PARTICULARITATILE CERCETARII INFRACTIUNILOR DE OMOR IN FUNCTIE

DE MIJLOACELE SI PROCEDEELE FOLOSITE DE FAPTUITAR PENTRU

SUPRIMAREA VIETII VICTIMEI
Pentru clarificarea unor imprejurari referitoare la mijloacele si procedeele folosite de catre
faptuitor in suprimarea vietii victimei, este necesar ca, inca de la inceputul cercetarii, sa se tina
seama de specificul leziunilor produse de agentii vulneranti.
1.

Omorul savarsit cu armele albe si corpuri contondente.

Prin arme albe se inteleg obiectele mecanice cu lama stralucitoare (de unde le vine si
numele) si care ar putea fi clasificate, dupa modul lor de reflectare in plaga, in mai multe
categorii1:
a) Leziuni produse de obiecte taioase (arme albe propriu-zise) pot fi situate in orice
regiune a corpului, lungimea lor fiind in functie de distanta parcursa de lama obiectului pe
suprafata corpului victimei. Marginile plagii sunt netede, avand un aspect liniar, semicircular sau
in unghiuri. Adancimea ranii depinde de rezistenta tesutului si de forta loviturii.
Lungimea plagilor taiate variaza nu atat in functie de marginea lamei taioase, cat mai ales
de modul in care s-a produs ranirea (prin presiunea armei pe piele sau prin alunecarea acesteia si,
in acest caz, in functie de amplitudinea alunecarii).
Gravitatea plagilor taiate variaza in raport cu forta care actioneaza, gradul de ascutire a
marginii taioase, cu rezistenta tesuturilor si in special cu leziunile produse.
Profunzimea plagii taiate este conditionata de gradul de ascutire a lamei, forta cu care se
face incizia,inclinatia armei fata de tegumente, ca si de rezistenta tesuturilor sectionate.
Moartea prin plagi taiate poate surveni prin hemoragie masiva, prin embolie gazoasa (in
sectionarile vaselor mari ale gatului), prin asfixie in cazul sectionarii traheei sau prin complicatii
infectioase.
La locul faptei, urmele de sange specifice omorului savarsit cu obiecte taioase apar fie
imprastiate (improscate) in cazul plagilor arteriale, fie sub forma de balta in cazul plagilor
venoase.
O mentiune speciala necesita plagile arterelor radiale care se intalnesc in sinucideri, caderi
in cioburi de sticla sau ca leziuni de aparare in diferite alte agresiuni. Ranile constatate la
victima, pe regiunile palmare, sunt caracteristice plagilor de aparare ofensiva (tentativa de a

prinde cutitul agresorului in maini) dupa cum, cele constatate in regiunea dorsala a mainii, sunt
caracteristice ranilor de aparare defensiva(acoperirea fetei cu mainile).1
C.L. este gasit pe marginea unei sosele cu multiple escoriatii ale capului, echimoze si plagi
contuze ale buzelor, plagi taiate ale fetei in numar de 13 raspandite pe buze, barbie, fata
anterioara a gatului. In regiunea gatului se noteaza trei plagi mortale interesand vase mari
(carotidele si jugulara).Pe antebrate, d 919i88j arele de sange au o orientare inspre pumnul
mainii.Pe baza acestor date, comisia a pledat pentru moartea violenta si pentru sinucidere,
deoarece: - taieturile hainelor nu coincid cu cele ale tegumentelor fapt ce pledeaza pentru o lupta
in timpul careia camasa a fost ridicata inspre gat; -leziunile contuze ale fetii pledeaza pentru
lovirea cu un obiect contondent si nu pentru cadere, deoarece respecta partile proeminente si in
deosebi nasul; localizarea plagilor taiate ale fetei pledeaza pentru lovirea activa; existenta a trei
plagi vasculare grave si letale nu pot sustine teza sinuciderii, deoarece, o atare succesiune este rar
intalnita datorita gravitatii hemoragiei din aceste vase; - in caz de sinucidere, directia darelor de
sange pe antebrate ar fi trebuit sa fie inspre coate si nu inspre pumn.2
b) Leziunile produse de obiecte intepatoare sau intepator-taioase (cutit cu varf ascutit,
baioneta, foarfeci, ace) care au forma geometrica (cilindrica, triunghiulara, hexagonala)
pastreaza relativ fidel forma lor pe tegumente si produc de regula leziuni penetrante in
organism. Obiectele intepator-taioase ce actioneaza oblic fac ca lungimea plagii sa depinda de
gradul acestei inclinatii iar cand obiectele sunt miscate in tesuturi fac ca lungimea plagii sa
depinda de gradul acestor deplasari. Lungimea plagii se raporteza la gradul de inclinatie dintre
lama obiectului si suprafata penetranta, practic aflandu-se in fata unei actiuni concomitente de
perforare si taiere.
Pe cadavru, este necesar sa se precizeze caracterul vital sau postmortal al plagilor, tinanduse seama si de faptul ca forma ranilor produse dupa moarte nu difera de cele produse in timpul
vietii.

Pozitia

victimei

si

agresorului

este

greu

de

stabilit.

Se

va

tine seama si de talia victimei si a agresorului, cat si de directia ranirii.

Ranile produse de arme intepatoare-taietoare pot fi rezultatul unei autoagresiuni, al unei
loviri de catre o alta persoana sau al unui accident.
In cazul armelor cu un singur tais, in partea netaioasa se observa o ruptura a pielii, unghiul
plagii aparand mai rotunjit. Unele instrumente intepator-taietoare pot avea pe sectiune o forma
triunghiulara sau patrulatera, prezentand trei si, respectiv, patru lame taioase.In aceste cazuri,

fiecare lama actioneaza in cate o directie, iar plaga rezultata capata aspectul stelat cu 3 sau 4
raze, datorita retractiei tesuturilor. In cazul patrunderii oblice a unui astfel de instrument, razele
plagii formate sunt inegale.1
Doi elevi in timp ce se jucau s-au strans in brate, si deoarece curatau cartofi, unul avea un
cutit in mana, in care a fot impins prin joaca producandu-se leziune mortala fara voia lor. La
cadavru se constata o plaga intepat-taiata a hemitoracelui stang, cu perforarea aortei.
Comisia a precizat ca leziunea s-a putut produce numai in doua circumstante: fie prin
lovire activa, fie prin impingerea victimei de catre agresor inspre cutitul fixat in perete, prin
mainile agresorului. Ancheta a confirmat aceasta versiune.2
c) Leziunile produse de obiecte despicatoare (topoare, barda, sapa) se prezinta ca plagi
taiate sau zdrobite,daca lama nu este ascutita.Produc leziuni despicate cu caractere de rani taiate
la exterior, cu margini netede, liniare,iar pe margine, atunci cand lama obiectului vulnerant nu
este suficient de ascutita, se produc mici contuzii si rani zdrobite. Lungimea ranii despicate
depinde de lungimea lamei obiectului si de unghiul de inclinare. In majoritatea cazurilor,
leziunile sunt produse la nivelul capului.Plagile despicate se pot complica, mai frecvent,cu
emboli gazoase,grasoase sau cu infectii variate. Sub aspectul formei medico-legale a
mortii,majoritatea plagilor despicate sunt omucideri si rareori sinucideri.
Gravitatea plagilor despicate este in funtie de profunzimea lor, de posibilitatile de lezare a
unor organe interne, in special a creierului, si de producerea hemoragiei si infectiei.3
Identificarea armelor albe este relativa,determinarea caracteristicilor de grup ale
obiectului vulnerant realizandu-se dupa lungimea si adancimea plagii, care, insa, nu concorda
totdeauna cu lungimea lamei.
Leziunile provocate prin penetrarea oaselor late permit stabilirea cu multa precizie a
latimii lamei obiectului vulnerant.
Identificarea obiectelor despicatoare, pe baza urmelor lasate in calota craniana, unde sunt
intalnite cel mai frecvent, era considerat imposibila din cauza structuri spongioase a osului care
nu permite retinerea caracteristicilor profilului lamei. Cu toate acestea, in practica de
specialitate s-au intalnit cazuri de identificare a unei secure pe baza microstriatiilor formate pe
oasele calotei craniene. Astfel: in cazul unui omor, la examinarea cadavrului au fost descoperite
multiple taieturi de secure, dintre care trei plagi penetrante, in regiunea parietala si temporala
dreapta. Initial, pentru pentru identificarea agentului vulnerant, nu au fost luate in considerare

aceste urme, cercetarile fiind orientate spre deosebirea altor categorii de urme sau probe
materiale. Ulterior, s-a procedat si la examinarea la microscopul comparator a fragmentelor de os
si a lamelor securilor ridicate de la persoanele suspecte, reusindu-se identificarea securii pe baza
urmelor formate pe suprafata osoasa.1
Adancimea unei plagi reproduce, de regula, dimensiunile minime in lungime ale obiectului
taios, deoarece, mai frecvent, obiectul taios nu patrunde in totalitate (pana la maner) in
organism.Rareori, obiectele taioase pot produce traiecte mai lungi decat lungimea lor, prin
comprimarea concomitenta a tegumentelor de catre manerul obiectului actionat, asa cum ar fi, de
exemplu, in cazul lovirii abdomenului ai carui pereti au o depresibilitate si elasticitate cunoscuta.
Directia lovirii se apreciaza atat pentru plagile taiate cat si pentru cele intepate, doarece
ajuta la aprecierea relatiilor concrete dintre victima si agresor si stabileste de exemplu,
surprinderea victimei, intensitatea lovirii, pozitia sa. In caz de plagi multiple, se va aprecia care a
fost leziunea primar mortala, secundar mortala sau care nu a intervenit in determinismul mortii,
stabilindu-se, pentru cele nemortale timpul medical necesar vindecarii.
Se va preciza apoi cauza medicala a mortii si se vor cauta elemente care pledeaza pentru
forma medico-legala a mortii,adica pentru omucidere, sinucidere sau accident, fara a trage
concluzii ferme asupra formei mortii.2
2.

Omorul savarsit prin asfixie.

Termenul asfixie, provenit din limba greaca (a =lipsa si sfigmos=puls) traduce o stare
patologica caracterizata prin lipsa totala sau aproape totala a oxigenului la nivelul celulelor
organismului.3Din punct de vedere etimologic termenul este impropriu, deoarece lipsa pulsului
este o consecinta fireasca atunci cand lipsa de oxigen produce moartea.In antichitate,insa se
credea ca prin vasele de sange circula aer si lipsa pulsului ar fi rezultatul direct al impiedicarii
patrunderii aerului in organism. Pentru aceste motive s-a cautat inlocuirea acestui termen clasic
cu altii, ca: anoxie, hipoxie, anoxemie, hipoxemie.
Moartea violenta savarsita prin asfixie mecanica, cunoscuta in practica medicala si sub
denumirea de anoxie acuta de tip ventilator, este o modalitate frecventa de omucidere, dar si de
sinucidere, de aici rezultand o serie de probleme ce se cer rezolvate, din cauza diversitatii
modurilor in care se realizeaza: spanzurare, strangulare, astupare (ocluzia) cailor respiratorii,
comprimarea toraco-abdominala si inecare.1

Exista

multiple

clasificari

ale

asfixiilor.

Clasificarea

fizio-patologica

Barcroft

include anoxiile anoxice (consecutive scaderii presiunii partiale a oxigenului in aerul inspirat sau
in aerul alveolar), anoxii anemice (ca in anemii prin scaderea hemoglobinei sau prin blocarea
sa), anoxiihistotoxice sau tisulare (cand tulburarea schimburilor gazoase se petrece la nivel
celular prin blocarea fermnetilor respiratori).
O alta clasificare admite anoxiile ca fiind de aport, prin lipsa oxigenului in aerul
inspirat, anoxii de transport si anoxii de utilizare.
O clasificare a anoxiilor axata, pe aceleasi mecanisme include anoxiile aeriene,
arteriale si celulare.
Anoxiile s-ar mai putea clasifica in patologice ruperea unui chist hidatic, a unui anevrism
de aorta in caile aeriene cu asfixie consecutiva) si violente in care intra asfixiile medico-legale a
caror clasificare include asfixiile mecanice prin comprimare(spanzurare, strangulare, comprimare
toraco-abdominala) si prin ocluzie (sufocare, obstruarea cailor respiratorii, inec).
Asfixiile mecanice produc o simptomatologie generala dependenta de viteza instalarii
lipsei de oxigen si de rezerva de oxigen a tesuturilor.Aceasta simptomatologie se desfasoara in
urmatoarele etape:
- faza preasfixica sau de excitatie se caracterizeaza prin simptome predominant cerebrale
si de hiperreactivitate cardio-respiratorie, simptome puse in evidenta de N.Minovici prin
experientele pe propriul sau corp.Faza preasfixica dominata de dispnee inspiratorie dureaza pana
la un minut, dupa care se pierde constienta si apar primele convulsii;
- faza convulsivanta se asociaza ci dispnee expiratorie, areflexie, iar datorita convulsiilor,
in timpul acestei faze subiectul se poate lovi de obiectele inconjuratoare, poate aparea la
suprafata apei;
- faza asfixica propriu-zisa este dominata de deprimarea functiilor cardio-pulmonare cu
producerea apneei desi cordul inca mai bate;
- faza terminala survine o data cu incetarea activitatii cordului, dupa moartea creierului
si pulmonului, activitatea cardiaca putandu-se mentine de la 5-10 minute pana la 30-60 minute.
La un cadavru asfixiat vom intalni cianoza extremitatii cefalice si a unghiilor.Ea apare
cand la 100ml sange capilar exista peste 5 g hemoglobina nesaturata. Intensitatea cianozei creste
in cazurile in care se produce si o staza pronuntata, indeosebi cu circulatia cerebrala (spanzurare,
strangulare). Lividitatile cadaverice sunt intinse in suprafata,confluente si intens vinete. Adesea

pe suprafata lividatilor se constata mici puncte hemoragice, consecinta stazei pronuntate, a

permeabilitatii vasculare crescute si a faptului ca sangele este lichid. Pupilele adesea sunt
midriatice, iar subconjuctival se intalnesc mici hemoragii de marimea gamaliilor de ac,
inconstant insa.1
Expertiza medico-legala in asfixiile mecanice vizeaza in principiu raspunsul la urmatoarele
probleme: daca moartea este urmarea unei asfixii mecanice; forma asfixiei; particularitatile
cazului si asocierea cu eventuale leziuni traumatice.
2.1.Spanzurarea.
Este o forma de asfixie mecanica realizata prin compresiunea gatului de catre un lat
actionat de catre greutatea propriului corp.2
Laturile sunt confectionate din cele mai variate materiale. Dupa structura lor pot fi
deosebite laturi dure (sarma, lant), laturi semimoi (cabluri electrice, franghii, cordoane de piele)
si laturi moi (fasii de panza, fulare, esarfe). Laturile pot fi fixe, adica innodate, astfel incat cercul
pe care-l formeaza are un perimetru fix, care nu se poate micsora; in cazul laturilor culante,
printr-o alunecare cercul format se poate micsora progresiv.Laturile fixe, la randul lor, pot fi
inchise, determinand un cerc complet, sau deschise, in cazul in care ele determina un fragment de
cerc care nu inconjoara complet gatul. Latul poate avea una sau mai multe circulare.
Pozitia nodului in spanzurare este un element important si ea poate fi variata. In cazurile
in care nodul unui lat traumatic se afla in regiunea occipitala si corpul este suspendat in vid
(greutatea acestuia comprimand formatiunile gatului) se vorbeste despre spanzurare atipica.1
Se descriu spanzurarea completa, atunci cand corpul atarna fara a avea un punct de sprijin
dedesubt, si spanzurarea incompleta atunci cand corpul se sprijina fie pe calcaie,fie pe genunchi,
fie chiar avand o pozitie orizontala.
Mecanismul comprimarii gatului atesta ca la greutati de 2 kg se comprima venele jugulare,
la 5 kg se comprima arterele carotide, la 15 kg se comprima traheea si abia la 25 kg se comprima
arterele vertebrale, asa cum se intampla in spanzurarile atipice cu nod al latului traumatic sub
barbie sau cu latul in gura.
Din punct de vedere al tanatogenezei, in spanzurare intervin trei mecanisme:2
- o anoxie anoxica acuta, prin oprirea aportului de aer in pulmon datorita comprimarii
cailor respiratorii;
- oprirea circulatiei cerebrale, prin comprimarea vaselor de sange la nivelul gatului;

- ultimul intervine mecanismul reflex ce provoaca o inhibitie prin comprimarea brutala a

sinusului carotidian (lovitura mortala de karate).
Moartea in spanzurare, se produce cel mai frecvent, prin asfixie albastra(spanzurare
asfixica), in interval de 5-15 minute sau chiar in cateva ore de la debutul spanzurarii. Cordul mai
bate 3-4 minute dupa oprirea respiratiei, dar activitatea sa s-a inregistrat si dupa cateva ore de
aceasta. Alteori, moartea in spanzurare se produce prin asfixie alba (reflexa), cand comprimarea
sinusului carotidian produce reflexe inhibitorii urmate de sincopa cardiaca.In aceasta
forma,moartea survine in secunde iar leziunile, chiar cele locale, sunt absente.
In spanzurarile tip rastignire, produse prin suspendarea corpului fara comprimarea gatului,
moartea se produce prin insuficienta respiratorie progresiva consecutiv blocarii miscarilor
respiratorii, blocarii compliantei pulmonare. Pentru a usura respiratia, victimele se fixau cu
picioarele de cruce, de unde fracturarea gambelor in scopul de a grabi moartea.
In spanzurarile accidentale cu capul in jos, moartea se produce prin insuficienta
respiratorie consecutiv blocarii diafragmului de catre organele abdominale si cresterii presiunii
intracraniene.
Spanzurarea recunoaste parcurgerea acelorasi faze clinice comune asfixiilor, in circa 20
secunde intrerupandu-se circulatia cerebrala si aparand coma, pe fondul careia se produc
convulsiile, iar dupa circa 2-3 minute oprindu-se respiratia si dupa 7-8 minute si circulatia.
In majoritatea cazurilor cunostinta se pierde dupa 5-12 secunde, urmeaza o perioada de 2030 secunde de liniste, apoi apar convulsii generalizate, protruzia limbii, hipersalivatie, erectie,
ejaculare si relaxare sfincteriana.1 Moartea se instaleaza intr-un interval de 5 pana la 30 minute,
insa salvarea nu se poate face decat in primele 5-6 minute, cand nu au aparut inca modificari
structurale nervoase prin suprimarea circulatiei cerebrale. Profesorul N.Minovici a efectuat studii
interesante asupra autospanzurarii; el a descris halucinatii vizuale si auditive, durere locala si
excitatie sexuala.
Spanzurarea, ca un adevarat traumatism cervico-laringotraheal, va produce modificari
locale externe si interne. In cadrul acestora, santul de spanzurare reprezinta un semn pretios de
spanzurare, stigmatul caracteristic pentru M.Minovici, exprimand particularitatile latului
(culant, cel mai frecvent, fix sau deschis).2
Santul de spanzurare reprezinta amprenta pe care o lasa latul pe regiunea gatului. 3 Este o
zona denivelata, pergamentata, de culoare galbuie-violacee, care pastreaza intocmai ca un

mulaj,forma,dimensiunile si structura latului.Santul poate fi absent (spanzurarea prin intermediul

obiectelor moi in procent de 4%) sau se poate realiza si postmortem dar fara reactii vitale
subjacente.La sant se va cerceta pozitia, de obicei superioara, deasupra cartilajului tiroid. Santul
va fi mai accentuat in regiunea antero-laterala in spanzurarile tipice si va fi intrerupt la nivelul
nodului. In spanzurarile tipice, nodul este la spate, unde santul este intrerupt.In spanzurarile
atipice, nodul se poate constata si sub barbie, unde apare intrerupt, traheea este libera iar moartea
se produce mai tardiv, prin comprimarea arterelor vertebrale.In asemenea cazuri atipice,
spanzurarea este posibila in pozitia de gondola, cu latul legat de gat si picioare.Totdeauna capul
va fi aplecat in partea opusa nodului, unde apasarea latului este maxima.
Directia santului este oblic ascendenta spre locul nodului, cand este vorba de laturi
unice.In laturi multiple, se pot constata si santuri orizontale, dar ultima circulara totdeuna este
oblica,obisnuita;la fel si in spanzurarile atipice cand corpul are pozitie orizontala atarnand
numai cu capul.In spanzurarile cu capul in jos si picioarele in sus, santul poate fi chiar oblic
descendent spre baza gatului. Numarul santurilor depinde de numarul circularelor latului.
Circumferinta santului este incompleta in spanzurari, fiind intrerupta la nivelul nodului, fata de
circumferinta sa completa din strangulare.Adancimea santului de spanzurare este in functie de
grosimea latului si de forta de compresiune. 1 Cu cat latul este mai ingust si forta de compresiune
(greutatea corpului) este mai mare, santul va fi mai adanc. Adancimea santului nu este insa
uniforma; ea este maxima in punctul diametral opus nodului si minima in zona nodului.Santul de
spanzurare are o consistenta de asemenea variata, determinata de lat.Laturile dure, care
traumatizeaza mai intens pielea gatului, vor lasa santuri puternic pergamentate si deci de
consitenta dura.In afara de acesta pe sant sau in jurul sau, se vor gasi echimoze, excoriatii, mai
ales daca victima s-a miscat in lat. In cazuri rare, introducerea degetelor intre lat si gat, in scop
de autosalvare, va forma pe gat santuri longitudinale prin compresiunea degetelor de catre lat.
Aspectul santului de spanzurare depinde de natura materialului din care este confectionat latul.
La exterior, cadavrele gasite dupa mai mult timp de la spanzurare, vor prezenta lividitati in
jumatatea inferioara a corpului.Se mai pot gasi variate leziuni externe datorita convulsiilor sau
caderii corpului prin ruperea latului. Pozitia cadavrului este foarte variabila: in picioare
(64%),genunchi (16), in sezut (7%),in pozitie ghemuita (1%) sau culcata (11%).2
In functie de pozitia latului si de forta de compresiune, se pot constata fracturi ale
cartilajelor laringiene, lae osului hioid sau luxatii ale coloanei vertebrale cervicale. Este

important ca atunci cand aceste leziuni exista sa se cerceteze daca exista si mici hemoragii in
focarele de fractura.
Spanzurarea, in majoritatea cazurilor, este o sinucidere.Se pot produce insa si spanzurari
accidentale, mai ales la copii. Accidentele prin spanzurare se intalnesc la sugarii legati de pat
care cad in lat, la alpinistii ce cad in coarde, la cei ce utilizeaza spanzurarea pana la o anumita
intensitate pentru producerea orgasmului (fapt ce dovedeste caracterul vital al erectiei si
ejacularii la spanzurati). Foarte rar se citeaza cazuri de spanzurare-crima si acestea asupra unor
persoane in imposibilitate de impotrivire.
Un copil de 4 ani, vrand sa sara pe geam se agata cu camasa de foraiber si se spanzura
accidental.
Problemele medico-legale pe care expertiza trebuie sa le rezolve sunt, in primul rand,
stabilirea faptului daca este sau nu vorba de o moarte prin asfixie. In aceasta privinta stau la
dispozitia medicului legist toate semnele generale anatomopatologice ale asfixiilor. In al doilea
rand, trebuie stabilita forma de asfixie si agentul producator. Un element important ce se cere
precizat in cadrul expertizei este stabilirea caracterului vital al santului de spanzurare, avand in
vedere posibilitatea disimularii unei crime prin spanzurarea unui cadavru. 1 In aceasta privinta se
va cerceta infiltratia cu sange a tesuturilor moi de la nivelul gatului.
Stabilirea formei, adica a spanzurarii, se face pe baza existentei in primul rand a santului
de spanzurare si apoi a celorlalte leziuni ale regiunii gatului. Daca in marea majoritate a cazurilor
aceasta nu ridica probleme deosebite, sunt cazuri in care pozitia joasa si directia mai mult sau
mai putin orizontala a santului obliga la un atent diagnostic diferential fata de strangularea cu
latul.
In ceea ce priveste stabilirea circumstantelor de producere, expertiza va furniza doar
elemente medico-legale, fara a preciza forma juridica a spanzurarii. Medicul legist furnizeaza
date importante in stabilirea acestor circumstante esentiale pentru ancheta. Pentru aceasta, o
deosebita importanta prezinta examenul locului faptei. Se va examina pozitia cadavrului si
raportul fata de sol sau alt punct de sprijin. Se va cerceta latul atat la punctul de fixare, cat si la
locul de contact cu gatul. In aceasta ordine de idei se va analiza posibilitatea accesului victimei la
punctul de fixare a latului si la latul propriu-zis. 2 Se vor cerceta apoi eventualele semne de
violenta pe cadavru (echimoze, excoriatii) si se va aprecia mecanismul lor de producere fata de
caracteristica locului faptei. In sfarsit, examenul imbracamintei poate furniza unele date (rupturi,

murdarie recenta).Astfel de elemente medico-legale, judicios cercetate pot fi de mare valoare in

stabilirea formei juridice.
C.S. de 12 ani a fost gasit spanzurat cu o curea de pantaloni de robinetul de inchidere a
caloriferului din baie. Este transportat la spital in stare de coma profunda dar decedeaza dupa 8
ore. La autopsie se constata o echimoza frontala, ori staza de edem meningo-cerebral,staza si
edem pulmonar, staza hepato-renala. Se conchide la moarte prin coma depasita datorita asfixiei
prin spanzurare pe fond de pneumopatie prealabila. Lipsa reactiilor vitale de la nivelul gatului nu
exclude asfixia din cursul vietii.
2.2. Strangularea
Strangularea este forma de asfixie mecanica care se realizeaza prin compresiunea gatului
cu ajutorul unui lat ce se strange progresiv, actionat de o forta din afara. 1 In strangulare latul este
strans fie cu mainile (maini straine sau propriile maini),fie prin alte metode cum ar fi rotirea unui
bat care s-a introdus intre lat si tegumente. Si in cazul strangularii se intalnesc diferite tipuri de
laturi dure, semimoi, moi.
Tanatogeneza in strangulare are mai multe aspecte comune cu spanzurarea. Se pare insa ca
aici mecanismul anoxic si cel hemodinamic se situeaza pe primul plan, deoarece compresiunea
nefacandu-se foarte brusc, actiunea asupra elementelor nervoase cervicale nu este atat de brutala.
De altfel nici pierderea cunostintei nu se produce la fel de rapid, fapt care dovedeste ca si
tulburarile in hemodinamica ebcefalului se instaleaza ceva mai lent.
a)

Strangularea prin presiune manuala sau sugrumarea

Aceasta este forma de asfixie mecanica realizata prin compresiunea gatului cu mana.Forta
necesara pentru a comprima gatul nu se poate realiza prin autosugrumare, deoarece o data cu
inceperea instalarii tulburarilor anoxice scade forta musculara si compresiunea inceteaza. Din
acest motiv, strangularea cu mana este efectuata totdeauna de alta persoana, sinuciderea fiind
imposibila. Sugrumarea cu mana este intotdeauna o crima.
Pe prim plan in strangularea cu mana se gasesc leziunile traumatice ale gatului.Pe
tegumente se observa echimoze si escoriatii, adesea semilunare care se datoresc actiunii
compresive exercitate de degete si unghii. Dupa dispozitia lor se poate aprecia daca s-a actionat
cu ambele maini sau numai cu una, din fata sau dunspate si chiar daca este vorba despre mana
dreapta sau stanga. Aceste leziuni superficiale insa pot fi discrete sau chiar sa lipseasca daca
compresiunea se exercita prin intermediul unor materiale moi. Mai importante sunt leziunile

profunde care se caracterizeaza prin zone hemoragice in musculatura gatului si prin fracturi ale
coarnelor osului hioid si ale cartilajelor laringelui. Caracteristic pentru sugrumare sunt leziunile
de pe pielea gatului, sub forma de excoriatii si echimoze, uneori patognomice: o echimoza
flancata de o excoriatie semilunara de o parte a gatului si 4 echimoze rotunde, flancate de 4
excoriatii semilunare, situate de cealalta parte a gatului.Ele exprima ctiunea pupilei degetelor si
unghiilor,de obicei intalnim zgarieturi neregulate si echimoze dispersate.
N.M. este gasit mort in cabinetul sau. La autopsie se constata cateva plagi contuze de
forma patrulatera, una in fata alteia si multiple leziuni de sugrumare cu mana la nivelul gatului.
In camera, cenusa ravasita. S-a conchis la o moarte violenta prin sugrumare, victima fiind lovita
cu un obiect contondent in timp ce era in picioare, iar dupa ce a cazut jos fiind sugrumata cu
mana si sufocata. Obiectul contondent a putut fi un patent cu capetele deschise. Existenta
sangelui si salivei pe captuseala hainei explica sufocarea prin intermediul sau. Agresorul a vrut
sa disimuleze crima prin arderea incaperii.1
Pergamentarea acestor excoriatii dupa moarte, obliga la cercetarea microscopica a
reactiilor vitale de la nivelul lor.Aceste semne vor lipsi daca se sugruma prin intermediul unui
obiect moale sau al manusii.Strangularea cu mana produce moartea prin obstructia elementelor
gatului (minim 2 min.) sau prin excitarea vagului (cand va lipsi congestia,petesiile,edemul
pulmonar datorita opririi bruste a cordului).
Diagnosticul pozitiv si diferential al formei anoxiei ridica unele probleme in cazurile in
care leziunile superficiale ale gatului sunt foarte reduse si sunt insotite de leziuni anoxice
moderate. In aceste cazuri se impune o disectie atenta a gatului in planuri anatomice si
examinarea microscopica a tuturor fragmentelor suspecte de a avea leziuni hemoragice.
Diagnosticul pozitiv de sugrumare o data precizat, forma juridica a mortii, cea de omucidere se
impune.
b)

Strangularea prin intermediul unor instrumente

Strangularea cu latul este de obicei crima si acompaniaza uneori violenta sexuala. Aceasta
strangulare este completa, circulara. In sinucidere se utilizeaza un sistem gradat de comprimare a
gatului pana la pierderea cunostintei. Pentru aceasta, strangularea necesita un lat si un dispozitiv
de strangere. Alteori, capetele libere ale latului se gasesc in maini sau picioarele victimei, ori
infasurate in jurul abdomenului. In cazuri mai rare, capetele se gasesc intre dinti. Arterele

vertebrale sunt mai rar blocate, dar cunostinta se pierde repede totusi. Moartea clinica apare dupa
1-2 minute de constrictie.
Santul de strangulare are o serie de caracteristici care-l diferentiaza de santul de
spanzurare. Dispozitia santului fata de cartilajul tiroidian poate fi inalta, mijlocie sau joasa.
Santul de strangulare este mai frecvent, sub laringe si in mod obligatoriu, orizontal, continuu.
Santul este complet, fara intreruperi si fara amprenta nodului. Exista totusi cazuri speciale in care
se pot observa intreruperi, datorita interpunerii intre lat si gat a unor elemente (par lung la femei,
portiuni de guler, pumnul, degetele victimei). Utilizarea prosoapelor, esarfelor nu lasa sant, de
regula; franghia produce insa escoriatii. Numarul elementelor santului este corespunzator
numarului circularelor latului. Adancimea santului si relieful sau sunt in legatura cu materialul
din care este constituit latul si cu forta cu care se strange. Este de remarcat ca adancimea santului
este aproximativ egala pe toata intinderea lui. Ca si in spanzurare se pot gasi leziuni ale
tesuturilor moi si dure ale gatului. Fracturile cartilajului tiroid ca si hemoragiile din tesuturile
moi ale gatului vor fi mai intense, ajungand uneori, pana in tesuturile prevertebrale. Strangularea
cu latul, prinea insasi, constituie mai frecvent o prezumtie de crima si se asociaza deseori cu
lovirea capului care produce o anestezie ce favorizeaza strangularea.
P.V. de 33 ani, iesit recent dintr-un spital de psihiatrie cu diagnosticul de manie confuza,
este gasit decedat in casa, inchis pe dinauntru si cu geamurile camuflate. Victima se afla in pat cu
fata in sus, cu un lat de piele in jurul gatului, cu nod simplu in fata, strans in jurul gatului. In
regiunea cefei se constata un bat de 38 cm, rasucit cu latul. Pe nas si gura se scurge sange
sanguinolet iar la meatul urinar, urme de sperma. Facies cianotic autopsia releva in sant de
strangulare, orizontal, pergamentat de 1,5 cm latime si 4mm profunzime, cu sufuziuni sanguine
pe suprafata sa. Infiltratii hemoragice in tesuturile moi ale gatului, edem pulmonar
serohemoragic, staza vasculara generalizata.
Datele medico-legale releva indubitabil sfixia prin strangulare cu latul in cadrul unui act
de suicid.1
Strangularea cu latul este in 99% cazuri un act criminal 2, deoarece autotentativa
comprimarii gatului cu un lat face ca, in momentul pierderii consientei, sa se produca pierderea
tonusului muscular si consecutiv sa conduca la cedarea nodului cu esuarea actului. Ca sa se
realizeze o strangulare suicid cu un lat traumatic este necesar ca victima sa petreaca mai multe
circulare asupra gatului, acestea sa se soldeze cu un nod anterior, accesibil victimei, sau cu un

sistem de garou (calus) ce nu va permite cedarea nodului dupa pierderea tonusului consecutiv
pierderii constientei. In aceste situatii, constiinta se pierde cam in 30 secunde, fapt ce permite
victimei sa treaca, cateva tururi in jurul gatului.
T.G. de 18 ani, elev, era intretinut la scoala de catre frate al sau cu care avea deseori certuri
din pricina rezulatatelor scolare negative. In una din ziel, T.G. a fost adus la spital de catre fratele
sau care a declarat ca baiatul ar fi avut o tentativa de sinucidere strangulandu-se cu un batic.
Medicii au constata moartea lui T.G. La examenul extern s-a constata o cianoza intensa a fetii si
a partii superioare a gatulu si toracelui. Tegumentele fetei, bratelor si antebratelor prezentau mici
excoriatii acoperite de cruste rosii si echimoze violacee. La tegumentele gatului s-a remarcat o
zona pergamentata de culoare cenusiu-rosiatica care inconjura gatul in intregime, era orizontala
si trecea prin dreptul laringelui. Latimea acestei benzi tegumentare pergamentata era de 0,5cm
(sant de strangulare).
Concluzii: 1. Moartea lui T.G. a fost violenta. 2. Ea s-a datorat insuficientei cardiorespiratorii produsa prin comprimarea cailor respiratorii superioare (asfixie mecanica). 3. Luand
in considerare aspectul santului de pe tegumentele gatului se poate conchide ca asfixia s-a produs
cu ajutorul unui corp semidur, cu suprafata fara reliefuri si cu marginile drapte. 4. Directia
orizontala a santului, situarea lui la nivelul laringelui, lipsa discontinuitatilor care sa presupuna
prezenta unui nod, duce la concluzia ca asfixia s-a produs prin strangulare. 5. Strangularea n-a
putut fi facuta de insesi victima intrucat, o data cu pierderea cunostintei si-ar fi pierdut si forta
musculara necesara perfectarii actului de asfixie mecanica. 6. Leziunile de violenta constatate la
victima pot fi produse prin lupta victimei cu un agresor sau prin lovirea sa de un plan dur in
timpul convulsiilor asfixice.1
Sunt cunoscute multiple cazuri de strangulare suicid, in care latul a fost legat de un
tourniquet (victima a facut 2 noduri inaintea pierderii constientei).Alteori in suicid de latul de
strangulare se adauga greutati de fier
In strangulare se pot constata adesea leziuni traumatice (echimoze, escoriatii)raspandite pe
corpul victimei si care adesea au caracterul leziunilor de aparare. Se gasesc situate pe maini si
brate, eventual pe gat, coapse, ele traducand lupta dintre agresor si victima. Aceste leziuni
prezinta o deosebita importanaa mai ales cand sunt multipolare si au caracterul leziunilor de
lovire.

Ca si in cazul spanzurarii si aici prima problema este aceea a stabilirii formei asfixiei.
Diagnosticul pozitiv se face pe baza existentei santului de strangulare cu toate caracteristicile
sale, iar diagnosticul diferential se face cu santul de spanzurare.
In ceea ce priveste circumstantele de producere, strangularea poate fi sinucidere (mai rar),
sau omucidere. Pentru ultima forma pledeaza existenta leziunilor traumatice, dispozitia si
caracterul lor. Si in caz de strangulare examinarea atenta a locului faptei si latului sunt strict
necesare pentru efectuarea unor bune expertize.2 O problema dificila a anchetei, care apare
relativ frecvent in practica si poate fi rezolvata spectaculos printr-un examen medico-legal
amanuntit este strangularea urmata de spanzurare in scop de disimulare.
Strangularea prin comprimarea gatului pe suprafete dure, a unor persoane in
imposibilitatea de a se apara, s-a numit burking 1, dupa numele lui Burk, ce procura ilegal
cadavre pentru disectie la Edinburgh.
2.3. Sufocarea
Reprezinta astuparea orificiilor respiratorii superioare orificii nazale si orificiul bucal ,facand imposibila patrunderea aerului in aparatul respirator2. Sufocarea se produce de cele mai
multe ori cu mana, direct sau prin intermediul unor obiecte moi (perna, fular, batiste), dure si
concomitent asupra nasului si gurii. Uneori se face cu benzi adezive pe gura si nas. Alte
modalitati de producere a sufocarii sunt prin: nisip, faina, cereale.
Sufocarea este singura forma dintre asfixiile mecanice in care mecanismul pare sa fie unul
singur, cel al anoxiei anoxice,fara nici o alta asociere. Obstructia orificiilor respiratorii superioare
impiedica atat patrunderea aerului si deci a oxigenului in aparatul respirator, cat si eliminarea la
exterior a aerului incarcat cu bioxid de carbon, astfel incat se realizeaza o anoxie anoxica tipica,
insotita de hipercapnie. Intervalul de timp in care se produce moartea este deci in stransa legatura
cu gradul de obstruare a orificiilor respiratorii, fiind de 3-10 minute.
Leziunile traumatice variaza in functie de modul de producere a sufocarii. In cazul
sufocarii cu mana se observa in general in jurul orificiului bucal si a orificiilor nazale echimoze
si escoriatii datorita compresiunii. In cazul sufocarii cu materiale moi, aceste leziuni sunt foarte
discrete sau pot lipsi. In ultimii ani au fost descrise in literatura sufocari criminale sau
accidentele cu pelicule de material plastic care produc moartea prin hipoxie cu lipsa totala a
leziunilor traumatice.Uneori se pot constata in cavitatea bucala sau in fosele nazale mici resturi
din materialul cu care s-a obstruat, ca: fulgi,frisoare de lana. De importanta deosebita sunt

leziunile ce se pot constata pe mucoasa labiala ca o consecinta a compresiunii buzelor asupra

danturii. Astfel, atat pe baza superioara cat si pe cea inferioara, pe fetele lor interne, se pot
observa infiltrate sanguine de marimi si intensitati variabile. De asemenea, mai rar, se pot
constata mici sufuziuni sanguine pe limba, care sunt insa necaracteristice. In cazul sufocarii cu
materiale pulverulente (faina, nisip) acestea se constata in cavitatea bucala si fosele nazale si
chiar de-a lungul cailor aeriene superioare pana in plamani. Sufocarea prin pungi de plastic la
copii, ca si lipirea pe fata la nou-nascut, spre exemplu, de hartie umezita, nu lasa urme la
exterior.1
Ca si in alte forme si in sufocare se pot constata echimoze, excoriatii pe membre sau pe
corp ca o consecinta a luptei dintre victa si agresor. Astfel de leziuni pot fi gasite pe coapse, in
cazuri de sufocare insotite de viol sau tentativa de viol.
Problemele medico-legale sunt dificile in stabilirea diagnosticului pozitiv de sufocare,
aceasta datorita saraciei in semne patognomice, in multe cazuri. Din acest motiv este necesar sa
se procedeze la o examinare foarte amanuntita a orificiilor si cavitatilor respiratorii superioare
pentru a se observa si cele mai mici leziuni traumatice. Prezenta semnelor generale de asfixie
ridica probleme de diagnostic diferential cu unele intoxicatii (barbiturice, antihistamice,
ganglioplegice) si cu virozele, ceea ce determina necesitatea unor examinari complementare
toxicologice si histopatologice, in toate cazurile in care exista suspiciuni de sufocare.
Sufocarile apar mai frecvent ca acte de violenta criminala. Sufocarile pot fi insa si
accidente atunci cand, de exemplu, in somn, mana mamei care pe nasul si gura copilului, perna
se rastoarna peste sugar sau anumite pungi de plasitc sunt introduse din joaca pe cap. De
asemeni, tot accidentale sunt si sufocarile epilepticilor in timpul crizelor. Sufocarea ca asfixie se
intalneste mai ales in pruncucidere si infanticid. Se intalneste si o sufocare suicid.
In 1929, un batran era acuzat de uciderea sotiei. El si-a gasit sotia in pat, cu mainile legate
cu o sfoara. Fara semne de jaf in casa si cu usile de la exterior incuiate. Medicul legist constata
urme de sugrumare cu leziuni ale buzelor si fracturi dentare (urme de sufocare). Acalmia
batranului, dupa deces, l-a pus sub banuiala (legarea mainilor ar fi fost facuta postmortal pentru
disimulare). Cu ocazia unei alte infractiuni, autorul adevarat (altul si nu batranul) relateaza si
comiterea crimei de fata. In acest caz s-a emis si o opinie de moarte prin cord dar autopsia, ca un
adevarat filtru stiintific a clarificat cauza mortii.2

Asfixiile sexuale grupeaza o serie de violente in care scopul actului agresiv este
consumarea unui raport sexual sau a unui echivalent de raport sexual, iar asfixia constituie
efectul sau. Autorul agresiunii impiedica astfel, prin sufocare, ca victima sa apeleze la un ajutor,
fapt ce face ca uneori raportul sexual sa se consume post-mortem.
Examinarea locului faptei, a ambiantei cadavrului si cunoasterea unor elemente de istoric
sunt absolut necesare in vederea rezolvarii cazurilor. Practica medico-legala a demonstrat ca
sufocarea reprezinta una dintre cele mai grele expertize1, diagnosticul punandu-se adesea prin
excludere.
2.4. Obstruarea cailor respiratorii
Aceasta forma se datoreste patrunderii unor corpi straini care obstrueaza laringele sau, mai
rar, patrunderii lor in trahee sau la nivelul bifurcatiei bronhiilor. 2 Tot in aceasta forma se
incadreaza si obstruarea cailor respiratorii cu varsaturi aspirate sau sange aspirat (ebrietate,
coma).La nou-nascuti se introduc in gura diferite obiecte (carpe, pamant, hartie) in scop criminal.
Alteori moartea este accidentala prin corpii straini anclavati la diferitele nivele ale arborelui
respirator (asfixia prin aspiratie de faina). Se cunosc la chinezi, sinuciderile prin aspirarea brutala
a unui corp metalic de laringe. La adult, astfel de ocluzii se produc prin alimente nemasticate, de
obicei la cei in stare de ebrietate, sau prin voma.Asfixia prin bol alimentar,in stare de ebrietate se
produce sub influenta pierderii notiunii de volum cucal, fiind vorba in realitate de o disfunctie a
muschilor cricofaringieni, cu rol in deschiderea normala a gurii esofagului. Deglutitia are un
timp bucal (volunta) si altul faringian si esofagian. Alcoolul anesteziaza faringele cu pierderea
volumului bolului alimentar. Factorii favorizanti ai asfixiei cu bol alimentar sunt emotia,
afectiunile neurologice, senilitatea, la care tulburarile de deglutitie sunt favorizate de insuficienta
lubrefiere a bolului alimentar prin scaderea secretiilor bucale.
Ocluzia prin substante pulverulente, se produce accidental sau criminal 3, dupa marimea
lor, acesti corpi straini intalnindu-se chiar si in alveole si tasandu-se complet in caile respiratorii.
Nu rareori, obstruarea se realizeaza prin continutul gastric dupa voma la copii mici in somn, la
cei in stare de ebrietate ori agonie sau la traumatizati prin aspirarea sangelui.
Exista cazuri in care se produce moartea rapida chiar daca obstruarea este incompleta.
Experimental, la animal, s-a demonstrat ca moartea dupa introducerea unui corp strain in caile
respiratorii se produce mai tarziu la animalele anesteziate 4, la cele carora li s-a administrat
ganglioplegice sau li s-a cocainizat mucoasa laringiana.

Ca si in celelalte forme, leziunile de anoxie sunt mai mult sau mai putin intense, de la caz
la caz, in functie de mecanismul tanatogenerator predominant. Ca si in celelalte forme, leziunile
de anoxie sunt mai mult sau mai putin intense, in functie de mecanismul tanatogenerator
predominant.
Prezenta corpului strain este de cea mai mare insemnatate. Este necesara o deosebita
atentie in efectuarea necropsiei, pentru a nu deplasa corpul strain.El poate fi situat pe orificiul
superior al laringelui, in laringe, in lumenul traheei sau la nivelul bifurcatiei bronhiilor. Dupa
extragerea corpului strain se observa adesea leziuni iritative ale mucoase, pana la reactie
inflamatoare, in functie de perioada cat corpul strain a fost in contact cu laringele sau traheea. Se
pot constata leziuni traumatice ale mucoasei bucale, limbii sau chiar danturii (luxatii); prezenta
lor pledeaza pentru o introducere cu forta a corpului strain (crima).
Necropsia va constata un fragment de carne, paine, vegetale ce blocheaza glota (asfixie
fatala de origine alimentara) si mai rar substante pulverulente tasate pe caile respiratorii. La
copii, asemenea asfixii se pot realiza prin corpi straini diversi (monede, boabe de fasole,
bomboane), corpi straini de regula rotunzi, netezi mici si vascosi si uneori chiar prin casete,
interzise in unele tari pana la varsta de 8 ani, tot asa ca si pungile de plastic la discretia copiilor,
sau dormitul mamelor cu copii alaturi.1
In cazurile de obstructie prin aspirat se constata de-a lungul cailor respiratorii aspiratul, iar
plamanii sunt mariti ca volum. Microscopic se constata ca lumenul bronhiolelor si al unor
alveole este plin cu aspirat (resturi alimentare sau hematii). Trebuie remarcat ca prezenta unor
resturi alimentare sau a unor cantitati de sange in caile respiratorii ridica problema posibilitatii
patrunderii lor post mortem2 sau in timpul agoniei.
Pe corpul victimei se pot constata echimoze, escoriatii cu localizari variate: pe membre, in
jurul cavitatii bucale, pe buze, care au semnificatia unei lupte anterioare mortii.
Stabilirea formei asfixiei este problema medico-legala centrala si ea se face pe baza
evidentierii corpului strain sau a aspiratelor in caile respiratorii. Uneori aspiratia se insoteste de
stare de ebrietate, de unde deriva necesitatea cercetarii alcoolului, de o stare comatoasa, care
necesita stabilirea etiologiei comei (traumatica, toxica) sau chiar de electrocutare (gasirea marcii
electrice).
Examinarea atenta a cadavrului si evidentierea si a altor leziuni traumatice pe corp sau in
cavitatea bucala aduce, dupa sine, elemente pretioase, in vederea stabilirii circumstantelor mortii.

2.4. Inecarea (submersia)

Inecul este asfixia realizata prin ocluzia alveolelor si se produce in apa dulce sau sarata dar
si alte medii lichide (vin,petrol) sau semilichide (uleiuri, noroi). Pentru ca sa se produca inecarea
este suficient ca orificiile respiratorii sa se gaseasca intr-un mediu lichid, in care sa se efectueze
respiratia, chiar daca restul corpului nu se gaseste in acest mediu (persoane in stare de ebrietate
sau in crize epileptice care cad cu capul intr-o balta).
Din punct de vedere tanatogenetic, in inecare, la producerea mortii concura diu factori
principali: anoxia si trecerea apei din pulmon in vase. Apa patrunde in circulatie prin traversarea
peretelui alveolar, determinand dilutia sangelui si spargerea globulelor rosii.
Mentionam ca in cazul inecarii in apa sarata se realizeaza, dimpotriva, o hemoconcentratie
prin patrunderea apei din circulatie prin peretele alveolar in pulmoni.1
In inecare, moartea se mai poatze produce si in mod reflex, prin simplul contact al
tegumentelor sau al mucoasei laringotraheale cu apa rece.
Din observatii numeroase rezulta ca moartea se instaleaza aproximativ in 5-6 minute, fara
a se putea depasi 10 minute.
Din punct de vedere al simptomatologiei, in inecare constatam mai intai o faza
preasfixica ce dureaza 30 secunde-1 minut, si se caracterizeaza printr-o apnee voluntara care
reflexa; urmeaza, timp de 1 minut, o faza de dispnee inspiratorie, care este de fapt manifestarea
unui reflex de aparare la patrunderea lichidului in caile respiratorii. Apoi se instaleaza o faza
convulsiva, in care atat miscarile respiratorii cat si cele ale membrelor sunt convulsive, si dupa
o pauza respiratorie apar respiratiile terminale, caracterizate prin miscari ample, timp in care apa
patrunde in mare cantitate in pulmon.
Din punct de vedere anatomopatologic, leziunile constate se pot grupa in cateva categorii:
a) Leziuni datorite apei, care apar la orice cadavru scos din apa, indiferent de cauza mortii:
- aspectul de piele de gasca prin contractia muschilor firului de par, care survine la
contactul cu apa rece;
- modificari prin macerarea pielii, care apar la palme si plante, in functie de timpul cat
cadavrul a stat in apa, astfel: piele alba pe palme si plante la 3-6 ore; apoi dupa 3-5 zile apare
asa-zisa mana de spalatoreasa (incretirea pielii pe pulpele degetelor). Detasarea pielii in
lambouri are loc dupa 10-15 zile de la moarte, iar dupa 30 zile pielea mainii poate fi detasata in
intregime realizandu-se ceea ce s-a numit manusa mortii.

- detasarea fanerelor (par, unghii) are loc dupa 10 zile de la moarte, iar dupa 20 zile parul
cade manifest;
- depunerea de alge pe corpul cadavrului, care in cepe la 10-12 zie.
b) Leziuni produse de animale se caracterizeaza prin detasarea unor falange sau chiar a
unor membre, lipsa nasului, buzelor, a penisului, fara nici un infiltrat sanguin.
c) Leziuni de lovire de stanci, poduri sau elice de vapor. Acestea din urma au o forma
caracteristica curba sau sunt leziuni tangentiale al pielii. In cazurile in care elicea loveste un os se
produce o retezare a lui dupa o linie neteda si dreapta, datorita fortei mare de izbire.
Leziuni caracteristice de tarare apar la cadavrele din apele curgatoare, prin atingerea cu
extremitatile fundului albiei apei. La examenul cadavrului este important sa se tina seama si de
leziunile produse prin tentativele de respiratie artificiala.
De asemenea pot aparea leziuni corporale in urma sariturii in apa: leziuni ale coloanei
vertebrale sau luxatii, in cursul sariturii, si luxatii sau chiar leziuni organice manifeste, la
contactul cu suprafata apei.
d) Leziuni de inecare apar datorita patrunderii apei sau altui lichid in organism,
traducand deci caracterul vital al acestora:
- resorbtia apei inspirate duce la cresterea fluiditatii sangelui in cavitatile stangi ale inimii
si uneori la prezenta de lichid in cavitatile pleurale;
- ciuperca inecatilor este o cantitate de spuma alba, foarte densa, care apare la nivelul
orificiilor respiratorii externe, semanand cu o ciuperca. Ea se datoreste apei inspirate amestecate
foarte fin cu aer si cu mucus provenit din aparatorul respirator. Ciuperca inecatilor este evidenta
imediat dupa scoaterea cadavrului din apa, dar de multe ori ea se usuca pana la examinarea
cadavrului. Trebuie retinut ca o falsa ciuperca poate sa apara si la cadavrele aruncate in apa, la
care ea se produce sub influenta sub influenta presiunii pe care o prosuc gazele abdominale de
putrefactie asupra diafragmului;
- emfizemul pulmonar acut la inecati are unele elemente particulare. Plamanii umplu
cavitatile pleurale si acopera inima;
- petele Paltauf apar sub seroase, mai ales supleural; ele sun mari , de culoare albastruie si
cu marginile mai putin nete decat petele Tardieu. Se datoresc aceluiasi mecanism, dar existenta
sangelui diluat le imprima caracteristici proprii de forma, dimensiuni si coloratie;

- apa din tubul digestiv este de obicei in canitati apreciabile, situata mai ales in stomac si
duoden; este vorba de apa inghitita in timpul inecarii; la diagnostic contribuie si corpuri sau
substante continute in apa, care pot fi gasite in tractul digestiv;
- prezenta de nisip si alge in caile respiratorii este un semn de mica importanta deoarece
apare si la cadavrele aruncate in apa.
e) Leziuni de anoxie apar la majoritatea inecatilor si se manifesta ca si la alte forme de
asfixii mecanice;
f) Leziuni de putrefactie sunt caracteristice pentru inecare. Putrefactia incepe la cap (cap
de negru) si de aici se intinde la torace. De obicei, pe piept apar pete rosiatice.
Gazele de putrefactie scot cadavrul din apa dupa 3-4 zile, chiar daca este legat cu greutati
de sute de kilograme. Dupa scoaterea din apa, putrefactia are o evolutie extrem de rapida, mai
ales daca cadavrul este expus la soare. Daca, cadavrul sta timp mai indelungat in apa (peste2-3
luni) incepe sa se dezvolte adipoceara.
Expertiza medico-legala in inecare va trebui sa precizeze cauza mortii pe baza examenelor
anatomopatologice de laborator.1 Trebuie avuta in vedere posibilitatea unei morti subite in apa,
caz in care lipsesc semnele de inecare si anoxie anoxica, existand in schimb modificari
tanatogeneratoare la nivelul aparatului cardiovascular.
Expertiza va trebui sa stabileasca daca nu a fost vorba de aruncarea in apa a unui cadavru.
In general, stabilirea caracterului vital al leziunilor traumatice pe care le prezinta cadavrul celui
inecat vor constitui o preocupare importanta. Are importanta si sediul leziunilor, fiindca cele
post-mortem sunt situate de obicei pe frunte, barbie sau nas.
C.V. a fost gasit in apa in stare de putrefactie avansata, cu detasarea epidermului in
totalitate de pe corp, intr-un lac de acumulare al unui rau pe munte. Explorarile complementare
ale cadavrului au relevat o alcoolemie de 1,25g/l, infiltrate hemoragice microscopice in tesuturile
cervicale, edem pulmonar si prezenta a multiple diatomee cocncordante cu cele din apa lacului.
Intre timp, ancheta stabileste ca C.V. a fost victima unei agresiuni prin surprindere intr-un act de
adulter si strangulat de catre cei doi soti prin intermediul unei franghii. Cum faptul s-a petrecut
ziua, cadavrul a fost abandonat pana noaptea urmatoare sub pat cand, considerat fiind mort, a
fost aruncat in apa. In realitate, victima se afla in
coma depasita, cunoscute fiind asfixiile mecanice astfel astfel de come ce au durat pana la
36 ore.1

In cazul aruncarii unui cadavru in apa, va trebui identificata cauza mortii. De obicei,
pentru sinucidere pledeaza tentativele anterioare, varsta inaintata, absenta leziunilor corporale,
obiectele grele legate de corp, scrisorile explicative.
Pentru accident pledeaza existenta unei alcoolemii mari. In sfarsit, suspecte de crima sunt
cazurile in care gasim asociate leziuni de sugrumare sau strangulare, diferite plagi, maini si
picioare legate, urme de lupta sau calus in gura.
3.

Omorul savarsit prin impuscare

Armele de foc realizeaza agresiuni de la distanta, fiind o violenta inventata de om prin

excelenta2 si prin aceasta ridicand probleme medico-legale particulare.
Cercetarile privind armele de foc si conditiile in care s-a produs impuscarea apartin
deopotriva criminalisticii si medicinei legale. 3 La baza lor stau metodele stiintifice si tehnice,
precum si principiile identificarii urmelor in criminalistica. Sunt analizate metodic munitiile,
pulberile, tuburile arse, proiectilele trase, orificiile de patrundere si iesire si toate urmele si
fenomenele legate de intrebuintarea unei arme de foc, intr-un eveniment criminal, cu scopul de a
identifica: arma crimei, conditiile in care s-a tras cu aceasta arma, timpul cand s-a tras si
persoana celui care a tras.
Au fost propuse numeroase clasificari ale armelor de foc 4: dupa lungimea tevii, utilizarea
acestora in armata, calibru. Mentionam ca exista unele arme cu teava ghintuita (majoritatea
armelor moderne), altele cu teava neghintuita. Traiectoria, precizia si viteza glontului vor fi
direct proportionale cu lungimea tevii, iar ghinturile (in numar de 4-7), imprimand glontului o
miscare de rotatie (helicoidala) contribuie si ele la aceste calitati.
Cu toate ca exista modele extrem de diferite de arme de foc, elementul important il
reprezinta glontul, care de fapt este constituit din urmatoarele parti componente:
- glontul propriu-zis care are forma cilindrica terminandu-se intr-o ogiva si care este
constituit din plumb si imbracat intr-o camasa din metal rezistent;
- un cartus in care este fixata baza glontului si care este incarcat cu praful de pusca;
- o capsa situata la fundul glontului care contine fulminat de mercur, substanta chimica ce
se aprinde la percutie.
In privinta prafului de pusca de cartus, mentionam ca in cazul armelor de model vechi,
acesta este constituit in proportie de 70% din salpetru si 30% din sulf si carbune, astfel incat in

momentul aprinderii arderea acestui amestec se insoteste de flacara si fum, mult zgomot, aceasta
ardere fiind incompleta.
Armele moderne folosesc ca incarcatura de cartus pulberea fara fum, care este un amestec
de piroxilina si nitroglicerina. In afara gloantelor obisnuite exista arme care folosesc gloante de
tip special cum ar fi cele blindate, incendiare, dum-dum sau care folosesc alice. Descarcarea
armei se face in modul urmator: percutorul loveste capsa care determina o scanteie ce aprinde
pulberea din cartus; aceasta, luand foc, dezvolta gaze a caror putere impinge glontul prin teava
armei in afara, cu forta. Am aratat ca aceasta forta este mai mare la armele moderne, la cele cu
teava lunga si la cele prevazute cu ghinturi. Linia de zbor a proiectilului, in forma de aer, se
numeste traiectorie. Atunci cand glontul intalneste in cale un obiect, in funtie de natura acestuia
si de unghiul sub care il loveste, glontul il poate traversa, ramane in el sau poate sa ricoseze.
Capacitatea de penetrare a glontului este determinata in primul rand de asa-numita fortavie a acestuia. Forta vie se calculeaza dupa formula E=mv 2/2 1, adica ea este egala cu jumatatea
produsului dintre masa si patratul vitezei.
Iesind din teava, glontul isi mareste viteza datorita fortei gazelor pe o distanta de 1-10 m,
in functie in primul rand de lungimea tevii; apoi viteza scade treptat datorita rezistentei opuse de
aer si de actiunea gravitatiei. Daca mediul este mai dens (apa, corp uman), viteza va scadea mai
repede. Trecand prin corp, glontul isi pierde o parte insemnata din energie, dupa tesuturile prin
care trece, astfel incat el poate sa ramana in corp.
In general, asupra corpului uman glontul are 4 actiuni:
- de penetrare, formand un orificiu de intrare rotund sau ovalar cu pierdere de substanta;
- de infundare atunci cand forta vie este mica (la sarsitul traiectoriei), glontul despica
numai tesuturile ca o pana, formand un orificiu de intrare in forma de fanta, corespunzator
directiei fibrelor elastice din piele;
- contuziva forta vie este foarte mica, glontul poate actiona ca un obiect tare, bont,
neproducand orificiu de intrare, ci doar echimoza sau excoriatie;
- de rupere are loc atunci cand tragerea se face de aproape, glontul avand o forta vie
foarte mare.
Studiul orificiului de intrare
In general, orificiul de intrare este mai mic decat calibrul glontului datorita faptului ca
pielea se retracta. Totusi, acest orificiu poate fi egal ca dimensiune cu calibrul glontului cand

pielea este situata pe os, cum se intampla la craniu, unde pielea se infunda putin. Orificiul de
intrare este mai mare decat calibrul glontului in tragerile de aproape sau cu teava lipita. In
tragerile de departe orificiul de intrare este rotund; el poate fi oval atunci cand glontul nu
patrunde perpendicular, ci sub un unghi oarecare, sau datorita elasticitatii pielii.
La nivelul orificiului de intrare a glontului se observa o serie de modificari 1 care apar in
mod constant, indiferent de distanta de la care s-a tras si se datoreaza factorilor primari. Ele sunt:
1) Gulerasul de excoriatie, care este o mica lipsa de substanta la nivelul buzei orificiului
de intrare. Explicatia producerii acestei excoriatii este urmatoarea: corionul fiind mai elastic
decat epidermul, acesta se rupe inaintea corionului si se detaseaza in jurul plagii, pe o distanta de
1-2mm de marginile orificiului; la cadavru fiind vorba de o lipsa de substanta, aceasta se
pergamenteaza.
2) Gulerasul de stergere (manjire) se datoreaza, stergerii glontului de marginile orificiului,
determinand incarcarea acestor margini cu particule de pulbere nearse, unsoare, fum, elemente ce
se gasesc pe camasa glontului.
3) Inelul de metalizare se datoreaza stergerii glontului de marginile orificiului de intrare,
aici depunandu-se mici particule metalice antrenate de glont in urma frecarii acestuia pe teava.
Atunci cand distanta de la care s-a tras este mai mica de 60cm - 1m (dupa tipul de arma),
in jurul orificiului de intrare apar, pe langa modificarile amintite, o serie de modificari
noi, datorate factorilor suplimentari sau secundari, care sunt1:
1. Tatuajul se datoreste depunerii pe piele in jurul orificiului de intrare a pulberilor
nearse ce determina o serie de incrustatii negricioase dispuse pe o suprafata cu atat mai mare cu
cat gura tevii este mai departe de corp.
2. Mansonul de fum se datoreste funinginei.
3. Arsurile se datoresc actiunii flacarii.
4. Aspectul neregulat, zdrentuit al marginilor orificiului de intrare, care este urmarea
actiunii gazelor.
Aceste 4 modificari apar numai in tragerile de aaproape si ele variaza ca intensitate dupa
tipul de arma: astfel, la armele vechi actiunea lor se manifesta pana la o distanta de 1,5cm,
actiunea flacarii, a fumului si a pulberilor nearse fiind mai putin intensa. In schimb, la armele
moderne, actiunea acestor factori suplimentari se manifesta de la o distanta mai mica (cca 60cm),
iar actiunea gazelor este mai puternica.

Studiul canalului are importanta in primul rand, in aprecierea directiei de tragere.

Canalul este, in general, drept, insa el poate prezenta devieri in raport cu tesutul prin care trece.El
poate prezenta aspectul unei linii franate sau in zig-zag, daca proiectilul intalneste in cale
rezistenta osoasa; de asemenea, canalul poate fi frant in cazul in care traseul trece la nivelul unor
organe ce se pot deplasa.
O alta varietate de canal este cel in seton: Aceasta se intampla cand glontul animat de o
forta mica vie loveste pielea la nivelul unui plan dur osos imediat subiacent, cum este la craniu.
In canal, care nu este recomandabil a fi sondat pentru a nu crea cai false, ci trebuie disecat
strat cu strat, vom putea gasi in afara de sange, fragmente de organe distruse, eschile osoase cand
sunt lezate oasele, corpi straini, in special imbracaminte. In cazul unor plagi oarbe, la fundul
canalului vom intalni proiectilul.
Studiul orificiului de iesire
Trecand prin corp, glontul isi pierde o parte insemnata din energie, astfel ca la iesire el
actioneaza ca o pana asupra pielii, desfacand-o in laturi sub forma de fanta. De aceea, la nivelul
orificiului de iesire nu intalnim pierdere de substanta, asa incat acesta nu va prezenta la cadavru
pergamentare a marginilor.
Dimensiunile orificiului de iesire pot fi mai mici decat cele ale glontului in cazul retractiei
pielii, sau pot fi egale cu aceasta. Pentru ca orificiul de intrare sa fie egal cu orificiul de iesire,
proiectilul trebuie sa treaca prin corp cu mare viteza, sa fie animat de o miscare helicoidala
accentuata, sa strabata materii de aceeasi densitate si sa nu se deformeze pe traiectorie dupa
patrundere.
Pentru ca orificiul de intrare sa fie mai mare decat cel de iesire, trebuie ca proiectilul sa
intre oblic si sa iasa perependicular, sa antreneze la intrare un corp strain pe care apoi sa-l
abandoneze in canal si asupra orificiului de intrare sa actioneze si gazele.
Pentru ca orificiul de intrare sa fie mai mic decat orificiul de iesire, trebuie ca proiectilul o
data intrat sa se deformeze pe traiectorie marindu-si volumul, sau sa intre perpendicular si sa iasa
oblic; in sfarsit, acest aspect mai apare atunci cand priectilul antreneaza la iesire eschile osoase.
I.V. a fost gasit impuscat intr-o vie. Pe fata anterioara a hemitoracelui se gasesc multiple
orificii de impuscare la distanta de 2-4cm unul de altul. S-a conchis la moarte prin femoragie
interna consecutiv perforarii aortei si pulmonilor prin impuscare cu arma de vanatoare. In
ancheta, paznicul relata ca in timp ce victima a fost surprinsa la furat si somata, ar fi tentat sa-l

loveasca, motiv pentru care a ripostat, in legitima aparare. Gradul de dispersare a alicelor pe corp
insa aratau impuscarea de la 20m, infirmand teza legitimei aparari.1
Cautarea urmelor materiale balistice si criminalistice se face in fucntie de examenul
minutios efectuat asupra pozitiei victimei, asupra modului cum a fost impuscata, avand in vedere
distanta de la care s-a putut trage, tipul de arma si munitiile intrebuintate. Corpul victimei va
trebui examinat in pozitia in care se gaseste. Pozitia victimei si toate aceste constatari trebuie
fixate in schite si intr-o serie de fotografii de orientare si metrice, inainte de deplasarea
cadavrului. Daca arma se gaseste in mana victimei sau in apropierea ei,se va fixa, de
asemenea,intr-o fotografie metrica situatia armei. Cu aceasta ocazie, nu se va neglija niciodata
verificarea cu lupa a locului unde se afla plasata arma si a zonei inconjuratoare, spre a stabili
daca arma a fost asezata in acel loc, daca a cazut acolo sau daca a fost trantita puternic
cunoscand ca in acest ultim caz pot ramane pe arma urme caracteristice si, de asemenea, semne
caracteristice la locul de cadere al armei.Numai dupa ce s-au facut toate aceste fixari, se poate
trece la ridicarea armei si la intoarcerea cadavrului. Examinarea armei este o problema de
laborator criminalistic, iar ridicarea si transportul ei, una din preocuparile careia trebuie sa i
se acorde cea mai mare atentie de catre organele de cercetare penala. Examinarea armei nu se
poate face in perfecte conditii la locul faptei, fiindca un asemenea examen cere mijloace si
tehnici pe care nu le poate pune la dispozitie decat laboratorul criminalistic. La locul faptei nu se
poate face decat un examen sumar al armei, vizand cautarea urmelor papilare digitale sau
palmare, a urmelor de sange sau al altor urme ce s-ar afla pe suprafata armei. Dupa ce s-a fixat
prin fotografie metrica pozitia cadavrului si a armei si dupa ce s-a ridicat arma in vederea
examenului de laborator, cadavrul se poate intoarce. De indata ce cadavrul a fost intors sau
miscat, se va proceda la fixarea printr-o fotografie metrica a situatiei scurgerilor de sange de sub
cadavru si a raportului acestora cu petele de sange aflate pe imbracaminte. Dupa ce s-au facut
aceste fixari, se poate trece la examenul amanuntit al imbracamintei si pe aceasta parte. O data
efectuate aceste operatii, se poate trece la deschiderea imbracamintei sau, eventual, la taierea ei
spre a se determina aspectul orificiilor produse de proiectil. Orificiile din imbracaminte si zonele
lor inconjuratoare vor fi examinate cu mare atentie cu o lupa puternica; se va descrie aspectul lor
mai inainte de orice miscare si, eventual, se va proceda la fotografierea lor chiar la fata locului.
Aceste orificii trebuie in mod special conservate, ferite de frecare si umezeala, pentru a putea
constitui si obiectul altor examene de laborator.

Leziuni produse de arme speciale

Prin particularitatile lor, armele de vanatoare obliga la o semnalare medico-legala aparte1.
Aspectu orificiului de intrare in cazul armelor de vanatoare prezinta deosebiri de aspect in raport
cu distanta de la care a avut loc tragerea. Astfel, alicele folosite in cazul urmelor de vanatoare,
indiferent de dimensiunea acestora vor intra inmanuncheat, formand un singur orificiu de intrare
in cazul tragerilor de foarte aproape (pana la 50cm).Intre 50cm si 2m incepe dispersia (orificiu
mare central si cateva orificii mici satelit). Dupa 2m, se produce o dispersie totala. La 50m
distanta de tragere, alicele se disperseaza pe o suprafata de 1mp. La 300m (limita maxima de
bataie a acestor arme), dispersia este maxima. Marginile acestui orificiu, in acest caz, vor fi
neregulate, anfractuoase, cu pierderi de substanta. Pe masura ce distanta de la care s-a tras creste,
vom constata, dispuse pe o suprafata cu atat mai mare cu cat distanta de la care s-a tras este mai
mare, numeroase orificii mai mici, reprezentand locurile de intrare individuala a alicelor.Dupa
zona de raspandire a acestor orificii pe piele se poate deduce, cu oarecare aproximatie, distanta
pana la gura tevii, deoarece traicetul alicelor in spatiu, de la gura tevii la piele, formeaza un
trunchi de con cu baza mare situata pe piele. In cazul tragerilor de foarte aproape cu arme de
vanatoare, la nivelul orificiului de intrare se poate intalni bura.
Cateva alice incrustate intr-un os restant al bazinului au permis astfel a stabili varsta, sexul
victimei, suferintele sale anterioare, realitatea impuscarii cu o arma de vanatoare, distanta de
impuscare, data decesului, caracterul vital al leziunii si cauza mortii, oferind elemente
peremptorii anchetei in sprijinul unei morti accidentale prin impuscare cu o arma de vanatoare.
In ceea ce priveste armele cu teava retezata, acestea se caracterizeaza din punct de vedere
medico-legal prin producerea unui orificiu de intrare cu aspect rupt, dilacerat, datorita,pe de o
parte, actiunii gazelor, si pe de alta parte faptului ca foarte adesea, in aceste cazuri, glontul nu
patrunde perpendicular, ci oblic.
Leziunile produse prin grenade, mine sau focoasele lor, realizeaza rani foarte polimorfe,
multiple, de marimi variabile, cu depozite de fum si tatuaj abundente, ce se constata de la
distante de explozie de 1-2m. Unele din aceste explozii produc efecte de suflu, corpul incercand
a atenua unde de soc, dar, presiunea fiind inegala, se produc leziuni diferite, de tipul eclatarilor
viscerale, rupturilor de timpan, comotiilor labirintice. Exploziile sub apa vor produce leziunile
intestinale mai frecvente ca in suflul de aer (cand, dimpotriva leziunile pulmonare sunt mai
intense), datorita intrarii aerului sub presiune prin anus.

Expertiza medico-legala a leziunilor produse prin arme de foc.

Medicul legist are de rezolvat in cadrul acestor expertize o serie de probleme, si anume:
1.

daca este sau nu vorba de o leziune produsa prin arme de foc;

2.

numarul impuscaturilor;

3.

care este orificiul (orificiile) de intrare si de iesire;

4.

care este directia din care s-a tras;

5.

tipul de arma;

6.

daca poate fi vorba de autoampuscare.

Pentru rezolvarea acestor probleme expertiza medico-legala trebuie inceputa printr-un

examen metodic la locul faptei. Aici vor fi cercetate toate urmele balistice ale impuscaturii:
proiectile si cartuse gasite, urme de ricosaj.
Pentru aprecierea directiei din care s-a tras, este o deosebita importanta pozitia in care a fost
gasita victima. Vor fi efectuate fotografii ale locului faptei, fixand in imagine pozitia in care a
fost gasita victima, locul unde se gaseste arma. Pentru diagnosticul unei plagi produse prin arma
de foc pledeaza in mod cert prezenta factorilor suplimentari ai orificiului de intrare, prezenta in
corp a glontului (gloantelor) sau alicelor, gasirea unui canal frant sau multiplu si un singur
orificiu de intrare, prezenta unui orificiu mic si distrugeri mari de organe interne.
In ceea ce priveste cazurile de autoampuscare, au fost descrise in mod clasic prezenta unor
ciupituri la nivelul spatiului dintre police si aratator la mana dreapta (in cazul in care individul
este dreptaci) si care se datoreaza reculului percutorului. Trebuie inteles faptul ca numai anumite
regiuni ale corpului pot fi abordate in cazul autoampuscarii. Uneori orificiul de intrare este mai
greu de gasit atunci cand el este mascat de anumite plici naturale ale pielii, cum ar fi cazul
impuscarii sub san la femei, sau cand tragerea s-a facut in gura sau chiar in anus.
Expertiza medico-legala va trebui sa aiba in vedere si un examen minutios al hainelor
victimei, la nivelul carora putem gasi, in dreptul orificiilor de intrare, factori suplimentari; de
asemenea, in cazul unor indoituri ale hainelor, acestea pot prezenta mai multe orificii,
reprezentand de fapt locul de intrare in corp a proiectilului.
In locuinta lui N.I. s-a produs o cearta urmata de cateva impuscaturi. La fata locului se
constata la cadavrul sotului prezenta a 5 orificii de impuscare, cu factori secundari in jur (doua
parasternale drepte de 8mm cu fum pe o zona de 2cm in jur si la distanta de 1cm intre ele si alte
trei orificii in bratul si umarul drept, cu caracteristici morfologice similare), iar al sotiei cu un

singur orificiu de intrare, parasternal, fara factori secundari in jur. Autopsia si comisia de avizare
a conchis ca in primul rand a fost impuscata sotia, urmata de sinuciderea sotului cu patrunderea
concomitenta a 5 gloante dintr-o arma automata in corp, fie datorita declansarii automate a
armei, fie spasmului degetului pe tragaci.1
4.

Omorul savarsit prin otravire

Toxicologia si-a capatat denumirea de la grecescul toxicon cu care se inveninau sagetile

in scop de vanatoare in vechime. Cuvantul otrava deriva de la cuvantul slavon otraviti care
inseamna a se amari.2
Uciderea prin otravire sau intoxicare acuta,cunoscuta si sub denumirea de moarte
violenta

prin

agenti

chimici, este

relativ

rar

intalnita

in

specialitate sub forma de omucidere, fiind frecvent consecinta unor accidente,

practica
in

de
care

ponderea o detin accidentele de munca si cele casnice.1

Investigarea mortii prin otravire va avea drept obiect stabilirea faptului daca decesul s-a
datorat sau nu intoxicarii acute, tipului de substanta toxica si cantitatii care a patruns in organism.
De asemenea, trebuie stabilite data intoxicarii, forma de procurare si persoanele care au favorizat
obtinerea acesteia.
Fata de aceste probleme, este necesar ca in cercetarea la fata locului, in examinarea
cadavrului, sa se procedeze la cautarea atenta si la ridicarea urmelor biologice, indeosebi a celor
de voma, a continutului unor vase si recipiente in care s-ar fi putut afla toxicul.
Dupa cum se mentioneaza in literatura de specialitate, o clasificarea riguroasa a
substantelor toxice si, de aici, a simptomelor clinice, este dificil de facut, ele apartinand
domeniului toxicologiei medico-legale.2 De exemplu, intoxicatiile acute pot fi provocate de
substante caustice (acid sulfuric sau vitriol, acid azotic, clorhidric, soda caustica), arsenic,
mercur, plumb, oxid si bioxid de carbon, cianurile, alcool etilic, metilic, strinina, morfina,
barbiturice, pesticide.De asemenea, sunt intalnite si intoxicatii acute de natura alimentara.
Substantele toxice produc reactii si leziuni specifice naturii lor, ca si dovezi in care au fost
introduse in organism, decesul intervenind la un interval mai mare sau mai mic de timp, uneori
acesta putand sa se intinda pe o periada lunga, cum este cazul intoxicatiilor cronice profesionale.
Examinarea locului si a imprejurarilor in care s-a produs intoxicatia se va face cat mai
amanuntit. Accidentele toxice pot proveni din mediul casnic (alimentare, medicamentoase, cu

substante de curatire si menaj), din mediul agricol (toata gama de pesticide), din mediul
industrial (diversi produsi metalici, solventi organici, derivati gazosi).
Se va nota posibilitatea prezentei unei atmosfere toxice si originea ei. Corpurile delicte vor
fi examinate cu atentie si apoi trimise, ambalate si sigilate, pentru examen toxicologic. Ele pot fi
reprezentate de produse de varsaturi, diverse substante sau resturi de toxic, recipientele din care
victima a putut ingera toxicul, cu sau fara rest aparent de substanta.Chiar un ciob de vas sau
raclatul unor stropituri suspecte de pe un perete permit de multe ori sa se identifice toxicul in
cauza. Corpurile delicte se pot gasi la distanta de victima, ascunse in sobe, dulapuri sau aruncate
in afara cladirii.
Orice material prelevat pentru analiza (organe, lichida) se va introduce in vase de sticla,
bine spalate numai cu apa curata.
Dintre materialele trimise la analiza trebuie insistat asupra urinii caci ea contine
majoritatea toxicelor si sub forma cea mai usor de izolat si caracterizat. 1 Intreaga cantitate de
urina gasita in vezica va fi recoltata intr-o sticla cu dop de pluta.
Sangele va fi recoltat din sinusurile durei mater sau din inima si vasele mari, si nu din
cavitatea toracica unde vine in contact cu diferite serozitati sau cu substante difuzate post
mortem. Se va trimite cea mai mare cantitate posibila. Recoltarea sangelui, in special pentru
cercetarea alcoolului, se va face cu deosebita atentie, avand grija sa nu se introduca urme de
alcool (prin seringa sau flacon), ceea ce ar cauza erori grave. Flaconul de sange trebuie sa fie
umplut cat mai complet si bine astupat, pentru a evita pierderea unor toxici volatili.
Pentru o cercetare mai ampla si dificila se recomanda ca fiecare organ sa fie pus in borcan
separat.
Pentru o analiza toxicologica completa se vor recolta minimum 2kg organe. Ca organe se
vor trimite: un rinichi, un sfert de ficat, o jumatate de creier, 1m intestin, 5-600 g plamani si
inima.
Se vor ambala separat resturile alimentare, produsele de varsatura, lichidele gasite la fata
locului si alte corpuri delicte.
Daca este vorba de o dezgropare se vor trimite pe langa organe probe din obiectele din
sicriu si din imbracaminte, precum si pamant, cate 1kg, recoltat separat de deasupra si dedesubtul
sicriului.

Ancheta va preciza profesia victimei, in acest fel putandu-se delimita sfera toxicelor. De
asemenea va informa asupra comportarii si obiceiurilor intoxicatului, precum si a datei si
imprejurarilor in care a fost vazut ultima data; importante sunt aspectele care pot duce la
prezumtia unei sinucideri prin otravire (tentative precedente, declaratii) sau unei crime (diferite
conflicte).2
Toate aceste informatii, stranse cu discernamant, alaturi de piesele si materialele culese din
jurul victimei si examinate fara intarziere au o mare valoare orientativa pentru cercetarile
ulterioare si, in unele situatii ajuta la rezolvarea rapida a cazului. Lipsa lor ingreuneaza si
prelungeste
cercetarile ulterioare si poate fi una din cauzele care lasa o expertiza

intotdeuna
incompleta

sau

neconcludenta.
V.I. ingero 20ml HCL si in stare de soc decedeaza- Mucoasa bucala apare alba la
necropsie cu multiple zone de necroza superficiale; la fel esofagul. Stomacul cu mucoasa
transformata intr-o masa necrotica de culoare neagra cu sfacelarea peretilor care pe marea
curbura releva o perforatie cu patrunderea continutului in cavitatea peritoneala. Duodenul
prezinta de asemeni leziuni de necroza de culoare negricioasa. Moartea prin intoxicatie cu HCL e
confirmata si toxicologic.1
Numai in cazul intoxicatiilor la examenul extern al cadavrului se va pune un accent
deosebit pe cercetarea tegumentelor si mucoaselor, a pupilelor si a situatiei rigiditatii cadaverice,
acestea putand sa prezinte modificari caracteristice sau chiar patognomonice pentru anumite
toxice. La examenul intern, modificari semnificative pot fi gasite in special la nivelul creierului
(de exemplu, miros caracteristic in cazul unor toxice volatile), in tubul digestiv (peretele si
continutul diverselor segmente), precum si in ficat, rinichi, inima, plamani si cai aeriene.
T.N. ingera 200ml formol dupa care acuza dureri epigastrice, agitatie si tremuraturi,
decedand in scurt timp. Stomacul are un aspect dur, fixat, cu miros de formol. Examenul
toxicologic evidentiaza formolul in sangele si urina victimei in proportie de 1,75mg aldehida
formica.
P alta bolnava isi injecteaza in muschii coapse o cantitate de formpl decedand cu
fenomene de acidoza si necroza locala aseptica.2

In timpul iernii sunt frecvente intoxicatiile cu oxid de carbon provenit din sobe defecte sau
focuri improvizate, fara instalatie de degajare a fumului si gazelor de ardere; chiar fara defect de
tiraj, sobele de metal incalzite la rosu degaja oxid de carbon in camera.
O persoana poate veni in contact voluntar sau accidental cu zeci de mii de toxice ce pot
exista in jurul sau. Nu toate aceste toxice pot fi trecute in revista, nici chiar rezumativ. Principiile
generale expuse guverneaza insa cercetarea oricarui toxic incriminat, iar toxicologii poseda
metode specifice de identificare pentru fiecare substanta in parte, ceea ce, printr-o stransa
conclucare, ceeaza sanse de diagnostic chiar si in cele mai dificile situatii, asa cum ar fi toxicele
puse in organe sau in probe dupa moarte, toxicele date in perioada agonala, toxicele incorporate
in alcool, alimente, sau in cazul intoxicatiilor solitare in care nu se stie daca ingerarea toxicului sa facut din eroare sau a fost administrat in mod intentionat.