Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prin arme albe se inteleg obiectele mecanice cu lama stralucitoare (de unde le vine si
numele) si care ar putea fi clasificate, dupa modul lor de reflectare in plaga, in mai multe
categorii1:
a) Leziuni produse de obiecte taioase (arme albe propriu-zise) pot fi situate in orice
regiune a corpului, lungimea lor fiind in functie de distanta parcursa de lama obiectului pe
suprafata corpului victimei. Marginile plagii sunt netede, avand un aspect liniar, semicircular sau
in unghiuri. Adancimea ranii depinde de rezistenta tesutului si de forta loviturii.
Lungimea plagilor taiate variaza nu atat in functie de marginea lamei taioase, cat mai ales
de modul in care s-a produs ranirea (prin presiunea armei pe piele sau prin alunecarea acesteia si,
in acest caz, in functie de amplitudinea alunecarii).
Gravitatea plagilor taiate variaza in raport cu forta care actioneaza, gradul de ascutire a
marginii taioase, cu rezistenta tesuturilor si in special cu leziunile produse.
Profunzimea plagii taiate este conditionata de gradul de ascutire a lamei, forta cu care se
face incizia,inclinatia armei fata de tegumente, ca si de rezistenta tesuturilor sectionate.
Moartea prin plagi taiate poate surveni prin hemoragie masiva, prin embolie gazoasa (in
sectionarile vaselor mari ale gatului), prin asfixie in cazul sectionarii traheei sau prin complicatii
infectioase.
La locul faptei, urmele de sange specifice omorului savarsit cu obiecte taioase apar fie
imprastiate (improscate) in cazul plagilor arteriale, fie sub forma de balta in cazul plagilor
venoase.
O mentiune speciala necesita plagile arterelor radiale care se intalnesc in sinucideri, caderi
in cioburi de sticla sau ca leziuni de aparare in diferite alte agresiuni. Ranile constatate la
victima, pe regiunile palmare, sunt caracteristice plagilor de aparare ofensiva (tentativa de a
prinde cutitul agresorului in maini) dupa cum, cele constatate in regiunea dorsala a mainii, sunt
caracteristice ranilor de aparare defensiva(acoperirea fetei cu mainile).1
C.L. este gasit pe marginea unei sosele cu multiple escoriatii ale capului, echimoze si plagi
contuze ale buzelor, plagi taiate ale fetei in numar de 13 raspandite pe buze, barbie, fata
anterioara a gatului. In regiunea gatului se noteaza trei plagi mortale interesand vase mari
(carotidele si jugulara).Pe antebrate, d 919i88j arele de sange au o orientare inspre pumnul
mainii.Pe baza acestor date, comisia a pledat pentru moartea violenta si pentru sinucidere,
deoarece: - taieturile hainelor nu coincid cu cele ale tegumentelor fapt ce pledeaza pentru o lupta
in timpul careia camasa a fost ridicata inspre gat; -leziunile contuze ale fetii pledeaza pentru
lovirea cu un obiect contondent si nu pentru cadere, deoarece respecta partile proeminente si in
deosebi nasul; localizarea plagilor taiate ale fetei pledeaza pentru lovirea activa; existenta a trei
plagi vasculare grave si letale nu pot sustine teza sinuciderii, deoarece, o atare succesiune este rar
intalnita datorita gravitatii hemoragiei din aceste vase; - in caz de sinucidere, directia darelor de
sange pe antebrate ar fi trebuit sa fie inspre coate si nu inspre pumn.2
b) Leziunile produse de obiecte intepatoare sau intepator-taioase (cutit cu varf ascutit,
baioneta, foarfeci, ace) care au forma geometrica (cilindrica, triunghiulara, hexagonala)
pastreaza relativ fidel forma lor pe tegumente si produc de regula leziuni penetrante in
organism. Obiectele intepator-taioase ce actioneaza oblic fac ca lungimea plagii sa depinda de
gradul acestei inclinatii iar cand obiectele sunt miscate in tesuturi fac ca lungimea plagii sa
depinda de gradul acestor deplasari. Lungimea plagii se raporteza la gradul de inclinatie dintre
lama obiectului si suprafata penetranta, practic aflandu-se in fata unei actiuni concomitente de
perforare si taiere.
Pe cadavru, este necesar sa se precizeze caracterul vital sau postmortal al plagilor, tinanduse seama si de faptul ca forma ranilor produse dupa moarte nu difera de cele produse in timpul
vietii.
Pozitia
victimei
si
agresorului
este
greu
de
stabilit.
Se
va
fiecare lama actioneaza in cate o directie, iar plaga rezultata capata aspectul stelat cu 3 sau 4
raze, datorita retractiei tesuturilor. In cazul patrunderii oblice a unui astfel de instrument, razele
plagii formate sunt inegale.1
Doi elevi in timp ce se jucau s-au strans in brate, si deoarece curatau cartofi, unul avea un
cutit in mana, in care a fot impins prin joaca producandu-se leziune mortala fara voia lor. La
cadavru se constata o plaga intepat-taiata a hemitoracelui stang, cu perforarea aortei.
Comisia a precizat ca leziunea s-a putut produce numai in doua circumstante: fie prin
lovire activa, fie prin impingerea victimei de catre agresor inspre cutitul fixat in perete, prin
mainile agresorului. Ancheta a confirmat aceasta versiune.2
c) Leziunile produse de obiecte despicatoare (topoare, barda, sapa) se prezinta ca plagi
taiate sau zdrobite,daca lama nu este ascutita.Produc leziuni despicate cu caractere de rani taiate
la exterior, cu margini netede, liniare,iar pe margine, atunci cand lama obiectului vulnerant nu
este suficient de ascutita, se produc mici contuzii si rani zdrobite. Lungimea ranii despicate
depinde de lungimea lamei obiectului si de unghiul de inclinare. In majoritatea cazurilor,
leziunile sunt produse la nivelul capului.Plagile despicate se pot complica, mai frecvent,cu
emboli gazoase,grasoase sau cu infectii variate. Sub aspectul formei medico-legale a
mortii,majoritatea plagilor despicate sunt omucideri si rareori sinucideri.
Gravitatea plagilor despicate este in funtie de profunzimea lor, de posibilitatile de lezare a
unor organe interne, in special a creierului, si de producerea hemoragiei si infectiei.3
Identificarea armelor albe este relativa,determinarea caracteristicilor de grup ale
obiectului vulnerant realizandu-se dupa lungimea si adancimea plagii, care, insa, nu concorda
totdeauna cu lungimea lamei.
Leziunile provocate prin penetrarea oaselor late permit stabilirea cu multa precizie a
latimii lamei obiectului vulnerant.
Identificarea obiectelor despicatoare, pe baza urmelor lasate in calota craniana, unde sunt
intalnite cel mai frecvent, era considerat imposibila din cauza structuri spongioase a osului care
nu permite retinerea caracteristicilor profilului lamei. Cu toate acestea, in practica de
specialitate s-au intalnit cazuri de identificare a unei secure pe baza microstriatiilor formate pe
oasele calotei craniene. Astfel: in cazul unui omor, la examinarea cadavrului au fost descoperite
multiple taieturi de secure, dintre care trei plagi penetrante, in regiunea parietala si temporala
dreapta. Initial, pentru pentru identificarea agentului vulnerant, nu au fost luate in considerare
aceste urme, cercetarile fiind orientate spre deosebirea altor categorii de urme sau probe
materiale. Ulterior, s-a procedat si la examinarea la microscopul comparator a fragmentelor de os
si a lamelor securilor ridicate de la persoanele suspecte, reusindu-se identificarea securii pe baza
urmelor formate pe suprafata osoasa.1
Adancimea unei plagi reproduce, de regula, dimensiunile minime in lungime ale obiectului
taios, deoarece, mai frecvent, obiectul taios nu patrunde in totalitate (pana la maner) in
organism.Rareori, obiectele taioase pot produce traiecte mai lungi decat lungimea lor, prin
comprimarea concomitenta a tegumentelor de catre manerul obiectului actionat, asa cum ar fi, de
exemplu, in cazul lovirii abdomenului ai carui pereti au o depresibilitate si elasticitate cunoscuta.
Directia lovirii se apreciaza atat pentru plagile taiate cat si pentru cele intepate, doarece
ajuta la aprecierea relatiilor concrete dintre victima si agresor si stabileste de exemplu,
surprinderea victimei, intensitatea lovirii, pozitia sa. In caz de plagi multiple, se va aprecia care a
fost leziunea primar mortala, secundar mortala sau care nu a intervenit in determinismul mortii,
stabilindu-se, pentru cele nemortale timpul medical necesar vindecarii.
Se va preciza apoi cauza medicala a mortii si se vor cauta elemente care pledeaza pentru
forma medico-legala a mortii,adica pentru omucidere, sinucidere sau accident, fara a trage
concluzii ferme asupra formei mortii.2
2.
Termenul asfixie, provenit din limba greaca (a =lipsa si sfigmos=puls) traduce o stare
patologica caracterizata prin lipsa totala sau aproape totala a oxigenului la nivelul celulelor
organismului.3Din punct de vedere etimologic termenul este impropriu, deoarece lipsa pulsului
este o consecinta fireasca atunci cand lipsa de oxigen produce moartea.In antichitate,insa se
credea ca prin vasele de sange circula aer si lipsa pulsului ar fi rezultatul direct al impiedicarii
patrunderii aerului in organism. Pentru aceste motive s-a cautat inlocuirea acestui termen clasic
cu altii, ca: anoxie, hipoxie, anoxemie, hipoxemie.
Moartea violenta savarsita prin asfixie mecanica, cunoscuta in practica medicala si sub
denumirea de anoxie acuta de tip ventilator, este o modalitate frecventa de omucidere, dar si de
sinucidere, de aici rezultand o serie de probleme ce se cer rezolvate, din cauza diversitatii
modurilor in care se realizeaza: spanzurare, strangulare, astupare (ocluzia) cailor respiratorii,
comprimarea toraco-abdominala si inecare.1
Exista
multiple
clasificari
ale
asfixiilor.
Clasificarea
fizio-patologica
Barcroft
include anoxiile anoxice (consecutive scaderii presiunii partiale a oxigenului in aerul inspirat sau
in aerul alveolar), anoxii anemice (ca in anemii prin scaderea hemoglobinei sau prin blocarea
sa), anoxiihistotoxice sau tisulare (cand tulburarea schimburilor gazoase se petrece la nivel
celular prin blocarea fermnetilor respiratori).
O alta clasificare admite anoxiile ca fiind de aport, prin lipsa oxigenului in aerul
inspirat, anoxii de transport si anoxii de utilizare.
O clasificare a anoxiilor axata, pe aceleasi mecanisme include anoxiile aeriene,
arteriale si celulare.
Anoxiile s-ar mai putea clasifica in patologice ruperea unui chist hidatic, a unui anevrism
de aorta in caile aeriene cu asfixie consecutiva) si violente in care intra asfixiile medico-legale a
caror clasificare include asfixiile mecanice prin comprimare(spanzurare, strangulare, comprimare
toraco-abdominala) si prin ocluzie (sufocare, obstruarea cailor respiratorii, inec).
Asfixiile mecanice produc o simptomatologie generala dependenta de viteza instalarii
lipsei de oxigen si de rezerva de oxigen a tesuturilor.Aceasta simptomatologie se desfasoara in
urmatoarele etape:
- faza preasfixica sau de excitatie se caracterizeaza prin simptome predominant cerebrale
si de hiperreactivitate cardio-respiratorie, simptome puse in evidenta de N.Minovici prin
experientele pe propriul sau corp.Faza preasfixica dominata de dispnee inspiratorie dureaza pana
la un minut, dupa care se pierde constienta si apar primele convulsii;
- faza convulsivanta se asociaza ci dispnee expiratorie, areflexie, iar datorita convulsiilor,
in timpul acestei faze subiectul se poate lovi de obiectele inconjuratoare, poate aparea la
suprafata apei;
- faza asfixica propriu-zisa este dominata de deprimarea functiilor cardio-pulmonare cu
producerea apneei desi cordul inca mai bate;
- faza terminala survine o data cu incetarea activitatii cordului, dupa moartea creierului
si pulmonului, activitatea cardiaca putandu-se mentine de la 5-10 minute pana la 30-60 minute.
La un cadavru asfixiat vom intalni cianoza extremitatii cefalice si a unghiilor.Ea apare
cand la 100ml sange capilar exista peste 5 g hemoglobina nesaturata. Intensitatea cianozei creste
in cazurile in care se produce si o staza pronuntata, indeosebi cu circulatia cerebrala (spanzurare,
strangulare). Lividitatile cadaverice sunt intinse in suprafata,confluente si intens vinete. Adesea
important ca atunci cand aceste leziuni exista sa se cerceteze daca exista si mici hemoragii in
focarele de fractura.
Spanzurarea, in majoritatea cazurilor, este o sinucidere.Se pot produce insa si spanzurari
accidentale, mai ales la copii. Accidentele prin spanzurare se intalnesc la sugarii legati de pat
care cad in lat, la alpinistii ce cad in coarde, la cei ce utilizeaza spanzurarea pana la o anumita
intensitate pentru producerea orgasmului (fapt ce dovedeste caracterul vital al erectiei si
ejacularii la spanzurati). Foarte rar se citeaza cazuri de spanzurare-crima si acestea asupra unor
persoane in imposibilitate de impotrivire.
Un copil de 4 ani, vrand sa sara pe geam se agata cu camasa de foraiber si se spanzura
accidental.
Problemele medico-legale pe care expertiza trebuie sa le rezolve sunt, in primul rand,
stabilirea faptului daca este sau nu vorba de o moarte prin asfixie. In aceasta privinta stau la
dispozitia medicului legist toate semnele generale anatomopatologice ale asfixiilor. In al doilea
rand, trebuie stabilita forma de asfixie si agentul producator. Un element important ce se cere
precizat in cadrul expertizei este stabilirea caracterului vital al santului de spanzurare, avand in
vedere posibilitatea disimularii unei crime prin spanzurarea unui cadavru. 1 In aceasta privinta se
va cerceta infiltratia cu sange a tesuturilor moi de la nivelul gatului.
Stabilirea formei, adica a spanzurarii, se face pe baza existentei in primul rand a santului
de spanzurare si apoi a celorlalte leziuni ale regiunii gatului. Daca in marea majoritate a cazurilor
aceasta nu ridica probleme deosebite, sunt cazuri in care pozitia joasa si directia mai mult sau
mai putin orizontala a santului obliga la un atent diagnostic diferential fata de strangularea cu
latul.
In ceea ce priveste stabilirea circumstantelor de producere, expertiza va furniza doar
elemente medico-legale, fara a preciza forma juridica a spanzurarii. Medicul legist furnizeaza
date importante in stabilirea acestor circumstante esentiale pentru ancheta. Pentru aceasta, o
deosebita importanta prezinta examenul locului faptei. Se va examina pozitia cadavrului si
raportul fata de sol sau alt punct de sprijin. Se va cerceta latul atat la punctul de fixare, cat si la
locul de contact cu gatul. In aceasta ordine de idei se va analiza posibilitatea accesului victimei la
punctul de fixare a latului si la latul propriu-zis. 2 Se vor cerceta apoi eventualele semne de
violenta pe cadavru (echimoze, excoriatii) si se va aprecia mecanismul lor de producere fata de
caracteristica locului faptei. In sfarsit, examenul imbracamintei poate furniza unele date (rupturi,
Aceasta este forma de asfixie mecanica realizata prin compresiunea gatului cu mana.Forta
necesara pentru a comprima gatul nu se poate realiza prin autosugrumare, deoarece o data cu
inceperea instalarii tulburarilor anoxice scade forta musculara si compresiunea inceteaza. Din
acest motiv, strangularea cu mana este efectuata totdeauna de alta persoana, sinuciderea fiind
imposibila. Sugrumarea cu mana este intotdeauna o crima.
Pe prim plan in strangularea cu mana se gasesc leziunile traumatice ale gatului.Pe
tegumente se observa echimoze si escoriatii, adesea semilunare care se datoresc actiunii
compresive exercitate de degete si unghii. Dupa dispozitia lor se poate aprecia daca s-a actionat
cu ambele maini sau numai cu una, din fata sau dunspate si chiar daca este vorba despre mana
dreapta sau stanga. Aceste leziuni superficiale insa pot fi discrete sau chiar sa lipseasca daca
compresiunea se exercita prin intermediul unor materiale moi. Mai importante sunt leziunile
profunde care se caracterizeaza prin zone hemoragice in musculatura gatului si prin fracturi ale
coarnelor osului hioid si ale cartilajelor laringelui. Caracteristic pentru sugrumare sunt leziunile
de pe pielea gatului, sub forma de excoriatii si echimoze, uneori patognomice: o echimoza
flancata de o excoriatie semilunara de o parte a gatului si 4 echimoze rotunde, flancate de 4
excoriatii semilunare, situate de cealalta parte a gatului.Ele exprima ctiunea pupilei degetelor si
unghiilor,de obicei intalnim zgarieturi neregulate si echimoze dispersate.
N.M. este gasit mort in cabinetul sau. La autopsie se constata cateva plagi contuze de
forma patrulatera, una in fata alteia si multiple leziuni de sugrumare cu mana la nivelul gatului.
In camera, cenusa ravasita. S-a conchis la o moarte violenta prin sugrumare, victima fiind lovita
cu un obiect contondent in timp ce era in picioare, iar dupa ce a cazut jos fiind sugrumata cu
mana si sufocata. Obiectul contondent a putut fi un patent cu capetele deschise. Existenta
sangelui si salivei pe captuseala hainei explica sufocarea prin intermediul sau. Agresorul a vrut
sa disimuleze crima prin arderea incaperii.1
Pergamentarea acestor excoriatii dupa moarte, obliga la cercetarea microscopica a
reactiilor vitale de la nivelul lor.Aceste semne vor lipsi daca se sugruma prin intermediul unui
obiect moale sau al manusii.Strangularea cu mana produce moartea prin obstructia elementelor
gatului (minim 2 min.) sau prin excitarea vagului (cand va lipsi congestia,petesiile,edemul
pulmonar datorita opririi bruste a cordului).
Diagnosticul pozitiv si diferential al formei anoxiei ridica unele probleme in cazurile in
care leziunile superficiale ale gatului sunt foarte reduse si sunt insotite de leziuni anoxice
moderate. In aceste cazuri se impune o disectie atenta a gatului in planuri anatomice si
examinarea microscopica a tuturor fragmentelor suspecte de a avea leziuni hemoragice.
Diagnosticul pozitiv de sugrumare o data precizat, forma juridica a mortii, cea de omucidere se
impune.
b)
Strangularea cu latul este de obicei crima si acompaniaza uneori violenta sexuala. Aceasta
strangulare este completa, circulara. In sinucidere se utilizeaza un sistem gradat de comprimare a
gatului pana la pierderea cunostintei. Pentru aceasta, strangularea necesita un lat si un dispozitiv
de strangere. Alteori, capetele libere ale latului se gasesc in maini sau picioarele victimei, ori
infasurate in jurul abdomenului. In cazuri mai rare, capetele se gasesc intre dinti. Arterele
vertebrale sunt mai rar blocate, dar cunostinta se pierde repede totusi. Moartea clinica apare dupa
1-2 minute de constrictie.
Santul de strangulare are o serie de caracteristici care-l diferentiaza de santul de
spanzurare. Dispozitia santului fata de cartilajul tiroidian poate fi inalta, mijlocie sau joasa.
Santul de strangulare este mai frecvent, sub laringe si in mod obligatoriu, orizontal, continuu.
Santul este complet, fara intreruperi si fara amprenta nodului. Exista totusi cazuri speciale in care
se pot observa intreruperi, datorita interpunerii intre lat si gat a unor elemente (par lung la femei,
portiuni de guler, pumnul, degetele victimei). Utilizarea prosoapelor, esarfelor nu lasa sant, de
regula; franghia produce insa escoriatii. Numarul elementelor santului este corespunzator
numarului circularelor latului. Adancimea santului si relieful sau sunt in legatura cu materialul
din care este constituit latul si cu forta cu care se strange. Este de remarcat ca adancimea santului
este aproximativ egala pe toata intinderea lui. Ca si in spanzurare se pot gasi leziuni ale
tesuturilor moi si dure ale gatului. Fracturile cartilajului tiroid ca si hemoragiile din tesuturile
moi ale gatului vor fi mai intense, ajungand uneori, pana in tesuturile prevertebrale. Strangularea
cu latul, prinea insasi, constituie mai frecvent o prezumtie de crima si se asociaza deseori cu
lovirea capului care produce o anestezie ce favorizeaza strangularea.
P.V. de 33 ani, iesit recent dintr-un spital de psihiatrie cu diagnosticul de manie confuza,
este gasit decedat in casa, inchis pe dinauntru si cu geamurile camuflate. Victima se afla in pat cu
fata in sus, cu un lat de piele in jurul gatului, cu nod simplu in fata, strans in jurul gatului. In
regiunea cefei se constata un bat de 38 cm, rasucit cu latul. Pe nas si gura se scurge sange
sanguinolet iar la meatul urinar, urme de sperma. Facies cianotic autopsia releva in sant de
strangulare, orizontal, pergamentat de 1,5 cm latime si 4mm profunzime, cu sufuziuni sanguine
pe suprafata sa. Infiltratii hemoragice in tesuturile moi ale gatului, edem pulmonar
serohemoragic, staza vasculara generalizata.
Datele medico-legale releva indubitabil sfixia prin strangulare cu latul in cadrul unui act
de suicid.1
Strangularea cu latul este in 99% cazuri un act criminal 2, deoarece autotentativa
comprimarii gatului cu un lat face ca, in momentul pierderii consientei, sa se produca pierderea
tonusului muscular si consecutiv sa conduca la cedarea nodului cu esuarea actului. Ca sa se
realizeze o strangulare suicid cu un lat traumatic este necesar ca victima sa petreaca mai multe
circulare asupra gatului, acestea sa se soldeze cu un nod anterior, accesibil victimei, sau cu un
sistem de garou (calus) ce nu va permite cedarea nodului dupa pierderea tonusului consecutiv
pierderii constientei. In aceste situatii, constiinta se pierde cam in 30 secunde, fapt ce permite
victimei sa treaca, cateva tururi in jurul gatului.
T.G. de 18 ani, elev, era intretinut la scoala de catre frate al sau cu care avea deseori certuri
din pricina rezulatatelor scolare negative. In una din ziel, T.G. a fost adus la spital de catre fratele
sau care a declarat ca baiatul ar fi avut o tentativa de sinucidere strangulandu-se cu un batic.
Medicii au constata moartea lui T.G. La examenul extern s-a constata o cianoza intensa a fetii si
a partii superioare a gatulu si toracelui. Tegumentele fetei, bratelor si antebratelor prezentau mici
excoriatii acoperite de cruste rosii si echimoze violacee. La tegumentele gatului s-a remarcat o
zona pergamentata de culoare cenusiu-rosiatica care inconjura gatul in intregime, era orizontala
si trecea prin dreptul laringelui. Latimea acestei benzi tegumentare pergamentata era de 0,5cm
(sant de strangulare).
Concluzii: 1. Moartea lui T.G. a fost violenta. 2. Ea s-a datorat insuficientei cardiorespiratorii produsa prin comprimarea cailor respiratorii superioare (asfixie mecanica). 3. Luand
in considerare aspectul santului de pe tegumentele gatului se poate conchide ca asfixia s-a produs
cu ajutorul unui corp semidur, cu suprafata fara reliefuri si cu marginile drapte. 4. Directia
orizontala a santului, situarea lui la nivelul laringelui, lipsa discontinuitatilor care sa presupuna
prezenta unui nod, duce la concluzia ca asfixia s-a produs prin strangulare. 5. Strangularea n-a
putut fi facuta de insesi victima intrucat, o data cu pierderea cunostintei si-ar fi pierdut si forta
musculara necesara perfectarii actului de asfixie mecanica. 6. Leziunile de violenta constatate la
victima pot fi produse prin lupta victimei cu un agresor sau prin lovirea sa de un plan dur in
timpul convulsiilor asfixice.1
Sunt cunoscute multiple cazuri de strangulare suicid, in care latul a fost legat de un
tourniquet (victima a facut 2 noduri inaintea pierderii constientei).Alteori in suicid de latul de
strangulare se adauga greutati de fier
In strangulare se pot constata adesea leziuni traumatice (echimoze, escoriatii)raspandite pe
corpul victimei si care adesea au caracterul leziunilor de aparare. Se gasesc situate pe maini si
brate, eventual pe gat, coapse, ele traducand lupta dintre agresor si victima. Aceste leziuni
prezinta o deosebita importanaa mai ales cand sunt multipolare si au caracterul leziunilor de
lovire.
Ca si in cazul spanzurarii si aici prima problema este aceea a stabilirii formei asfixiei.
Diagnosticul pozitiv se face pe baza existentei santului de strangulare cu toate caracteristicile
sale, iar diagnosticul diferential se face cu santul de spanzurare.
In ceea ce priveste circumstantele de producere, strangularea poate fi sinucidere (mai rar),
sau omucidere. Pentru ultima forma pledeaza existenta leziunilor traumatice, dispozitia si
caracterul lor. Si in caz de strangulare examinarea atenta a locului faptei si latului sunt strict
necesare pentru efectuarea unor bune expertize.2 O problema dificila a anchetei, care apare
relativ frecvent in practica si poate fi rezolvata spectaculos printr-un examen medico-legal
amanuntit este strangularea urmata de spanzurare in scop de disimulare.
Strangularea prin comprimarea gatului pe suprafete dure, a unor persoane in
imposibilitatea de a se apara, s-a numit burking 1, dupa numele lui Burk, ce procura ilegal
cadavre pentru disectie la Edinburgh.
2.3. Sufocarea
Reprezinta astuparea orificiilor respiratorii superioare orificii nazale si orificiul bucal ,facand imposibila patrunderea aerului in aparatul respirator2. Sufocarea se produce de cele mai
multe ori cu mana, direct sau prin intermediul unor obiecte moi (perna, fular, batiste), dure si
concomitent asupra nasului si gurii. Uneori se face cu benzi adezive pe gura si nas. Alte
modalitati de producere a sufocarii sunt prin: nisip, faina, cereale.
Sufocarea este singura forma dintre asfixiile mecanice in care mecanismul pare sa fie unul
singur, cel al anoxiei anoxice,fara nici o alta asociere. Obstructia orificiilor respiratorii superioare
impiedica atat patrunderea aerului si deci a oxigenului in aparatul respirator, cat si eliminarea la
exterior a aerului incarcat cu bioxid de carbon, astfel incat se realizeaza o anoxie anoxica tipica,
insotita de hipercapnie. Intervalul de timp in care se produce moartea este deci in stransa legatura
cu gradul de obstruare a orificiilor respiratorii, fiind de 3-10 minute.
Leziunile traumatice variaza in functie de modul de producere a sufocarii. In cazul
sufocarii cu mana se observa in general in jurul orificiului bucal si a orificiilor nazale echimoze
si escoriatii datorita compresiunii. In cazul sufocarii cu materiale moi, aceste leziuni sunt foarte
discrete sau pot lipsi. In ultimii ani au fost descrise in literatura sufocari criminale sau
accidentele cu pelicule de material plastic care produc moartea prin hipoxie cu lipsa totala a
leziunilor traumatice.Uneori se pot constata in cavitatea bucala sau in fosele nazale mici resturi
din materialul cu care s-a obstruat, ca: fulgi,frisoare de lana. De importanta deosebita sunt
Asfixiile sexuale grupeaza o serie de violente in care scopul actului agresiv este
consumarea unui raport sexual sau a unui echivalent de raport sexual, iar asfixia constituie
efectul sau. Autorul agresiunii impiedica astfel, prin sufocare, ca victima sa apeleze la un ajutor,
fapt ce face ca uneori raportul sexual sa se consume post-mortem.
Examinarea locului faptei, a ambiantei cadavrului si cunoasterea unor elemente de istoric
sunt absolut necesare in vederea rezolvarii cazurilor. Practica medico-legala a demonstrat ca
sufocarea reprezinta una dintre cele mai grele expertize1, diagnosticul punandu-se adesea prin
excludere.
2.4. Obstruarea cailor respiratorii
Aceasta forma se datoreste patrunderii unor corpi straini care obstrueaza laringele sau, mai
rar, patrunderii lor in trahee sau la nivelul bifurcatiei bronhiilor. 2 Tot in aceasta forma se
incadreaza si obstruarea cailor respiratorii cu varsaturi aspirate sau sange aspirat (ebrietate,
coma).La nou-nascuti se introduc in gura diferite obiecte (carpe, pamant, hartie) in scop criminal.
Alteori moartea este accidentala prin corpii straini anclavati la diferitele nivele ale arborelui
respirator (asfixia prin aspiratie de faina). Se cunosc la chinezi, sinuciderile prin aspirarea brutala
a unui corp metalic de laringe. La adult, astfel de ocluzii se produc prin alimente nemasticate, de
obicei la cei in stare de ebrietate, sau prin voma.Asfixia prin bol alimentar,in stare de ebrietate se
produce sub influenta pierderii notiunii de volum cucal, fiind vorba in realitate de o disfunctie a
muschilor cricofaringieni, cu rol in deschiderea normala a gurii esofagului. Deglutitia are un
timp bucal (volunta) si altul faringian si esofagian. Alcoolul anesteziaza faringele cu pierderea
volumului bolului alimentar. Factorii favorizanti ai asfixiei cu bol alimentar sunt emotia,
afectiunile neurologice, senilitatea, la care tulburarile de deglutitie sunt favorizate de insuficienta
lubrefiere a bolului alimentar prin scaderea secretiilor bucale.
Ocluzia prin substante pulverulente, se produce accidental sau criminal 3, dupa marimea
lor, acesti corpi straini intalnindu-se chiar si in alveole si tasandu-se complet in caile respiratorii.
Nu rareori, obstruarea se realizeaza prin continutul gastric dupa voma la copii mici in somn, la
cei in stare de ebrietate ori agonie sau la traumatizati prin aspirarea sangelui.
Exista cazuri in care se produce moartea rapida chiar daca obstruarea este incompleta.
Experimental, la animal, s-a demonstrat ca moartea dupa introducerea unui corp strain in caile
respiratorii se produce mai tarziu la animalele anesteziate 4, la cele carora li s-a administrat
ganglioplegice sau li s-a cocainizat mucoasa laringiana.
Ca si in celelalte forme, leziunile de anoxie sunt mai mult sau mai putin intense, de la caz
la caz, in functie de mecanismul tanatogenerator predominant. Ca si in celelalte forme, leziunile
de anoxie sunt mai mult sau mai putin intense, in functie de mecanismul tanatogenerator
predominant.
Prezenta corpului strain este de cea mai mare insemnatate. Este necesara o deosebita
atentie in efectuarea necropsiei, pentru a nu deplasa corpul strain.El poate fi situat pe orificiul
superior al laringelui, in laringe, in lumenul traheei sau la nivelul bifurcatiei bronhiilor. Dupa
extragerea corpului strain se observa adesea leziuni iritative ale mucoase, pana la reactie
inflamatoare, in functie de perioada cat corpul strain a fost in contact cu laringele sau traheea. Se
pot constata leziuni traumatice ale mucoasei bucale, limbii sau chiar danturii (luxatii); prezenta
lor pledeaza pentru o introducere cu forta a corpului strain (crima).
Necropsia va constata un fragment de carne, paine, vegetale ce blocheaza glota (asfixie
fatala de origine alimentara) si mai rar substante pulverulente tasate pe caile respiratorii. La
copii, asemenea asfixii se pot realiza prin corpi straini diversi (monede, boabe de fasole,
bomboane), corpi straini de regula rotunzi, netezi mici si vascosi si uneori chiar prin casete,
interzise in unele tari pana la varsta de 8 ani, tot asa ca si pungile de plastic la discretia copiilor,
sau dormitul mamelor cu copii alaturi.1
In cazurile de obstructie prin aspirat se constata de-a lungul cailor respiratorii aspiratul, iar
plamanii sunt mariti ca volum. Microscopic se constata ca lumenul bronhiolelor si al unor
alveole este plin cu aspirat (resturi alimentare sau hematii). Trebuie remarcat ca prezenta unor
resturi alimentare sau a unor cantitati de sange in caile respiratorii ridica problema posibilitatii
patrunderii lor post mortem2 sau in timpul agoniei.
Pe corpul victimei se pot constata echimoze, escoriatii cu localizari variate: pe membre, in
jurul cavitatii bucale, pe buze, care au semnificatia unei lupte anterioare mortii.
Stabilirea formei asfixiei este problema medico-legala centrala si ea se face pe baza
evidentierii corpului strain sau a aspiratelor in caile respiratorii. Uneori aspiratia se insoteste de
stare de ebrietate, de unde deriva necesitatea cercetarii alcoolului, de o stare comatoasa, care
necesita stabilirea etiologiei comei (traumatica, toxica) sau chiar de electrocutare (gasirea marcii
electrice).
Examinarea atenta a cadavrului si evidentierea si a altor leziuni traumatice pe corp sau in
cavitatea bucala aduce, dupa sine, elemente pretioase, in vederea stabilirii circumstantelor mortii.
- detasarea fanerelor (par, unghii) are loc dupa 10 zile de la moarte, iar dupa 20 zile parul
cade manifest;
- depunerea de alge pe corpul cadavrului, care in cepe la 10-12 zie.
b) Leziuni produse de animale se caracterizeaza prin detasarea unor falange sau chiar a
unor membre, lipsa nasului, buzelor, a penisului, fara nici un infiltrat sanguin.
c) Leziuni de lovire de stanci, poduri sau elice de vapor. Acestea din urma au o forma
caracteristica curba sau sunt leziuni tangentiale al pielii. In cazurile in care elicea loveste un os se
produce o retezare a lui dupa o linie neteda si dreapta, datorita fortei mare de izbire.
Leziuni caracteristice de tarare apar la cadavrele din apele curgatoare, prin atingerea cu
extremitatile fundului albiei apei. La examenul cadavrului este important sa se tina seama si de
leziunile produse prin tentativele de respiratie artificiala.
De asemenea pot aparea leziuni corporale in urma sariturii in apa: leziuni ale coloanei
vertebrale sau luxatii, in cursul sariturii, si luxatii sau chiar leziuni organice manifeste, la
contactul cu suprafata apei.
d) Leziuni de inecare apar datorita patrunderii apei sau altui lichid in organism,
traducand deci caracterul vital al acestora:
- resorbtia apei inspirate duce la cresterea fluiditatii sangelui in cavitatile stangi ale inimii
si uneori la prezenta de lichid in cavitatile pleurale;
- ciuperca inecatilor este o cantitate de spuma alba, foarte densa, care apare la nivelul
orificiilor respiratorii externe, semanand cu o ciuperca. Ea se datoreste apei inspirate amestecate
foarte fin cu aer si cu mucus provenit din aparatorul respirator. Ciuperca inecatilor este evidenta
imediat dupa scoaterea cadavrului din apa, dar de multe ori ea se usuca pana la examinarea
cadavrului. Trebuie retinut ca o falsa ciuperca poate sa apara si la cadavrele aruncate in apa, la
care ea se produce sub influenta sub influenta presiunii pe care o prosuc gazele abdominale de
putrefactie asupra diafragmului;
- emfizemul pulmonar acut la inecati are unele elemente particulare. Plamanii umplu
cavitatile pleurale si acopera inima;
- petele Paltauf apar sub seroase, mai ales supleural; ele sun mari , de culoare albastruie si
cu marginile mai putin nete decat petele Tardieu. Se datoresc aceluiasi mecanism, dar existenta
sangelui diluat le imprima caracteristici proprii de forma, dimensiuni si coloratie;
- apa din tubul digestiv este de obicei in canitati apreciabile, situata mai ales in stomac si
duoden; este vorba de apa inghitita in timpul inecarii; la diagnostic contribuie si corpuri sau
substante continute in apa, care pot fi gasite in tractul digestiv;
- prezenta de nisip si alge in caile respiratorii este un semn de mica importanta deoarece
apare si la cadavrele aruncate in apa.
e) Leziuni de anoxie apar la majoritatea inecatilor si se manifesta ca si la alte forme de
asfixii mecanice;
f) Leziuni de putrefactie sunt caracteristice pentru inecare. Putrefactia incepe la cap (cap
de negru) si de aici se intinde la torace. De obicei, pe piept apar pete rosiatice.
Gazele de putrefactie scot cadavrul din apa dupa 3-4 zile, chiar daca este legat cu greutati
de sute de kilograme. Dupa scoaterea din apa, putrefactia are o evolutie extrem de rapida, mai
ales daca cadavrul este expus la soare. Daca, cadavrul sta timp mai indelungat in apa (peste2-3
luni) incepe sa se dezvolte adipoceara.
Expertiza medico-legala in inecare va trebui sa precizeze cauza mortii pe baza examenelor
anatomopatologice de laborator.1 Trebuie avuta in vedere posibilitatea unei morti subite in apa,
caz in care lipsesc semnele de inecare si anoxie anoxica, existand in schimb modificari
tanatogeneratoare la nivelul aparatului cardiovascular.
Expertiza va trebui sa stabileasca daca nu a fost vorba de aruncarea in apa a unui cadavru.
In general, stabilirea caracterului vital al leziunilor traumatice pe care le prezinta cadavrul celui
inecat vor constitui o preocupare importanta. Are importanta si sediul leziunilor, fiindca cele
post-mortem sunt situate de obicei pe frunte, barbie sau nas.
C.V. a fost gasit in apa in stare de putrefactie avansata, cu detasarea epidermului in
totalitate de pe corp, intr-un lac de acumulare al unui rau pe munte. Explorarile complementare
ale cadavrului au relevat o alcoolemie de 1,25g/l, infiltrate hemoragice microscopice in tesuturile
cervicale, edem pulmonar si prezenta a multiple diatomee cocncordante cu cele din apa lacului.
Intre timp, ancheta stabileste ca C.V. a fost victima unei agresiuni prin surprindere intr-un act de
adulter si strangulat de catre cei doi soti prin intermediul unei franghii. Cum faptul s-a petrecut
ziua, cadavrul a fost abandonat pana noaptea urmatoare sub pat cand, considerat fiind mort, a
fost aruncat in apa. In realitate, victima se afla in
coma depasita, cunoscute fiind asfixiile mecanice astfel astfel de come ce au durat pana la
36 ore.1
In cazul aruncarii unui cadavru in apa, va trebui identificata cauza mortii. De obicei,
pentru sinucidere pledeaza tentativele anterioare, varsta inaintata, absenta leziunilor corporale,
obiectele grele legate de corp, scrisorile explicative.
Pentru accident pledeaza existenta unei alcoolemii mari. In sfarsit, suspecte de crima sunt
cazurile in care gasim asociate leziuni de sugrumare sau strangulare, diferite plagi, maini si
picioare legate, urme de lupta sau calus in gura.
3.
momentul aprinderii arderea acestui amestec se insoteste de flacara si fum, mult zgomot, aceasta
ardere fiind incompleta.
Armele moderne folosesc ca incarcatura de cartus pulberea fara fum, care este un amestec
de piroxilina si nitroglicerina. In afara gloantelor obisnuite exista arme care folosesc gloante de
tip special cum ar fi cele blindate, incendiare, dum-dum sau care folosesc alice. Descarcarea
armei se face in modul urmator: percutorul loveste capsa care determina o scanteie ce aprinde
pulberea din cartus; aceasta, luand foc, dezvolta gaze a caror putere impinge glontul prin teava
armei in afara, cu forta. Am aratat ca aceasta forta este mai mare la armele moderne, la cele cu
teava lunga si la cele prevazute cu ghinturi. Linia de zbor a proiectilului, in forma de aer, se
numeste traiectorie. Atunci cand glontul intalneste in cale un obiect, in funtie de natura acestuia
si de unghiul sub care il loveste, glontul il poate traversa, ramane in el sau poate sa ricoseze.
Capacitatea de penetrare a glontului este determinata in primul rand de asa-numita fortavie a acestuia. Forta vie se calculeaza dupa formula E=mv 2/2 1, adica ea este egala cu jumatatea
produsului dintre masa si patratul vitezei.
Iesind din teava, glontul isi mareste viteza datorita fortei gazelor pe o distanta de 1-10 m,
in functie in primul rand de lungimea tevii; apoi viteza scade treptat datorita rezistentei opuse de
aer si de actiunea gravitatiei. Daca mediul este mai dens (apa, corp uman), viteza va scadea mai
repede. Trecand prin corp, glontul isi pierde o parte insemnata din energie, dupa tesuturile prin
care trece, astfel incat el poate sa ramana in corp.
In general, asupra corpului uman glontul are 4 actiuni:
- de penetrare, formand un orificiu de intrare rotund sau ovalar cu pierdere de substanta;
- de infundare atunci cand forta vie este mica (la sarsitul traiectoriei), glontul despica
numai tesuturile ca o pana, formand un orificiu de intrare in forma de fanta, corespunzator
directiei fibrelor elastice din piele;
- contuziva forta vie este foarte mica, glontul poate actiona ca un obiect tare, bont,
neproducand orificiu de intrare, ci doar echimoza sau excoriatie;
- de rupere are loc atunci cand tragerea se face de aproape, glontul avand o forta vie
foarte mare.
Studiul orificiului de intrare
In general, orificiul de intrare este mai mic decat calibrul glontului datorita faptului ca
pielea se retracta. Totusi, acest orificiu poate fi egal ca dimensiune cu calibrul glontului cand
pielea este situata pe os, cum se intampla la craniu, unde pielea se infunda putin. Orificiul de
intrare este mai mare decat calibrul glontului in tragerile de aproape sau cu teava lipita. In
tragerile de departe orificiul de intrare este rotund; el poate fi oval atunci cand glontul nu
patrunde perpendicular, ci sub un unghi oarecare, sau datorita elasticitatii pielii.
La nivelul orificiului de intrare a glontului se observa o serie de modificari 1 care apar in
mod constant, indiferent de distanta de la care s-a tras si se datoreaza factorilor primari. Ele sunt:
1) Gulerasul de excoriatie, care este o mica lipsa de substanta la nivelul buzei orificiului
de intrare. Explicatia producerii acestei excoriatii este urmatoarea: corionul fiind mai elastic
decat epidermul, acesta se rupe inaintea corionului si se detaseaza in jurul plagii, pe o distanta de
1-2mm de marginile orificiului; la cadavru fiind vorba de o lipsa de substanta, aceasta se
pergamenteaza.
2) Gulerasul de stergere (manjire) se datoreaza, stergerii glontului de marginile orificiului,
determinand incarcarea acestor margini cu particule de pulbere nearse, unsoare, fum, elemente ce
se gasesc pe camasa glontului.
3) Inelul de metalizare se datoreaza stergerii glontului de marginile orificiului de intrare,
aici depunandu-se mici particule metalice antrenate de glont in urma frecarii acestuia pe teava.
Atunci cand distanta de la care s-a tras este mai mica de 60cm - 1m (dupa tipul de arma),
in jurul orificiului de intrare apar, pe langa modificarile amintite, o serie de modificari
noi, datorate factorilor suplimentari sau secundari, care sunt1:
1. Tatuajul se datoreste depunerii pe piele in jurul orificiului de intrare a pulberilor
nearse ce determina o serie de incrustatii negricioase dispuse pe o suprafata cu atat mai mare cu
cat gura tevii este mai departe de corp.
2. Mansonul de fum se datoreste funinginei.
3. Arsurile se datoresc actiunii flacarii.
4. Aspectul neregulat, zdrentuit al marginilor orificiului de intrare, care este urmarea
actiunii gazelor.
Aceste 4 modificari apar numai in tragerile de aaproape si ele variaza ca intensitate dupa
tipul de arma: astfel, la armele vechi actiunea lor se manifesta pana la o distanta de 1,5cm,
actiunea flacarii, a fumului si a pulberilor nearse fiind mai putin intensa. In schimb, la armele
moderne, actiunea acestor factori suplimentari se manifesta de la o distanta mai mica (cca 60cm),
iar actiunea gazelor este mai puternica.
loveasca, motiv pentru care a ripostat, in legitima aparare. Gradul de dispersare a alicelor pe corp
insa aratau impuscarea de la 20m, infirmand teza legitimei aparari.1
Cautarea urmelor materiale balistice si criminalistice se face in fucntie de examenul
minutios efectuat asupra pozitiei victimei, asupra modului cum a fost impuscata, avand in vedere
distanta de la care s-a putut trage, tipul de arma si munitiile intrebuintate. Corpul victimei va
trebui examinat in pozitia in care se gaseste. Pozitia victimei si toate aceste constatari trebuie
fixate in schite si intr-o serie de fotografii de orientare si metrice, inainte de deplasarea
cadavrului. Daca arma se gaseste in mana victimei sau in apropierea ei,se va fixa, de
asemenea,intr-o fotografie metrica situatia armei. Cu aceasta ocazie, nu se va neglija niciodata
verificarea cu lupa a locului unde se afla plasata arma si a zonei inconjuratoare, spre a stabili
daca arma a fost asezata in acel loc, daca a cazut acolo sau daca a fost trantita puternic
cunoscand ca in acest ultim caz pot ramane pe arma urme caracteristice si, de asemenea, semne
caracteristice la locul de cadere al armei.Numai dupa ce s-au facut toate aceste fixari, se poate
trece la ridicarea armei si la intoarcerea cadavrului. Examinarea armei este o problema de
laborator criminalistic, iar ridicarea si transportul ei, una din preocuparile careia trebuie sa i
se acorde cea mai mare atentie de catre organele de cercetare penala. Examinarea armei nu se
poate face in perfecte conditii la locul faptei, fiindca un asemenea examen cere mijloace si
tehnici pe care nu le poate pune la dispozitie decat laboratorul criminalistic. La locul faptei nu se
poate face decat un examen sumar al armei, vizand cautarea urmelor papilare digitale sau
palmare, a urmelor de sange sau al altor urme ce s-ar afla pe suprafata armei. Dupa ce s-a fixat
prin fotografie metrica pozitia cadavrului si a armei si dupa ce s-a ridicat arma in vederea
examenului de laborator, cadavrul se poate intoarce. De indata ce cadavrul a fost intors sau
miscat, se va proceda la fixarea printr-o fotografie metrica a situatiei scurgerilor de sange de sub
cadavru si a raportului acestora cu petele de sange aflate pe imbracaminte. Dupa ce s-au facut
aceste fixari, se poate trece la examenul amanuntit al imbracamintei si pe aceasta parte. O data
efectuate aceste operatii, se poate trece la deschiderea imbracamintei sau, eventual, la taierea ei
spre a se determina aspectul orificiilor produse de proiectil. Orificiile din imbracaminte si zonele
lor inconjuratoare vor fi examinate cu mare atentie cu o lupa puternica; se va descrie aspectul lor
mai inainte de orice miscare si, eventual, se va proceda la fotografierea lor chiar la fata locului.
Aceste orificii trebuie in mod special conservate, ferite de frecare si umezeala, pentru a putea
constitui si obiectul altor examene de laborator.
2.
numarul impuscaturilor;
3.
4.
5.
tipul de arma;
6.
singur orificiu de intrare, parasternal, fara factori secundari in jur. Autopsia si comisia de avizare
a conchis ca in primul rand a fost impuscata sotia, urmata de sinuciderea sotului cu patrunderea
concomitenta a 5 gloante dintr-o arma automata in corp, fie datorita declansarii automate a
armei, fie spasmului degetului pe tragaci.1
4.
prin
agenti
chimici, este
relativ
rar
intalnita
in
practica
in
de
care
substante de curatire si menaj), din mediul agricol (toata gama de pesticide), din mediul
industrial (diversi produsi metalici, solventi organici, derivati gazosi).
Se va nota posibilitatea prezentei unei atmosfere toxice si originea ei. Corpurile delicte vor
fi examinate cu atentie si apoi trimise, ambalate si sigilate, pentru examen toxicologic. Ele pot fi
reprezentate de produse de varsaturi, diverse substante sau resturi de toxic, recipientele din care
victima a putut ingera toxicul, cu sau fara rest aparent de substanta.Chiar un ciob de vas sau
raclatul unor stropituri suspecte de pe un perete permit de multe ori sa se identifice toxicul in
cauza. Corpurile delicte se pot gasi la distanta de victima, ascunse in sobe, dulapuri sau aruncate
in afara cladirii.
Orice material prelevat pentru analiza (organe, lichida) se va introduce in vase de sticla,
bine spalate numai cu apa curata.
Dintre materialele trimise la analiza trebuie insistat asupra urinii caci ea contine
majoritatea toxicelor si sub forma cea mai usor de izolat si caracterizat. 1 Intreaga cantitate de
urina gasita in vezica va fi recoltata intr-o sticla cu dop de pluta.
Sangele va fi recoltat din sinusurile durei mater sau din inima si vasele mari, si nu din
cavitatea toracica unde vine in contact cu diferite serozitati sau cu substante difuzate post
mortem. Se va trimite cea mai mare cantitate posibila. Recoltarea sangelui, in special pentru
cercetarea alcoolului, se va face cu deosebita atentie, avand grija sa nu se introduca urme de
alcool (prin seringa sau flacon), ceea ce ar cauza erori grave. Flaconul de sange trebuie sa fie
umplut cat mai complet si bine astupat, pentru a evita pierderea unor toxici volatili.
Pentru o cercetare mai ampla si dificila se recomanda ca fiecare organ sa fie pus in borcan
separat.
Pentru o analiza toxicologica completa se vor recolta minimum 2kg organe. Ca organe se
vor trimite: un rinichi, un sfert de ficat, o jumatate de creier, 1m intestin, 5-600 g plamani si
inima.
Se vor ambala separat resturile alimentare, produsele de varsatura, lichidele gasite la fata
locului si alte corpuri delicte.
Daca este vorba de o dezgropare se vor trimite pe langa organe probe din obiectele din
sicriu si din imbracaminte, precum si pamant, cate 1kg, recoltat separat de deasupra si dedesubtul
sicriului.
Ancheta va preciza profesia victimei, in acest fel putandu-se delimita sfera toxicelor. De
asemenea va informa asupra comportarii si obiceiurilor intoxicatului, precum si a datei si
imprejurarilor in care a fost vazut ultima data; importante sunt aspectele care pot duce la
prezumtia unei sinucideri prin otravire (tentative precedente, declaratii) sau unei crime (diferite
conflicte).2
Toate aceste informatii, stranse cu discernamant, alaturi de piesele si materialele culese din
jurul victimei si examinate fara intarziere au o mare valoare orientativa pentru cercetarile
ulterioare si, in unele situatii ajuta la rezolvarea rapida a cazului. Lipsa lor ingreuneaza si
prelungeste
cercetarile ulterioare si poate fi una din cauzele care lasa o expertiza
intotdeuna
incompleta
sau
neconcludenta.
V.I. ingero 20ml HCL si in stare de soc decedeaza- Mucoasa bucala apare alba la
necropsie cu multiple zone de necroza superficiale; la fel esofagul. Stomacul cu mucoasa
transformata intr-o masa necrotica de culoare neagra cu sfacelarea peretilor care pe marea
curbura releva o perforatie cu patrunderea continutului in cavitatea peritoneala. Duodenul
prezinta de asemeni leziuni de necroza de culoare negricioasa. Moartea prin intoxicatie cu HCL e
confirmata si toxicologic.1
Numai in cazul intoxicatiilor la examenul extern al cadavrului se va pune un accent
deosebit pe cercetarea tegumentelor si mucoaselor, a pupilelor si a situatiei rigiditatii cadaverice,
acestea putand sa prezinte modificari caracteristice sau chiar patognomonice pentru anumite
toxice. La examenul intern, modificari semnificative pot fi gasite in special la nivelul creierului
(de exemplu, miros caracteristic in cazul unor toxice volatile), in tubul digestiv (peretele si
continutul diverselor segmente), precum si in ficat, rinichi, inima, plamani si cai aeriene.
T.N. ingera 200ml formol dupa care acuza dureri epigastrice, agitatie si tremuraturi,
decedand in scurt timp. Stomacul are un aspect dur, fixat, cu miros de formol. Examenul
toxicologic evidentiaza formolul in sangele si urina victimei in proportie de 1,75mg aldehida
formica.
P alta bolnava isi injecteaza in muschii coapse o cantitate de formpl decedand cu
fenomene de acidoza si necroza locala aseptica.2
In timpul iernii sunt frecvente intoxicatiile cu oxid de carbon provenit din sobe defecte sau
focuri improvizate, fara instalatie de degajare a fumului si gazelor de ardere; chiar fara defect de
tiraj, sobele de metal incalzite la rosu degaja oxid de carbon in camera.
O persoana poate veni in contact voluntar sau accidental cu zeci de mii de toxice ce pot
exista in jurul sau. Nu toate aceste toxice pot fi trecute in revista, nici chiar rezumativ. Principiile
generale expuse guverneaza insa cercetarea oricarui toxic incriminat, iar toxicologii poseda
metode specifice de identificare pentru fiecare substanta in parte, ceea ce, printr-o stransa
conclucare, ceeaza sanse de diagnostic chiar si in cele mai dificile situatii, asa cum ar fi toxicele
puse in organe sau in probe dupa moarte, toxicele date in perioada agonala, toxicele incorporate
in alcool, alimente, sau in cazul intoxicatiilor solitare in care nu se stie daca ingerarea toxicului sa facut din eroare sau a fost administrat in mod intentionat.