Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1[10][10] Ana Canorache si Vasile Breban,Mic dictionar al limbii romane, Editura Stiintifica Bucuresti, 1974, a
interpreta a da un anumit inteles unui lucru, unei probleme, a comenta si explica un text (vechi), a juca un
rol intr-o piesa, intr-un film etc., a executa o bucata muzicala.
2[11] I.Coteanu, Luiza si Mircea Leche, Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, Editura Academiei, 1975,
Interpretare comentare, explicare, explicatie.
comentare, de explicare, critica a unei opinii, idei, legi, a unui principiu, text,
fenomene etc., pentru a-i dezvalui si reda argumentat si prin limbaj adecvat,
accesibil sensul semnificatia, implicatia si caracterul real sau fals.7[16]
3[12] Mic Dictionar Enciclopedic, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1972.
4[13] Paul Popescu Neveanu Dictionar de Psihologie, Editura Albatros, 1978
5[14] Dictionar de Filozofie, Editura politica, Bucuresti, 1978, pg. 363.
6[15] Hermeneutica denumire traditionala data ansamblului metodologic de reguli necesare interpretarii vechilor
texte religioase, obscure, criptice, in general antice sau dificile (Dictionar de filozofie, pg. 325).
9[18] C.Suciu in Criminalistica, Editura Didactica si Pedagogica, 1972, xxx Criminalistica xxx de la datele
furnizate de stiintele xxx..
Emilian Stancu in Criminalistica, Editura xxx, Bucuresti, 1995, formuleaza urmatoarea definitie
10[19] Colectiv, Tratat Practic de Criminalistica, Vol.I Editura M.I., 1976, pag.15, precizeaza
11[20] Lucian Ionescu Criminalistica incotro in Palatul de Justitie nr. 11-12 din 1972.
14[23] V.Dobrinoiu, Gh.Nistoreanu, Drept penal, partea generala,Editura Atlas lex, Bucuresti, 1994, pg.33.,
15[24] N.Volonciu, -Tratat de Procedura Penala, vol. I, Editura Poideia, Bucuresti, 1993, pg.333.
16[25] L.Ionescu, Criminalistica incotro ? in Palatul de Justitie nr. 11-12 din 1997.
informatiile similare obtinute pe alte cai sau dimpotriva, ele pot ajuta la verificarea
veridicitatii si credibilitatii datelor obtinute pe alte cai mai labile sau cu un grad
mai mare de relativitate cum ar fi declaratiile martorilor sau victimelor recunoscute
in literatura de specialitate marja mai ridicata de subiectivism pe care o contin.
Detaliind obiectivul general al interpretarii, se pot preciza unele locuri mai
concrete ale acesteia care genereaza categorii de date si informatii ce nu pot fi
obtinute pe alte cai.
Sarcinile interpretarii urmelor la fata locului
Avand in vedere marea varietate a urmelor ce pot ramane la locul savarsirii
infractiunilor, o incercare de inventariere a datelor ce pot fi obtinute prin
interpretarea acestora pare imposibila.
Singura cale de cuprindere a acestora intr-un sistem coerent, este
sistematizarea dupa criterii ce raspund indeplinirii sarcinilor generale ale cercetarii
la fata locului si, in final, derularii urmaririi penale.
a) O prima categorie de sarcini ale interpretarii are la baza criteriul legaturii
urmelor cu imprejurarile comiterii faptei penale, cu faptuitorii si cu victima.
Se pot cuprinde aici sarcini dupa cum urmeaza:
activitatea infractionala.
urma digitala, se pune intrebarea: acea urma a fost lasata in timp ce arma era
transportata ori in timp ce cu arma respectiva se tragea ?
create in momentul lovirii cu un obiect contondent sau au aparut prin scurgere din
rana descoperita pe mana victimei ?
timpul luptei.
Pe baza numeroaselor categorii de urme (sange, incaltaminte, digitale, ale
armelor de foc, armelor albe, instrumentelor etc.), analizate separat si in corelatie
cu componentele locului faptei, se pot stabili, cu un grad mare de precizie, pozitiile
ocupate de cei doi actori principali in diferitele momente ale comiterii faptei.
Datele obtinute astfel, pot ajuta la dozarea cat mai exacta a vinovatiei.
dimineata, dupa-amiaza, seara si chiar ora exacta la care s-au executat anumite
activitati).
De exemplu: daca precizam intervalele de timp mai mari in care s-au
savarsit faptele infractionale, se poate face relativ usor stabilirea cu precizie a
momentului decesului, de exemplu, este una din problemele dificile careia
literatura de specialitate I-a acordat atentie deosebita. Atat medicii legisti cat si
criminalistii
au
scris
numeroase
articole
de
specialitate20[39]
si
au
20[39] xxxxxx
21[40] xxxxxx
22[41] xxxxxx
timpul sau inaintea ploii etc. Caracteristicile lor sunt imprimate intr-o maniera
specifica de aceste fenomene.
e) O alta categorie de sarcini ale interpretarii urmelor, vizeaza obtinerea de
date necesare identificarii autorilor faptei.
Sunt cuprinse in aceste categorii sarcinile privind:
la: imbracaminte, incaltaminte, caracteristici fizice. Este vorba de alte date decat
cele furnizate de martorii oculari, referitoare la datele rezultate din examinarea si
aprecierea urmelor descoperite la locul faptei.
Se poate afirma ca majoritatea categoriilor de urme studiate de criminalistica
pot furniza informatii cu privire la persoana infractorului, la imbracamintea,
instrumentele si mijloacele de transport folosite de acesta.
Cu titlu de exemplu, voi enumera: urmele de maini, de picioare, de
incaltaminte, de imbracaminte, urmele mijloacelor de transport, urmele de urechi,
frunte, buze si alte parti ale corpului, s.a.m.d.
acest domeniu functionand unul din cele mai moderne sisteme automate de
identificare a amprentelor digitale (sistemul AFIS-2000 produs de firma americana
PRINTRAK).
3.Principiile interpretarii criminalistice a urmelor la locul faptei
Experienta acumulata de-a lungul timpului de organele de urmarire penala,
in domeniul cercetarii locului savarsirii infractiunilor, a generalizat o serie de
reguli cu valoare de principii aplicabile domeniului interpretarii urmelor.
Chiar daca pana in prezent aceste reguli nu au fost formulate in mod expres
in lucrarile de specialitate, ele se regasesc usor in activitatea fiecarui specialist sau
expert criminalist care realizeaza interpretarea urmelor intr-un caz concret, putand
fi deduse chiar si din documentele ce consemneaza rezultatul interpretarilor.
In concordanta cu specificul temei tratate, voi prezenta in continuare o serie
de principii ale interpretarii criminalistice a urmelor, intr-o forma de exprimare
personala, care incearca sa sintetizeze complexitatea operatiunii si sa orienteze in
egala masura pe cei care o efectueaza, precum si pe cei care beneficiaza de
rezultatele obtinute.
a)
b)
d)
Principiul cauzalitatii.
Principiul identitatii
aplicare la cele mai diverse domenii ale stiintei: fizica, chimia, biologia etc.,
inclusiv criminalistica25[44]
Identitatea concentreaza in sine toate insusirile sau proprietatile unui obiect,
fenomen sau fiinta si prin aceasta, le deosebeste de orice alt obiect, fenomen ori
fiinta.
Desi Criminalistica utilizeaza acest concept cu precadere in domeniul
identificarii si expertizei, el poate fundamenta si activitatea de interpretare a
urmelor, in contextul locului faptei, imbracand forma unui principiu cu urmatorul
continut: in procesul interpretarii se considera ca urmele isi pastreaza, cel putin un
anumit timp, caracteristicile care le definesc, ramanand unice.
Pentru intelegerea mai exacta a acestui principiu al interpretarii, este necesar
sa se faca deosebirea intre identitatea abstracta si identitatea concreta.
Identitatea abstracta exista numai in planul gandirii si considera ca orice
obiect, persoana sau fiinta este identitc cu sine insusi pe intregul proces al
existentei sale.
Acest concept ideal neglijeaza practic deosebirile dintre obiecte facandu-le
indiscutabile, ori identitate fara deosebire nu exista.26[45]
Identitatea concreta se considera aceea care releva unitatea dintre identitate
si deosebire, la nivelul existential, orice obiect fiind prin natura sa o sinteza de
laturi contrare.27[46]In concordanta cu alti filozofi ca Hegel si Fr.Engels,28[47]
Constantin Noica, arata ca legea identitatii este fundamentala, dar ea nu se
fundamenteaza cu adevarat daca nu este dublata concomitent de legea identitatii
concrete.29[48]
25[44] Lucian Ionescu, Dumitru Sandu, Identificarea criminalistica, Ed.Stiintifica, Bucuresti, 1990, pg.49.
26[45] G.Enescu, Dictionar de logica, Ed..Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985, pg.144.
27[46] L.Ionescu, D.Sandu, op.cit., pg.50.
28[47] Fr.Engels, Dialectica naturii, Ed.Politica, 1959, pg.19.
29[48] C.Noica, O remarcabila conceptie filozofica legea identitatii concrete, Revista de filozofie nr. 2, 1982,
pg.186.
identice intre ele in ceea ce priveste unele proprietati). Orice obiect al identificarii
este in acelasi timp individual si asemenator cu alte obiecte sau, dupa expresia lui
Ed.Goblot, obiectele sunt totodata intrinsec identice si extrinsec diferite31[50].
Observam ca intervine o noua notiune, si anume asemanarea, care este
acelasi lucru cu analogia si similitudinea. Ea poate fi definita ca relatia dintre
doua sau mai multe obiecte care au anumite proprietati comune, in asa fel incat
cel putin dintr-un punct de vedere ele pot fi practic confundate. 32[51] Intr-adevar,
in lume sunt multe obiecte foarte asemanatoare fara a fi identice, asa dupa cum
sunt multe obiecte aparent deosebite, dar care contin in structura lor elementele de
baza ale identitatii. Pe de alta parte, asemanarea dintre obiecte poate fi mai mare
sau mai mica, pe cand identitatea nu este susceptibila de gradare, fiind proprie
obiectului de-a lungul intregii sale existente.
In identificarea criminalistica continutul principal al examinarii il constituie
evidentierea si aprecierea asemanarilor, o totalitate suficienta de caracteristici
individuale similare conducand la identificarea obiectului creator de urme si
implicit la deosebirea totalitatii acestor caracteristici asemanatoare de cele ale altor
obiecte. Daca doua obiecte, urme, fenomene etc. se aseamana, trebuie sa se caute
in ce sunt identice si in ce nu sunt, putandu-se astfel spune ca asemanarea este
indiciul unei identitati ascunse. Pe de alta parte, si deosebirile pot avea un rol
cognitiv, neconcordanteledintre obiectele sau urmele comparate contribuind la
individualizarea si delimitarea lor. In literatura de specialitate aceasta modalitate
este chiar denumita identificare prin diferentiere. De pilda, in cazul unei scrisori
anonime cu un grafism de evolutie superioara se vor elimina persoanele cu un scris
inferior, la o urma de incaltaminte sau de picior gol se vor exclude pantofii si
persoanele avand o masura net diferita, la proiectile se vor inlatura armele cu o alta
latime si inclinare a ghinturilor tevii.33[52]
31[50] E.Goblot, Traite de logique, Librairie Armand Colin, Paris, 1937, p.50.
32[51] G.Enescu, op.cit.p.24.
33[52] L.Ionescu, D.Sandu, op.cit., pg.52-55.