Această stare de lucruri a durat pînă în
anul 1997, cînd legiuitorul naţional a operat un amendament la Codul penal (redacţia anului 1961) prin
care a fost introdus în textul legii penale art. 113/1 „Vînzarea şi traficul de copii”. Norma în cauză
interzicea doar traficul de copii, care constituie unul dintre obiectele traficului de oameni şi nu oferea o
reglementare juridico-penală cuprinzătoare. Totodată, în dispoziţia acestui articol nu erau stipulate
modalităţile de realizare a laturii obiective a infracţiunii date, fapt care punea practicienii într-o situaţie
dificilă la încadrarea juridico-penală a faptelor de traficare a copiilor.
în anul 1998, a avut loc o altă încercare de reglementare juridico-penală a traficului dc fiinţe umane, o
dată cu introducerea în Codul penal a articolului 105/2 „Proxenetismul”, a cărui dispoziţie reglementa
traficul de oameni ca o activitate infracţională distinctă de proxenetism. însă, potrivit acestei norme erau
susceptibile de sancţionare penală doar actele de trafic de persoane săvîrşite în scop de exploatare sexuală,
în timp ce alte obiecte de activitate ale traficului de fiinţe umane, cum ar fi:
- femei şi bărbaţi pentru muncă forţată sau sclavie;
- persoane pentru folosire în activităţi criminale sau conflicte armate;
- persoane pentru cerşit;
- organe şi ţesuturi umane în scopul transplantării, au rămas în afara

69'"’Vezi despre acest subiect: Grupările criminale se răfuiesc cu prostituatele din Moldova. Ţara, nr. 83 (1061) din 01.08.2002.
'“Emisiunea Documentar, BBC, 13.10.2002.
70""Franţa ar dori să înceapă curăţarea Europei de imigranţi ilegali, de Bogdan Munteanu, www.gandui.info/lumea. 16.09.2008.

103
reglementării penale, fapt care le-a permis traficanţilor să şi divn MIU . ,i, ra afacerilor criminale.
Adoptarea unei norme care să incrimineze expres faptele de tialu i avut loc şi mai tîrziu - în anul 2001.
Este vorba de art. 113 ' „Traficul ilu ii de fiinţe umane”, elaborat şi adoptat ca urmare a concluziilor
formulate in cadrul unei reuniuni a autorităţilor Republicii Moldova şi a experţilor din străinătate. Deşi a
fost concepută după o formulă mai reuşită decît amen damentele operate anterior în Codul penal, norma
cuprinsă în art. 113/2 conţinea totuşi o serie de inadvertenţe, ambiguităţi şi carenţe. O inadvertenţă s-a
strecurat chiar în titlul articolului 113/2 „Traficul ilicit de fiinţe umane”, acesta fiind formulat nereuşit atît
din considerente lingvistice, cît şi juridice. Totodată, lipsa unei definiţii a traficului de fiinţe umane în
dispoziţia normei penale citate constituia o carenţă, care făcea dificilă aplicarea articolului în cauză. Textul
normei declara numai că este pedepsit „traficul ilicit de fiinţe umane, cu sau fără consimţămîntul lor,
săvîrşit în scop de profit” (alin. 1), ceea ce era insuficient, pentru că termenul ca atare nu este suficient de
explicit. O altă inadvertenţă o constituia prezenţa în textul alineatului 1 a sintagmei „săvîrşită în scop de
profit”, acest semn obligatoriu al laturii subiective fiind, în opinia lucrătorilor practicieni, un impediment
de natură a zădărnici acţiunile de înfăptuire a justiţie şi de apărare a societăţii de atare acte criminale. Or,
traficul de fiinţe umane este, prin definiţie, imoral şi păgubos prin esenţă şi indiferent de scopul urmărit de
traficanţi, el nu poate fi, în nici un caz, nobil. Prin urmare, această prevedere juridică constituia un
impediment serios în probarea vinovăţiei făptuitorului. De asemenea, norma în discuţie conţinea şi alte
deficienţe de reglementare182.
O dată cu adoptarea la 18.04.2002 a actualului Cod penal al Republicii Moldova, pus în aplicare la
12.06.2003, traficul de fiinţe umane a fost interzis prin două norme separate: art. 165 „Traficul de fiinţe
umane” şi art. 206 „Traficul de copii”. Cu toate că la elaborarea acestor norme penale s-a urmărit
respectarea standardelor internaţionale în domeniu, analiza ulteri oară a acestora a scos în evidenţă atît
punctele forte, cît şi punctele slabe ale formulei de reglementare după care au fost concepute, ceea ce a
determi nat operarea de modificări şi completări în textul lor. O primă completare a normelor în cauză,
operată chiar pînă la punerea lor aplicare, constă în introducerea unui nou alineat cu scopul de a oferi
victimelor traficului de fiinţe umane o pîrghie juridică ce le-ar încuraja să coopereze cu organele de 71 72
ilicpt împotriva traficanţilor183. Astfel, potrivit alin. (4) al art. 165 şi, respectiv, art. 206 din Codul penal
victima traficului de fiinţe umane/traficului de copii este absolvită de răspundere penală pentru
infracţiunile săvîrşite de ea în legătură cu această calitate procesuală dacă a acceptat colaborarea cu organul
de urmărire penală în cauza dată. Operarea acestui amendament este justificat din următoarele
considerente: (1) formele de exploatare ale traficului de fiinţe umane sunt diverse, iar unele dintre acestea
presupun folosirea victimelor în diferite activităţi ilicite, inclusiv cu caracter infracţional, cum ar fi furtul
din buzunare, furtul din automobile şi locuinţe, acestea devenind, potrivit regulilor generale, pasibile de
răspundere penală; (2) inexistenţa în legea penală a unei reglementări speciale, care să prevadă expres
absolvirea de răspundere penală a persoanelor traficate pentru infracţiunile săvîrşite în timpul exploatării
lor, constituie un impediment direct în colaborarea victimelor traficului de fiinţe umane cu organele de
urmărire penală.
Aplicarea ulterioară a normelor cuprinse în art. 165 şi 206 din Codul penal a reliefat alte impedimente
juridice care influenţau negativ asupra activităţii de contracarare a traficului de fiinţe umane. Ca urmare a
analizelor efectuate, s-a găsit de cuviinţă a opera noi modificări şi completări la normele sus-arătate 18'.
Astfel, în dispoziţia alin. (1) al art. 165 a fost inclusă o prevedere ce permite a trage la răspundere penală
traficanţii, chiar şi în cazul în care victima şi-a dat consimţămîntul de a fi exploatată sub influenţa
mijloacelor prevăzute în art. 165, alin. (1), lit. a) - c) C. pen. O asemenea prevedere era necesară, deoarece
sunt frecvente, după cum mărturisesc lucrătorii organelor de drept, cazurile în care traficanţii reuşesc să
convingă victimele, prin diverse modalităţi, ca acestea să nu-i denunţe la organele de drept sau să-şi
retragă plîngerile ori să-şi schimbe depoziţiile în judecată în sensul recunoaşterii acordului de a fi traficate,
ceea ce atrage încetarea procesului penal.
Prin perfecţionarea continuă a normelor penale referitoare la traficul de fiinţe umane s-a făcut un pas
important în consolidarea cadrului normativ penal antitrafic. în pofida acestui fapt, numărul cazurilor de
tragere la răspundere penală pentru asemenea infracţiuni nu a crescut în măsura scontată şi, cu atît mai

71'"Opiniile practicienilor au fost colectate prin metoda interviului.

72
l8!
Legea pentru modificarea şi completarea Codului penal al Republicii Moldova nr. 211-XV din 29.05.2003, vezi Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, nr. 116-120/470 din 13.06.2003.
'«Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 376-XVI din 29.12.2005, vezi Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, nr. 20/89 din 31.01.2006.
mult, proporţional, în limite posibile, cu dimensiu- 73

73
nile şi impactul distructiv al fenomenului"15. Există o ser u <t< l.»> ................. .
condus la această situaţie şi au efect negativ în continuare
în primul rînd este vorba despre faptul că responsabilii dm > adi ui <u ganelor de drept, mai întîi de
toate din poliţie, au conştientizat t.mln pi ricolul real al traficului de fiinţe umane şi trendul ascendent ce
car.u lei i/.t evoluţia fenomenului, inclusiv puterea de acţiune al factorilor determinaţi în consecinţă,
contracararea actelor din categoria dată nu a fost, după cum se impunea, inclusă intre preocupările prioritare ale
poliţiei. în aceste con diţii, au lipsit, o perioadă, şi acţiunile poliţiste de cercetare a cazurilor de trafic de
persoane, de dezmembrare a reţelelor şi grupurilor criminale implicate, precum şi de tragere la răspundere
penală a făptuitorilor. Iar atunci cînd au fost totuşi întreprinse astfel de acţiuni, ele au fost mult prea puţine
la număr. De menţionat că nici în prezent poliţia nu este orientată în suficientă măsură spre contracararea
fenomenului în discuţie.
în acest sens, este de remarcat că abia în anul 2005, la insistenţa şi cu ajutorul Guvernului Statelor Unite
ale Americii, în cadrul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova a fost creat Centrul pentru
Combaterea Traficului de Persoane ca subdiviziune specializată cu un statut special, subordonată direct
M.A.I., abilitată a contracara faptele referitoare la traficul de fiinţe umane 74.
Un alt impediment care influenţează asupra calităţii activităţii de contracarare a traficului de fiinţe
umane, invocat în timpul interviului de către un factor de conducere al subdiviziunii de urmărire penală
din cadrul Centrului pentru Combaterea Traficului de Persoane îl constituie numărul mare de cauze penale
(în medie 50 pe an) care se află în procedura ofiţerilor de urmărire penală.
Şi-a lăsat amprenta şi lipsa de pregătire a poliţiştilor in cercetarea cazurilor de trafic de fiinţe umane.
Problema e că în programele de instruire a poliţiştilor nu a existat şi nici nu există în măsură completă
materia necesară formării abilităţilor profesionale adecvate 75. în plus, nu au fost organiza te cursuri de
perfecţionare profesională specializate menite a înlătura acest neajuns. Doar după anul 2000 au fost iniţiate
o serie de cursuri în materie

74'“Vezi cifrele prezentate in primul capitol.

ls,,
Hotărirea Guvernului nr. 539 din 06.06.2005 cu privire la aprobarea modificărilor ţi completărilor ce se operează în Hotărîrca
Guvernului nr. 844 din 30.07.1998, vezi Monitoi ul Oficial al Republicii Moldova, nr. 80 82/567 din 10.06.2005.
75ls7Vezi programele de instruire ale Academiei „Ştefan cel Mare” a Ministerului Atace i ilor Interne din perioada 1995-2008,
dar şi ale altor instituţii de învăţâmint care pregătesc specialişti în drept.

107
ilf trafic de fiinţe umane destinate funcţionarilor organelor de drept, organizate nu de factorii de decizie
din instituţiile respective, după cum s-ar cuveni, ci de organizaţiile neguvernamentale 188.
Situaţia este înrăutăţită şi de lipsa experienţei in cercetarea cazurilor de trafic de fiinţe umane. Deoarece
poliţiştii s-au lovit relativ recent de infracţiuni de acest tip, ei nu au dobîndit deocamdată experienţa
necesară investigării lor. Or, infracţiunile de trafic de fiinţe umane se disting prin forme atît de voalate,
incit iac arhicomplicată probarea vinovăţiei făptuitorilor. Sunt puţini poliţiştii care au reuşit să acumuleze
un minim de experienţă în domeniu.
Atunci însă cînd au fost deschise şi trimise în judecată dosare penale referitoare la infracţiuni de trafic
de oameni ele s-au împotmolit în instanţele de judecată, f aptul se explică, pe de o parte, prin carenţele sus-
men- ţionate, care au făcut ca materialele urmăririi penale să conţină deficienţe probatorii de ordin material
şi procedural, iar pe de altă parte, magistraţii nu ştiau cum să interpreteze corect normele penale privitoare
la traficul de fiinţe umane şi să realizeze, în consecinţă, o încadrare juridică sigură a acţiunilor concrete: o
perioadă au lipsit precedentele de interpretare şi de aplicare a normelor în cauză. Magistraţii în aceste
cazuri au preferat, din păcate, să nu-şi asume responsabilitatea de a crea astfel de precedente, iar o mare
parte dintre cauzele penale pornite au trenat şi trenează în continuare189, zădărnicind măsurile de
contracarare a manifestărilor de trafic de persoane.
A făcut dificilă cercetarea cazurilor de trafic şi efectuarea acţiunilor de dezmembrare a grupurilor şi
reţelelor de traficanţi lipsa unei colaborări adecvate între poliţia naţională şi cea din ţările de tranzit sau de
destinaţie190.
""’Organizaţia de Femei din Republica Moldova „Iniţiativa civică”, Fundaţia „Soros- Moldova” ş.a. La iniţiativa şi cu sprijinul
acestora au fost elaborate sau traduse o seri de materiale didactice în materie, precum: Prevenirea violentei in familie şi a traficului
de flinte umane. îndrumar pentru desfăşurarea treningurilor. Chişinău, 2002 sau traficul de fiinţe umane, Chişinău, 2002.
'“’în cadrul studiului documentar efectuat în perioada ianuarie - februarie 2007 care a inclus dosarele penale referitoare la
infracţiunile de trafic de fiinţe umane şi trafic de copii, examinate de Judecătoriile Centru, Buiucani, Rîşcani şi Ciocana mun.
Chişinău, în perioada 2002-2006, au fost găsite doar 27 cauze penale in privinţa cărora existau hotărîri judecătoreşti definitive, în
timp ce majoritatea dosarelor se aflau in curs de examinare, în ordine de atac, la instanţele judiciare ierarhic superioare. De
menţionat că în perioada 2002-2006, organele de urmărire penală care activează in ra/a mun. Chişinău au relevat 339 infracţiuni
referitoare la traficul de fiinţe umane. De asemenea, subdiviziunile specializate ale M.A.I. au deschis in perioada 2004-2006 alte 308
dosare penale privind infracţiuni referitoare la trafic, dintre care cea mai mare parte au fost expediate in instanţele de judecată din
mun. Chişinău.
100
Traficul de femei in Moldova şi Ucraina, Avocaţii din Minnesota, decembrie 2000, p. 29.
Deoarece se încadrează în tipurile de criminalitate cu torni« ti.uiMi.tp onale şi transfrontalière de
operare, traficul de oameni include « itev.i « t.ip« succesive (recrutarea, transportarea, vînzarea-
cumpărarea), iar lanţul ,u ţm nilor criminale de traficare a persoanelor se întinde, de regulă, pe teutonul
mai multor state. Prin urmare, la iniţierea măsurilor de depistare şt cercetare a actelor de trafic, organele de
drept se lovesc de problema competenţei de jurisdicţie. Or, în conformitate cu prevederile cadrelor
normative naţionale organele de drept sunt abilitate a efectua acţiuni de urmărire penală doar pe teritoriul
statului pe care îl reprezintă. în aşa mod, sunt restrînse considerabil mijloacele juridice de administrare a
probelor în dosarele penale.
Obstacolele sus-menţionate privitoare la jurisdicţia teritorială privind relevarea şi investigarea
infracţiunilor de trafic de persoane urmau a fi depăşite prin realizarea unei cooperări juridice
internaţionale eficien te, care era posibilă doar în condiţiile unui cadru normativ şi instituţional
corespunzător. Din păcate, o bună perioadă au lipsit elementele juridice şi instituţionale corespunzătoare
de colaborare, soluţionarea problemei date decurgînd destul de lent.
Chiar şi în prezent, în pofida existenţei unui cadru normativ internaţional în domeniu, cooperarea
antitrafic dintre organele de urmărire penală naţionale cu structurile de resort ale altor state nu este
suficientă, iar în unele situaţii aceasta se realizează defectuos (de exemplu: colaborarea cu organele de
resort ale Turciei), fapt confirmat în cadrul interviului de către o persoană cu funcţie de conducere din
cadrul Centrului pentru Combaterea Traficului de Persoane.
De menţionat că faptul cooperării insuficiente s-a datorat într-o măsură însemnată absenţei unor ofiţeri
de legătură ai poliţiei naţionale în ţările de destinaţie ale victimelor traficului de persoane 191. Or, instituirea
unor astfel de funcţii ar contribui semnificativ la realizarea unor asemenea sarcini.
Este de remarcat ca în cadrul studiului dosarelor penale privind infracţiunile referitoare la traficul de
fiinţe umane nu au fost găsite careva date ce să indice măsurile întreprinse împotriva participanţilor la
faptele de trafic, care au acţionat în statele de tranzit sau destinaţie, deşi despre ase menea subiecţi se
menţionează în actele procesuale. Această situaţie denotă lipsa cooperării juridice între organele de drept
naţionale cu structurile de
 l9
'Fapt confirmat dc către responsabilii din cadrul Centrului pentru Combateica Traficului de Persoane.
resort din străinătate, în procesul cercetării cauzelor penale analizate 192.
Un alt factor ce a favorizat realizarea acţiunilor de traficare a persoanelor 1 -a constituit atitudinea de
eludare manifestată de militarii trupelor de grăniceri şi de funcţionarii vamali în ceea ce priveşte contracararea
tentativelor de scoatere a victimelor din ţară, în condiţiile în care existau posibilităţi reale de stopare a
acestor infracţiuni anume la frontieră. Abia în ultimii ani s-a simţit intensificarea activităţii acestor
organelor vamale şi a trupelor de grăniceri la compartimentul dat.
Reuşita în limitarea propagării fenomenului in discuţie a fost redusă şi de conlucrarea ineficace dintre
organele de drept: poliţie, procuratură, organele judiciare etc. Conjugarea eforturilor lor era sporadică şi nu
răspundea pe deplin necesităţilor efective, ba chiar nu exista un mecanism eficient. O dată cu crearea în
cadrul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova a Centrului pentru Combaterea Traficului de
Persoane şi a unei subdiviziuni speciale în cadrul Procuraturii Generale care să conducă activitatea de
urmărire penală a subdiviziuni poliţieneşti specializate, au fost înregistrate anumite progrese la acest
capitol.
Un alt impediment în relevarea, investigarea şi probarea faptelor infracţionale referitoare la traficul de
fiinţe umane îl constituie inexistenţa unui mecanism funcţional de implementare a Legii privind protecţia
de stat a părţii vătămate, martorilor şi altor persoane care acordă ajutor în procesul penal, adoptată încă în
anul 1998193. în lipsa încrederii victimelor în capacitatea organelor de drept de a le proteja eficient, acestea
refuză, pilişi simplu, să dea declaraţii împotriva traficanţilor, de teama de a nu fi per secutatc 194. Deşi s-a
vorbii foarte mult despre necesitatea stringentă de a revigora această lege şi au existat chiar anumite
încercări în acest sens, ele nu au produs efectul scontat. Drept urmare, actualmente, la nivel naţional se
lucrează asupra proiectului noii legi cu privire la protecţia martorilor.
Factorii politici. Principalul tăclor politic ce a favorizat escaladarea fenomenului traficului de fiinţe
umane îl constituie tergiversarea fatală a procesului de reformare economică a societăţii de către cei care s-au
aflat la
'“Potrivit responsabililor din cadrul Centrului pentru Combaterea Traficului de Persoane, actualmente, nu este ţinută o
evidenţă a operaţiunilor de anihilare a reţelelor / filierelor de trafic, realizate in comun cu organele de resort ale altor state.
'“Legea privind protecţia de stat a părţii vătămate, a martorilor şi altor persoane care acordă ajutor in procesul penal nr. 1458-
X1II din 28.01.1998, vezi Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 26-27/169 din 26.03.1998.
'“Vezi mai amănunţii: In II. Moldova, legea protecţiei martorilor nu se respectă, Flux săptâminal, nr.17 (397) din 23.05.2003;
guvernare după prăbuşirea sistemului comunist de organi/nni «tu inU lupi ce a condus la avansarea
continuă şi rapidă a declinului c\ onomlt, ai IIM I ind astfel societatea într-o Sărăcie totală şi determinindu-i
p< i < iAţrut ■.,» ia calea emigrării. Acest fapt este demonstrat de cifrele privitoaic la nimiţu
economică deplorabilă din Republica Moldova prezentate. O alt...................
mare o constituie adoptarea Strategia de creştere economică şi rediu ci e .1 arăciei (2004-2006), aprobată
prin Legea nr. 398 - XV din 02.12.200 1
Un alt factor determinant cu impact major este lipsa de voinţa pohta 1) in soluţionarea acestei probleme.
Deşi, sub presiunile societăţii civile au tohtone şi a organismelor internaţionale, autorităţile au întreprins, în
cele din urmă, o serie de acţiuni în vederea luării sub control a fenomenului, ele nu au răspuns, nici pe
departe, necesităţilor reale.
Autorităţile au beneficiat chiar de un plan naţional de prevenire şi con tracarare a traficului de oameni,
elaborat cu concursul decisiv al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (O.S.C.IL) şi al
organizaţiilor neguvernamentale autohtone şi internaţionale specializate, el nu a fost implementat decît în
mică măsură, problema rămînînd, în fond, nerezolvată.
Trebuie să fie subliniat şi alt factor important: lipsa de insistenţă, claritate, consecvenţă şi, nu în ultimul
rînd, dexteritate in promovarea intereselor naţionale în această chestiune în raport cu ţările de tranzit şi de
destinaţie ale traficului de fiinţe umane din ţara noastră. Este vorba de faptul că autorităţile noastre nu au
reuşit, nici pînă în prezent, să determine autorităţile din statele de tranzit şi de destinaţie să adopte o
legislaţie restrictivă în ceea > e priveşte munca la negru şi şederea ilegală pe teritoriul controlat. Nu au
reuşit nici să le determine să adopte măsuri ferme de prevenire şi contraca- 1 are a acestor fenomene. De
asemenea, nu a fost obţinută o intensificare a ( torturilor de contracarare a traficului de oameni şi a
fenomenelor conexe (prostituţie, trecere ilegală a frontierei, cerşetorie agresivă etc.). Din acest punct de
vedere, putem vorbi despre o pasivitate inexplicabilă şi inadmisibilă a diplomaţiei noastre. Nici în cadrul
organismelor internaţionale nu s-a i/.butit promovarea intereselor naţionale în chestiunea traficului de
fiinţe umane.
Defavorabilă cauzei prevenirii şi contracarării comerţului cu oameni este şi atitudinea refractară de care
au dat dovadă autorităţile publice, în general, şi a organele de drept, în special, faţă de iniţiativele de
colaborare in această chestiune venite din partea organizaţiilor neguvernamentale. Or, in condiţiile în care sectorul
public nu dispune de suficiente resurse financiare, umane şi informaţionale, orice sprijin oferit de
comunitate în acest sens trebuia să fie valorificat adecvat şi plenar. Acceptarea suportului societăţii civile în
realizarea activităţii de prevenire şi contracarare a traficului de fiinţe umane s-a făcut anevoios şi nu
cunoaşte, din păcate, o împlinire pe măsură nici în momentul de faţă 195.
De asemenea, a influenţat negativ activitatea antitrafic fluctuaţiile şi exodul de cadre frecvent din cadrul
organelor de drept, datorită politicii de remaniere permanentă promovată de cei aflaţi la guvernare. Astfel,
schimbarea destul de frecventă a conducătorilor organelor de drept aduce, de fiecare dată, o cascadă de
remanieri la toate nivelurile decizionale sau executorii. Are loc, deci, o întrerupere frecventă a continuităţii
şi în ceea ce pri veste activitatea de prevenire si contracarare a traficului de fiinţe umane.
Alţi factori sociali. Un factor deosebit de important care a favorizat proliferarea vertiginoasă a actelor
de trafic de persoane îl constituie nivelul insuficient de informare a populaţiei în privinţa pericolelor de a cădea
victimă unor astfel de crime odioase. Situaţia este de aşa natură că foarte mulţi oameni disperaţi din cauza
sărăciei şi lipsei de posibilităţi de a-şi cîştiga în ţară mijloace de trai sunt nevoiţi să plece la muncă în
străinătate. Ei însă nu au o cunoaştere corespunzătoare a pericolelor de a deveni victime în încercările de a
ajunge la muncă în statele prospere. Deseori, cei decişi să plece fie că nu cunosc, în genere, despre faptul că
pot fi traficate, fie nu cunosc unde anume îi paşte primejdia: nu cunosc procedeele folosite de criminali, nu
ştiu să distingă ofertele rău intenţionate de cele de bună credinţă, nu ştiu cum să-şi ia măsuri de precauţie,
nu ştiu cum să procedeze în caz că au nimerit în mîinile lor etc. în aceste condiţii ei cad foarte uşor pradă
curselor întinse de traficanţi. Este adevărat că datorită eforturilor întreprinse, în ultimii ani, de organizaţiile
neguvernamentale şi organismele internaţionale populaţia a fost întrucîtva informată în această privinţă.
Totuşi, e nevoie a persevera în această direcţie, deoarece există segmente importante ale populaţiei rămase
insuficient informate, dar care constituie potenţiale victime ale traficului de fiinţe umane. De rernarcat că
mulţi cetăţeni, deşi au aflat despre existenţa comerţului cu oameni, nu au sesizat pericolul care pla-
l,s
Faptul a fost confirmat de toţi reprezentanţii organizaţiilor neguvernamcntale intervievaţi
nează realmente asupra lor, iar cei care l-au sesizat, totuşi. mi . ............ . . im
concret să evite a cădea victimă196.
Manifestarea în proporţii atît de mari a traficului de fiinţe umane u fost înlesnită considerabil de corupţia
ce afectează grav societatea n«>a >11 \ Corupţia a devenit în ultimul deceniu un fenomen cvasigenei.il.
pătimi zînd, practic, în fiecare por social. Conform cercetărilor, anual în Rcpubln a Moldova se comit circa 1
milion 500 mii acte de dare-luare de mită 1 In aceste condiţii, traficanţii beneficiază de posibilităţi largi în
desfigurai ea activităţii lor criminale, expunîndu-se mai puţin riscului de a fi demascaţi şi sancţionaţi penal.
Astfel, făptuitorii obţin, prin mită, acte de identitate (inclusiv false) şi vize pentru persoanele care urmează
a fi transportate in alte state. Drept exemple de implicare a diplomaţilor în acte ilegale de eliberare a vizelor
servesc următoarele cazuri relatate pe larg în mass-media:
„în perioada 2002-2005, Consulatele Austriei de la Belgrad şi Budapesta au eliberat circa 8 mii de vize false,
majoritatea beneficiarilor fiind cetăţenii sirbi şi mol doveni. Potrivit datelor anchetei efectuate asupra cazului dat,
vizele erau eliberate in temeiul unor invitaţii false, iar in această afacere ilegală au fost implicaţi diplo maţi şi
antreprenon. De asemenea, se bănuieşte că aceste seivicii erau prestate nu doar pentru a asigura derularea actelor de
organizare a migraţiei ilegale, ci chiar a faptelor de traficare a persoanelor”' 30,
„în anul 2007, a fost reţinută directorul SRL „Ina-Tur”, ca fiind bănuită de extorcarea şi primirea mijloacelor
băneşti în sume cuprinse între 250-300 euro de la mai mulţi cetăţeni, pentru obţinerea vizelor de lungă şedere în
România, în lipsa documentelor legale necesare. în scopul realizării actelor infracţionale, directoml firmei menţionate
se folosea de influenţa sa asupra unor funcţionari din cadml Ambasadei României în Republica Moldova. Totodată, în
schema dată era implicată şi şefa Secţiei management a Filarmonicii Naţionale, care se ocupa de por fectarea unor
documente false ce atestau calitatea de artişti, lucrători in domeniu artei şi angajaţi ai Filarmonicii persoanelor pe
numele cărora urmau să fie obţinute vizele”'76.

76'■"■Vezi de exemplu: Sondajul de opinie privind gradul de informare a populaţiei dm R M despre fenomenul migraţiei, realizat
de Centrul Internaţional „La Strada”, www.la.slr.id.i md/TF/sondai. 13.07.2006; Traseul tmor femei disperate: din satele basarabeane,
thud in bordelurile turceşti, Ordine şi lege, 2002, nr. 21-22, p. 8; Traficul de fiinţe umane prospera in sărăcie şi indiferenţă. Flux
săptămînal, nr. 36 (367) din 20.09.2002; Они не навиднт мужчин, Аргументы и факты, nr. 29 (1134) din 18.07.2002.
 Tot prin mită, traficanţii îşi procură posibilitatea de a trece victimele peste frontieră, bucurîndu-se de
complicitatea unor angajaţi ai organelor de stat, care verifică regimul de trecere a frontierelor. Pentru a-şi
facilita activitatea criminală, traficanţii corup şi lucrători de poliţie. Aceştia din urmă sunt mituiţi fie în
scopul neintervenţiei lor în afacerile traficanţilor, fie în scopul încetării urmăririi penale, în cazul în care
criminalii sunt cercetaţi penal pentru faptele lor. Drept exemplu concret de favorizare a traficului de fiinţe
umane de către lucrătorii de poliţie serveşte următorul caz de rezonanţă, dat publicităţii la 23.06.2008 de
către Procuratura Generală a Republicii Moldova:
„Recent, Curtea de Apel Chişinău a condamnat membrii unei grupări criminale, inclusiv pe liderul acesteia - Covali
Alexandru (alias „Şalun”) la 21 de ani de închisoare. în decursul anilor 2001 - 2006, Covali Alexandru a creat o
organizaţie criminală, ce acţiona pe teritoriul Republicii Moldova, României, Ucrainei, dirijînd o amplă reţea de trafic de
fiinţe umane, trafic de copii, proxenetism ş.a. Recrutarea victimelor exploatării sexuale se efectua pe întreg teritoriul
Republicii Moldova, cu preponderenţă în regiunile din stingă Nistrului. Ulterior, victimele erau transportate în mun.
Chişinău. fiind adăpostite în case şi apartamente special pregătite. în total, au fost identificate şi reţinute 24 de tinere
(11 minore) care practicau servicii sexuale, dintre care 2 - din Ucraina. Concomitent, Procuratura Generală a început
urmărirea penală în privinţa unor foşti angajaţi ai Ministerului Afacerilor Interne, care au activat în cadrul
subdiviziunilor specializate în combaterea traficului de fiinţe umane şi în privinţa cărora există temeiuri rezonabile că
ar fi favorizat activitatea acestei filiere criminale. în acest context, se investighează faptele primirii foloaselor materiale
necuvenite de către foştii angajaţi ai MAI pentru acordarea protecţiei gmpării criminale vizate 77”.
în procesul derulării activităţilor de trafic de fiinţe umane sunt corupţi şi alţi reprezentaţi ai organelor
de drept: procurori şi judecători. Traficanţii recurg, bine-înţeles, nu numai la coruperea celor indicaţi, ci şi a
altor funcţionari, ale căror atribuţii de serviciu se intersectează cu activitatea acestora.
Despre aplicarea defectuoasă a actului de justiţie în privinţa persoanelor deferite judecăţii pentru
săvîrşirea actelor de trafic, ne mărturisesc şi datele obţinute de către noi în cadrul studiului documentar
exhaustiv al dosarelor penale referitoare la infracţiunile de trafic de fiinţe umane şi

'”Efim Obreja şi Lilia Caraşciuc, Corupţia în Moldova: fapte, analiză, propuneri, Chişinău, p. 30-31.
‘"Emisiunea Duplex, Radio France International, 10.01.2008.
1,9
Progrese şi perspective în combaterea corupţiei. Raport naţional, Chişinău, 2007. p 1'
77Comunicat de presă al Procuraturi Generale a Republicii Moldova, www.procuratura. md/md/newsslst. 23.06.2008
trafic de copii în privinţa cărora există sentinţe definitive A•• 11< I d...........In
de recalificările operate în faza de judecată în privinţa fapteloi inh.u \..........
le imputate inculpaţilor78, instanţele judecătoreşti au adoptat m m.ii.ui. i, hotărîri în cauzele penale
respective:
- în 2 cazuri au fost adoptate sentinţe de încetare a procesului p< nai în legătură cu amnistia;
- în 3 cazuri a fost aplicată amnistia,
- în 18 cazuri au fost adoptate sentinţe de condamnare, dintre care:
^ în 10 cazuri persoanele culpabile au fost private, iie fado, de
libertate, termenele de închisoare fiind cuprinse între 1 an şi 11 ani;
S în 8 cazuri a fost dispusă suspendarea executării pedepsei privative de libertate, cu fixarea
termenelor de probă;
- în 2 cazuri a fost aplicată amenda, suma amenzilor variind între 10 mii şi 27 mii lei.
- într-un caz a fost dispusă liberarea de pedeapsă penală, cu aplicarea măsurii de constîngere cu
caracter medical;
- într-un caz a fost adoptată sentinţă de achitare.
Analizând datele sus-prezentate, constatăm că este straniu faptul aplicării amnistiei în privinţa a 3
inculpaţi, dispunerii suspendării executări pedepsei cu închisoarea în privinţa a 8 condamnaţi şi aplicării
amenzii în privinţa a altor 2 persoane vinovate, ceea ce constituie aproape 50 la sută.
Este şi mai interesant faptul că, în multe cazuri, stabilirea acestor pedepse, neproporţionale gradului de
pericolul social al faptelor infracţionale săvîrşite, a avut loc după ce actele criminale imputate au fost
recalificate conform altor articole sau aliniate din articole ale Codului penal, ale căror sancţiuni prevăd
pedepse mai blînde. Această situaţie poate fi interpretată drept o utilizare a pîrghiilor juridice existente de
către judecători, în vederea aplicării unor pedepse mai blînde in privinţa persoanelor vinovate de săvîrşirea
actelor de trafic. Totodată, cele constate trezesc mari semne de întrebare asupra obiedivităţii şi imparţialităţii
unor judecători la examina rea cauzelor penale şi aplicarea actului de justiţie în privinţa persoanelor di-
ferite judecăţii pentru fapte infracţionale legate de traficul de fiinţe umane. Aceste semne de întrebare se
întemeiază inclusiv pe constatările făcute de Direcţia de generalizare a practicii judiciare şi analiză a
statisticii judiciare a Curţii Supreme de Justiţie, care a examinat mai multe sentinţe pronunţate în dosarele
penale referitoare la cazurile de traficare a persoanelor 79.

78Vezi datele din al doilea capitol.

79301Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, nr.5 (125) 2006, p. 16 17
115
 Referitor la modul în care unele instanţe judiciare au tratat cauzele penale privind infracţiunile de
trafic sus-menţionate şi au aplicat sancţiuni în privinţa făptuitorilor, este necesar a sublinia că pedeapsa
penală constituie un instrument social de asigurare a respectării celor mai importante norme sociale. Ea are
funcţia socială de a menţine ordinea instituită în societate, în vederea asigurării unei activităţi şi coexistenţe
armonioase şi benefice a indivizilor, adică a viabilităţii şi prosperităţii organismului social. Scopul ei este de
a opri săvîrşirea unor noi crime atît de către făptuitor, cît şi de alţi indivizi. Insă, în cazul în care pedeapsa
este aplicată cu negarea principiilor şi legităţilor pe care ea se fundamentează, nedreptăţind unele persoane
vinovate în raport cu altele, efectul ei se diminuează considerabil sau chiar produce reacţii adverse în
societate.
De menţionat că mai multe surse de informare din ţară şi din străinătate atenţionează în permanenţă,
de mai mulţi ani, despre nivelul foarte înalt al corupţiei în rîndurile angajaţilor organelor de drept şi,
respectiv, nivelul foarte scăzut de încredere al populaţiei faţă de aceste instituţii. De exemplu, potrivit
datelor barometrelor de opinie publică, din perioada 1999- 2007, corupţia constituie o problemă foarte serioasă
pentru societate, organele de drept figurînd printre cele mai corupte instituţii, bucurîndu-se, respectiv, de o
încredere mică din partea populaţiei80 81 82. Aceleaşi constatări sunt reflectate şi in studiile realizate de
experţii de la Transparency International Moldova. Conform unui asemenea studiu, oamenii de afacere
apreciază drept cele mai corupte sectoare ocrotirea sănătăţii, serviciul vamal, poliţia, inspectoratele fiscale,
primăriile, sectorul de educaţie, judecata, administraţia locală, ministerele, departamentele, inspecţiile
sanitare şi an- tiincendiare. Totodată, gospodăriile casnice apreciază că cele mai corupte sectoare sunt
ocrotirea sănătăţii, sistemul de educaţie, poliţia, judecată, inspectoratele fiscale, ministerele,
departamentele, administraţia municipală şi cea locală 205. Deşi în studiile sus-arătate nu este inclusă
procuratura, este firesc faptul că fără aportul procurorilor corupţia nu se poate menţine la asemenea cote în
sistemul organelor de drept. în acest sens, este de menţionat că în cadrul unui sondaj de opinie, efectuat în
anul 2005, 64 la sută
dintre subiecţii chestionaţi au afirmat că majoritatea procuun 11• >t uni im plicaţi în practici de corupţie83.
Despre implicarea unor funcţionari de stat, inclusiv ang.it.iţt ai <n ganelor de drept şi de control în
traficul de fiinţe umane se menţionea/A periodic şi în rapoartele anuale privind traficul de persoane,
realizau-, un ţial, de Departamentul de Stat şi, ulterior, de Oficiul pentru Prevenirea a Combaterea
Traficului de Persoane ale Statelor Unite ale Americii, în per i oada 2001-2008. Totodată, se atenţionează
despre lipsa cazurilor relevante de anchetare şi condamnare a persoanelor oficiale implicate în traficul de
fiinţe umane84.
Problema existenţei corupţiei în rîndurile angajaţilor organelor publice a fost abordată activ şi de mass-
media autohtonă. în acest sens, trezesc interes mărturiile făcute în cadrul unui interviu de către o traficantă
condamnată la închisoare, care a relatat despre cazuri de protejare a traficanţilor de către unii poliţişti şi
procurori din cadrul subdiviziunilor specializate în contracararea traficului de fiinţe umane, în schimbul
recompenselor materiale oferite de traficanţi85. Totodată, presa a relatat chiar despre critica dură făcută de
către un ex-Prim-ministru al Republicii Moldova, în cadrul unei şedinţe a Guvernului, care a acuzat
responsabili din Ministerul Afacerilor Interne de complicitate la traficul de fiinţe umane, solicitînd
înăsprirea pedepselor pentru practicarea traficului de persoane 86.

80 Vezi: Barometrul Opiniei Publice: aprilie 2002; Barometrul Opiniei Publice: mai 2003; Barometrul Opiniei Publice: aprilie-mai
2004; Barometrul Opiniei Publice: ianuarie - februarie 2005; Barometrul Opiniei Publice: noiembrie 2006; Barometrul Opiniei
81Publice: noiembrie 2007; Barometrul Opiniei Publice: martie - aprilie 2008, www.ipp.rnd/
82!(Mi,ilia Caraşciuc, Corupţia si calitatea guvernării în Republica Moldova: cazul Moldovei, p. 56.
83Sondajul de opinie „Percepţia fenomenului corupţiei în Republica Moldova" a fost efectuat de Centrul pentru Combaterea
Crimelor Economice şi Corupţiei in parteneriat cu Consiliului Europei (CoE), in cadrul proiectului „Suport pentru strategia
naţională anti-corupţie a Moldovei" (PACO Moldova - Programul împotriva corupţiei şi crimei organizate în Europa de Sud-Est).
Sondajul de opinie a fost efectuat pe un eşantion de 3I2S de persoane, stratificat, probabilist, tridimensional, reprezentativ pentru
populaţia adultă a Republicii Moldova, 18 ani şi peste (exclusiv Transnislria), cu o eroare maximă de eşantionare de ± 1,8%.
Procedeul de efectuare a sondajului de opinie: interviul personal în baza unui chestionar. Culegerea şi prelucrarea statistică a
datelor a fost realizată de Institutul de Marketing şi Sondaje Inc. (IMAS-1NC) în perioada octombrie 2005.
84»"Vezi: Trafficking in Persons Report Released by the U.S. Department of State, July 2001,
www.state.gov/g/tip/rls/tiprpt/2001. 17.11.2002; Trafficking in Persons Report, întocmit de Office to Monitor and Combat Trafficking
in Persons, June 11 2003, www.state.gov/g/tip/ rls/tiprpt/2003.21.10.2003; Trafficking in Persons Report, întocmit de Office to Monitor
and Combat Trafficking in Persons, June 3 2005, www.,state.gov/g/tip/rls/tiprpt/2005,18.lt .2005; trafficking in Persons Report,
întocmit de Office to Monitor and Combat Trafficking in Persons, June 3 2006, www.state.gov/g/tip/rls/tiprpt/2006. 14.10.2006;
Trafficking in Persons Report, întocmit de Office to Monitor and Combat Trafficking in Persons, June 2007,
www.state.gov/g/tip/rls/tiprpt/2007. 23.09.2007; Trafficking in Persons Report, întocmit de Office to Monitor and Combat Trafficking
in Persons, June 2008, www.state.gov/g/tip/rls/ tiprpt/2008. 11.06.2008.
85:mŞtiu cine, cind, unde şi cum dă mită poliţiştilor şi procurorilor ca să scape de condamnare, Ziarul de gardă, nr. 3 (25) din
27.01.2005.
86“*Premierul işi expune subalternii, Flux cotidian, nr. 21 (1009) din 06.03.2003

116
 în acest context vom readuce în discuţie problema influenţei corupţiei asupra criminalităţii. De
observai, în această privinţă, că o faptă de corupţie săvârşită de lucrătorul unei instituţii de drept înseamnă,
în multe cazuri, şi o altă infracţiune tolerată, necontracarată. Funcţionarii publici sunt corupţi, după cum
este bine ştiut, pentru ca aceştia să facă ori să nu facă ceva ce ţine de atribuţiile lor de serviciu. Or în sarcina
funcţionarului unei instituţii de drept cade îndatorirea de a contracara manifestările criminale ale unor in-
divizi. Prin urmare, el este corupt de persoane care au săvîrşit o infracţiune (sau chiar mai multe
infracţiuni), tocmai pentru a nu reacţiona la actul de comportament criminal relevat, contrar obligaţiunilor
lui funcţionale.
Contracararea crimelor concrete sau, altfel zis, reprimarea penală a conduitelor criminale reprezintă o
metodă indispensabilă de control criminologie asupra criminalităţii, fără de care aceasta se poate manifesta
nestingherit. In situaţia în care funcţionarul corupt al unei instituţii de drept nu îşi îndeplineşte obligaţia de
a contracara comportamentele criminale, el creează, prin chiar acest fapt, condiţii propice de manifestare a
lor. încurajaţi de lipsa de reacţie a instanţelor abilitate şi de posibilitatea de a procura imunitate, indivizii
care au săvîrşit crime se dedau şi mai îndrăzneţ la noi fapte penale, perseverînd în conduita lor criminală.
Ei transformă crima într-o modalitate obişnuită de realizare a intereselor sale persoanele, în detrimentul
altora şi al societăţii în ansamblu.
Tolerarea comportamentului criminal al unor indivizi conduce nu numai la amplificarea şi
perpetuarea orientării lor criminale, ci şi la determinarea altor indivizi de a proceda în mod similar. Aceştia
din urmă constată, în repetate rînduri, că unii dintre semenii lor recurg nepedepsit la modalităţi ilegale de
realizare a propriilor interese, în timp cei ei sunt limitaţi considerabil în posibilităţile legale de realizare a
intereselor lor şi suportă privaţiuni, deseori chiar mari. Dezavantajaţi puternic de condiţiile inechitabile de
existenţă socială şi discurajaţi profund de incapacitatea autorităţilor publice de a menţine normalitatea
socială, tot mai mulţi indivizi oneşti se văd nevoiţi să facă uz de mijloace ilegale, inclusiv criminale, de
interacţiune socială, în vederea asigurării unei vieţi decente sau chiar supravieţuirii economice. Ei se
conformează realităţii, adică realităţii efective, şi neglijează raporturile juridice, care cunosc o materializare
sporadică şi denaturată, viciată, am putea spune chiar pervertită.
Astfel, corupţia din instituţiile de drept creează condiţii la voi a In li .Ic manifestare şi propagare a
criminalităţii în ansamblu87.
Sporirea vertiginoasă a traficului de oameni s-a produs pe fundalul. o ; terii criminalităţii în societatea
noastră, în anii 90 ai secolului XX. Astlcl, m anul 1995 au fost înregistrate 38409 infracţiuni, în anul 1996 -
34822, in anul 1997 - 39914, în anul 1998 - 36195, în anul 1999 - 39346. Deja înccpind cu anul 2000, se atestă
la nivel oficial o diminuare a nivelului criminalităţii, pe fondul unui exod masiv al populaţiei în străinătate,
al lipsei unei politice criminologice adecvate de orientare a activităţii organelor de drept, precum şi al
reintroducerii indicelui descoperirii infracţiunilor ca criteriu de evaluare a activităţii poliţiei, care conduce
la sporirea criminalităţii tăinuite88 89. Respectiv, în anul 2000 au fost înregistrate 38267 infracţiuni, în anul
2001 - 37380, anul 2002 - 36302, în anul 2003 - 32984, anul 2004 - 28846 ". Este totuşi de menţionat că cifrele
invocate nu dezvăluie, nici pe departe, proporţiile reale ale fenomenului, deoarece majoritatea
infracţiunilor râmîn neînregistrate90. De exemplu, conform cercetărilor efectuate, anual sunt comise 1
milion 500 de mii de acte de dare-luare de mită 91, în timp ce statistica oficială indică doar cîteva sute de
cazuri92. Propagîndu-se cu o viteză uimitoare, criminali tatea s-a generalizat, astfel încît săvîrşirea unei
infracţiuni a devenit un mod uzual de realizare a intereselor. Altfel spus, însuşi faptul generalizării crimi-
nalităţii a alimentat constant comportamente criminale, indiferent de forma de manifestare a lor, deoarece

87"’Vezi mai detaliat la Octavian Bejan, Corupţia: noţiune, prevenire şi contracarare, Chişinău, 2007.
882,0Vezi: Valeriu Bujor, Octavian Bejan, Sergiu llie şi Sergiu Casian, Elemente de criminologie, Editura „Ştiinţa”, Chişinău,
1997; Gheorghe Gladchi, Necesitatea cunoaşterii „cifrei negre"a criminalităţii in societatea noastră, Revista naţională de drepi,
nr.2/2002.
892,1Anuarul statistic al Republicii Moldova, 2003, Departamentul Statistic şi Sociologic al Republicii Moldova, Editura
„Statistica”, p. 297; Anuarul statistic al Republicii Moldova. 2005, Biroul National de Statistică al Republicii Moldova, Editura
„Statistica”, Chişinău, 2005, p. 241.
90Vezi în acest sens comparaţia estimativă prezentată în monografia Corupţia: noţiune, prevenire şi contracarare, Chişinău,
2007, p. 71-74.
91Efim Obrejaşi I-ilia Caraşciuc, Op. cit., p. 30-31.
92Progrese şi perspective in combaterea corupţiei. Raport naţional, Chişinău, 2007, p 22

117
a rupt, de fado, raporturile juridice existente, impunînd, într-o măsură considerabilă, relaţii sociale ilicite.
Derutaţi, oamenii au pierdut simţul normalităţii sociale şi au început s-ă recurgă tot mai frecvent la
conduite ilegale, inclusiv criminale.
2. Formele de organizare, mecanismul şi obiectul
de activitate ale traficului de fiinţe umane
>
şi personalitatea traficantului
Profitind, cu o uimitoare abilitate, de condiţiile propice oferite de .soci etate, traficul de fiinţe umane s-
a dezvoltat continuu şi a devenit o activitate criminală complexă, bine organizată şi lucrativă. Activitatea
criminală de acest gen este practicată de persoane particulare, dar mai ales de grupări criminale. Dintr-o
optică generală, ele pot fi clasificate215 astfel:
1) grupuri criminale mari;
2) reţele criminale;
3) grupuri criminale mici;
4) persoane particulare.
Grupurile criminale mari sunt, de regulă, numeroase, bine organizate, avînd o structură ierarhică
pronunţată şi o extindere internaţională. Ele posedă contacte politice şi economice la toate nivelurile atît în
ţările de origine, cit şi în cele de tranzit sau de destinaţie a persoanelor traficate. Grupurile criminale din
categoria dată desfăşoară traficul sub acoperire legală, dispun de propriile filiere de operare şi speculează
cu iscusinţă carenţele şi prevederile legislaţiei, dînd dovadă de o bună cunoaştere a legilor şi a procedurilor
administrative. Ele sunt unitare şi acţionează, în general, de sine stătător.
Reţelele criminale nu constituie grupuri unitare de infractori. Ele sunt formate din verigi relativ
independente (indivizi sau grupuri mici de criminali), care cooperează episodic, fără să formeze grupuri
criminale unitare şi stabile. Activitatea fiecărei verigi are loc, de regulă, pe teritoriul naţional şi vizează
numai un segment al traficului, în timp ce reţeaua are un caracter internaţional, desfăşurînd un proces
criminal transfrontalier. Ele pot fi identificate şi după vînzările repetate, succesive (multiple) ale victimelor,
specifice mecanismului de realizare a traficului practicat.
Grupurile criminale mici nu depăşesc, de cele mai dese ori, numărul de zece membri şi efectuează
traficul sau de sine stătător, sau în reţea. Ele au, de obicei, un caracter naţional (sunt formate din cetăţeni ai
aceluiaşi
'"Clasificarea propusă a fost elaborată în temeiul datelor culese atît de către noi (vezi metodele empirice şi documentele
indicate de-a lungul monografiei), cit şi de alţi cercetători (ve/,i bibliografia).
stat) şi îşi desfăşoară activitatea criminală atît în limitele Malului pmpi m. cît şi la nivel transfrontalier.
Persoanele particulare sunt nişte indivizi care practică traficul de 111 m< umane pe cont propriu sau/şi în
reţea.
Pentru o mai bună reprezentare a activităţii criminale în discuţie sa analizăm mecanismul traficului de
fiinţe umane, adică modul de realizare a traficului de fiinţe umane 93 94 95'6.
Mecanismul traficului de fiinţe umane include etapele de realizare a activităţii criminale, actorii
implicaţi în ea şi filierele utilizate în acest scop.
în linii mari putem distinge următoarele 3 etape principale ale mecanismului traficului de fiinţe
umane: (1) recrutarea potenţialelor victime, (2) transportarea lor şi (3) vînzarea - cumpărarea victimelor,
după cum este reprezentat şi în schema de mai jos.
ETAPELE MECANISMULUI TRAFICULUI DE FIINŢE UMANE

în cadrul fiecărei dintre etapele menţionate există cîtcva subetapc, cum ar fi: organizarea activităţii
criminale, alegerea şi verificarea traseului - formarea filierei, colectarea informaţiei despre potenţialele
victime şi be neficiari, tăinuirea (adăpostirea) persoanelor traficate, perfectarea actelor, prostituarea forţată
etc. Dar să caracterizăm, succint, fiecare etapă aparte.
Recrutarea începe prin identificarea persoanelor dispuse sau orientate spre a-şi oferi braţele de muncă

93|6Mecauismul propus a fost conceput in temeiul datelor culese atît de către mu ( w / i

94metodele empirice şi documentele indicate dc-a lungul monografiei), cît şi de alţi ceu etan m
95(vezi bibliografia).

118
pentru diverse activităţi în străinătate pen tru o remunerare bună în raport cu posibilităţile acesteia. Este
vorba, de re gulă, despre muncă în străinătate, la activităţi necalificate sau de o calificare joasă (în calitate
de: menajeră, dansatoare, muncitor la şantiere, chelner, dădacă, lucrător în agricultură etc.), dar cu mult
mai bine plătite decît in ţările de origine. în anumite situaţii, potenţialelor victime li se propune să practice
prostituţia în străinătate, în condiţii financiare avantajoase. Aceste persoane, sunt contactate, deseori, de
către persoane cunoscute (cunoştm
U\ rude, vecini, prieteni etc.) sau chiar firme turistice (ori cu profil apropiat: agenţii matrimoniale etc.),
care le promit cum că le pot ajuta să ajungă în străinătate sau chiar le pot intermedia obţinerea unei slujbe
acolo, bineînţeles, contra unei sume de bani, care urmează a fi achitată fie înainte, fie după cîştigarea
banilor în ţara ţintă’17. Adesea, victimele acceptă oferta propusă de traficanţi, deoarece, pe de o parte, au
posibilităţi reduse sau inexistente de a-şi cîştiga mijloace de trai în propria ţară, iar pe de altă parte, recurg
la o procedură oprită de lege (pe cale legală ele nu pot obţine slujba dorită, din diferite motive: patronul nu
are interesul să le legitimeze munca, pentru că ar fi obligat să le plătească salarii mai mari, există anumite
restricţii legale etc.). în plus, traficanţii manifestă o abilitate demnă de invidiat în a-şi ascunde adevăratele
intenţii, speculînd lipsa informaţiei relevante în chestiune a persoanelor abordate şi vulnerabilitatea
acestora. în astfel de împrejurări, chiar şi persoanele care intuiesc anumite riscuri ale propunerilor făcute de
racolatori, acceptă, în final, aceste oferte’18. Victimele astfel selectate sunt, ulterior, adăpostite în locuinţe
clandestine pînă la formarea grupului dorit, in care perioadă sunt induse consecvent în eroare şi sunt
limitate în relaţiile cu alte persoane, pentru a nu demasca cumva reţeaua (traficanţii, grupul criminal) sau a
nu fi oportun avertizate despre pericolul care le paşte. Scenariul „recrutării” poate fi, în realitate, şi altul, în
acest scop traficanţii recurg şi la aplicarea sau ameninţarea cu aplicarea forţei fizice ori psihice, la alte
forme de impunere, la folosirea situaţiei vulnerabile a victimei sau la oferirea unei plăţi ori a unui profit
pentru obţinerea acordului persoanei care deţine control asupra victimei etc.
'' Potrivit studiului Traficul de persoane in Moldova. Comentarii. Tendinţe. Recomandări, realizat de experţii Centrului
Internaţional pentru Protecţia şi Promovarea Drepturilor Femei „La Strada”, in perioada 2003 2005, care vizează 400 de cazuri de
trafic de fiinţe umane, in majoritatea cazurilor recrutarea o fac persoanele fizice, dintre care în 29 la sută din cazuri recrutorii au fost
persoane cunoscute, 6% vecini, 5% - prieteni, 4% - rude, 4%- persoane iubite, 46% - persoane necunoscute, 6% - nu se cunoaşte.
Totodată, conform studiului Traficul de fiinţe umane. Profil statistic 2004/2005, realizat de experţii Organizaţiei Internaţionale
pentru Migraţic; care vizează 697 cazuri de trafic, în 50 la sută din cazuri recrutorii au fost cunoştinţe, 9% - prieteni, 3% - rude, 1% -
parteneri, 37% - persoane străine. De asemenea, in cadrul studiului documentar exhaustiv al dosarele • penale privind infracţiunile
referitoare la traficul de fiinţe umane, s-a constatat că în 50 la sută din cazuri racolatorii au fost cunoştinţe.
Conform datelor Camerei de Licenţiere din Republica Moldova, în perioada 2002 - I semestru al anului 2006, la 50 de agenţi
economici le au fost retrase licenţele de activitate privind desfăşurarea activităţii legate de plasarea in cîmpul muncii a cetăţenilor in
străinătate, inclusiv la sesizarea organelor de drept.
”B In cadrul studiului documentar exhaustiv al dosarelor penale privind infracţiunile referitoare la traficul de fiinţe umane, s a
constatat că 40 la sută dintre victimele traficului au intuit existenţa riscurilor in legătură cu ofertele făcute de traficanţi.

119
 Transportarea începe prin perfectarea actelor necesare ilcpl.is.ii n vn timelor în afara graniţelor ţării
(buletin de identitate, paşaport, \ i/a < t. i Cheltuielile sunt suportate fie de victime, fie de traficant. Apoi,
ti .»Iu anini (traficanţii) le însoţeşte (însoţesc) în deplasarea lor peste hotare, avi iul gi i|a să nu apară
probleme cu trecerea frontierei şi să le soluţioneze pe cele i .ur, eventual, vor apărea. în cursul acestei
acţiuni, victimele sunt private de pro priile acte de identitate, sub diverse pretexte, sunt induse în eroare în
ceea ce priveşte locul lor de aflare, dacă nu rezistă drumului (cînd frontiera este trecută ilegal şi este nevoie
a parcurge pe jos anumite distanţe) victimele sunt abandonate, forţate sau chiar supuse violenţei fizice ctc.
Transportarea poate include şi efectuarea unor şederi în localităţi de tranzit, unde ele sunt tăinuite in
locuinţe clandestine, în condiţii de promiscuitate.
De menţionat că potrivit studiului realizat de experţii Centrului Internaţional pentru Protecţia şi
Promovarea Drepturilor Femei „La Strada”, din anul 2002 se atestă o renunţare treptată a traficanţilor la
transportarea victimelor prin traversarea ilegală a frontierelor. Astfel, cele mai multe dintre victimele
traficului traversează hotarele legal, avînd paşaport şi viză.
între 2002-2004, traficanţii preferau deja să organizeze transportarea fetelor peste hotare în mod legal,
cu paşaport şi viză, utilizînd tot mai frecvent traseele aviatice. Organizatorii traficului recurg la acest
procedeu de transportare a victimelor, deoarece, în aşa mod, este mai sigur transferul acestora în statele de
destinaţie, în pofida costurilor financiare mai mari pe care trebuie să le suporte traficanţii. Totuşi,
transportarea victimelor într-o serie de state, cum ar fi Rusia şi Ucraina, se realizează cu transportul ferovi-
ar, traficanţii făcînd uz de serviciile însoţitorilor de vagoane 219.
Vînzarea-cumpărarea începe prin prezentarea „mărfii” patronului de către traficant. Dacă părţile
implicate în trafic cad de acord asupra preţului, atunci are loc, propriu-zis, acţiunea de vînzare-cumpărare
a victimelor. Arc loc, altfel spus, un act asocial oribil şi deosebit de periculos în care omul este vîndut ca un
obiect oarecare. Nu în toate cazurile victimele sunt la curent cu tranzacţia efectuată sau cu condiţiile,
consecinţele pe care aceas ta le implică, ele vor afla despre răul produs mult mai tîrziu, în funcţie de
exploatarea la care vor fi supuse. în unele cazuri procesul de vînzare-cum părare are loc de cîteva ori (în
repetate rînduri), pe durata deplasării spre
îl9
Tatiana Pomina, Viorelia Rusu şi Daniela Misail-Nichitin, Traficul de persoane In Moldova. Comentarii, tendinţe,
recomandări. Centrul Internaţional pentru Protecţia >i Promovarea Drepturilor Femeii „La Strada’ (Moldova), p. 36-37.
123
ţara de destinaţie, caz în care ele sunt transmise din manile unor traficanţi în mîinile altora.
în mecanismul traficului de fiinţe umane sunt implicaţi mai mulţi actori, în funcţie de sarcina care îi
revine traficantului concret. Actorii principali sunt:
- capul,
- racolatorul,
- însoţitorul,
- patronul,
- victima.
C,apul este persoana care organizează şi conduce activitatea de traficare a fiinţelor umane.
Racolatorul este persoana care efectuează recrutarea (inclusiv tăinuirea, transmiterea) potenţialelor
victime.
însoţitorul este persoana care asigură deplasarea persoanelor traficate (victimelor) din ţara de origine
spre ţara de destinaţie sau de tranzit.
Patronul este persoana care cumpără victimele şi le exploatează în di verse scopuri.
Victima este persoana care a fost traficată.
Pe lingă actorii principali, in traficul de fiinţe umane sunt implicaţi, de asemenea, şi o seamă de actori
secundari. Dintre aceştia fac parte: informa tori, lucrători ai serviciilor de perfectare a actelor de identitate,
lucrători ai misiunilor diplomatice însărcinaţi cu perfectarea vizelor, poliţişti, vameşi, demnitari corupţi etc.
Filierele constau din traseul, bine pus la punct şi asigurat, pe care îl parcurg victimele traficului de fiinţe
umane din ţara de origine prin ţara (eventual ţările) de tranzit spre ţările de destinaţie.
Este vorba de o schemă generală, în realitate însă, în funcţie de o serie de factori, mecanismul traficului
de fiinţe umane poate lua, bineînţeles, cele mai diverse forme de realizare a activităţii criminale. Spre
exemplu, dacă traficul este înfăptuit de o singură persoană, atunci ea efectuează de una singură şi
racolarea, şi transportarea, precum şi vînzarea victimelor. Dar dacă traficul are loc în cadrul unei ţări,
atunci cade etapa transportării victimelor şi toată gama de acţiuni ce se impun (perfectarea actelor, trecerea
frontierei etc.).
Pentru a caracteriza cu precizie fenomenul în discuţie este deosebit de important a remarca încă un
aspect. Traficul de fiinţe umane are loc in condiţiile excluderii voinţei persoanei traficate din tranzacţia efectuată, fie

124
 prin suprimare, fie prin inducere în eroare. Cu alte cuvinte, i ntuiiii),tmini ni
victimei de a fi supusă comerţului ori lipseşte (ea este (oi ţ.ii.t), m i, drţ..........
prezent, el a fost pronunţat ca urmare a unor informaţii false Im ni/ati di traficant, adică vizează alt lucru.
Traficul de fiinţe umane are drept obiect de activitate:
• femei şi fete pentru industria sexului;
• copii în scop de adopţie;
• femei, bărbaţi şi copii etc. în scop de cerşit;
• copii pentru comiterea de infracţiuni (furturi din buzunar, din au toturisme etc.);
• femei, bărbaţi şi copii pentru munca forţată sau sclavie;
• organe şi ţesuturi umane sau persoane în scopul prelevării acestora etc.
în jurul acestor obiecte de activitate criminală se constituie forme dis tinete ale traficului de fiinţe
umane, lată şi o succintă caracterizare a fiecărei categorii relevate.
Traficul de femei şi fete pentru industria sexului. Una dintre formele cele mai răspîndite o constituie
traficul de femei şi de fete destinate exploatării sexuale. în cazul dat, victimele sunt folosite în special
pentru prostituţie, pornografie (filme, fotografii, imagini cu relaţii sexuale transmise în direct pe Internet
etc.) sau sex-show-uri (striptease, diverse dansuri erotice etc.). Victime cad, în primul rînd, prostituatele:
unele dintre ele speră că, ajungînd la un alt patron, vor putea cîştiga mai mulţi bani şi astfel acceptă să fie
vîndute, iar altele nici nu sunt întrebate, în ambele cazuri ele cunosc un tratament care nu răspunde voinţei
lor. Mult mai gravă este situaţia femeilor şi fetelor care nu acceptă sub nici o formă să fie traficate şi să
practice prostituţia. Pentru a-şi atinge scopul odios, traficanţii recurg, in acest caz, la orice mijloc: victimele
sunt răpite sau sunt induse în eroare, promiţîndu-li-se ceea ce ele îşi doresc (de obicei, să ajungă la muncă
în ţările prospere pentru a cîştiga un ban), apoi ele sunt însă forţate să prac tice prostituţia, fiind intimidate,
maltratate, violate sau chiar omorîte. Din mărturiile victimelor rezultă că tratamentul la care sunt supuse
poate fi de scris în culorile unui calvar înfiorător, continuu, care lasă urme adinei şi de neînlăturat,
zdruncinîndu-le grav sănătatea atît fizică, cît şi psihică. Iile îşi pierd, de cele mai deseori, forţa psihică de a
evada din captivitatea traficanţilor şi proxeneţilor sau, şi mai rău, suportă o perturbare mintală, incit devin
prostituate convinse, caz în care ajung promotoare fidele ale acestui mod de viaţă şi posibili racoleri. De
menţionat că în cursa răufăcătorilor
 cad nu numai adultele, ci şi minorele, ba chiar şi minorii (persoanele de sex masculin). Mai mult decît
atît, printre victime ajung, tot mai des, şi copii in vîrstă de pînă la 12 ani, deopotrivă de sex feminin şi
masculin, care sunt destinaţi serviciilor sexuale oferite pcdofililor: raporturi sexuale, articole pornografice
etc. Aceasta datorită amplificării crescînde, în ultima perioadă, a fenomenului de pedofilie care,
actualmente, atinge dimensiuni alarmante. Recuperarea psihologică şi reinserţia socială a victimelor
traficului de fiinţe umane efectuat în scop de exploatare socială este foarte anevoioasă şi de lungă durată,
necesitînd o abordare psiho-criminologică şi medicală specifică, desfăşurată în condiţii staţionare adecvate.
Traficul de copii in scop de adopţie a luat amploare după prăbuşirea regimurilor comuniste din ţările
Europei de Est. Reţelele şi grupurile de traficanţi s-au constituit la început în jurul orfelinatelor, speculînd,
pe de o parte, multiplele solicitări ale cetăţenilor statelor dezvoltate (în special din S.U.A. şi Canada) de a
înfta copii orfani din ţările ex-comuniste, iar pe de altă parte, procedura complicată şi hăţişurile birocratice
existente în acestea. Traficanţii s-au oferit drept intermediari binevoitori, care, în realitate, prin corupţie şi
falsuri obţineau, ilegal, aprobările necesare la adopţia copiilor, evident contra unei sume apreciabile.
Ulterior, ei şi-au extins însă raza de acţiune, procu- rînd copii de la părinţii lor naturali, aflaţi în dificultate
materială şi dispuşi să comită asemenea tranzacţii reprobabile, ca apoi să-i vîndă solicitanţilor. Consecinţele
negative ale acestui fenomen constă, în principal, in faptul că mulţi copii adoptaţi pe calea traficului rămîn
fără supravegherea de rigoare din partea instituţiilor abilitate, devenind nu arareori victime ale unor tra-
tamente inumane sau chiar ale abuzurilor sexuale. Uneori aceşti copii sunt folosiţi în industria sexului şi
pentru prelevarea de ţesuturi sau organe.
Traficul de bărbaţi, femei şi copii etc. în scop de cerşit răspunde unei cereri manifestate de unele grupări
criminale, orientate spre obţinerea de profituri prin organizarea cerşitului. Este vorba de grupările
criminale care operează în străinătate, în special în ţările prospere, unde ele dobîndesc pe această cale sume
considerabile. Victimele sunt înşelate, prin diverse modalităţi, de obicei, prin promisiunea de a munci în
străinătate, iar apoi sunt forţate să practice cerşetoria. Pentru munca depusă ele primesc o remunerare
infimă, sunt deţinute în condiţii mizere şi într-o stare de tensiune psihică continuă, astfel incit să le înfrîngă
voinţa. Dorinţa victimelor de a renunţa la această activitate este negată, ele fiind constrînse să practice în
continuare cerşitul. întru realizarea cerşetoriei sunt preferaţi, mai ales, infirmii, copiii, bătrînii şi femeile.

126
 Traficul de copii pentru comiterea de infracţiuni. Tipul dai d< чти ip и oameni vine să răspundă unei
cereri lansate chiar de lumc.i mialopa prn tru a-şi realiza scopurile criminale. Solicitarea se referă la copii,
i .n< suni antrenaţi în diverse activităţi criminale. Criminalii se folosesc de copii pen tru a săvîrşi furturi de
buzunare, furturi din autoturisme etc. Iii îşi insuşesi mijloacele financiare dobîndite, copiilor revenindu-le,
în cel mai bun caz, doar o parte neînsemnată din acestea sau nu primesc chiar nimic. Modul dat de
desfăşurare a activităţii criminale convine de minune răufăcătorilor, deoarece ei pot evita cu mult mai mult
succes tragerea la răspundere penală: copiii nu-i cunosc destul de bine pe criminali şi nu pot, de regulă,
oferi prea multe amănunte despre ei, incit demascarea lor devine arhidificilă. Iar criminalii, în caz de
demascare, de reţinere a copiilor antrenaţi în comiterea de infracţiuni, pot să-şi desfăşoare în continuare
activitatea criminală, folosindu-se de alţi copii. Cele descrise au loc în ţări străine, prospere, acolo unde
profiturile sunt sporite, iar poliţia nu deţine date despre criminalii respectivi. Astfel, alţi confraţi ai
răufăcătorilor care se îndeletnicesc cu antrenarea copiilor în acţiuni criminale, dornici de căpătuială, nu
ezită să profite şi le vînd acestora copiii solicitaţi.
Traficul de femei, bărbaţi şi copii pentru munca forţată sau sclavie. Deşi epoca sclavagistă a apus demult, iar
drepturile şi libertăţile omului cunosc, în societăţile moderne, o grijă deosebită, fără precedent în istorie,
unele manifestări cu caracter de sclavie persistă. Sclavia zilelor noastră nu diferă, practic, de cea istorică, cu
singura deosebire că reprezintă o practică ilicită. Ea constă în aceea că o persoană (sclavul) se află în posesia
altei persoane (stăpînul), care o foloseşte după bunul său plac (o exploatează) şi chiar o poate administra,
adică o poate înstrăina în orice moment (prin vînzare cumpărare sau dăruire). Stăpînul supune, de regulă,
persoana care ii apar ţine la diferite forme de exploatare fizică şi intelectuală. Mai mult decît atît, persoana
aflată în posesia stăpînului este lipsită de libertate pînă la sfirşitul vieţii sale, dacă organele de drept nu o
repun în libertate legitimă sau ea nu reuşeşte să se elibereze, de sine stătător, din sclavie sau să fie ajutată
de terţe persoane. în cazul sclaviei, traficul are loc atunci cînd cineva vinde o persoană în acest scop sau
cînd stăpînul însuşi o înstrăinează.
Fenomenul muncii forţate, şi deci a traficului în acest scop, a crescut considerabil în ultimul timp,
odată cu apariţia unei oferte uriaşe de bra ţe de muncă ieftine, provenită din ţările ex-comuniste, care se
află într-o stare de extremă sărăcie. Ea ea s-a adăugat oferta din ţările asiatice, dato rită posibilităţilor de
migrare ilegală, survenite ca urmare a desecurizării
graniţelor produsă în ţările ex-comuniste. Traficanţii au reacţionat prompt la acest proces, iar victime ale
muncii forţate au început să cadă tot mai multe persoane. Forma clasică de muncă forţată rezidă în
impunerea unei persoane să execute, o perioadă, diverse activităţi fizice sau intelectuale în folosul alteia. Ea
se poate, totuşi, manifesta sub diverse forme, mai mult sau mai puţin evidente. Spre exemplu: o persoană
care ajunge ilegal într-o ţară stăină este angajată la muncă, ca urmare a tranzacţiei ilicite dintre traficant şi
patron, fapt despre care ea nu ştie, bineînţeles, nimic. Ea munceşte o perioadă fără a fi remunerată,
deoarece angajatorul îi promite că o va plăti. La un moment dat, patronul anunţă însă poliţia despre
şederea nelegală a persoanei respective, si, în consecinţă, ea este expulzată, fără a mai obţine plata
convenită. O altă modalitate constă în a-i oferi persoanei o sumă de bani necesară, ca să poată ajunge la
muncă într-o ţară prosperă, cu condiţia ca ea să muncească, în schimb, atît cit este nevoie pentru a restitui
datoria. Aşa se şi întîmplă, în fond, doar că persoana este impusă, pentru a-şi achita datoria asumată, să
muncească mult peste timpul necesar. în asemenea cazuri, traficanţii încasează banii direct de la patronul
care a angajat-o, ca urmare a relaţiei de traficare prestabilite între ei.
Traficul de organe şi ţesuturi umane sau persoane in scopul prelevării acestora. Ştiinţele medicale au
înregistrat în ultimul secol progrese spectaculoase, oferind oamenilor speranţe nebănuite de prelungire a
vieţii. Printre performanţele obţinute se numără şi posibilitatea de înlocuire a unor organe şi ţesuturi
afectate de maladii incurabile cu altele sănătoase, provenite de la donatori, binefăcători în viaţă sau
persoane aflate în moarte clinică, atunci cînd rudele lor acceptă acest lucru, dintr-un imbold profund uman.
Totuşi, procurarea organelor şi ţesuturilor sănătoase constituie o chestiune arhicomplicată, datorită
penuriei existente. în năzuinţa arzătoare de a-şi salva apropiaţii, oamenii sunt dispuşi la multe cedări,
inclusiv morale. Astfel, s-a format o cerere de mari proporţii la organe şi ţesuturi umane sănătoase. Şi de
data aceasta, inşi certaţi cu legea n-au pregetat să speculeze tragedia şi slăbiciunea umană. Ei au răspuns
cererii existente prin oferte ademenitoare, dar ilicite. Traficanţii utilizează în scopurile lor criminale mai
multe procedee. De exemplu: ei conving persoanele nevoiaşe să-şi vîndă organele sau ţesuturile lor sau ale
copiilor lor, afacere pentru care încasează comisioane consistente ori se implică în afacerile de adopţie
ilegală cu copii, pe care, ulterior, îi exploatează medical, uneori ei sunt chiar ucişi, atunci cînd extirparea
organului nu lasă loc vieţii. Şi maturii cad
128
victime unor asemenea acte odioase. în cazul dat, ei sunt i n d u ş i ................ IM .
sub diverse forme (că sunt ajutaţi să obţină un loc de muncă bine |>l.iin m străinătate sau să ajungă acolo
etc.), apoi supuşi intervenţiilor chirurgii ale forţate, iar în unele situaţii sunt lipsiţi de viaţă. Există, din
păcate, şi pro. e dente în care fiinţele umane sunt exploatate medical, fără scrupule şi fără nici o justificare,
în vederea efectuării unor cercetări medicale. Traficul are loc atît prin vinderea fiinţelor umane în scopul
prelevării de la acestea a organelor şi ţesuturilor, cit şi prin vinderea înseşi a organelor extirpate şi a
ţesuturilor umane.
Cit despre personalitatea traficantului este de remarcat că, potrivit datelor studiilor în domeniu, circa
50 la sută dintre recrutorii victimelor sunt femei220. Indicatori similari au fost obţinuţi în cadrul studiului
nostru documentar exhaustiv al dosarelor penale referitoare la traficul de fiinţe umane. Acest fapt denotă
despre gradul înalt de implicare a femeilor în traficul de persoane. Totodată, conform unui studiu al
Organizaţiei Internaţionale pentru iMigraţie, în multe circumstanţe femeile-recrutori erau ele însele în
trecut sau în momentul desfăşurării activităţii criminale victime ale traficului, acestea fiind obligate de
traficanţi să recruteze alte femei. Strategia de folosire a fostelor victime în calitate de recrutori este eficientă,
deoarece prin antrenarea victimei în calitate de participant la svîrşirea actelor noi de traficare a altor
persoane, traficanţii îşi întăresc controlul asupra lor şi le descurajează să sesizeze organele de drept
competente. De asemenea, stu diul dat relevă creşterea ponderii recrutării victimelor de către persoane
cunoscute. Astfel, dacă în anul 2003, 61% dintre victime au fost recrutate de străini, în anul 2004, ponderea
victimelor recrutate de persoane străine s-a redus la 48,4%. Concomitent, a crescut ponderea victimelor
racolate de prieteni, de la 18.6 % în anul 2003, la 25% în anul 2004. în 2,7% din cazuri în anul 2003 şi 1,6% în
anul 2004, victimele au fost recrutate de partenerul sau amantul lor 221.
“"Vezi de exemplu: Tatiana Fomina, Viorelia Rusu şi Daniela Misail Nichitm. Traficul de persoane în Moldova. Comentarii,
tendinţe, recomandări. Centrul Internaţional pentru Protecţia şi Promovarea Drepturilor Femeii „La Strada” (Moldova), p. 33;
Raportul anual privind victimele traficului de fiinţe umane in Europa de Sud-Est, 2005, www.migratic md/ antitrafFic/statics,
26.12.2007; Traficul de fiinţe umane: profil statistic 2004/2005, yvtfiv. migratie.md/antitraffic/publications.
m
Raportul anual privind victimele traficului de fiinţe umane in Europa de Sud l-st, 2005. www.migratie.md/antitraffic/statics,
26.12.2007.

129
 Potrivit altui studiu al Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie, în 50 la sută din cazuri victimele au
fost recrutate de persoane cunoscute, 9% - de prieteni, 3% - rude, 1% - parteneri şi 37% - de persoane
necunoscute2”.
De menţionat că, în cadrul studiului nostru documentar al dosarelor penale privind infracţiunile
referitoare la traficul de fiinţe umane, s-a stabilit că în 64 la sută din cazuri, victimele au fost recrutate de
persoane cunoscute. Totodată, 92 la sută dintre traficanţii recrutori au fost cetăţeni moldoveni, dintre care
86% locuiau în oraşe. Doar 8 la sută dintre traficanţi au fost cetăţeni străini.
în ceea ce priveşte vîrsta traficanţilor, 57 la sută aveau vîrsta de peste 30 de ani, 30% - 25-30 de ani şi
13% - 18-24 de ani.
Referitor la studiile traficanţilor, este de remarcat că 47 la sută aveau studii medii, 24% - studii medii
de specialitate sau superioare, 8% - absolvenţi ai şcolilor primare, 8% - absolvenţi ai şcolilor profesionale,
iar despre studiile altor 15% nu se cunoaşte.
3. Aspecte vieţimologice ale
traficului de flinte umane
>
Pentru a înţelege mai bine mecanismul traficului de fiinţe umane, este necesar a releva trăsăturile
caracteristice ale victimelor sub mai multe aspecte, cum ar fi vîrsta, sexul, starea socială, ocupaţia, starea
materială, mediul în care a habitat, studiile, motivele acceptării ofertelor criminale, statele de destinaţie sau
scopurile exploatării. Cunoaşterea acestor elemente este inerentă pentru proiectarea activităţii de prevenire
şi contracarare a traficului de fiinţe umane.
Cit priveşte sexul victimelor, datele studiilor in domeniu sus menţionate şi cele obţinute în cadrul
studiului nostru documentar, precum şi statisticile Centrului pentru Combaterea Traficului de Persoane
atestă că peste 80 la sută dintre persoanele traficate sunt femeii, deşi în ultimi ani a început să crească
numărul cazurilor de traficare a persoanelor de sex masculin, inclusiv minori. Aici se cere de remarcat că,
deşi datele disponibile indică asupra ponderii majoritare a femeilor în rîndurile victimelor traficu-
m
Traficul de fiinţe umane: profil statistic 2004/2005, www.migratie.md/antitr, publications
lui, nivelul real al traficului de bărbaţi este mult mai mare Ai c astă .itu iţi< se explică prin următoarele:
- pentru organele de drept este mai dificil a releva şi proba i a/m 11< de traficare a bărbaţilor;
- angajaţii organelor de drept nu dispun de o practică judiciară cu privire la traficul de bărbaţi le fel
de solidă ca cea privitoare la traficul de femei în scop de exploatare sexuală;
- bărbaţii traficaţi ezită, în general, să sesizează organele de drept, cu unele excepţii, iar organele de
drept nu au implementat deocamdată un mecanism funcţional de relevare din oficiu a unor astfel de acte;
- dat fiind faptul că majoritatea bărbaţilor sunt traficaţi în scop de exploatare prin muncă, există
riscul sporit ca mijlocul de înşelăciune la care recurg traficanţii în procesul realizării traficului şi la etapele
exploatării posttrafic să fie apreciat drept infracţiune de escrocherie sau chiar a le atribui la categoria
delictelor civile.
Cu toate că datele surselor sus-menţionate indică că în peste 80 la sută dintre cazurile relevate
victimele au fost traficate în scop de exploatare sexuală, au început să fie atestate tot mai multe cazuri de
traficare a persoanelor, urmată de exploatarea concomitentă a acestora sub diferite forme: exploatarea
sexuală şi prin muncă, exploatarea sexuală şi implicarea în cerşetorie şi activităţi criminale, exploatarea
sexuală, prin muncă şi implicarea în cerşetorie şi activităţi criminale. în acest context, este de remarcat că
Centrul pentru Combaterea Traficului de Persoane depistează tot mai multe cazuri de traficare a
persoanelor în scop de exploatare prin muncă, impunere la cerşit. Totodată, sunt relevate în continuare
cazuri de traficare în scop de transplant de organe.
în ceea ce priveşte vîrsta victimelor, este de remarcat că potrivi' acelo raşi studii, majoritatea victimelor
traficului de fiinţe umane sunt persoane cu vîrsta cuprinsă între 18-25 de ani. Astfel, conform studiului
realizat de experţii Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie, în anul 2004, 73,9% dintre victimele
traficului asistate iaceau parte din acest grup de vîrstă, iar 15,8% depăşeau vîrsta de 25 de ani. Totodată,
ponderea minorilor printre victimele traficate este una relativ constantă de 10% 223.
Potrivit raportului realizat de experţii Centrul Internaţional pentru Protecţia şi Promovarea
Drepturilor Femeii „La Strada”, ponderea victimelor traficate în vîrstă de pînă la 25 de ani, s-a cifrat între
80% şi 70%, pentru 96 97

96Raportul anual privind victimele traficului de fiinţe umane in Europa dc Sud Est. 2005, www.migratie.md/antitraffic/statics,
26.12.2007.
97
perioada 2002-2004, iar cea a persoanelor în vîrstă de peste 25 de ani a crescut de la 17% la 30%.
Concomitent, a crescut ponderea minorilor printre victimele traficului, aceasta fiind de 15%, în perioada
2001-200422'1. Aceeaşi situaţie a fost constatată şi în cadrul studiului nostru documentar.
Studiile în domeniu menţionate indică că majoritatea victimelor femei ale traficului nu cunoşteau
despre viitoarea lor ocupaţie. Totuşi, în cadrul studiului nostru documentar s-a constatat că, deşi victimele
au intuit în multe cazuri riscurile propunerilor traficanţilor, ele oricum acceptă ofertele acestora.
Cit despre starea socială a victimelor traficului de persoane, aceleaşi surse sus-amintite arată că în
momentul recrutării majoritatea victimelor erau necăsătorite, ponderea acestora constituind între 75% şi
78% din numărul total al victimelor identificate, în timp ce numărul victimelor căsătorite a variat între 15%
şi 6%. De menţionat că o parte dintre victime erau mame la momentul recrutării. Date similare privitoare la
starea socială a victimelor au fost obţinute şi în cadrul studiului nostru documentar.
Sub aspectul studiilor victimelor traficului, datele cercetărilor enunţate denotă că o mare parte dintre
victime aveau studii generale obligatorii sau studii medii incomplete. De exemplu, conform datelor
studiului experţilor Centrului „La Strada”, 36% dintre victime aveau studii generale obligatorii, 23 % - au
absolvit 8 clase, 17% - au absolvit 9 clase, 13% - nu au absolvit nici 8 clase. Pe de altă parte, după cum
rezultă din datele studiului experţilor Organizaţiei Internaţionale pentru Migratie, 54,9% dintre victime
(anul 2004) au absolvit şcoala medie, iar 11,3% - şcoala superioară. Totodată, 31,6% dintre victime au
absolvit licee, şcoli profesional-tehnice sau chiar universităţi. în acelaşi context, datele cercetărilor noastre
empirice relevă că 60% dintre victime au absolvit şcoala medie, 11% - şcoala primară, 10% - colegii sau
universităţi, în timp ce în privinţa a 19% nu a fost găsite informaţii clare la compartimentul respectiv.
Vizavi de ocupaţia şi starea materială a victimelor în momentul recrutării, studiul experţilor Centrului
„La Strada” arată că majoritatea victimelor nu erau angajate în cîmpul muncii, asigurîndu-şi existenţa din
contul veniturilor gospodăriei de pe lîngă casă. Peste 80 % dintre victimele intervievate au recunoscut că se
confruntau cu o sărăcie acută şi nu vedeau 98

98Tatiana Foniina, Viorelia Rusu şi Daniela Misail-Nichitin, Traficul de persoane in Moldova. Comentarii, tendinţe,
recomandări, Centrul Internaţional pentru Protecţia şi Promovarea Drepturilor Femeii „La Strada” (Moldova), p. 18-19.

132
nici o perspectivă de îmbunătăţirii a stării materiale. Aceeaşi situaţie a I< • -1 constatată şi în cadrul
studiului documentar.
Cît priveşte locul de trai în momentul recrutării victimelor, datele sin diului experţilor Centrului „La
Strada” denotă că 48% dintre acestea I" cuiau în mediul rural, 22% - în mediul urban, iar 30% - în orăşele au
suburbii. Totodată, se atenţionează că, în perioada 2002-2004, a crescut nu mărul vitimelor traficului din
suburbiile municipiului Chişinău, ponderea acestora ridieîndu-se la 46%. De asemenea, se atenţionează că
geografia traficului de persoane se extinde, cuprinzînd noi localităţi. Pe de altă parte, potrivit studiului
experţilor Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie, în anul 2004, 58 % dintre victimele traficului asistate
îşi aveau originea în localităţile urbane, iar 42% - în localităţile rurale. în ceea ce priveşte regiunile concrete,
studiul dat indică despre faptul că, în anul 2001, 26% dintre victime îşi aveau originea în zona municipiului
Chişinău, 18% - raionul Cahul, în sudul ţării, 9% - mun. Bălţi, în nordul ţării, 7% - raionul Ungheni de la
frontieră, 6% - Transnistria, celelalte din alte regiuni. în acelaşi timp, conform datelor cercetărilor noastre 76
la sută dintre victimele traficului locuiau în localităţi urbane şi doar 13% în localităţi rurale.
Referitor la ţările de destinaţie ale victimelor traficului de fiinţe umane este de menţionat că geografia
acestora nu este stabilă, ea modifieîndu- se continuu. Dacă în perioada 2000-2001, după cum atestă studiile
sus- amintite, majoritatea victimelor din Republica Moldova erau transportate în regiunea Balcanilor 99, în
perioada 2003-2004 acestea au început să fie traficate preponderent în Turcia, Cipru, Rusia, precum şi in
Emiratele Arabe Unite. Această situaţie se explică prin faptul că în ultimii ani, ca urmare a măsurilor
antitrafic întreprinse în zona Balcanilor la insistenţa şi cu sprijinul direct al comunităţii internaţionale,
pentru traficanţi a devenit mai dificil realizarea comerţului cu oameni în această zonă. Pe de altă parte, o
serie de ţări, ca de exemplu Turcia, Cipru, Rusia sau Emiratele Arabe Unite, au devenit tot mai atractive
pentru traficanţi, datorită existenţei unei cereri sporite la servicii sexuale, regimului facil de intrare pe
teritoriul lor, inexistenţei unui mecanism eficient de identificare a cazurilor de trafic şi de protecţie a
victimelor, pasivităţii organelor de drept etc.100.

99“'Conform studiului Traficul de fiinţe umane: profil statistic 2004/2005, în perioada 2000-2001, aproximativ 90 la sută dintre
victimele din Republica Moldova se întorceau din Balcani.
100Tatiana Pomina, Viorelia Rusu şi Daniela Misail-Nichitin, Traficul de persoane in Moldova. Comentarii, tendinţe,
recomandări, Centrul Internaţional pentru Protecţia şi Promovarea Drepturilor Femeii „La Strada” (Moldova), p. 37-38.
133
 Aceleaşi tendinţe vizavi de ţările de destinaţie a victimelor traficului sunt atestate şi de Centrul pentru
Combaterea Traficului de Persoane. Astfel, potrivit datelor statistice ale acestei subdiviziuni specializate, în
primul trimestru al anului 2008, în 45 la sută dintre cazurile de trafic relevate victimele au fost traficate în
Turcia, 23% - în Federaţia Rusă, 8% - Cipru, 6% - Emiratele Arabe Unite, 18% - în alte state, precum
Ucraina, Grecia, Albania, Kosovo, Italia, Polonia, Germania, Israel sau Tadjikistan.
în general, în perioada 2000-2005, victimele din Republica Moldova, traficate în scop de exploatare
sexuală, au fost transportate in circa 32 de ţări de destinaţie 101.
Cu toate că datele obţinute în cadrul efectuării studiilor în domeniu nu oferă deocamdată o descriere
completă şi concludentă a tuturor aspectelor victimologice, este posibil totuşi a creiona portretul victimei
traficului de fiinţe umane, cel mai frecvent identificate, care se caracterizează prin următoarele
particularităţi:
- vîrsta - 18-25 ani;
- sexul - feminin;
- starea socială - necăsătorită;
- studiile - medii generale sau medii incomplete;
- ocupaţia - nu este încadrată în cîmpul muncii;
- starea materială - afectată de sărăcie;
- locul de trai - localitate urbană sau rurală, în aproximativ egală măsură;
- scopul recrutării - traficare cu scopul de exploatare sexuală;
- gradul de cunoaştere a traficantului - cunoştinţă.
4. Prevenirea şi contracararea
traficului de fiinţe umane
>
Prevenirea şi contracararea traficului de fiinţe umane constituie componentele indispensabile ale
procesului de stopare a fenomenului în cauză, care necesită a fi realizate cu fermitate şi în permanenţă,
înglobate într-un sistem. Numai măsurile de prevenire a unui fenomen criminal nu contribuie eficient
la reducerea nivelului acestuia, dacă nu sunt susţinute de măsuri ferme de contracarare şi viceversa.
Această afirmaţie este valabilă, mai ales,

101Raportul anual privind victimele traficului de fiinţe umane in Europa de Sud Est, 2005, www.migratie.md/antitraffic/statics ,
26.12.2007.

134
în cazul tipurilor de criminalitate care iau proporţii. Or, in uit ................ n.i
ficul de fiinţe umane s-a escaladat vertiginos, înregistrint cote alat munte >i constituie la ora actuală un
pericol real pentru societatea noastră
Activitatea de prevenire a traficului de fiinţe umane trebuie să respn n o serie de exigenţe
criminologice de prevenire a criminalităţii.
în ştiinţa criminologică sunt reflectate mai multe opinii privitoare la organizarea activităţii de
prevenire, acestea variind în funcţie de mai multe criterii după care sunt concepute, cum ar fi dimensiunea
socială, instituţională, teritorială, sectorială, tipurile concrete de criminalitate!
Pornind de la esenţa, particularităţile, formele de manifestare şi factorii determinanţi ai traficului de
fiinţe umane descrise în studiul de faţă, am considerat oportun a concepe prevenirea fenomenului în cauză
după o formulă specifică, luînd drept criteriu principal grupurile de factori favori zanţi împotriva cărora
urmează a fi îndreptate activităţile de prevenire. în sensul acestei formule, prevenirea traficului de fiinţe
umane include:
• activităţile de prevenire orientate spre factorii economici;
• activităţile de prevenire orientate spre factorii externi,
• activităţile de prevenire orientate spre factorii politici
• activităţile de prevenire orientate spre factorii juridici;
• activităţile de prevenire orientate spre factorii sociali (alţii decît cei sus-numiţi).
Activităţile de prevenire orientate spre factorii economici. Aşa cum
a fost menţionat anterior, factorul economic reprezintă condiţia de bază care a alimentat constant migraţia
masivă, în cea mai mare parte necontrolată de către autorităţi, a cetăţenilor moldoveni şi celor din alte state
ex-socialistc spre ţările mai prospere. Realizîndu-se cu precădere intr-un cadru ilegal, acest tip de migraţie
favorizează traficul de fiinţe umane. în acest context, autorităţile publice au de soluţionat două probleme
majore: 1) elaborarea şi implementarea politicilor judicioase orientate spre creşte rea economică în
societate, în măsură să asigure condiţii favorabile pentru sporirea bunăstării populaţiei cel puţin pînă la un
nivel acceptabil; 2) elaborarea şi implementarea politicilor corespunzătoare de luare sub control a
proceselor migraţioniste.
în ceea ce priveşte elaborarea şi implementarea politicilor orientate spre creşterea economică,
autorităţile publice au elaborat pe parcursul ul timului deceniu, în mai multe rînduri, pachete întregi de
strategii, progra me, planuri naţionale în domeniu, printre cele mai recente numărîndu se
Strategia de creştere economică şi reducere a sărăciei 228, Strategia naţională de dezvoltare pe anii 2008 201
l229. Cu toate acestea, creşterea economică decurge intr-un ritm foarte lent şi nu poate oferi deocamdată
condiţii propice pentru ridicarea nivelului bunăstării populaţiei. Este important să se înţeleagă că pentru
dezvoltarea economică nu contează doar nivelul calităţii politicilor în domeniu elaborate şi implementate
pînă în prezent de autorităţi, ci rezultatul final, care este deocamdată nesatisfăcător pentru majoritatea
populaţiei. Pornind de la această situaţie, este absolut necesar ca autorităţile publice să revizuiască radical
concepţia şi strategia de reformare economică a ţării, precum şi mecanismele de implementare a acestor
reforme, deoarece, în caz contrar, actuala criză economică şi socială riscă să dureze zeci de ani înainte.
Cît despre elaborarea şi implementarea politicilor în domeniul migra- ţiei, autorităţile publice au
reacţionai, pînă în prezent, destul de anemic la capitolul dat. Deşi au fost elaborate unele documente în
domeniul dat, cum ar fi Concepţia politicii migraţionale a Republicii Moldova 230 şi Planul naţional de
acţiuni în domeniul migraţiei şi azilului23', concetăţenii noştri continuă să emigreze în scop de muncă, în
cea mai mare parte ilegal. Deocamdată, sunt foarte puţine, în raport cu cererea, ofertele de muncă propuse
de către guvernele altor state, în temeiul acordurilor încheiate cu autorităţile Republicii Moldova. Totodată,
o mare parte a concetăţenilor noştri care au emigrat anterior în alte state, se află actualmente ilegal în aceste
ţări şi prestează muncă la negru, fiind foarte vulnerabili la riscurile de exploatare. în acest context, este
necesar ca autorităţile publice moldoveneşti să realizeze următoarele acţiuni; 1) intensificarea acţiunilor în
vederea obţinerii mai multor oferte de muncă pentru cetăţenii noştri din partea guvernelor altor state şi 2)
sporirea asistenţei acordate cetăţenilor Republicii Moldova aflaţi în străinătate.
2M
Legea privind aprobarea Strategiei de creştere economică şi reducere a sărăciei (2004- 2006) nr. 398-XV din 02.12.2004, vezi
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 5-12/44 din 14.01.2005.
22,
Legea pentru aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare pe anii 2008-2011 nr. 295-XVI din 21.12.2007, vezi Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, nr. 18-20/57 din 29.01.2008.
-’’"Hotărîrea Parlamentului privind aprobarea Concepţiei politicii migraţionale a Republicii Moldova nr. 1386 XV din
11.10.2002, vezi Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 146 148/1140 din 11.10.2002.
“’Hotărîrea Guvernului nr. 448 din 17.04.2006 privind aprobarea Planul naţional de acţiuni în domeniul migraţiei şi azilului,
vezi Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 112-115/849 din 21.07.2006.

136
 Activităţile de prevenire orientate spre factorii exinm |><»111•. i
Avînd în vedere caracterul transnaţional şi transfrontalier al lialn ulm .1. fiinţe umane, prevenirea trebuie să
cuprindă indispensabil şi compmu n ta privitoare la relaţiile interstatale. în acest sens, atît autorităţile
puhln < ale Republicii Moldova, cit şi guvernele statelor aflate în circuitul traficului de persoane, cu
antrenarea activă a organismelor internaţionale, trebuie sa adopte şi să implementeze o politică comună
antitrafic. Astfel, autorităţile publice ale Republicii Moldova urmează să manifeste iniţiativă şi să solicite
mult mai ferm statelor de destinaţie a victimelor traficului să-şi intensifice acţiunile de stopare muncii la
negru, migraţiei ilegale şi manifestărilor de trafic de fiinţe umane. Este recomandabil ca autorităţile publice
naţionale să folosească orice ocazie pentru a explica conducătorilor şi reprezentanţilor statelor în cauză că
tolerarea muncii la negru şi a migraţiei ilegale favorizează puternic traficul de fiinţe umane, stare de lucruri
inadmisibilă şi că pe termen scurt numai măsurile de acest gen pot reduce semnificativ asemenea
manifestări criminale. Totodată, este oportun ca Guvernul nostru să delege prin intermediul misiunilor
diplomatice specialişti în domeniu, care să asiste autorităţile acestor state în procesul elaborării şi derulării
măsurilor de prevenire şi contracarare a migraţiei ilegale şi traficului de persoane. Pe de altă parte,
guvernele ţărilor de destinaţie ale imigranţilor ilegali şi victimelor traficului, trebuie să activizeze măsurile
împotriva acestor manifestări.
Este important faptul că autorităţile publice ale unor state, ca de exemplu Italia, au început, deja, să
demareze la nivel legislativ măsuri împotriva migraţiei ilegale şi traficului de fiinţe umane. Acestea trebuie
să fie continuate însă prin acţiuni concrete. Totodată, este necesar ca şi alte state din cadrul U.E. să ia o
atitudine similară. Ar fi bine totuşi ca statele membre ale UE să acţioneze după o strategie comună. în acest
sens, este oportu nă adoptarea de către Parlamentul European, în luna iunie 2008, a unui proiect de act
normativ care vizează expulzarea imigranţilor clandestini. Potrivit noii reglementări, statele membre ale
U.E. vor trebui să-si ajusteze dispoziţiile legislaţiilor naţionale la anumite standarde referitoare la teme
iurile şi procedura de reţinere şi arestare a imigranţilor clandestini, durata detenţiei, procedura dc
expulzare şi garanţiile acordate imigranţilor 1 .
Cit priveşte abordarea problemei traficului de către alte state dccit cele din U.E., cum ar fi Federaţia
Rusă, Turcia şi Emiratele Arabe Unite situaţia este mai dificilă. Actualmente, prevenirea şi contracararea
traficului de fim
“Emisiunea 40 de minutes, Radio France International, 18.06.2008.
137
ţe umane nu se numără printre priorităţile autorităţilor publice ale acestor ţări. Abia în anul 2008, ca
urmare a reacţiilor puternice venite din partea opiniei publice, Guvernul Federaţiei Ruse a demarat un set
de acţiuni orientate spre diminuarea nivelului imigraţiei ilegale în acest stat şi muncii la negru. Există însă
riscul eşuării acestei încercări, ca urmare a nivelului înalt al corupţiei care afectează acest stat 233.
în pofida dificultăţilor invocate, este necesar ca autorităţile moldoveneşti, să solicite mai insistent
guvernelor acestor ţări, prin utilizarea resurselor diplomatice, să intensifice acţiunile de stopare a migraţiei
ilegale şi traficului de fiinţe umane.
Activităţile de prevenire orientate spre factorii juridici. După cum am remarcat mai sus, o lungă
perioadă activitatea organelor de drept de contracarare a actelor de trafic de fiinţe umane nu a fost posibilă,
deoarece nu exista un cadru normativ, inclusiv penal, care să interzică astfel de fapte. Pe parcursul
ultimilor ani, a fost elaborat la nivel naţional un cadru normativ în domeniu, care le oferă organelor de
drept pîrghiile juridice necesare realizării activităţii antitrafic. Cu toate acestea, actuala legislaţie şi practica
judiciară în domeniul antitrafic conţine o serie de carenţe şi goluri juridice, care creează unele impedimente
în procesul contracarării manifestărilor concrete ale traficului de persoane.
în acest sens, este necesar a opera modificări în dispoziţiile unor ar ticole din Codul penal, care
reglementează infracţiuni înrudite cu cele referitoare la traficul de fiinţe umane (art. 220 „Proxenetismul”,
art. 302 „Organizarea cerşetoriei ilegale”), în vederea limitării posibilităţii lucrătorilor organelor de drept
de a interpreta şi califica eronat actele infracţionale de traficare a persoanelor ca fapte de proxenetism sau
organizare a cerşetoriei ilegale.
Totodată, este oportună introducerea unui nou articol în Codul penal al Republicii Moldova, care să
interzică prelevarea organelor sau ţesuturilor de la cadavrul uman, contrar prevederilor art. 10-13 din
Legea privind transplantul de organe, ţesuturi şi celule umane, deoarece astfel de fapte pot fi în legătură cu
traficul de organe şi ţesuturi umane.
De asemenea, se impune revizuirea şi operarea modificărilor necesare în Fîotărîrea Plenului Curţii
Supreme de Justiţie cu privire la practica aplicării legislaţiei în cauzele despre traficul de fiinţe umane şi
traficul de copii nr. 37 din 22.11.2004, în vederea oferirii unor comentarii detaliate şi
m
Corupţia persistentă în ţările cu un nivel scăzut al veniturilor necesită acţiuni globale, comunicat de presă,
wwvv.transparencv.md/documents ro. 12.08.2008.
138
concludente în privinţa aspectelor problematice, care se iv< M in ................ ui
calificării faptelor infracţionale referitoare la traficul de fiinţe imune nm mentul consumării infracţiunilor
prevăzute în art. 165 şi 206; un i iiimun > pregătirii şi tentativei; încadrarea juridico-penală a diferitor forme
de pai ticipaţie, criteriile şi semnele esenţiale ce divizează aceste infracţiuni de alte infracţiuni, cum ar fi
proxenetismul (art. 220 C. pen.), scoaterea ilegală a copiilor din ţară (art. 207 C. pen.), iniţierea sau
organizarea cerşetoriei (art. 302 C. pen.), răpirea unei persoane (art. 164 C. pen.), privaţiunea ilegală de
libertate (art. 166 C. pen.), sclavia şi condiţiile similare sclaviei (art. 167 C. pen.), munca forţată (art. 168 C.
pen.), organizarea migraţiunii ilegale (art. 360/2 C. pen).
Perfecţionarea conţinutului Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie sus-menţionate necesită a fi
urmată de organizarea concomitentă a unor activităţi de instruire destinate poliţiştilor, procurorilor
antrenaţi în activitatea de relevare şi urmărirea penală a faptelor de trafic, precum şi judecătorilor care
examinează dosarele penale din categoria dată, cu scopul de a-i familiariza cu aspectele dificile ce ţin de
tălmăcirea şi aplicarea prevederilor normelor penale referitoare la traficul de fiinţe umane.
Totodată, este necesar a adopta cit mai curînd posibil a proiectului noii Legi cu privire la protecţia
martorilor, elaborarea şi implementarea unui mecanism viabil de implementare a acesteia.
Activităţile de prevenire orientate spre factorii sociali. Conştienţi zarea superficială a problemei din
partea populaţiei, nivelul înalt de conta minare criminală a societăţii, în special sub aspectul corupţiei, au
favorizat enorm escaladarea fenomenului traficului de fiinţe umane in societatea noastră. De aceea, politica
de prevenire a traficului de persoane trebuie \ă cuprindă indispensabil aceste probleme.
în ceea ce priveşte înţelegerea corectă de către populaţie a pet tcolulut şi consecinţelor traficului de
persoane, organizaţiile neguvernamentale şi organismele internaţionale au întreprins, în ultimii ani, măsuri
de inloi mare a populaţie în această privinţă. Cu toate acestea, e nevoie a perscvei a în această direcţie,
deoarece populaţia percepe încă superficial fenomenul dat, esenţa lui nefiind deocamdată înţeleasă corect.
în acest sens, este m cesar a continua activităţile de informare, dar cu schimbarea strategiilor <!<•
prezentare a mesajelor.
Cit despre nivelul înalt de contaminare criminală a societăţii, pi o blema în cauză a măcinat în
permanenţă societatea noastră, imepiml u anii ’90 ai secolului trecut. Dacă unele tipuri de criminalitate au
im. pi trat anumite tendinţe de diminuare, alte tipuri, ca de exemplu corupţia, sustragerile, criminalitatea
transnaţională şi transfrontalieră au cunoscut o amplificare virtiginoasă. Totodată, au cunoscut o
escaladare şi unele tipuri de devianţe sociale, cum ar fi prostituţia şi narcomania. Tot mai prezentă a
devenit violenţa în viaţa socială.
Trăind în condiţii sociale defavorabile şi neavînd posibilităţi minime de a-şi realiza interesele şi,
respectiv, a-şi satisface necesităţile de viaţă, tot mai multe persoane au început să depăşească limitele de
acţiune fixate de societate.
O atare ordine socială este, în mod firesc, apreciată drept inacceptabilă şi negată cu tărie, iar
comportamentul criminal este o manifestare a acestei negări.
Pe de altă parte, crima constituie o negare extremă, dar tacită a unei ordini sociale inacceptabile şi
inechitabile. Este cazul societăţii noastre a zilelor de astăzi, cind actele de nesocotire a legii penale s-au
generalizat şi constituie un mijloc uzual de realizare a intereselor, iar pentru unii, nu puţini, el reprezintă
unica posibilitate de supravieţuire în perimetrul societăţii2’'’.
Aliată în această situaţie dificilă, societatea trebuie să se concentreze neapărat asupra diminuării
influenţei factorilor care alimentează escaladarea criminalităţii şi a devianţelor sociale, care, la rîndul lor,
favorizează atît direct, cit şi indirect manifestările de trafic de fiinţe umane. în acest sens, una dintre
problemele majore care afectează foarte grav întreaga societate şi necesită întreprinderea unui ansamblu de
măsuri radicale o constituie corupţia. Or, tocmai corupţia favorizează puternic criminalitatea 2’5 şi
dezordinea din societate.
Contracararea traficului de fiinţe umane urmează a fi realizată la toate nivelurile, în special de către
subdiviziunile poliţieneşti, precum şi cu antrenarea colaterală a altor organe de drept.
în procesul examinării sesizărilor/dosarelor penale privind săvîrşirea sau pregătirea pentru săvîrşirea
faptelor infracţionale referitoare la migraţia ilegală şi traficul de fiinţe umane, organele competente
urmează să examineze circumstanţele fiecărui caz sub aspectul prezenţei faptelor de corupţie: persoanele
din structurile publice implicate direct sau indirect la săvîrşirea actelor legate de trafic; legăturile existente
între persoanele din organele publice cu persoanele implicate în actele de traficare a persoanelor; cone-
xiunea dintre exercitarea sau neexercitarea atribuţiilor de serviciu de către
■”'Vezi: Octavian Bejan, Principiul de acţiune şi funcţia socială a pedepsei penale, Revista de criminologie, drept penal şi
criminalistică, nr. 1-2/2004.
JJ5
Octavian Bejan, Corupţia: noţiune, prevenire şi contracarare, Chişinău, 2007, p. 74.
140
persoanele publice cu faptele referitoare la traficul de fiinţe um.m. i ■............
ţionat că realizarea acţiunilor sus-arătate se înscrie în pievcdei ilc m l ivii A ţii 3, acţiunea 3.3) din Capitolul
II al Planului de acţiuni pentru u iili an a Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a corupţiei pe anii .100
' .'00n potrivit cărora se impune elaborarea la nivel interdepartamental (< mu ul pentru Combaterea
Crimelor Economice şi Corupţiei, Procuratura Generală, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Vamal,
Serviciul de Informaţii şi Securitate) a reglementărilor privind necesitatea investigării conexiuni lor dintre
crima organizată şi spălarea banilor cu corupţia 256. Or, traficul de fiinţe umane constituie, după cum a fost
deja menţionat, o formă specifică de manifestare a criminalităţii organizate.
în acelaşi timp, este necesar ca organele de urmărire penală să realizeze, în cadrul investigării cazurilor
referitoare la traficul de fiinţe umane, toate acţiunile posibile, pentru a aplica, în conformitate cu
prevederile art. 202-208 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova’ , măsurile asigurătorii, in
vederea reparării prejudiciilor morale şi/sau materiale ori fizice cauzate prin infracţiune victimelor
traficului de fiinţe umane, precum şi asigurării eventualii confiscări speciale a bunurilor rezultate din
infracţiune. în acest sens, este de remarcat că traficanţii obţin sume fabuloase de bani de pe urma traficării
persoanelor. Prin actele lor infracţionale, ei cauzează însă prejudicii morale şi/sau materiale ori fi/.ice
victimelor. In mod normal, victimele traficului trebuie să fie despăgubite de traficanţi pentru daunele care
le-au fost pricinuite de către aceştia. După cum a afit mat insa un factor de conducere al organului de
urmărire penală din cadrul (.entru lui pentru Combaterea Traficului de Persoane, în activitatea practică con
st i tuie o problemă dificilă repararea prejudiciului cauzat victimelor traficului şi asigurarea confiscării
speciale. Mai mult decît atît, în cadrul realizai i ai ţiunilor de comerţ cu oameni, traficanţii pot obţine
venituri mult mai mai i decît valoarea prejudiciilor cauzate victimelor. Astfel, în asemenea situaţii, apare
dreptul statului de a iniţia procedura de aplicare, in conformitate i u prevederile art. 202-208 din Codul de
procedură penală, a măsuriloi asigu ratorii pentru asigurarea eventualei confiscări speciale a bunurilor
rezultate din infracţiunile de traficare a persoanelor. Acest drept este reglementai inclusiv în art. 106 din
Codul penal al Republicii Moldova. 102 103
Din păcate, în practica judiciară organele de drept nu acordă o atenţie corespunzătoare soluţionării
problemei date. Un argument în susţinerea celor expuse servesc rezultatele studiului nostru documentar al
dosarelor penale privind infracţiunile referitoare la traficul de fiinţe umane, în care nu au fost constatate
materiale care să denote că organele de drept au abordat sistematic problema respectivă pe parcursul
procesului penal.
Este adevărat că pentru demararea procedurii de aplicare a măsurilor asigurătorii în cadrul procesului
penal este necesară înaintarea acţiunii civile din partea victimelor. Pentru aceasta, organele de drept
urmează să convingă părţile vătămate să înainteze asemenea acţiuni, iar dacă ele nu sunt în stare să facă
acest lucru din cauz.a stării lor psihilogice sau fizice precare, procurorul, la cererea părţii vătămate, are
dreptul să înainteze acţiune civilă cu privire la repararea prejudiciului moral, conform art. 221, alin. (4) Cod
de procedură penală. în cazul în care este vorba despre prejudiciul material, procurorul poate înainta din
oficiu acţiunea civilă, dacă stabileşte că partea vătămată nu este în stare să-şi apere interesele sale. Este
necesar ca lucrătorii organelor de drept să conştientizeze importanţa acestor pîrghii juridice în procesul
contracarării activităţilor criminale de trafic şi să purceadă în mod activ la utilizarea lor. Or, în aşa mod vor
fi aplicate lovituri puternice asupra componentei economice a industriei traficului.
Un rol deosebit în procesul contracarării traficului de fiinţe umane îi revine cooperării internaţionale,
deoarece în lipsa unei colaborări juridice viabile a organelor de drept naţionale cu organele de resort ale
altor state nu pot fi înregistrate succese semnificative în contracararea infracţiunilor de trafic de fiinţe
umane. înscriindu-se intr-un mecanism specific, care include cîteva etape succesive (recrutarea,
transportarea, vînzarea-cumpăra- rea), lanţul acţiunilor criminale de traficare a persoanelor se întinde, de
regulă, pe teritoriul mai multor state. Prin urmare, la iniţierea măsurilor de relevare şi investigare a actelor

102”',Hotărîrea Parlamentului nr. 413-XVI din 21.12.2006 pentru modificate.i aii« i li Hotîrîrea Parlamentului nr. 421-XV din
16.12.2004 pentru aprobarea Strategiei naţionali de prevenire şi combatere a corupţiei şi Planului de acţiuni pentru reali/.m .i Miau
>■., > naţionale de prevenire şi combatere a corupţiei pe anii 2007 2009, vezi Monitorul t )!u i ă al Republicii Moldova, nr. 10-13/30
din 26.01.2007.
103Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din I I oi 20<n n n Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
nr. 104-110/447 din 07.06.2003
141
de trafic, organele de drept se lovesc de problema competenţei de jurisdicţie, deoarece în conformitate cu
prevederile legislaţiilor naţionale organele de drept sunt abilitate a efectua acţiuni de urmărire penală doar
pe teritoriul statului pe care îl reprezintă. în aşa mod, sunt limitate considerabil mijloacele juridice de
administrare a probelor în cauzele penale. O atare situaţie creează obstacole juridice la realizarea justiţiei
penale, în special, în cazurile privind infracţiunile ce se caracterizează prin forme transnaţionale şi
transfrontalière de operare, dar totodată ii favorizează pe traficanţi în găsirea modalităţilor de camuflare a
activităţii infracţionale şi de eschivare de la urmărirea penală. Aceste obstacolele ce ţin de jurisdicţia
teritorială la depistarea şi urmărirea penală a infracţiunilor de trafic de persoane pot fi depăşite prin
realizarea unei cooperări juridice
142
internaţionale eficiente, care este posibilă doar în condiţiile e \ i s t < n ţ < i u m n cadru normativ şi instituţional
corespunzător, precum şi a unui m e c . I I I I M I I de implementare funcţional. De altfel, practica de urmărire
penala d e m o n strează că cele mai bune rezultate în anihilarea, investigarea şi tragă ca l a răspundere penală
a traficanţilor sunt înregistrate în cazul operaţiunilor comune bine planificate, care sunt declanşate şi
efectuate în strînsă coope rare de către organele de urmărire penală ale mai multor state, fapt confir mat
inclusiv de către reprezentanţii organelor de drept.
Este important faptul că Republica Moldova a ratificat deja Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi
pedepsirea traficului de persoane, in special a femeilor şi copiilor, adiţional Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva cri-
minalităţii transnaţionale organizate. Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe
umane şi a încheiat o serie de acorduri de colaborare cu alte state în domeniul contracarării traficului de
fiinţe umane, în temeiul cărora se realizează cooperarea interguvernamentală antitrafic. Se impune însă
dezvoltarea şi consolidarea acestei cooperări internaţionale, prin încheierea acordurilor noi de colaborare
cu alte state, schimbul mai activ de informaţii, executarea mai operativă şi calitativă a comisiilor ro gatorii
şi realizarea operaţiunilor comune de anihilare a manifestărilor de trafic. Considerăm totodată necesar ca
Ministerului Afacerilor Interne să detaşeze ofiţeri de legătură, care să acorde la faţa locului asistenţă
organelor de resort ale altor state, precum şi să fie examinată chestiunea privind extinderea competenţei
teritoriale.
ÎNCHEIERE
Traficul de fiinţe umane constituie o formă particulară de manifestare a criminalităţii organizate care
constă în comerţul cu oameni sau cu organe şi ţesuturi ale lor, în scopul extragerii de profituri, speculînd o
anumită cerere şi ofertă existentă în acest sens.
Astfel, traficul de fiinţe umane îşi are cauza în existenţa unei cereri sociale, iar traficanţii sunt
intermediari Ia această cerere şi ofertă. Totodată, fenomenul în cauză se caracterizează, în general, prin
forme transnaţionale şi transfrontalière de operare. Prin urmare, necesită a fi aplicate strategii, metode şi
procedee de stopare corespunzătoare.
Traficul de fiinţe umane este la ora actuală o problemă conştientizată de opinia publică. Problema
constă însă în faptul că populaţia percepe superficial acest fenomen. în acest sens, este necesar a continua
activitatea de informare, dar cu schimbarea strategiilor de prezentare a mesajelor oferite populaţiei.
Traficul de fiinţe umane se caracterizează printr-un nivel înalt de latenţă.
Chiar dacă se întreprinde un complex de măsuri antitrafic şi, respectiv, sunt înregistrate anumite
succese în contracararea fenomenului, traficul de fiinţe umane se numără în continuare printre tipurile de
criminalitate cele mai amplificate din societatea noastră. Mai mult decît atît, Republica Moldova a coborît
de la nivelul II la nivelul III în ceea ce priveşte standardele minime de stopare a traficului.
Un factor important care favorizează amplificarea traficului şi diminuează considerabil eficienţa
activităţii de contracarare a acestui fenomen criminal îl constituie nivelul deosebit de înalt al corupţiei din
societatea noastră şi, în special, din cadrul organelor de drept.
Factorul principal care a alimentat constant traficul de fiinţe umane îl constituie exodul uriaş al
populaţiei peste hotare în scop de muncă, care are loc, de regulă, într-un cadru ilegal, necontrolat atît de
autorităţile statelor

144
de origine, cit şi de autorităţile statelor de destinaţie I >< ...................... li
indispensabilă şi esenţială a stopării fenomenului traficului .1. imiţi im..........
o constituie luarea sub control a proceselor migraţionistc.
Soluţionarea problemelor migraţiei ilegale şi a traficului d< lunţ#
umane nu va avea nici un sorţ de izbîndă fără antrenarea în modul .. I...........
activ în procesul dat a autorităţilor statelor de destinaţie ale iimgi.iiml..i ilegali şi victimelor traficului.
Exodul masiv al populaţiei în alte state an loc în condiţiile existenţei unei cereri şi oferte în acest sens.
Astfel, în statele cu economii slab dezvoltate există o ofertă mare de braţe de muncă ieftine, iar în statele cu
economii prospere există o astfel de cerere. Deoarece săli sfacerea acestei cereri la scară largă şi la cote
înalte nu este posibilă pe cale legală, domeniul dat ajunge în cîmpul de acţiune al crimei organizate, care
vine să ofere serviciile solicitate pe acest segment. Bineînţeles, situaţia dată este speculată de către traficanţi
care deturnează pe cale criminală procesul necontrolat de migrare a populaţiei.
în acest context, autorităţile Republicii Moldova trebuie să solicite ferm guvernelor statelor de
destinaţie a victimelor moldovene să intensifice acţiunile de încetare a muncii la negru, a migraţiei ilegale şi
manifestărilor de trafic de fiinţe umane. Totodată, este oportun ca guvernul să delege prin intermediul
misiunilor diplomatice specialişti în domeniu, care să asiste autorităţile acestor state în procesul elaborării
şi derulării măsurilor de prevenire şi contracarare a migraţiei ilegale şi traficului de persoane.
Cooperarea juridică internaţională în domeniul contracarării traficu lui de fiinţe umane este
deocamdată insuficientă şi necesită a fi dezvoltată.
Cît despre reglementarea juridică a traficului de fiinţe umane, este de subliniat că, pe parcursul
ultimilor ani, a fost elaborat la nivel naţional un cadru normativ, care le oferă organelor de drept pîrghiile
juridice necesare realizării activităţii antitrafic. Cu toate acestea, actuala legislaţie penală şi practica
judiciară în domeniul antitrafic conţine o serie de carenţe şi goluri juridice, care creează unele impedimente
în procesul contracarării mani festărilor concrete ale traficului de persoane. Totodată, aplicarea actului de
justiţie de către instanţele judiciare naţionale este deocamdată ncunilm nu şi decurge anevoios. în acest
sens, este necesar a opera modificări in de.
poziţiile şi sancţiunile unor articole din Codul penal, care n gl< m< ...............
infracţiuni înrudite cu cele referitoare la traficul de fiinţe um.un i .H I ' „Proxenetismul” şi art. 302
„Organizarea cerşetoriei ilegale") In v o i . i. . limitării posibilităţii lucrătorilor organelor de drept de .1 miei
pi. u . u. fica eronat actele infracţionale de traficare a persoanelor c.i l.ipn .1« 1
netism sau organizare a cerşetoriei ilegale. Astfel, propunem reformularea art. 220 şi 302 C. pen. în
următoarea redacţie:
1) „Articolul 220. Proxenetismul
(1) îndemnul sau determinarea unei persoane la practicarea prostituţiei, săvîrşite prin alte mijloace
decît cele prevăzute la art. 165, alin. (1), lit. a) - c), alin. (2), lit. f) şi g) ori tragerea de foloase de pe urma
practicării prostituţiei de către o altă persoană, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 5 ani si cu amendă de
la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale.
(2) Aceleaşi acţiuni, săvîrşite:
b) în mod repetat;
c) de două sau mai multe persoane;
d) asupra a două sau mai multe persoane
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani şi cu amendă de la 2.000 la
4.1 unităţi convenţionale.
(3) Acţiunile prevăzute la alin. (1):
a) săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
b) soldate cu urmări grave
se pedepsesc cu închisoare de Ia 7 la 10 ani si cu amendă de la 5.000 la
10.1 unităţi convenţionale”;
2) „Articolul 302. Organizarea sau controlul cerşetoriei
(1) îndemnul sau determinarea unei persoane la practicarea cerşetoriei sau organizarea
cerşetoriei ori exercitarea controlului asupra persoanei care cerşeşte, săvîrşite prin alte mijloace decît
cele prevăzute la art. 165, alin. (1), lit. a) - c), alin. (2), lit. f) şi g), cu scopul de a obţine pentru sine sau
pentru altă persoană un folos material,
se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 5 ani si cu amendă de la 500 la
1.1 unităţi convenţionale.
(2) Aceleaşi acţiuni, săvîrşite:
a) în mod repetat;
b) de două sau mai multe persoane;
c) asupra a două sau mai multe persoane
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani şi cu amendă de la 1.000 la
3.1 unităţi convenţionale.
(3) Acţiunile prevăzute la alin. (1), săvîrşite:
a) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
b) asupra unei persoane cu grave deficienţe fizice sau psihice;
c) soldate cu urmări grave

146
 se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 12 ani si cu amendă d< la : IMHI la
4.1 unităţi convenţionale”.
Este oportună introducerea unui nou articol în Codul penal al l<< |>u
blicii Moldova care să interzică prelevarea organelor sau ţesuturilor un..........
de la cadavru, contrar prevederilor art. 10-13 din Legea privind transplan tul de organe, ţesuturi şi celule
umane, deoarece astfel de fapte pot fi in legătură cu traficul de organe şi ţesuturi umane. Varianta propusă
a acestui articol este următoarea:
„Articolul 214/1. Prelevarea ilegală a organelor şi ţesuturilor umane de la cadavru
(1) Prelevarea ilegală a organelor şi ţesuturilor umane de la cadavru,
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani, iar cadrele medicale şi cu
privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 5 ani,
iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2.000 la 4.000 unităţi convenţionale, cu
lichidarea întreprinderii.
(2) Aceleaşi acţiuni, săvîrşite.
a) în mod repetat;
b) de două sau mai multe persoane;
c) asupra 2 sau mai multe cadavre
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani, iar cadrele medu ale şi cu privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 5 ani, iar persoana juridică se
pedepseşte < u amendă în mărime de la 5.000 la 10.000 unităţi convenţionale, cu lichidai ea întreprinderii.
Acţiunile prevăzute la alin.(l), săvîrşite:
a) în scop de comercializare a organelor şi ţesuturilor umane,
b) de către o organizaţie criminală
se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 15 ani, iar persoana juridic ă ■.< pedepseşte cu amendă în
mărime de la 20.000 la 40.000 unităţi convenţii) nale cu lichidarea acesteia”.
De asemenea, este necesară revizuirea şi operarea modific ănloi m • <• sare în Hotărîrea Plenului
Curţii Supreme de Justiţie cu privii i la pi.u u ■ aplicării legislaţiei în cauzele despre traficul de fiinţe
umane şi H Ou ul i copii nr. 37 din 22.11.2004, în vederea oferirii unor comentam «l< lali u< ■ i
concludente în privinţa aspectelor problematice, care se ivesc in .........................
147
calificării faptelor infracţionale referitoare la traficul de fiinţe umane: momentul consumării infracţiunilor
prevăzute în art. 165 şi 206; incriminarea pregătirii şi tentativei; încadrarea juridico-penală a diferitor forme
de participare, criteriile şi semnele esenţiale ce divizează aceste infracţiuni de alte infracţiuni, cum ar fi
proxenetismul (art. 220 C. pen.), scoaterea ilegală a copiilor din ţară (art. 207 C. pen.), iniţierea sau
organizarea cerşetoriei (art. 302 C. pen.), răpirea unei persoane (art. 164 C. pen.), privaţiunea ilegală de
libertate (art. 166 C. pen.), sclavia şi condiţiile similare sclaviei (art. 167 C. pen.), munca forţată (art. 168 C.
pen.), organizarea migraţiunii ilegale (art. 360/2 C. pen).
Perfecţionarea conţinutului Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie sus-menţionate necesită a fi
urmată de organizarea concomitentă a unor activităţi de instruire destinate poliţiştilor, procurorilor
antrenaţi în activitatea de relevare şi urmărirea penală a faptelor de trafic, precum şi judecătorilor care
examinează dosarele penale din categoria dată, cu scopul de a-i familiariza cu aspectele dificile ce ţin de
tălmăcirea şi aplicarea prevederilor normelor penale referitoare la traficul de fiinţe umane.
BIBLIOGRAFIE
1. ARGEŞANU, Ion, Criminalistica şi criminologia in acţiune, Editura „Lumina Lex”, 2001,338 p.
2. AVRAM, Mihail, POPOVICI, Tudor şi COBÎSNEANU, Vasile, Cercetarea infracţiunilor contra persoanei, Editura ARC-,
2004, 358 p.
3. BALAN, George, Migraţia in rnasâ a forţei de muncă - o problemă care necesită soluţionare, în „Aspecte ale
migraţiei de muncă în contextul Republicii Moldova. Consideraţii ale experţilor europeni şi moldoveni”, Chişinău, 2003.
4. BALSAMO, William şi CARPOZI, George Ir., Mafia S.A. Istoria secretă a crimei organizate din America: povestea
primilor 100 de ani ai Mafiei, Editura „Alita”, Bucureşti, 2001, 487 p.
5. BĂNCIU, Dan, RĂDULESCU, Sorin M. Şi TEODORESCU, Vasile, Tendinţe actuale ale crimei şi criminalităţii in
România, Editura „Lumina Lex”, Bucureşti, 2002, 430 p.
6. BARBÂNEAGRĂ, Alexei, BERLIBA, Viorel, BÎRGĂU, Mihai, „et. al.”, Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu,
Editura „Arc”, Chişinău, 2003, 835 p.
7. BARBÂNEAGRĂ, Alexei, BERLIBA, Viorel, GURSCHI, Constantin, „el. al.”, Codul penal comentat şi adnotai, Editura
„Cartier juridic”, Chişinău, 2005,655 p.
8. BASARAB, Matei, Consideraţii cu privire la obiectul infracţiunii, Studia Universitatis Babeş-Bolyai, Serios
Iurisprudentia, 1962, p. 137-145.
9. BĂNC1LĂ, O., Cauzalitatea in filozofie şi ştiinţă, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1969.
10. BEJAN, Octavian, Consideraţii privind fenomenul criminalităţii transnaţionale şi transfrontalière, în
„Prevenirea şi combaterea crimelor transnaţionale: probleme teoretice şi practice. Conferinţa ştiinţifico-practică internaţională din 6 7
octombrie 2005”, Chişinău, 2005.
11. BEJAN, Octavian, Spre o definire criminologică exactă a criminalităţii orga nizate , Revista naţională de drept, nr.
9/2002.
 12. BEJAN, Octavian, Evoluţia ştiinţei criminologice in Basarabia, în „Starea actuală şi
perspectivele ştiinţei criminologice în Republica Moldova. Conferinţa ştiinţifică naţională, 6 iulie 2000”
Chişinău, 2002.
13. BEJAN, Octavian, Corupţia: noţiune, prevenire şi contracarare, Chişinău, 2007, 136 p.
14. BEJAN, Octavian, Principiul de acţiune şi funcţia socială a pedepsei penale, Revista de
criminologie, drept penal şi criminalistică, nr. 1-2/2004, p. 12-25.
15. BEJAN, Octavian şi BUJOR, Valeriu, Interes şi crimă, Chişinău, 2004, 189 p.
16. BEJAN, Octavian şi BOTNARU, Gheorghe, Sugestii asupra normelor referitoare la traficul de fiinţe
umane prevăzute in Codul penal al Republicii Moldova, Revista naţională de drept, nr. 3/2002.
17. BEJAN, Octavian şi BUTNARU, Gheorghe, Caracterizare criminologică a traficului de fiinţe
umane, Ordine şi lege, nr. 27-28/2002.
18. BELOSTECINIG, Ala, Analiza Barometrului de Opinie Publică 1998, 2000, 2001, Chişinău, 2001,
www.ipp.md/publications.
19. BODEAN, Mihai, Comerţul cu oameni - una dintre cele mai răspîndite forme de activitate ilegală
practicată de grupările criminale organizate. Revista naţională de drept, nr.l 1/2003.
20. BRÎNZĂ, Sergiu, ULIANOVSCH1, Xenofon şi STATI, Vitalic, Drept penal. Partea specială,
Volumul II, Editura „Cartier juridic”, Chişinău, 2005, 787 p.
21. BRÎNZĂ, Sergiu şi STATI, Vitalie, Infracţiunea de organizare a migraţiunii ilegale (art. 362' C. pcn.
RM): Analiza juridico-penală (Partea I), Revista naţională de drept, nr. 11/2007.
22. BUDEC1, Vitalie, Traficul de fiinţe umane - principala formă a migraţiei ilegale în contextul
situaţiei actuale din Republica Moldova, în „Prevenirea şi combaterea crimelor transnaţionale: probleme
teoretice şi practice. Conferinţa ştiinţi- fico-practică internaţională din 6 - 7 octombrie 2005”, Chişinău,
2005.
23. BUJOR, Valeriu, Esenţa fenomenului crimă (criminalitate), Legea şi viaţa, nr.I0/1994.
24. BUJOR, Valeriu şi BEJAN, Octavian, Cu privire la esenţa şi pericolul social al criminalităţii,
Revista de criminologie, drept penal şi criminalistică, nr.l-2/2004, p. 5-11.
25. BUJOR, Valeriu şi BEJAN, Octavian, Cu privire la cercetarea criminologică a problemei
interesului, „Analele ştiinţifice ale Academiei Ştefan cel Mare a M.A.I. al Republicii Moldova”, Ediţia a
Il-III-a, Chişinău, 2002.
26. BUJOR, Valeriu, BEJAN, Octavian, ILIE, Scrgiu şi t A M A N . ' t1, mente de criminologie, Editura
„Ştiinţa”, Chişinău, 1997, 86 p
27. BUJOR V. şi MIRONI., Violenţa: abordare socio-crimitwlogu ii o i'iohlrmtl Revista de
criminologie, drept penal şi criminalistică, nr. 3-4/2(X)4, |> t in
28. BUJOR V. şi POP O., Cauzalitatea în criminologie, Editura Mirton, I mu şoara, 2002.
29. BULAI, Constantin, Drept penal român. Partea generală, Volumul 1, ( Ms.i de Editură şi Presă „Şansa”,
Bucureşti, 1992, 284 p.
30. BOTNARU, Gheorghe, Traficul de femei în contextul Republicii Moldova - problemă ce necesită o rezolvare
imediată, în „Traficul de femei: fenomen şi crimă”, Chişinău, 2001.
31. BOTNARU, Gheorghe, Analiza juridico-penală a traficului de fiinţe umane, Ordine şi lege, nr. 23 - 24/2002.
32. BUTNARU, Gheorghe, Cooperarea internaţională în contracararea traficului de fiinţe umane, în „Prevenirea şi
combaterea crimelor transnaţionale: probleme teoretice şi practice. Conferinţa ştiinţifico-practică
internaţională din 6-7 octombrie 2005”, Chişinău, 2005.
33. BUTNARU, Gheorghe, Traficul de fiinţe umane: aspecte privind apariţia, evoluţia, reglementarea penală şi practica
judiciară în domeniu, Revista de crimino logie, drept penal şi criminalistică, nr. 2(10)/ 2006.
34. BUTNARU, Gheorghe, Aspecte privind conformarea legislaţiei penale a Re publicii Moldova la standardele
internaţionale în domeniul contracarării corupţiei, în „Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi
Corupţiei: Progrese şi per spective în reprimarea corupţiei”, Chişinău, 2007.
35. CIOBANU, Igor, Criminologie, Volumul III, Editura „Cartea juridică”, 2006, 296 p.
36. CREŢU, Ţinea, DEMETRESCU, Rodica, GOLU, Mihai „et. al.”, Dicţionar de psihologie, Editura
„Babei”, Bucureşti, 1997, 740 p.
37. CUŞNIR, Valeriu, Traficul de fiinţe umane: termeni şi definiţii de u \ m „Prevenirea şi combaterea
crimelor transnaţionale: probleme teoretice şi pr.u h> > Conferinţa ştiinţifico-practică internaţională din

150
6 - 7 octombrie 2(K)r>”. < Inşm.m 2005.
38. DIMA, Eugenia, COBEŢ, Doina, MANEA, Laura, „ct. al". Duţiorun « >/■/' cativ ilustrat al limbii
române, Editura „Arc&Gunivas”, 2007, 2240 p
39. DRĂGHICI, Vasile, Obiectul juridic al infracţiunii, Revista <1. «li • pi i 1
nr.3, iulie-septembrie, anul IX, 2002, p. 55-61.
40. DURKUEIM, Emile, Regulile metodei sociologiie. I ditm.i ,............. . >
cureşti, 1974.
41. FI.ONTA, Mircea, Esenţă şi fenomen, Editura Politică, Bucureşti, 1962.
42. POMINA, Tatiana, RUSU, Viorelia şi MISAIL-NICHITIN, Daniela, Traficul de persoane in Moldova.
Comentarii, tendinţe, recomandări, Centrul Internaţional pentru Protecţia şi Promovarea Drepturilor Femeii „La
Strada” (Moldova), 52 p.
43. GIURGIU, Narcis, Legea penală şi infracţiunea, ediţie revizuită şi adăugită. Editura „Gama”,
Iaşi, 445 p.
44. GHEORGHIŢĂ, Mihai, Criminalitatea organizată: probleme şi soluţii, în „Strategia combaterii
criminalităţii organizate în Republica Moldova. Conferinţa ştiinţifico-practică republicană din 23-24
mai 1996, Chişinău”, Chişinău, 1997.
45. GHERMAN, Marin, Strategia luptei contra criminalităţii organizate, în „Strategia combaterii
criminalităţii organizate în Republica Moldova. Conferinţa ştiinţifico practică republicană din 23-24 mai
1996, Chişinău”, Chişinău, 1997.
46. GLADCHI, Gheorghe, Necesitatea cunoaşterii „cifrei negre”a criminalităţii in societatea noastră, Revista
naţională de drept, nr.2/2002, p.37.
47. GLADCHI, Gheorghe, Criminologie generală, Editura „Muséum”, Chişinău, 2001.
48. GORBUNOVA, Oxana, Legile ţărilor europene cu privire la imigranţi, în „Traficul de femei: fenomen şi
crimă”, Chişinău, 2001, p. 57-58.
49. LUMINOS, Doru S. şi POPA, Vasile, Criminologie, Editura „Helicon”, Timişoara, 1995,447 p.
50. LUPO, Salvatore, Istoria mafiei de la începuturi pină in zilele noastre. Editura „Polirom”, Iaşi, 1999.
51. M ACARI, Ivan, Dreptul penal al Republicii Moldova. Partea specială, Chişinău, 2003, 505 p.
52. M AIM ESCU, Sava, Traficul de fiinţe umane şi contrabanda: aspecte comune şi delimitări, Revista naţională de
drept, nr. 5/2004.
53. MARTÎNCIC, Evgheni, Criminalitatea organizată: de la un grup criminal la o comunitate
criminală, in „Strategia combaterii criminalităţii organizate în Republica Moldova. Conferinţa
ştiinţifico-practică republicană din 23-24 mai 1996, Chişinău”, Chişinău, 1997.
54. M ART î NC IC, Irina, Rolul O.N.G. in prevenirea traficului de femei in Republica Moldova, în „Traficul de
femei: fenomen şi crimă”, Chişinău, 2001.
55. MATEUŢ, Gheorghe, PETRESCU, Violeta Elena, ŞTEFÂROI, Nicoleta, „et. al”, Traficul de fiinţe
umane. Infractor. Victimă. Infracţiune, Iaşi, 2005, 189 p.
56. MĂMĂLIGĂ, L, Instrumente juridice internaţionale - mijloc de combatere a traficului de fiinţe umane, Legea şi
viaţa, nr. 11/2005.
57. MIHAILOV Eduard, CRUDU Sergiu şt DONI Cornelia, Ce Spun 24 de femei traficate. Editura
„Civis”, 2001, 162 p.

151
 58. MOŞNEAGA, Valeriu şi MUNTEANU, Valeriu, Republna Mold. .
graţia forţei de muncă şi practica reglementării de stat, în
„Aspei te ale migi aţi. i > li muncă în contextul Republicii
Moldova. Consideraţii ale experţilor europeni i moldoveni”, Chişinău, 2003.
59. MORARU, V. şi NEGRU, O., Traficul de fiinţe umane, Revista naţionala < li drept, nr. 10/2005.
60. MUREŞAN, Aron şi BASARAB, Matei, Studia Universitas Babeş-Bolzai, Oeconomica et
Iurisprudentia, Series III, Fasciculus 2, 1961, p. 163-170.
61. NISTORF.ANU, Gheorghe şi PĂUN, Costică, Criminologie, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.,
Bucureşti, 1995.
62. OBREJA, Efim şi CARAŞCIUC, Lilia, Corupţia in Moldova: fapte, analiză, propuneri, Chişinău.
63.0ANCEA, Ion, Probleme de criminologie, Editura „AII», Bucureşti, 1994.
64. PITULESCU, Ion, Al treilea război mondial - crima organizată, Ediţia a 2-a revăzută şi adăugită, Editura
„Naţional”, Bucureşti, 1997, 497 p.
65. POP, Traian, Curs de criminologie, Cluj, 1927.
66. POSTNER, Gerald L„ Warlords of crime. Chinese secret societies - the new mafia, Mc Graw-Hill Book
Company, 1988, 289 p.
67. RĂDULESCU, Sorin M., Ipoteză şi euristică in cunoaşterea socială, Editura Academiei Române,
Bucureşti, 1994.
68. RĂDULESCU, Sorin şi BANC1U, Dan, Sociologia crimei şi criminalităţii, Casa de Edituri şi Presă
„Şansa”, Bucureşti, 1996.
69. RÎREANU, Grigore, Obiectul infracţiunii, Analele Universităţii Bucureşti, Seria „Ştiinţe sociale.
Ştiinţe juridice”, anul XIV - 1965, p.43 48
70. SANDU, Ion Eugen, SANDU, Florin şi IONIŢĂ, Gheorghe Iulian, Crinii nologie. Editura „Sylvi”,
Bucureşti, 2001, 559 p.
71.STĂNOIU, Rodica Mihaela, Introducere in criminologie, Bucureşti, 1989.
72. STĂNOIU, Rodica Mihaela, Metode şi tehnici de cercetare in criminologie, Editura Academiei Republicii
Socialiste Române, Bucureşti, 1981.
73. TOFAN S. şi BUJOR V„ Studiu vizind esenţa şi pericolul social al criminalităţii organizate, Revista de
criminologie, drept penal şi criminalistică, nr. I -2/2004, p. 84-95.
74. UNGUREANU, Augustin, Prelegeri de criminologie. Editura „Cugetarea”, Iaşi, 1999,532.
75. VIZDOAGĂ, Ion, Traficul de persoane - o violare gravă a drepturilor omului, Revista naţională de drept,
nr.2/2004.
76. ZIEGLER, Jean, Seniorii crimei organizate, Editura „Antet”, 1998.
153
 77. БУЖОР В.Г., Криминология и основы предупреждения преступлений, Измаил, 2005, 64 р.
78. БУЖОР, Валериу, О сущности преступности, Editura „Lyceum”, Chişinău, 1988, р. 56.
79. ЛАЕВСКИЙ, В., Противодействие торговле людьми: некоторые вопросы квалификации
преступлений, Судовы Весшк, пг.3/2006.
80. ГУТОРОВА, II.А., Ответственность за торговлю людьми по Уголовному праву Украины и задачи
МВД Украины по борьбе с этим видом преступлений, în „Материалы международной конференции”,
Харьков, 2000.
81. ЕРОХИНА, Л. Д. şi Буряк, М.Ю., Торговля женщинами и детьми в целях сексуальной
эксплуатации в социальной и криминологической перспективе, Москва, 2003,430 р.
82. Курс советской криминологии: Предмет. Методология. Преступность и ее причины. Преступник,
Москва, Юрид. лит., 1985.
Acte normative internaţionale şi naţionale
1. Convenţia pentru reprimarea traficului de fiinţe umane şi a exploatării prostituţiei semenilor,
adoptată prin Rezoluţia Adunării Generale a ONU, la 02.12.1949, intrată în vigoare la 25.07.1951.
2. Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind munca forţată sau obligatorie din
28.06.1930, ratificată prin Hotărîrea Parlamentului nr. 610-XV din 01.10.1999, în vigoare pentru
Republica Moldova din 23.03.2001.
3. Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, in special a femeilor şi copiilor,
adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, ratificat prin Legea nr.
17-XV din 17.02.2005, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 36-38/126 din 04.03.2005.
4. Protocolul privind traficul ilegal de migranţi pe cale terestră, a aerului şi pe mare, adiţional la Convenţia
Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate din 15.11.2000, ratificat prin Legea nr. 17-XV
din 17.02.2005, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 36-38/126 din 04.03.2005.
5. Convenţia Consiliului F.uropei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane din 16.05.2005,
ratificată prin Legea nr. 67-XVI din 30.03.2006, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 66-69/277
din 28.04.2006.
6. Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 1
din 12.08.1994.

154
 7. Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea din . ’ i m I [n. i \ , , tile R.S.S.M., nr.
10/1961, art. 41.
8. Legea cu privire la completarea Codului penal, Codului de pau, dan) prun lă şi Codului cu privire la
contravenţiile administrative, reieşind din I cgea pus nul drepturile copilului, nr. 1146-XI1I din 09.04.1997,
Monitorul Oficial al Rcpublu n Moldova, nr. 37/312 din 05.06.1997.
9. Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 42 XIV din 04.06.1998, Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, nr. 62-65/425 din 09.07.1998.
10. Legea privind protecţia de stat a părţii vătămate, a martorilor şi altor persoane care acordă ajutor în
procesul penal nr. 1458-XIII din 28.01.1998, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 26-27/109 din
26.03.1998
II .Legea privind completarea Codului penal a (Iodului de pro, educă penală ni. 450-XV din 30.07.2001,
Monitorul Oficial al Rrpubliiii Moldova, m. 9 99/803 din 17.08.2001.
12. Codul penal al Republicii Moldova nr 9H5 XV din IH II I .'00 Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, nr. 128-129/1012 din 1 '09 ’00
13. Legea pentru modificarea şi completai ea Codului penal al Republn u W , . / , / , . VA nr. 211-XV din
29.05.2003, Monitorul Oficial al IO i'iibli, II \l..|,l.na m IU. 120/470 din 13.06.2003.
14. Codul de procedură penală al Republica Mohlos,nu 122 > .Im li..............
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 104 im li N..
15. Legea cu privire la Sistemul informaţional mti gmi .luh'iiuamu i. . • ,
a infracţiunilor, a cauzelor penale şi a persoanelor mie au nUhfii ...................... m
216-XV din 29.05.2003, Monitorul Oficial al Republicii Moldio................ r >'<
din 08.08.2003.
16. Legea privind prevenirea şi combaterea trafu ului ,/. /im|................. ) i
XVI din 20.10.2005, Monitorul Oficial al Republicii ................. in . i.
09.12.2005.
17. Legea pentru modificarea şi completarea unor a, a - Im........................ 1
din 29.12.2005, Monitorul Oficial al Republicii Moldova iu ' O / M U din » M M JiMKi
\8.Legea privind transplantul de organe şi ţcsutun ama......................... H V' din
06.03.2008, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr 8 1 / 2 » « l i n i " i mu*
19. Codul penal al Ucrainei din 05.04.2001.
20. Codul penal al Federaţiei Ruse din 13.06.1996.
21. Codul penal al Franţei din 22.07.1992.
22. Legea României privind prevenirea şi combatea u haţu ulm ,1. pnmaiif III 678 din 21.11.2001.
155
 23. Hotă
rirea Guvernului cu privire la Sistemul informaţional integrat automatizat de evidenţă a infracţiunilor, a cauzelor
penale şi a persoanelor care au săvirşit infracţiuni nr. 770 din 06.07.2004, Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
nr 112-118/934 din 16.07.2004.
24. Hotărirea Guvernului nr. 539 din 06.06.2005 cu privire la aprobarea modificărilor şi completărilor ce se
operează în Hotărirea Guvernului nr. 844 din 30.07.1998, Monitorul Olicial al Republicii Moldova, nr. 80-82/567
din 10.06.2005.
25. Planul de acţiuni pentru realizarea Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a corupţiei pe anii 2007-
2009, aprobat prin Hotărirea Parlamentului Republicii Moldova nr. 413-XVI din 21.12.2006, Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, nr. 10-13/30 din 26.01.2007.
26 .Programul de acţiuni privind implementarea Planului Preliminar de Ţară al Republicii Moldova in cadrul
Programului SUA „Provocările Mileniului”, aprobat prin Hotărirea Guvernului Republicii Moldova nr. 32 din
11.01.2007, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 21-24/129 din 16.02.2007.
27. Ordinul comun al Procurorului General, Ministerului Afacerilor Interne, Directorului General al
Departamentului Vamal, Directorului Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei şi Directorului
Serviciului de Informaţii şi Securitate nr. 124/319/46/172-0/101 din 26.08.2003.
28. Regulamentul Ministerului Sănătăţii de apreciere a gravităţii vătămării corporale din 27.06.2003,
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 170-172/224 din 08.08.2003.
29. Hotărirea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova cu privire la practica aplicării legislaţiei
in cauzele despre traficul de fiinţe umane şi traficul de copii, nr. 37 din 22.11.2004, Buletinul Curţii Supreme de
Justiţie a Republicii Moldova, nr. 8, 2005.
Rapoarte şi alte materiale cu caracter informativ
1. Anuarul statistic al Republicii Moldova, anul 1994, Departamentul Statistic al Republicii Moldova,
Chişinău, 1995.
2. Anuarul statistic al Republicii Moldova, 2003, Departamentul Statistic şi Sociologie al Republicii
Moldova, Editura „Statistica”.
3. Anuarul statistic al Republicii Moldova, 2005, Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova,
Editura „Statistica”, Chişinău, 2005.
4. Asistenţa socială a victimelor traficului de persoane, in spe, iul I, nn i huli a
mar practic pentru asistenţi sociali şi psihologi, Ediţia a Il-a, ticnii ul li.................. aţi....... . .
pentru Protecţia şi Promovarea Drepturilor Femeii „La Strada", ChişinAii, -’(»<l*v
5. Barometrul Opiniei Publice: aprilie 2002, www.ipp.md/public.it..........
6. Barometrul Opiniei Publice: mai 2003, www.ipp.md/publicatioir.

7. Barometrul Opiniei Publice: aprilie-mai 2004, www.ipp.r

8. Barometrul Opiniei Publice: ianuarie - februarie 2005, cations.
9. Barometrul Opiniei Publice: noiembrie 2006, www.ipp.md/publu a.pojis

10. Barometrul Opiniei Publice: noiembrie 2007,

11. Barometrul Opiniei Publice: martie apriln 3008.
am
il. Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova. ’t)()(. iu • (125).
13. Comunicat de presă al Procuraturi (,'eneiale a Republnii Moldova din 23.06.2008,
www.proairatura.md/md/ncwsslst.
14. Nota informativă a Biroului Naţional de Statoii, a a l 0 . p u b h , o M o l , I m . , , privire la totalurile
Recensămîntului populaţiei dm 2001, www.it.ilisllca.md/iiu u samint/NI migratia pop.
15. Programul OIM de combatere a traficului de fiinţe ion an, t . t a ţ , n , al, II M asistate de OIM Chişinău
pină la I decembrie 2001. www,nui;iulli.iml/uiilitiullii/ statics. 17.06.2006.
16. Raportul anual privind victimele traficului de fnnţi umani In I mapa I, Sud-Est, 2005,
www.migratie.md/antitrafnc/statics. 26.12 2007

156
 17. Sondajul de opinie privind gradul de informare a populaţie, dm / u d, fenomenul migraţiei, realizat de
Centrul Internaţional „La Strada', nnn l.uluda md/TF/sondai.
18. Raportul Naţional asupra Dezvoltării Umane, Republica Moldova I•>" P.N.U.D. Moldova.
19. Raportul Naţional asupra Dezvoltării Umane, Republica Moldova P.N.U.D. Moldova.
20. Raportul Naţional asupra Dezvoltării Umane, Republica Moldova inon P.N.U.D. Moldova.
21. Raportul Naţional asupra Dezvoltării Umane, Republica Moldova 2000, P.N.U.D. Moldova.
22. Traficul de femei in Moldova şi Ucraina, Avocaţii din Minnesota. d< um brie 2000, 45 p.

157
 23. Traficul de personnel Cifre, Tendinte, Oameni, www.migratie.md/antitra- ffic/puhlications.
24. Traficul de Jiinfe umane: Profit statistic 2004/2005, www.migratic.md/anti- traffic/publications.
25. Trafficking in Persons Report, released by the U.S. Department of State, July 2001,
www.statc.gov/g/lip/rls/tiprpt/2001.
26. Trafficking in Persons Report, released by the Office to Monitor and Combat Trafficking in
Persons, June 5 2002, www.state.gov/g/tip/rls/tiprpt/2002.
27. Trafficking in Persons Report, released by the Office to Monitor and Combat Iraflicking in
Persons, June 11 2003, www.state.gov/g/tip/rls/liprpt/2003.
28. Trafficking in Persons Report, released by the Office to Monitor and Combat Trafficking in
Persons, June 14 2004, wwvv.state.gov/g/tip/rls/tiprpt/2004.
29. Trafficking in Persons Report, released by the Office to Monitor and Combat Trafficking in
Persons, June 3 2005, www.statc.gov/g/tip/rls/tiprpt/2005.
30. Trafficking in Persons Report, released by the Office to Monitor and Combat Trafficking in
Persons, June 3 2006, www.state.gov/g/tip/rls/tiprpt/2006.
31. Trafficking in Persons Report, released by the Office to Monitor and Combat Trafficking in
Persons, June 2007, www.state.gov/g/tip/rls/tiprpt/2007.
32. Trafficking in Persons Report, released by the Office to Monitor and Combat Trafficking in
Persons, June 2008, vvww.state.gov/g/lip/rls/tiprpt/2008.
CUPRINS
Capitolul I.
Conceptul traficului de fiinţe umane
1. Traficul de fiinţe umane ca obiect de cercetare in 1 1 im.....logii»
şi dreptul penal............................................................................... ................6
2. Analiză statistico-criminologică a traficului de fiinţe um.nu I'>
3. Tendinţele mondiale şi naţionale ale traficului de fiinţe urn im w,
Capitolul II.
Infracţiunile referitoare la traficul de fiinţe umane: analiză juridico-penală
1. Obiectul infracţiunilor referitoare la traficul de fiinţe umane I >
2. I.atura obiectivă a infracţiunilor referitoare la traficul
de fiinţe umane................................................................................................. 36
3. Subiectul infracţiunilor referitoare la traficul de fiinţe umane.. 71
4. Latura subiectivă a infracţiunilor referitoare la
traficul de fiinţe umane................................................................................... 75
5. Unele probleme vizînd calificarea infracţiunilor referitoare
la traficul de fiinţe umane................................................................................78
Capitolul III.
Factorii determinanţi, prevenirea şi contracararea traficului de fiinţe umane
1. Cauza şi condiţiile favorizante ale traficului de fiinţe umane 92

159