Pen

Mihai Adrian Hotca Radu Florin Pănu
Infracţiuni prevăzute in legi speciale - suport de curs -

EDITURA UNIVER6ITĂŢII „NICOLAE TITULESCU" BUCURESTI 2015
Unitatea de invăţare 1 - Evaziunea fiscală si spălarea banilor

§1. Introducere
§2. Obiectivele unităţii de invăţare
§3. Durata medie de parcurgere a unităţii de invăţare
§4. Criminalitatea in afaceri
§5. Aspecte generale de ordin financiar-fiscal
§6. Infracţiunile prevăzute in Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale
§7. 6pălarea banilor
§8. Rezumat
§9. Teste de evaluare / autoevaluare
§10. Temă de control
Unitatea de invăţare 2 - Infracţiunile vamale
§1. Introducere
§4. Consideraţii generale
§5. Infracţiunile prevăzute in Codul vamal
§6. Rezumat
Unitatea de invăţare 3 - Infracţiunile din domeniul societăţilor si pieţei de capital
§1. Introducere
§4. Infracţiunile prevăzute in Legea societăților nr. 31/1990
§5. Infracţiunile prevăzute in Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital
§6. Rezumat
Unitatea de invăţare 4 - Infracţiunile privind regimul drogurilor
§1. Introducere
§4. Aspecte generale privind traficul si consumul ilicit de droguri
§5. Infracţiunile prevăzute in Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri
§6. Rezumat
Unitatea de invăţare 5 - Infracţiunile cinegetice
§1. Introducere
§2. Obiectivele unităţii de ~nvăţare
§3. Durata medie de parcurgere a unităţii de ~nvăţare
§5. Analiza infracţiunilor cinegetice prevăzute ~n Legea vânătorii si a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006
§6. Rezumat
Unitatea de invăţare 6 - Infracţiunile prevăzute in Legea nr. 78/2000 ptpreven, descop si sancţionarea faptelor de corupţie
§1. Introducere
§4. Aspecte generale privind infracţiunile de corupţie
§5. Infracţiunile asimilate infracţiunilor de corupţie
§6. Infracţiunile contra intereselor financiare ale Uniunii Europene
§7. Rezumat
Unitatea de invăţare 7 - Infracţiunile prevăzute in Codul silvic
§1. Introducere
§4. Consideraţii introductive
§5. Analiza infracţiunilor silvice
§6. Rezumat
Răspunsuri la testele de evaluare
Introducere
Studierea Infracţiunilor prevăzute in legi speciale presupune analizarea celor mai importante infracţiuni cuprinse ~n legile
speciale si urmăreste aprofundarea cunostinţelor ~n materia dreptului penal substanţial pe care trebuie să le dob~ndească
studenţii, alături de studiul infracţiunilor cuprinse
~n Codul penal, ~n cadrul disciplinei Drept penal - Partea specială.
Suportul de curs cuprinde o parte dintre infracţiunile prevăzute ~n legi speciale, care necesită o analiză ~n detaliu, prin prisma
pericolului social pe care ~l prezintă si a frecvenţei cu care aceste infracţiuni sunt comise, ceea ce reclamă studierea si
cunoasterea conţinutului acestor infracţiuni de către studenţi, ca viitori practicieni ai dreptului.
Astfel, vor fi analizate infracțiunile cuprinse ~n următoarele legi speciale:
• Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale;
• Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sancţionarea spălării banilor, precum si pentru instituirea unor măsuri de
prevenire si combatere a finanţării terorismului, republicată;
• Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Rom~niei;
• Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată;
• Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital;
• Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri,
republicată;
• Legea nr. 407/2006 v~nătorii si a protecţiei fondului cinegetic;
• Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sancţionarea faptelor de corupţie;
• Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată.
Obiectivele cursului
Suportul de curs prezentat ~n r~ndurile ce urmează se adresează studenţilor din

~nvăţăm~ntul universitar la distanţă - av~nd ca finalitate explicarea principalelor
norme de incriminare din afara Codului penal.
Lucrarea este concepută pentru a trata cele mai importante infracţiuni prevăzute de legile penale speciale, astfel ~nc~t studenţi
să-si ~nsusească noţiunile si termenii de specialitate.
Cursul de faţă ~si propune:
1. Să analizeze cele mai importante infracţiuni prevăzute de alte legi dec~t Codul penal si conexiunile existente ~ntre ele;
2. Să transmită studenţilor informaţiile necesare pentru interpretarea si aplicarea corectă a legilor penale speciale;
3. Să transmită studenţilor cunostinţele de Drept penal - Partea specială necesare
~nţelegerii infracţiunilor prevăzute ~n legile speciale si formării unor buni specialisti ~n
domeniu;
4. Abordarea normelor penale de incriminare ~n str~nsă legătură cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, a
Curţii Constituţionale, a inaltei Curţi de Casaţie si -ustiţie, precum si a celorlalte organe judiciare.
7Competenţe oferite
După parcurgerea acestui curs, studentul va fi capabil să dob~ndească următoarele competenţe specifice:
1. Cunoastere si ~nţelegere - cunoasterea din punct de vedere stiinţific a conţinutului normelor penale speciale,
precum si a jurisprudenţei referitoare la aplicarea acestora; inţelegerea instituţiilor si normelor Părţii speciale a Dreptului penal
cuprinse in legi penale speciale; inţelegerea corelaţiilor existente intre normele Părţii speciale a Codului penal si cele cuprinse in legile
penale speciale;
2. Explicare si interpretare - explicarea instituţiilor si normelor cuprinse in legi penale speciale; explicarea si interpretarea
normelor penale de incriminare cuprinse in legi penale speciale; explicarea corelaţiilor intre Partea specială a Dreptului penal si
instituţiile cuprinse in legile penale speciale; explicarea si inţelegerea soluţiilor pentru problemele apărute in practică; interpretarea
corectă a normelor penale cuprinse in legi penale speciale;
3. Instrumental-aplicative - analiza evoluţiei legislaţiei si a jurisprudenţei in materie, inclusiv a jurisprudenţei CEDO,
Curţii Constituţionale si a Inaltei Curţi de Casaţie si -ustiţie; aspecte de drept comparat; soluţionarea unor speţe prin
folosirea cunostinţelor acumulate;
4. Atitudinale - formarea unei atitudini pozitive faţă de stiinţa dreptului penal; dezvoltarea abilităţilor de g~ndire
juridico-penală; incitarea pentru o abordare multidisciplinară a instituţiilor Dreptului penal; obisnuinţa de a interpreta corect
normele penale si aplicarea sistematică a acestora.
Resurse si mijloace de lucru
Insusirea temeinică a disciplinei Infracţiuni prevăzute ~n legi speciale presupune, pe l~ngă activităţile didactice
programate, un efort consistent din partea studenţilor in ceea ce priveste studiul individual pe baza bibliografiei minime
obligatorii recomandate in prezenta lucrare.
In plus, studenții trebuie să consulte adresele web specifice, pentru dezvoltarea competențelor specifice materiei studiate.
Avem in vedere, in special, adresele web ale Curții Europene ale Drepturilor Omului, Inaltei Curți de Casație și -ustiție și portalul
instanțelor de judecată, in vederea aprofundării jurisprudenței relevante in materia studiată.
De asemenea, fiecare student are obligaţia ~ntocmirii unui referat, care să aibă ca obiect tratarea unei instituţii sau teme
din cadrul disciplinei. Referatul nu poate avea mai puţin de 10 pagini si nici mai mult de 25 de pagini si trebuie să aibă elemente de
originalitate.
Pentru a nu exista incălcări ale legislaţiei drepturilor de autor, studenţii vor prezenta odată cu lucrarea si o declaraţie pe
proprie răspundere că nu au adus atingere dreptului de autor.
Structura cursului
Prezentul suport de curs este structurat pe 7 unităţi de invăţare și analizează cele

mai importante domenii in care sunt prevăzute infracţiuni in legi penale speciale, după
8cum urmează:
✓ evaziunea fiscală si spălarea banilor (Unitatea de ~nvăţare 1);
✓ infracţiunile vamale (Unitatea de ~nvăţare 2);
✓ infracţiunile din domeniul societăţilor si pieţei de capital (Unitatea de ~nvăţare
3);
✓ infracţiunile privind regimul drogurilor (Unitatea de ~nvăţare 4);
✓ infracţiunile cinegetice (Unitatea de ~nvăţare 5);
✓ infracţiuni prevăzute ~n Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sancţionarea faptelor de corupţie (Unitatea
de ~nvăţare 6);
✓ infracţiunile prevăzute ~n Codul silvic (Unitatea de ~nvăţare 7). Fiecare unitate de curs poate fi parcursă ~n 2 ore.
Temele de control au fost concepute ca forme de evaluare pe parcursul activității
academice și se regăsesc la finalul fiecărei unități de curs.
Cerinţe preliminare
Pentru studiul prezentei discipline sunt necesare cunostinţele dobandite ~n anii
anteriori de studiu la următoarele discipline: Drept penal – Partea generală, Teoria
Generală a Dreptului si Drept Constituţional.
De asemenea, prezentul suport de curs se recomandă a fi studiat ~n corelaţie cu disciplina Drept penal – Partea specială,
asigur~ndu-se, ~n acest fel, pe de-o parte, observarea corelaţiilor existente ~ntre normele Părţii speciale a Codului penal si cele
cuprinse ~n legile penale speciale si, pe de altă parte, ~nţelegerea instituţiilor si normelor Dreptului penal special.
Discipline deservite
Deși nu servește ~n mod direct la dezvoltarea și studierea unei discipline viitoare, studiul Infracțiunilor prevăzute in legi
speciale este legat intrinsec de studiul anterior al disciplinei Drept penal – Partea generală și studiul concomitent al
disciplinei Drept penal – Partea specială.
Subliniem importanța deosebită a acestor 3 materii, care privesc studiul dreptului penal substanțial ~n vederea dob~ndirii
cunoștințelor necesare cu privire la studiul dreptului procesual penal, ~n vederea dob~ndirii unei imagini de ansamblu asupra
~ntregului drept penal, ~nțeles lato sensu.
Durata medie de studiu individual
Pentru parcurgerea ~ntregului suport de curs este necesar un număr de 14 ore de studiu individual, fiecare unitate de invăţare
fiind structurată astfel ~nc~t să asigure parcurgerea acesteia cu succes pe parcursul a 2 ore de studiu individual susţinut.
Evaluarea
Aprecierea nivelului de pregătire a studenţilor se realizează astfel:

1. Evaluarea parţială, prin intermediul unei lucrări de control programate conform
9calendarului disciplinei (al doilea tutorial).

2. Evaluarea finală, prin examen la sf~rsitul fiecărui semestru. Examenul este scris, iar notarea se face de la 1 la 10.
Stabilirea notei finale va avea loc in felul următor:
a). Răspunsurile la examen 60%; b). Activităţi in cadrul int~lnirilor tutoriale (referate, participări la dezbateri
etc.) 20%; c). Lucrare de control 20%;
Promovarea examenului presupune obţinerea unei note mai mari sau egale cu 5, in care trebuie să aibă o pondere de cel puţin
30% nota de la examenul propriu-zis. Studenţii care nu au obţinut cel puţin nota 3 (30%) la examenul propriu-zis nu pot
promova examenul pe baza notării făcute la evaluarea parţială.
Grila de evaluare pentru examen cuprinde:

1. Două subiecte teoretice, care trebuie tratate analitic;
2. 10 teste scurte care pot cuprinde si aplicaţii practice.
Suntem deschisi oricăror sugestii si recomandări de imEunătăţire si actualizare a materialului si mulţumim anticipat celor
care se vor implica in acest sens.
Mihai Adrian Hotca
Radu Florin Geamănu

10
Unitatea de invăţare 1
Evaziunea fiscală si spălarea banilor
§1. Introducere
§4. Criminalitatea ~n afaceri
§6. Infracţiunile prevăzute ~n Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si
combaterea evaziunii fiscale
§7. Spălarea banilor
§8. Rezumat
§11. Bibliografie
§1. Introducere
Prima unitate de ~nvăţare cuprinde o succintă introducere ~n domeniul evaziunii fiscale si a spălării banilor, prin
identificarea sediului materiei si explicarea unor noţiuni frecvent ~nt~lnite, cum ar fi: ,fiscalitatea" ori ,evaziunea fiscală". Structura
unităţii de ~nvăţare este, apoi, continuată cu prezentarea infracţiunilor de evaziune fiscală, cuprinse ~n Legea nr.
241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale si a celor de spălare de bani, prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru
prevenirea si sancţionarea spălării banilor, precum si pentru instituirea unor măsuri de prevenire si combatere a finanţării actelor de
terorism.
In finalul unităţii de invăţare sunt prezentate c~teva exemple de subiecte de sinteză si de teste tip grilă, care au scopul de a
structura si fixa cunostinţele acumulate din parcurgerea unităţii nr. 1.
Unitatea de ~nvăţare nr. 1 - Evaziunea fiscală si spălarea banilor ~si propune analizarea celor mai importante infracţiuni ~n
domeniul evaziunii fiscale si spălării banilor, transmiţ~nd studenţilor informaţiile necesare pentru interpretarea si aplicarea corectă a
dispoziţiilor legale ~n materie.
De asemenea, se urmăreste cunoasterea din punct de vedere stiinţific a conţinutului normelor penale speciale privind
evaziunea fiscală si spălarea banilor, dob~ndirea competenţei de a explica si interpreta corect normele penale de incriminare privind
evaziunea fiscală si spălarea banilor.
In continuare, prin parcurgerea cursului se doreste identificarea și ~nsusirea practicii judiciare ~n domeniu, prin analiza unor
hotăr~ri relevante ale instanţelor de judecată ori a deciziilor Curţii Constituţionale.
11Finalitatea studiului unităţii de curs constă ~n formarea unei atitudini pozitive faţă de stiinţa dreptului penal ~n general si
dob~ndirea unei obisnuinţe de a interpreta corect normele penale si de a le aplicarea sistematic.
Durata medie de parcurgere a primei unităţi de ~nvăţăm~nt este de 2 ore.
§4. Criminalitatea in afaceri

Infracţionalitatea ~n domeniul afacerilor prezintă anumite aspecte care o individualizează ~n sfera criminalităţii generale.
Criminalitatea ~n afaceri este un concept care la noi a devenit realitate după anul 1989, deoarece ~n perioada anterioară
controlul social exercitat de regimul comunist nu permitea, de regulă, iniţiativa privată.
După asa-numita perioadă de tranziţie, cu toate că ~n prezent lucrurile sunt relativ asezate din punct de vedere economic si juridic,
criminalitatea specifică tranziţiei a ~evoluat" si ea, ~n sensul că se apropie tot mai mult de ceea ce literatura de specialitate numeste
~criminalitatea gulerelor albe". Criminalitatea gulerelor albe este denumită de alţi autori ~banditism al afacerilor", ~noua
criminalitate" sau ~criminalitatea m~nusilor albe". Indiferent de sintagma folosită, criminalitatea gulerelor albe este considerată, ~n
prezent, ca fiind alcătuită, de regulă, din infracţiunile săv~rsite
~n domeniul afacerilor de către persoane respectabile, care au un statut socio-economic ~nalt si care ~ncalcă ~ntr-o manieră
ingenioasă reguli referitoare la activitatea lor profesională, exploat~nd
~ncrederea sau credulitatea celorlalţi, ceea ce face ca aceste infracţiuni să fie greu de descoperit.
Factorii criminogeni ai criminalităţii ~n afaceri sunt grupaţi, de regulă, ~n trei categorii,
respectiv: factori economici, factori juridici si factori psihosociali.
a) Factorii economici pot constitui cauze ale evaziunii fiscale, deoarece at~t recesiunea economică, c~t si prosperitatea,
aceasta din urmă poate ~n mod paradoxal, se pot afla la originea acestei forme de conduită ilicită.
Analiz~nd desfăsurarea afacerilor din ţara noastră, se poate spune că evaziunea fiscală are, fără ~ndoială, printre cauzele sale
recesiunea economică. Explicaţia este relativ simplă, deoarece c~nd economia este ~n regres, oamenii de afaceri ajung mult mai
usor ~n situaţii de dificultăţi financiare, din cauza cărora apelează la ~mprumuturi purtătoare de dob~nzi mari. Aceste credite sunt
~n unele cazuri ruinătoare pentru oamenii de afaceri, pentru că restituirea lor este legată de performanţele economice, or acestea
urmează, ~n general, trendul economic general. Alţi factori care pot genera săv~rsirea infracţiunilor din domeniul afacerilor sunt:
intervenţia statului ~n anumite domenii; lipsa unor sisteme de control la nivelul ~ntreprinderilor; insuficienţa
lichidităţilor; efectul ~spirală " etc.
b) Infracţiunile din domeniul afacerilor pot avea la origine si anumiţi factori juridici, printre care se numără lipsa unei sancţiuni
adecvate pentru anumite fapte antisociale, reglementarea deficitară a răspunderii persoanelor care săv~rsesc fapte periculoase din
punct de vedere social, sancţiunile penale prea bl~nde, imprecizia definirii elementelor constitutive ale infracţiunilor,
12durata excesivă a procedurilor judiciare, cu consecința intervenției prescripției răspunderii penale și apariția sentimentului de
impunitate pentru săv~rșirea unor infracțiuni.
Un exemplu in acest sens il reprezintă infracţiunile de evaziune fiscală, care au fost prevăzute iniţial (după anul 1989) in Legea nr.
87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, iar, in prezent, textele incriminatoare ale faptelor de evaziune fiscală se regăsesc in
Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale. Dar, in pofida intenţiei legiuitorului, care a urmărit adoptarea
unei legi penale eficiente pentru combaterea evaziunii fiscale, noua reglementare nu constituie un progres in materie, in special dacă
avem in vedere cauza de reducere a pedepsei, cuprinsă in art. 10 din noua lege.
De asemenea, printre factorii juridici trebuie menţionată si o puternică instabilitate legislativă in materie fiscală. Astfel, desi art. 4
din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare stabileste o serie de reguli privitoare la
stabilitatea sistemului fiscal - modificarea si completarea Codului fiscal se poate face numai prin lege, promovată, de regulă, cu 6 luni
inainte de data intrării in vigoare a acesteia, orice modificare sau completare urm~nd a intra in vigoare cu incepere din prima zi a
anului următor celui in care a fost adoptată prin lege, in cursul anului 2010 Codul fiscal a fost modificat si completat prin 16 acte
normative (10 dintre acestea fiind ordonanţe de urgenţă ale Guvernului), in cursul anului 2011 a fost modificat si completat
prin 10 acte normative (7 dintre acestea fiind ordonanţe de urgenţă ale Guvernului). Tendința s-a menținut și in anul 2012 (14
acte normative, dintre care 9 au fost ordonanţe de urgenţă ale Guvernului), dar, mai ales in anul 2013, c~nd au intrat in
vigoare 20 de acte normative care interesau Codul fiscal (dintre care 7 au fost ordonanțe de urgență ale Guvernului). De asemenea,
in anul 2014, au intrat in vigoare 12 de acte normative care au modificat ori completat Codul fiscal (dintre care 9 au fost
ordonanțe de urgență ale Guvernului).
c) $lţi factori criminogeni sunt cei de natură psihosocială, cum ar fi: concepţia existentă in
mediul de afaceri; mentalitatea că funcţionarii cu atribuţii in materie judiciară sunt mai
~inţelegători" cu oamenii de afaceri; victimele nu sesizează săv~rsirea infracţiunilor; opinia publică nu este, in general,
foarte interesată de contracararea infracţiunilor din domeniul afacerilor, deoarece nu o consideră o veritabilă criminalitate, asa
cum este cea ~clasică"; existenţa unei indiscipline a oamenilor determinată de o oarecare imposibilitate obiectivă de adaptare
la noile realităţi; concepţia despre corupţie si faptele conexe acesteia, realităţile sociale anterioare; lipsa unui control economico-
financiar strict etc.
Să ne reamintim...
Criminalitatea in afaceri este generată de o serie de factori, care pot fi grupaţi
in trei categorii principale: factori economici, factori juridici si factori
psihosociali.
Infracţiunile din domeniul afacerilor sunt fapte sociale ilicite care au o multitudine de cauze, unele dintre acestea fiind prezentate
in r~ndurile de mai sus.
Deși cadrul penal substanțial a fost supus unui amplu proces de reformă (prin intrarea in vigoare, la 1 februarie 2014, a
noului Cod penal, aprobat prin Legea nr. 286/2009, dar și prin modificările, adaptările și actualizarile aduse celorlalte legi penale
speciale prin Legea nr.
187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal), apreciem că legea nu poate schimba totul
si, in orice caz, nu in mod rapid. Un cadru juridic bine ancorat in realităţile din societatea noastră trebuie să fie dublat de măsuri
economice, politice, sociale si cultural-educative. Dreptul, singur, schimbă greu mentalitatea celor implicaţi in prevenirea si
13combaterea fenomenului infracţional. Sunt necesare măsuri eficiente de reformare a sistemului organelor judiciare aflate la
primul nivel al activităţii de tragere la răspundere penală. Din punct de vedere economic, statul trebuie să se implice mai puţin. Din
punct de vedere politic, trebuie adoptate măsuri prin care participanţii la actul guvernării să aibă printre obiectivele lor si
prevenirea săv~rsirii de infracţiuni din domeniul afacerilor.
0 altă modalitate de a contribui la reducerea infracţiunilor din domeniul afacerilor, p~nă la o limită suportabilă din punct de vedere
social, o constituie măsurile cultural-educative, deoarece se constată, in multe cazuri, că inclusiv oameni cu pregătire ridicată nu fac o
diferenţă clară intre infracţiuni si alte tipuri de ilicit.
Societatea civilă, de asemenea, poate să se implice mai mult in sesizarea aspectelor deficitare ale sistemului juridico-politic asa
cum, timid, dar din ce in ce mai des, se implică, spre exemplu, in materia protecţiei mediului si a corupţiei.
5.1. Consideraţii introductive

Pentru a nu exista probleme in ceea ce priveste indeplinirea atribuţiilor publice, statul
reglementează un sistem fiscal a cărui finalitate constă in asigurarea veniturilor publice necesare funcţionării optime a instituţiilor
statului si achitarea obligaţiilor acestuia.
Cum era firesc, de altfel, obligaţia privind contribuţia la cheltuielile publice este prevăzută in primul r~nd in Constituţie, in art.
56 alin. (1), conform căruia: ~Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice". Cu toate că
textul constituţional reprodus mai sus se referă numai la cetăţeni, prin lege sunt stabilite obligaţii fiscale si in sarcina persoanelor
juridice. Astfel, conform art. 137 din Constituţie; ~Formarea, administrarea, intrebuinţarea si controlul resurselor financiare
ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale si ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege". Art. 139 alin. (1), de
asemenea, prevede că: ~Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurărilor sociale de stat
se stabilesc numai prin lege". Iar art. 139 alin. (2) dispune: ~Impozitele si taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau
judeţene, in limitele si in condiţiile legii". Sumele reprezent~nd contribuţiile la constituirea unor fonduri se folosesc, in
condiţiile legii, numai potrivit destinaţiei acestora [art. 139 alin. (3)].
Instituirea obligaţiilor fiscale in sarcina contribuabililor nu trebuie să se facă haotic sau discreţionar, ci in conformitate
cu art. 56 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit căruia
~sistemul legal de impuneri trebuie să asigure asezarea justă a sarcinilor fiscale". Pe de altă parte, art. 56 alin. (3) din Constituţie
prevede imperativ că: ~0rice alte prestaţii sunt interzise, in afara celor stabilite prin lege, in situaţii excepţionale".
D~nd viaţă normelor constituţionale, Codul fiscal (Legea nr. 571/2003) prevede, in art. 3, principiile generale ale politicii
fiscale (fiscalităţii), respectiv:
a) neutralitatea măsurilor fiscale in raport cu diferitele categorii de investitori si capitaluri, cu
forma de proprietate, asigur~nd condiţii egale investitorilor, capitalului rom~n si străin;
b) certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar
termenele, modalitatea si sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv acestia să poată urmări si inţelege
sarcina fiscală ce le revine, precum si să poată determina influenţa deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;
14c) echitatea fiscală la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea diferită a veniturilor, in funcţie de mărimea acestora;
d) eficienţa impunerii prin asigurarea stabilităţii pe termen lung a prevederilor Codului fiscal, astfel inc~t aceste prevederi să nu
conducă la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice si juridice, in raport cu impozitarea in vigoare la data
adoptării de către acestea a unor decizii investiţionale majore.
5.2. Fiscalitatea
Fiscalitatea reprezintă sistemul regulilor juridice referitoare la obligaţiile faţă de bugetul
public naţional. in doctrină, se acceptă, din punct de vedere economic sau social, că fiscalitatea este o stiinţă autonomă.
Fiscalitatea este necesară in orice societate, deoarece ea constituie, din punct de vedere politico-economic, instrumentul
prin care statul de drept intervine in economie pentru corectarea unor deficienţe ale pieţei sau pentru a redistribui veniturile si
resursele.
Fiscalitatea, departe de a fi aplaudată de contribuabili, poate contribui la cresterea nivelului de trai, la progrese economice, sociale,
precum si la indeplinirea corespunzătoare a sarcinilor ce revin instituţiilor si serviciilor publice.
Sistemul fiscal presupune existenţa unei entităţi care are sarcina administrării impozitelor si taxelor. Această instituţie este
cunoscută sub denumirea generică de ,fisc", care inglobează mai multe instituţii si căruia ii revine obligaţia transpunerii in practică a
sistemului fiscal, respectiv a operaţiunilor de realizare a creanţelor fiscale. Cel mai important organism de administrare fiscală este
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, instituţie aflată in subordinea Ministerului Finanţelor Publice. Alături de această
instituţie există si compartimentele de specialitate ale
autorităţilor administraţiei publice locale sau alte organe fiscale prevăzute de lege.
5.3. Evaziunea fiscală

Evaziunea fiscală este un concept cu privire la care există mai multe puncte de vedere, dar in
general se consideră că ea constă intr-o sustragere a contribuabililor de la plata obligaţiilor faţă de buget. Majoritatea autorilor
impart evaziunea, după caracterul său, in evaziune legală (licită) si ilegală (ilicită).
Legiuitorul sancţionează numai evaziunea fiscală frauduloasă (ilicită, ilegală), prin aceasta statul fiind păgubit anual cu sume
uriase. Astfel, potrivit ultimului raport al Consiliului Fiscal (aferent anului 2014), elaborat pe baza datelor Institutului Național
de Statistică, evaziunea fiscală a reprezentat un procent de 16,67% din PIB in anul 2012 și 16,23% din PIB in anul 2013, valoarea
adăuată brută in economia neobservată fiind de 24,53% in anul 2012, respectiv 22,89% pentru anul 2013.
Aproximativ 75% din evaziunea fiscală este generată la TVA (12,21%) din PIB), in timp ce contribuțiile sociale contribuie cu
circa 15% la evaziunea fiscală totală, in principal prin intermediul fenomenului de ,muncă la negru" (salariaţi in economia
subterană).
Prin urmare, evaziunea fiscală ilegală este răsp~ndită pe o scară mult mai extinsă dec~t evaziunea permisă de lege. Cei
care săv~rsesc fapte de evaziune fiscală ilicită au, de multe ori, o inventivitate inimaginabilă, dar aceasta se poate prezenta si in
maniera unor fapte rudimentare. Evaziunea fiscală frauduloasă poate consta in ţinerea unor documente legale nereale, distrugerea unor
documente legale, intocmirea unor dovezi fictive de plată, schimbarea nejustificată a preţurilor de aprovizionare si a altor
cheltuieli.
15in cadrul evaziunii fiscale ilicite pot fi identificate mai multe tipuri de sustragere de la plata obligaţiilor fiscale. Astfel, se poate
vorbi despre evaziunea fiscală ilicită propriu-zisă, evaziunea fiscală ca urmare a desfăsurării unor activităţi ilegale si economia
subterană.
Evaziunea fiscală propriu-zisă constă in sustragerea de la plata contribuţiilor bugetare datorate in legătură cu venituri
rezultate din activităţi licite. De pildă, inregistrarea unor cheltuieli deductibile nereale. Evaziunea fiscală prin desfăsurarea unor
activităţi ilegale se concretizează in derularea unor afaceri ilicite care generează venituri pentru care nu se plătesc impozite si taxe.
Spre exemplu, trafic de stupefiante, trafic de persoane, falsificare de valori, creditare sub forma cametei. Evaziunea prin derularea
unor activităţi subterane se materializează in realizarea de venituri din afaceri permise, dar ascunse faţă de autorităţi.
Printre cauzele evaziunii fiscale se numără carenţele legislaţiei fiscale, povara fiscală exagerată, lipsa de armonizare intre
instituţiile statului implicate in administrarea fiscală, ineficienţa instituţiilor de control fiscal. La noi, legislaţia fiscală este foarte
amplă, necorelată si foarte schimbătoare, astfel că ea este usor de ocolit de către contribuabilii de rea-credinţă, dar ea este si greu de
inţeles de către contribuabilii de bună-credinţă si, nu este o afirmaţie gratuită, chiar de către organele fiscale.
Să ne reamintim...
Generic, se consideră că evaziunea fiscală constă intr-o sustragere a
contribuabililor de la plata obligaţiilor faţă de buget.
$6. Infracţiunile prevăzute ~n Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea

evaziunii fiscale
6.1. Infracţiunea prevăzută de art. 3 – refuzul refacerii documentelor
Text de lege: 6.1.1. Conţinutul normei de incriminare

~Art. 3 - Constituie infracţiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni
la 5 ani fapta contribuabilului care nu reface, cu intenţie sau din culpă, documentele
de evidenţă contabilă distruse, in termenul inscris in documentele de control."
6.1.2. Condiţiile preexistente

A. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special al infracţiunii il constituie relaţiile sociale născute din obligaţia reconstituirii evidenţelor contabile
distruse, in scopul colectării corespunzătoare a veniturilor fiscale si prevenirii evaziunii fiscale. 0bligaţia de refacere a
documentelor are caracter preventiv in ceea ce priveste evaziunea fiscală. intr-adevăr, in lipsa documentelor de evidenţă contabilă sau
dacă acestea sunt degradate este mai facilă sustragerea de la plata contribuţiilor către bugetul general consolidat.
Infracţiunea nu are obiect material, deoarece valoarea socială protejată prin incriminarea faptei de omisiune a refacerii
documentelor distruse nu are aspect fizic, iar neindeplinirea obligaţiei de refacere nu determină o vătămare fizică, valoarea socială
ocrotită de legea penală av~nd natură abstractă.
B. Subiecţii infracţiunii
16Subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 241/2005 este contribuabilul care, cu intenţie ori, potrivit
recentelor modificări, din culpă, nu reface documentele de evidenţă contabilă distruse, in termenul inscris in documentele de control.
Potrivit art. 2 lit. b) din Legea nr. 241/2005, contribuabilul este orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără
personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuţii si alte sume bugetului general consolidat. Prin urmare,
infracţiunea are subiect activ calificat. Este vorba at~t despre contribuabilul persoană fizică, c~t si despre contribuabilul
persoană juridică (a se vedea prevederile art. 135 - 151 din Codul penal - Legea nr. 286/2009; aminitim faptul că, incep~nd cu anul
2006, si persoanele juridice pot fi subiect activ al infracţiunilor).
Nu pot avea calitatea de subiect activ al infracţiunii de omisiune a refacerii documentelor prevăzute in actul de control
entităţile fără personalitate juridică, chiar dacă art. 2 din Legea nr.
241/2005 se referă si la ~orice altă entitate fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuţii si alte sume
bugetului general consolidate", deoarece acest text trebuie corelat cu art. 135 din Codul penal - Legea nr. 286/2009, care prevede că
numai persoanele juridice, cu excepţia statului si a autorităţilor publice, răspund penal pentru infracţiunile săv~rsite in
realizarea obiectului de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice. Instituţiile publice nu răspund penal pentru
infracţiunile săv~rsite in exercitarea unei activităţi ce nu poate face obiectul domeniului privat. Sunt entităţi fără personalitate
juridică, de pildă, societăţile civile profesionale.
Menţionăm faptul că, desi este o cerinţă necesară, calitatea de contribuabil nu este si suficientă pentru angajarea
răspunderii penale pentru infracţiunea analizată. Alături de această condiţie, trebuie indeplinită si cerinţa ca organul de
control să fi stabilit prin dispoziţia sa, in sarcina contribuabilului, obligaţia de a reconstitui documentele de evidenţă contabile
distruse.
Sunt documente contabile cele prevăzute de Codul fiscal, Codul de procedură fiscală, Codul vamal, Legea contabilităţii nr.
82/1991, republicată, si de reglementările elaborate pentru punerea in aplicare a acestora [art. 2 lit. c) din Legea nr. 241/2005].
Dacă o persoană care nu indeplineste condiţiile calităţii de subiect activ refuză reconstituirea documentelor contabile distruse,
ea nu va răspunde penal, ci, eventual, disciplinar, contravenţional etc. [art. 41 pct. 2 lit. c) din Legea contabilităţii nr.
82/1991]. Potrivit art. 26 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, in caz de pierdere, sustragere sau distrugere a documentelor
financiar-contabile se vor lua măsuri de reconstituire a acestora, potrivit reglementărilor emise in acest sens, in termen de
maximum 30 de zile de la constatare, iar in caz de forţă majoră, in termen de 90 de zile de la constatarea incetării acesteia.
Infracţiunea este susceptibilă de participaţie penală in forma instigării si a complicităţii. De asemenea, este posibilă participaţia
penală improprie.
Subiectul pasiv al infracţiunii este statul, deoarece el este persoana vătămată prin săv~rsirea infracţiunii, iar nu organul de control
care a stabilit obligaţia de refacere a documentelor fiscale distruse.
C. Situaţia premisă
Pentru realizarea conţinutului infracţiunii de omisiune a respectării obligaţiei de refacere a unor documente de evidenţă
contabilă este necesară preexistenţa unei situaţii premisă. Aceasta constă in cerinţa preexistenţei unor documente distruse, indiferent
de cauza distrugerii acestora (imprejurări de natură umană sau neumană). In cazul in care este realizat si conţinutul faptei
descrise de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 sunt indeplinite cerinţele de existenţă ale unui concurs de infracţiuni. Dacă
documentele contabile nu au existat niciodată sau dacă acestea nu au fost distruse, lipseste situaţia premisă, iar fapta de refuz nu poate
fi considerată infracţiune.
17Distrugerea constă ~ntr-o activitate de nimicire (distrugerea propriu-zisă) sau de degradare a documentelor ori de aducere a
acestora ~n stare de ne~ntrebuinţare.
Nimicirea presupune desfiinţarea sau lezarea substanţei documentului, ~n asa fel ~nc~t acesta
~ncetează să existe ~n materialitatea sa.
Degradarea constă deteriorarea sau alterarea documentului ~n asa fel ~nc~t acesta ~si pierde unele dintre caracteristicile sale, ceea
ce atrage o reducere a potenţialului de utilizare conform destinaţiei sale legale.
Aducerea fn stare de nefntrebuinţare a documentului constă ~n lipsirea acestuia de aptitudinea de a putea fi folosit
~n raport cu destinaţia sa legală.
Prin folosirea expresiei documente distruse, av~nd ~n vedere că art. 26 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, precitat,
prevede trei posibilităţi - pierdere, sustragere si distrugere -, considerăm că este restr~nsă ~n mod nejustificat sfera situaţiilor ~n
care, potrivit textului incriminator, se impune refacerea documentelor de evidenţă contabilă. De exemplu, ~n cazul furtului, ~n
cazul pierderii etc. De aceea, de lege ferenda, propunem extinderea sferei de aplicare a art. 3 din Legea nr. 241/2005 pentru a fi
incident si ~n cazul pierderii sau al sustragerii.
6.1.3. Latura obiectivă

A. Elementul material
Elementul material al infracţiunii de care ne ocupăm constă ~n omisiunea contribuabilului de a reface documentele de evidenţă
contabilă distruse, ~n termenul stabilit prin documentele de control. Din analiza normei de incriminare rezultă faptul că,
pe l~ngă condiţia premisă (preexistenţa unor documente distruse), inacţiunea ce reprezintă elementul material al infracţiunii
trebuie să ~ndeplinească o cerinţă esenţială, si anume stabilirea unui termen ~n documentele de control, care a fost ~ncălcat.
Nu poate exista infracţiunea analizată dacă organul competent nu a ~nscris ~n actul de control un termen pentru refacerea
documentelor distruse. Termenul poate fi prevăzut de lege (de pildă,
30 de zile de la constatare, iar ~n caz de forţă majoră, 90 de zile de la constatarea ~ncetării acesteia, potrivit Legii
contabilității nr. 82/1991) sau stabilit de organul care ~ncheie documentul de control. Actul de control poate aparţine organelor interne
ale contribuabilului sau unor organe externe competente.
Procedura reconstituirii documentelor justificative este reglementată de Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1040/2004 pentru
aprobarea Normelor metodologice privind organizarea si conducerea evidenţei contabile ~n partidă simplă de către persoanele fizice
care au calitatea de contribuabil ~n conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Desi acest act normativ
prevede un termen de reconstituire de 30 de zile, credem că nerespectarea acestuia nu poate fi asimilată cu ~ndeplinirea cerinţei ca
termenul să fie ~nscris ~n actul de control. De lege ferenda, apreciem că se impune corelarea prevederilor acestui ordin cu noua formă
a art. 26 din Legea nr. 82/1991, astfel cum acesta a fost modificat prin Ordonaţa de urgenţă a Guvernului nr.
37/2011, care stabileste un termen alternativ de 90 de zile pentru refacerea documentelor ~n cazul existenţei forţei majore, termen
care va ~ncepe să curgă de la constatarea ~ncetării acesteia.
Deși modificările recente aduse conținutului art. 3 nu mai conțin condiția existenței posibilității refacerii
documentelor de evidență contabilă distruse, apreciem că o astfel de cerință este intrinsecă realizării conținutului constitutiv al
infracțiunii. in cazul imposibilității obiective de refacere a documentelor distruse nu va fi angajată răspunderea penală, fiind
evident că persoana ~n cauză nu acționează ~n dauna relațiilor sociale protejate de textul art. 3.
Practică judiciară:
18In practică, s-ar putea int~lni situaţia următoare: contribuabilul a fost obligat prin actul de control să refacă documentele
distruse, iar acesta, nefiind de specialitate, apelează pentru indeplinirea obligaţiei la persoanele cu care a incheiat contracte pentru
intocmirea si ţinerea evidenţei contabile, insă cei cu care a contractat serviciile in cauză refuză să refacă documentele, desi acest lucru
este posibil. Poate fi angajată răspunderea penală a contribuabilului? Dar a persoanelor obligate contractual la prestarea
unor servicii de contabilitate?
Răspunsul nostru este, in principiu, in sensul că nici contribuabilul, nici terţii care refuză prestarea nejustificată a
activităţii de refacere a documentelor de evidenţă contabilă distruse nu răspund penal la expirarea termenului stabilit de
organele de control. Contribuabilul va răspunde penal, in schimb, in toate cazurile in care, cu intenţie, a lăsat să expire timpul fără să
ia măsurile de refacere a documentelor.
B. Urmarea imediată
Urmarea imediată produsă prin abstenţiunea subiectului activ constă in producerea unei stări de pericol pentru societate, mai exact
pentru relaţiile sociale referitoare la respectarea obligaţiei de refacere a documentelor de evidenţă contabilă distruse, deoarece, in
lipsa documentelor legale, sporesc posibilităţile săv~rsirii unei infracţiuni de evaziune fiscală. Practic, urmarea imediată se
produce la expirarea termenului stabilit pentru refacerea documentelor distruse, moment in care are loc si consumarea
infracţiunii.
C. /egătura de cauzalitate
Fiind vorba de o infracţiune de pericol, desi există, legătura de cauzalitate nu trebuie demonstrată, deoarece ea rezultă
din simplul fapt al realizării in integralitate a elementului material al infracţiunii (ex re).
6.1.4. Elementul subiectiv

Omisiunea refacerii documentelor de evidenţă contabilă distruse poate fi comisă cu intenţie
ori din culpă.
Intenţia poate fi directă sau indirectă. In cazul intenţiei directe făptuitorul prevede starea de pericol pentru relaţiile sociale si
urmăreste această consecinţă prin efectuarea elementului material. Fapta se comite cu intenţie indirectă atunci c~nd, desi
contribuabilul prevede rezultatul (starea de pericol), nu-l urmăreste, dar acceptă eventualitatea producerii lui.
Fapta este săv~rsită din culpă, c~nd făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el
nu se va produce ori in ipoteza in care acesta nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea să il prevadă. Mobilul
infracţiunii nu are relevanţă pentru existenţa infracţiunii, dar el va fi luat in considerare cu prilejul individualizării
sancţiunilor de drept penal. De asemenea, scopul urmărit de făptuitor nu este calificat, insă se va ţine seama de el la personalizarea
sancţiunilor.
6.1.5. Forme si modalităţi

Tentativa la infracţiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 241/2005 este practic imposibilă,
deoarece forma imperfectă este exclusă in cazul infracţiunilor al căror element material constă intr-o inacţiune. Consumarea
infracţiunii examinate are loc in momentul in care expiră termenul in care contribuabilul avea obligaţia reconstituirii documentelor
legale.
19Dat fiind specificul elementului material - de a se prezenta sub forma inacţiunii -, infracţiunea are o derulare temporală
instantanee, ea nefiind susceptibilă de a fi comisă ~n formă continuă sau progresivă, ceea ce ~nseamnă că după momentul
consumării nu pot apărea alte urmări.
6.1.6. Sancţionarea
Infracţiunea se pedepseste cu ~nchisoare de la 6 luni la 5 ani.
6.2. Infracţiunea prevăzută de art. 4 – refuzul prezentării documentelor legale si a

bunurilor din patrimoniu
6.2.1. Conţinut legal si situaţii tranzitorii
Text de lege: A. Conţinutul normei de incriminare

~Art. 4 - Constituie infracţiune si se pedepseste cu ~nchisoare de la un an
la 6 ani refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor
competente documentele legale si bunurile din patrimoniu, ~n scopul
~mpiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, ~n termen de cel mult
15 zile de la somaţie."
B. Situaţii tranzitorii
Infracţiunea examinată era incriminată ~ntr-o formă relativ asemănătoare si ~n legislația anterioară - Legea nr. 87/1994
pentru combaterea evaziunii fiscale. in conformitate cu art. 9 din această lege, fapta incriminată consta ~n refuzul de a prezenta
organelor de control prevăzute de lege documentele justificative si actele de evidenţă contabilă necesare pentru stabilirea
obligaţiilor faţă de stat.
Spre deosebire de reglementrea anterioară (art. 9 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale), art. 4 Legea nr.
241/2005 (astfel cum a fost modificat prin art. XIV pct. 1 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010) stabileste un termen de
la care ~ncepe să curgă obligaţia de a prezenta organelor competente documentele legale si bunurile din partimoniu, respectiv
15 zile de la somaţie. in acest context, facem precizarea că pană la modificarea din anul
2010, textul legal prevedea, ca si situaţie premisă, condiţia somării persoanei de 3 ori, condiţie ne~nt~lnită ~n cuprinsul
reglementării anterioare. Prin urmare, ~n toate cauzele ~n care cerinţa cu privire la somaţie nu era realizată, ~n aplicarea regulii legii
penale mai favorabile prevăzută de art. 15 din Constituţie si de art. 3-6 din Codul penal (Legea nr. 286/2009), după caz, se dispunea
renunțarea la urmărire penală sau achitarea contribuabilului ~n cauză.

Obiectul juridic special al infracţiunii este constituit din relaţiile sociale născute ca urmare a existenţei obligaţiei de prezentare a
documentelor legale si a bunurilor din patrimoniu, pentru a spori eficienţa controlului fiscal efectuat de către organele competente.
Obligaţia de prezentare a documentelor legale si a bunurilor din patrimoniu este instituită ~n scopul prevenirii si descoperii unei
evaziuni fiscale. Fără posibilitatea examinării documentelor legale si a bunurilor din patrimoniul contribuabilului este greu,
dacă nu imposibil, să se stabilească obligaţiile faţă de bugetul general consolidat.
20Infracţiunea analizată nu are obiect material, deoarece valoarea socială ocrotită prin norma de incriminare nu are aspect fizic, iar
ne~ndeplinirea obligaţiei de prezentare a documentelor legale si a bunurilor din patrimoniul contribuabilului nu presupune vătămarea
unei entităţi exprimate material. Unii autori apreciază că infracţiunea analizată are obiect material, care constă ~n documentele
contabile ale contribuabilului.
Subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005 poate fi orice persoană - fizică sau juridică - care
refuză să prezinte organelor competente documentele legale si bunurile din patrimoniu, ~n scopul ~mpiedicării verificărilor
financiare, fiscale sau vamale. Spre deosebire de art. 3, care prevede pentru existenţa infracţiunii calitatea de contribuabil pentru
subiectul activ, textul art. 4, care prevede infracţiunea de care ne ocupăm nu cuprinde vreo circumstanţiere a subiectului activ
al infracţiunii.
Av~nd ~n vedere faptul că, ~n noua reglementare se vorbeste despre ~refuzul nejustificat al unei persoane", subiectul activ al
infracţiunii nu poate fi considerat circumstanţiat. Sigur că, ~n fapt, de cele mai multe ori, obligaţia prezentării documentelor
legale si a bunurilor din patrimoniu revine fie contribuabilului persoană fizică, fie persoanei fizice desemnată de către
contribuabilul persoană juridică, dar aceasta nu ~nseamnă că subiect activ nu poate fi si o altă persoană fizică sau chiar persoana
juridică care are obligaţia prezentării documentelor sau bunurilor solicitate de organele competente.
Prin urmare, infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 nu are subiect activ calificat, ci subiect simplu. Pe de
altă parte, cu toată generalitatea textului legal, nu poate avea calitatea de subiect activ al infracţiunii o persoană care se află ~n afara
obligaţiei de prezentare prevăzută de lege.
Infracţiunea este susceptibilă de participaţie penală ~n forma instigării si a complicităţii morale. De asemenea, este posibilă
participaţia penală improprie.
Subiectul pasiv al infracţiunii este statul, deoarece el este subiectul vătămat prin săv~rsirea infracţiunii, iar nu organul de
control care a solicitat prezentarea documentelor sau bunurilor patrimoniale.
C. Situaţia premisă
Infracţiunea analizată presupune preexistenţa unei somaţii adresată contribuabilului de către organele competente, cu privire la
prezentarea documentelor legale si a bunurilor din patrimoniul contribuabilului. Această cerinţă realizează conţinutul unei situaţii
premisă. Somaţia este o adresă pe care organul competent o emite către contribuabil prin care ~i cere, cu respectarea legii, să
prezinte documente legale sau bunuri aflate ~n patrimoniul contribuabilului. Somaţia trebuie să aibă destinatar determinat si obiect
bine precizat.
De asemenea, este necesar să se facă dovada de către organul fiscal că somaţia a fost primită de contribuabil (sau reprezentant) sau
că aceasta a fost comunicată potrivit dispoziţiilor legale.
Faţă de forma actuală a infracţiunii, remarcăm o suprapunere parţială cu conţinutul contravenţiei prevăzute de art.
219 lit. c) din Codul de procedură fiscală (Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003), ~n ceea ce priveste nerespectarea obligaţiei de a pune
la dispoziţia organului fiscal registre, evidenţe, documente de afaceri si orice alte ~nscrisuri, prevăzute la art. 56.
Astfel, potrivit art. 56 din Codul de procedură fiscală, ~n vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are
obligaţia să pună la dispoziţie organului fiscal registre, evidenţe, documente de afaceri si orice alte ~nscrisuri. In acelasi scop,
organul fiscal are dreptul să solicite
~nscrisuri si altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice. Organul fiscal poate solicita
punerea la dispoziţie a ~nscrisurilor la sediul său ori la domiciliul
21fiscal al persoanei obligate să le prezinte. Organul fiscal are dreptul să reţină, ~n scopul protejării
~mpotriva ~nstrăinării sau distrugerii, documente, acte, ~nscrisuri, registre si documente financiar- contabile sau orice element
(obiect) material care face dovada stabilirii, ~nregistrării si achitării obligaţiilor fiscale de către contribuabili, pe o perioadă de
maximum 30 de zile. In cazuri excepţionale, cu aprobarea conducătorului organului fiscal, perioada de reţinere poate fi
prelungită cu maximum 90 de zile. Dovada reţinerii documentelor o constituie actul ~ntocmit de organul fiscal, ~n care sunt
specificate toate elementele necesare individualizării probei sau dovezii respective, precum si menţiunea că aceasta a fost reţinută,
potrivit dispoziţiilor legale, de către organul fiscal. Actul se ~ntocmeste ~n două exemplare si se semnează de organul fiscal si de
contribuabil, un exemplar comunic~ndu-i-se contribuabilului. In cazul ~n care pentru stabilirea stării de fapt fiscale
contribuabilul pune la dispoziţia organului fiscal ~nscrisuri sau alte documente, ~n original, acestea se ~napoiază
contribuabilului, păstr~ndu-se ~n copie, conform cu originalul, numai ~nscrisuri relevante din punct de vedere fiscal. Conformitatea
cu originalul a copiilor se efectuează de către contribuabil prin ~nscrierea menţiunii "conform cu originalul" si prin semnătura
acestuia. Ori de c~te ori contribuabilul depune la organul fiscal un document semnat de către o persoană fizică sau juridică
care exercită activităţi specifice unor profesii reglementate cum ar fi consultanţă fiscală, audit financiar, expertiză
contabilă, evaluare, documentul trebuie să conţină ~n mod obligatoriu si datele de identificare ale persoanei ~n cauză.

Elementul material al infracţiunii constă ~n refuzul nejustificat a unei persoane de a prezenta organelor competente ~n termen de
cel mult 15 zile după ce a fost somată, documentele legale si bunurile din patrimoniu. Din analiza normei de incriminare rezultă faptul
că, pe l~ngă condiţia premisă (preexistenţa somaţiei), inacţiunea ce reprezintă elementul material al infracţiunii este necesar să
~ndeplinească patru cerinţe esenţiale, si anume: refuzul să fie nejustificat, refuzul să fie exprimat faţă de cererea organelor
competente, obiectul refuzului să se refere la documentele legale ale contribuabilului sau la bunurile din patrimoniul acestuia
solicitate de către organele competente, iar prezentarea documentelor sau bunurilor cerute să fie necesară pentru verificări financiare,
fiscale sau vamale.
In primul r~nd, nu poate exista infracţiunea analizată dacă refuzul este justificat. Prin refuz nejustificat trebuie să se ~nţeleagă
faptul că neprezentarea de către subiectul activ a documentelor sau bunurilor este nemotivată, adică prezentarea este posibilă, dar
acesta nu o face. Este justificat, spre exemplu, refuzul motivat de faptul că documentele au fost distruse ori sustrase ~n totalitate.
Refuzul poate fi manifestat expres sau tacit. Refuzul este expres atunci c~nd din comportarea subiectului activ rezultă că
acesta nu doreste prezentarea documentelor sau a bunurilor. De exemplu, le spune organelor competente că nu va da curs
solicitării lor. Refuzul este tacit atunci c~nd făptuitorul nu se exprimă explicit ~n ceea ce priveste neprezentarea documentelor
sau a bunurilor, ~nsă nu face nimic ~n sensul satisfacerii solicitării organelor competente.
In al doilea r~nd, refuzul nejustificat trebuie să fie manifestat faţă de solicitarea unor organe abilitate (competente). Este vorba
despre organele prevăzute de lege. De pildă, angajații din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, al administraţiilor
finanţelor publice etc.
Pe de altă parte, refuzul trebuie să privească ceea ce organele competente au cerut, iar acestea nu pot solicita dec~t documentele
legale ale contribuabilului sau bunurile din patrimoniul acestuia, iar nu alte documente sau bunuri. Documentele legale sunt cele
definite de art. 2 din
22Legea nr. 241/2005 (justificative, de evidenţă si prelucrare, de raportare si sinteză), iar bunurile sunt valori patrimoniale, adică
evaluabile in bani (terenuri, construcţii, bunuri mobile).
in fine, organele competente nu pot solicita documente sau bunuri aparţin~nd contribuabililor dec~t dacă acestea sunt necesare
pentru verificări financiare, vamale sau fiscale.
Detaliaţi analiza elementului material al infracţiunii prevăzute la art. 4 - refuzul

prezentării documentelor legale si a bunurilor din patrimoniu din Legea nr.
241/2005, inclusiv prin menţionarea cerinţelor esenţiale pe care acesta trebuie să le implinească.
Folosiţi drept principală sursă de informare cărţile menţionate in Bibliografia unităţii de curs, care detaliază infracțiunile
prevăzute de Legea nr. 241/2005.
..................................................................................................................................
..................................................................................................................................
Urmarea imediată produsă prin refuzul nejustificat al subiectului activ constă in cauzarea unei stări de pericol pentru
societate, mai exact pentru relaţiile sociale ocrotite, deoarece, in lipsa cunoasterii documentelor legale sau a bunurilor din
patrimoniul contribuabilului, sporesc posibilităţile săv~rsirii unei infracţiuni de evaziune fiscală ori a altor forme de sustrageri de la
plata obligaţiilor fiscale.
Fiind vorba de o infracţiune de pericol, desi există, legătura de cauzalitate nu trebuie probată, aceasta rezult~nd din simplul fapt al
efectuării integrale a elementului material al infracţiunii (ex re).

Din punct de vedere subiectiv, refuzul nejustificat trebuie să aibă loc in scopul impiedicării
verificărilor financiare, fiscale sau vamale, ceea ce inseamnă că fapta este infracţiune numai dacă se comite cu intenţie directă.
Fiind vorba de intenţie directă, făptuitorul prevede starea de pericol pentru relaţiile sociale si urmăreste această consecinţă prin refuzul
prezentării documentelor sau a bunurilor solicitate de organele competente.
Mobilul infracţiunii nu are relevanţă pentru existenţa infracţiunii, dar el va fi luat in considerare cu prilejul individualizării
sancţiunilor de drept penal. in schimb, scopul urmărit de făptuitor este calificat, si anume impiedicarea verificărilor fiscale, financiare
sau vamale, ceea ce inseamnă că el prezintă importanţă at~t la personalizarea sancţiunilor, dar mai ales pentru realizarea
conţinutului laturii subiective a infracţiunii.

Tentativa la infracţiune este practic imposibilă, deoarece condiţiile textului incriminator
exclud de plano posibilitatea săv~rsirii infracţiunii printr-o acţiune, fapta fiind, din acest punct de
vedere, o infracţiune omisivă instantanee.
Dacă neprezentarea documentelor sau a bunurilor solicitate este insoţită de anumite acte, cum ar fi sustragerea, distrugerea etc.,
nu se schimbă calificarea elementului material, pentru că refuzul este, p~nă la urmă, concretizat in a nu face ceea ce solicită
organele competente.
23Consumarea infracţiunii are loc in momentul expirării termenului de 15 zile de la data somaţiei, dată p~nă la care, cel
t~rziu, persoana trebuia să prezinte documentelor legale sau bunurile din patrimoniul acesteia.
Av~nd in vedere specificul elementului material - de a imbrăca forma inacţiunii -, refuzul nejustificat de prezentare a
documentelor sau bunurilor are o derulare temporală specifică infracţiunilor instantanee, el nefiind susceptibil de a fi comis in
formă continuă sau progresivă, ceea ce inseamnă că după momentul consumării nu pot apărea alte urmări.
Infracţiunea se pedepseste inchisoare de la un an la 6 ani.
6.3. Infracţiunea prevăzută de art. 5 - ~mpiedicarea efectuării verificărilor

~Art. 5 - Constituie infracţiune si se pedepseste cu inchisoare de la un an
la 6 ani impiedicarea, sub orice formă, a organelor competente de a intra, in condiţiile
prevăzute de lege, in sedii, incinte ori pe terenuri, cu scopul efectuării verificărilor
financiare, fiscale sau vamale."

Obiectul juridic special al infracţiunii il constituie relaţiile sociale ce se nasc ca urmare a
existenţei obligaţiei de a permite efectuarea controlului fiscal de către organele competente.
Infracţiunea analizată nu are, de regulă, obiect material. Numai in cazul in care impiedicarea efectuării controlului ar consta intr-un
act fizic s-ar putea concepe existenţa unui obiect material. Si in această ipoteză, de fapt, obiectul material nu este un factor propriu al
infracţiunii prevăzute de art. 5 din Legea nr. 241/2005, ci al infracţiunii cu care intră in concurs aceasta (lovire sau alte violențe,
vătămare corporală etc.).
Subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art. 5 din Legea nr. 241/2005 poate fi orice persoană fizică sau juridică care
indeplineste condiţiile generale ale calităţii de subiect activ al infracţiunii. Infracţiunea este susceptibilă de participaţie penală in
toate formele acesteia (coautorat, instigare, complicitate). De asemenea, este posibilă participaţia penală improprie.
Subiectul pasiv al infracţiunii este statul, deoarece el este subiectul vătămat prin săv~rsirea infracţiunii. In anumite circumstanţe
organul de control poate fi subiect pasiv secundar al infracţiunii (spre exemplu, in cazul in care impiedicarea se produce
prin violenţă asupra agentului statului cu atribuţii legale in ceea ce priveste efectuarea de verificări financiare, fiscale sau vamale).

Elementul material al infracţiunii de care ne ocupăm constă in impiedicarea organelor de control să-si exercite dreptul de
a efectua un act de control in condiţiile legii. Se desprinde, astfel, cerinţa esenţială ca vizita organelor de control să se desfăsoare
conform legii. Un act de control are caracter legal numai dacă scopul acestuia il constituie efectuarea unor verificări fiscale,
vamale sau financiare, pe baza unui program de acţiune. Impiedicarea trebuie să
24privească intrarea in sedii, incinte ori pe terenuri, cu scopul efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale. Dacă
prin activitatea de impiedicare sunt realizate si elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj, infracţiunea examinată va intra in
concurs cu această infracţiune.
Referitor la elementul material al infracţiunii analizate se poate ridica problema constituţionalităţii textului legal in ceea ce
priveste dreptul agenţilor statului de a pătrunde in sedii, incinte sau terenuri. Cu privire la acest aspect, Curtea Constituţională s-a
pronunţat prin decizia nr. 470/2011, reţin~nd conformitatea textului legal cu prevederile Legii fundamentale. Astfel,
imprejurarea că nu s-au respectat normele procedural-fiscale ori cele procedural-penale, nu este de natură a atrage
neconstituţionalitatea dispoziţiei legale contestate care nu legitimează o conduită in contra Constituţiei, ci doar incriminează
impiedicarea accesului in anumite spaţii in care se desfăsoară o activitate comercială. De asemenea, dispoziţiile legale criticate nu
vizează spaţii cu destinaţia exclusiv de domiciliu, ci stabilesc in mod clar că acest control se efectuează la ~sedii, incinte
ori pe terenuri". Asa fiind, controlul priveste spaţii clar determinate prin destinaţia lor, lucru care nu este de natură să incalce
principiul constituţional al inviolabilităţii domiciliului. Decizia instanţei de contencios constituţional vine in continuarea unei
alte decizii a aceleiasi instanţe (Decizia nr. 296/2005), prin care aceasta a reţinut că ~in cazul sediilor industriale sau
comerciale care nu sunt in acelasi timp si locuri de domiciliu, personalizarea locului nu este at~t de pronunţată, astfel că
inviolabilitatea sediului nu este supusă acelorasi reguli ca domiciliul propriu- zis, cel in care se desfăsoară viaţa privată a
persoanei". Prin urmare, autorităţile pot exercita in alte condiţii, mult mai permisive, controlul asupra activităţilor profesionale care
se desfăsoară in aceste sedii. Asa fiind, Curtea a reţinut că ~activităţile pe care Inspecţia Muncii le controlează nu ţin de sfera privată,
ci, dimpotrivă, de cea publică, viz~nd in mod evident ocrotirea unui interes general". Raţionamentul este valabil, mutatis mutandis,
si in cazul activităţii organelor de control cu atribuţii in domeniul financiar, fiscal sau vamal.
Urmarea imediată produsă prin zădărnicirea activităţii de control constă in cauzarea unei stări de pericol pentru societate, mai
exact pentru relaţiile sociale ocrotite, deoarece, in lipsa posibilităţii de a pătrunde in sedii, incinte ori pe terenuri, organele de
control competente nu au posibilitatea de a verifica dacă sunt respectate obligaţile financiare, fiscale sau vamale, sporind, astfel,
posibilităţile săv~rsirii unei infracţiuni de evaziune fiscală ori a altor forme de sustrageri de la plata obligaţiilor fiscale.
Fiind vorba de o infracţiune de pericol, desi există, legătura de cauzalitate nu trebuie probată, aceasta rezult~nd din simplul fapt al
efectuării integrale a elementului material al infracţiunii (ex re).

Fapta examinată se comite cu intenţie. Intenţia subiectului activ poate fi directă sau indirectă.
25Mobilul infracţiunii nu are relevanţă pentru existenţa infracţiunii, dar el va fi luat ~n considerare cu prilejul
individualizării sancţiunilor de drept penal. De asemenea, scopul urmărit de făptuitor nu este calificat, ~nsă se va ţine seama de el la
personalizarea sancţiunilor.

Tentativa la infracţiune este posibilă, dar nu este sancţionată. Consumarea infracţiunii are loc
~n momentul ~n care organele de control sunt efectiv ~mpiedicate să intre ~n locurile prevăzute de
lege.
Infracţiunea se pedepseste cu ~nchisoarea de la un an la 6 ani.
6.4. Infracţiunea prevăzută de art. 6 - reţinerea si nevărsarea impozitelor si contribuţiilor cu reţinere la sursă
Text de lege: 6.4.1. Conţinutul textului incriminator

~Art. 6 - Constituie infracţiune si se pedepseste cu ~nchisoare de la un an
la 6 ani reţinerea si nevărsarea, cu intenţie, ~n cel mult 30 de zile de la scadenţă, a
sumelor reprezent~nd impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă."
12TĂ: Prin Decizia nr. 363/2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr.
241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, publicată in 0onitorul Oficial nr. 495 din 6 iulie 2015, Curtea
Constitu!ională a constatat că dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale sunt
neconstituţionale. Astfel, Curtea a constatat că prevederile criticate nu respectă exigenţele constituţionale referitoare la
calitatea legii, respectiv nu intrunesc condiţiile de claritate, precizie, previzibilitate si accesibilitate, fiind contrare
dispoziţiilor art. I alin. (5) din Constituţie.
in consecin!ă, analiza infrac!iunii prevăzute la art. 6 se va circumscrie celor re!inute de
instan!a de contencios constitu!ional prin decizia men!ionată.

Obiectul juridic special al infracţiunii ~l constituie relaţiile sociale referitoare la colectarea corectă a veniturilor datorate la
bugetul general consolidat. Obligaţiile fiscale trebuie ~ndeplinite
~ntocmai si la timp.
Infracţiunea analizată are ca obiect material sumele colectate de către contribuabil, pe care acesta nu le varsă ~n termen la bugetele
locale, bugetul de stat, bugetele caselor de asigurări s.a.
Subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 poate fi orice persoană fizică sau juridică care
~ndeplineste condiţiile generale ale calităţii de subiect activ al infracţiunii si care nu varsă ~n termen de 30 de zile impozitele si
contribuţiile reţinute la sursă. Infracţiunea este susceptibilă de participaţie penală ~n toate formele acesteia (coautorat, instigare,
complicitate). De asemenea, este posibilă participaţia penală improprie.
26Subiectul pasiv al infracţiunii este statul, deoarece el este subiectul vătămat prin săv~rsirea infracţiunii.

Elementul material al infracţiunii constă ~n reţinerea si nevărsarea cu intenţie, ~n cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor
reprezent~nd impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă. Sunt impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, de pildă: impozitul pe
venitul salarial, contribuţia de asigurări sociale, contribuţia la fondul asigurărilor sociale de somaj etc. Pentru existenţa
infracţiunii este necesar ca subiectul activ să fi reţinut impozitul sau contribuţia. Dacă aceasta nu a fost reţinută (din lipsă de
disponibil, spre exemplu), va fi realizat, eventual, conţinutul contravenţiei prevăzute de art. 219 alin. (1) lit. o) din Codul de
procedură fiscală (0rdonanţa Guvernului nr. 92/2003), dar nu al infracţiunii examinate.
0 altă cerinţă esenţială obiectivă este ca nevărsarea impozitului sau a contribuţiei să fi avut loc după expirarea termenului de 30 de
zile.
Urmarea imediată constă ~n prejudicierea bugetului general consolidat.
C. Legătura de cauzalitate
Legătura de cauzalitate ~ntre acţiunea făptuitorului si urmarea imediată rezultă din
materialitatea faptei (ex re), nefiind necesară probarea acestei legături.

Fapta examinată se comite cu intenţie. Intenţia poate fi directă sau indirectă, soluţie desprinsă
din conţinutul textului incriminator, care nu face distincţie ~ntre modalităţile intenţiei.
Mobilul infracţiunii nu are relevanţă pentru existenţa infracţiunii, dar el va fi luat ~n considerare cu prilejul individualizării
sancţiunilor de drept penal. De asemenea, scopul urmărit de făptuitor nu este calificat, ~nsă se va ţine seama de el la personalizarea
sancţiunilor.

Tentativa nu este sancţionată. Consumarea infracţiunii are loc ~n momentul ~n care expiră
termenul de 30 de zile ~n interiorul căruia persoana trebuia să verse sumele reprezent~nd
impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.
Infracţiunea se pedepseste cu ~nchisoarea de la un an la 6 ani.
6.5. Infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) - punerea ~n circulaţie a marcajelor si

formularelor tipizate
6.5.1. Conţinutul normei de incriminare. Marcajele si formularele cu regim special
Text de lege: A. Conţinutul normei de incriminare

~Art. 7 - (1) Constituie infracţiune si se pedepseste cu ~nchisoare de la un
an la 5 ani si interzicerea unor drepturi deţinerea sau punerea ~n circulaţie, fără drept,
a timbrelor, banderolelor sau formularelor tipizate, utilizate ~n domeniul fiscal, cu regim
special."
27B. Marcajele si formularele cu regim special
De lege lata, sunt supuse marcării băuturi fermentate, altele dec~t bere si vinuri, produse intermediare si alcool etilic, cu
excepţiile prevăzute prin normele metodologice, precum și tutunul prelucrat. Nu este supus obligaţiei de marcare orice produs
61
accizabil scutit de la plata accizelor. (art. 206 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal).
62
Potrivit art. 206 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, responsabilitatea marcării produselor accizabile revine
antrepozitarilor autorizaţi, destinatarilor inregistraţi, expeditorilor inregistraţi sau importatorilor autorizaţi, potrivit precizărilor din
normele metodologice.
63
Marcarea produselor se realizează prin timbre sau banderole (art. 206 din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal). in vederea diminuării evaziunii fiscale in domeniul produselor accizabile supuse sistemului de
marcare, antrepozitarul autorizat, destinatarul inregistrat, expeditorul inregistrat sau importatorul autorizat are obligaţia să
asigure ca marcajele să fie aplicate la loc vizibil, pe ambalajul individual al produsului accizabil, respectiv pe pachet, cutie ori
sticlă, astfel inc~t deschiderea ambalajului să deterioreze marcajul. Produsele accizabile marcate cu timbre sau banderole
deteriorate ori altfel dec~t s-a prevăzut prin dispozițiile legale vor fi considerate ca nemarcate.
Obiectul juridic al acestei infracţiuni il constituie relaţiile sociale privitoare la siguranţa circulaţiei economice a produselor
accizabile si colectarea veniturilor bugetare aferente acestora.
Obiectul material este constituit din formularele si marcajele deţinute sau puse in circulaţie in
mod nelegal.
Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană fizică sau juridică care deţine sau pune in circulaţie fără drept timbre,
banderole sau formulare tipizate, utilizate in domeniul fiscal, cu regim special. Participaţia penală este posibilă in oricare dintre
formele sale.
Subiectul pasiv este statul.

Elementul material se realizează prin două acţiuni alternative: deţinerea ori efectuarea unei acţiuni de punere in circulaţie fără
drept a unor timbre, banderole sau formulare tipizate, utilizate in domeniul fiscal, cu regim special. Punerea in circulaţie este
operaţiunea prin care marcajele sau formularele cu regim special sunt introduse in circuitul financiar-fiscal. De exemplu, prin
comercializarea marcajelor către persoane neindreptăţite.
Urmarea imediată constă intr-o stare de pericol pentru valorile sociale protejate.
Legătura de cauzalitate rezultă din executarea integrală a elementului material (ex re).

Desi, in principiu, fapta analizată se comite cu intenţie directă, nu excludem, excepţional, ca
aceasta să fie comisă si cu intenţie indirectă.
sancţiunilor de drept penal. De asemenea, scopul urmărit de făptuitor nu este calificat, insă se va ţine seama de el la personalizarea
sancţiunilor.
28
Tentativa nu este sancţionată. Consumarea infracţiunii are loc fie in momentul in care o
persoană deţine, fără drept, timbre, banderole sau formulare tipizate, utilizate in domeniul fiscal, cu regim special, caz in care
infracţiunea este continuă, fie in momentul punerii in circulaţie, fără drept, a acestor marcaje si formulare.
6.5.6. Sancţionarea Infracţiunea se pedepseste cu inchisoarea de la un an la 5 ani si

interzicerea unor drepturi.
6.6. Infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (2) - operaţiunii interzise cu timbre,

banderole sau tipizate

~Art. 7 - (2) Constituie infracţiune si se pedepseste cu inchisoare de la 2 la
7 ani si interzicerea unor drepturi tipărirea, folosirea, deţinerea sau punerea in circulaţie, cu
stiinţă, de timbre, banderole ori formulare tipizate, utilizate in domeniul fiscal, cu regim
special, falsificate."

Obiectul juridic al acestei infracţiuni il constituie relaţiile sociale privitoare la siguranţa circulaţiei economice a produselor
accizabile si colectarea veniturilor bugetare aferente acestora.
Obiectul material este constituit din formularele si marcajele falsificate, folosite, deţinute sau
puse in circulaţie.
Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană fizică sau juridică care efectuează elementul material al infracţiunii.
Participaţia penală este posibilă in oricare dintre formele sale.

Elementul material se realizează prin efectuarea unei acţiuni de tipărire, folosire, deţinere sau de punere in circulaţie, cu stiinţă,
de timbre, banderole sau formulare tipizate, utilizate in domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.
Se observă că elementul material poate fi efectuat prin patru acţiuni alternative: tipărirea, folosirea, deţinerea si punerea in
circulaţie.
Tipărirea este o activitate prin care are loc imprimarea pe un suport adecvat ce poate fi luat drept original unor elemente
asemănătoare cu banderolele, timbrele sau tipizatele care emană de la persoanele abilitate.
Folosirea este o acțiune care presupune utilizarea efectivă a timbrelor, banderolelor ori a
formularelor tipizare din domeniul fiscal, care au un regim special.
'eţinerea constă in primirea, păstrarea ori ascunderea timbrelor, banderolelor sau a formularelor tipizate, utilizate in
domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.
Punerea fn circulaţie este operaţiunea prin care imprimatele cu regim special, falsificate, sunt
introduse in circuitul financiar-fiscal.
29in cazul in care marcarea produselor accizabile supuse marcării s-a făcut cu marcaje false ori produsele marcate in acest fel sunt
1
deţinute in antrepozitul fiscal, suntem in prezenţa infracţiunii prevăzute de art. 296 alin.(1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 privind
Codul fiscal.
Urmarea imediată constă intr-o stare de pericol pentru valorile sociale protejate.
Legătura de cauzalitate rezultă din executarea integrală a elementului material (ex re).

Infracţiunea analizată se comite cu intenţie. in doctrină se apreciază că fapta in modalitatea
tipăririi este infracţiune si in ipoteza in care vinovăţia imbracă haina culpei. in ceea ce ne priveste, considerăm că, faţă
de dispoziţiile art. 16 alin. (6) din Codul penal (Legea nr.
286/2009), comiterea oricăreia dintre modalităţile normative din neglijenţă sau imprudenţă nu constituie infracţiune.
Potrivit acestor dispoziții legale, fapta const~nd intr-o acţiune sau inacţiune constituie infracţiune c~nd este săv~rsită cu
intenţie. Fapta comisă din culpă constituie infracţiune numai c~nd legea o prevede in mod expres.
sancţiunilor. De asemenea, scopul urmărit de făptuitor nu este calificat insă se va ţine seama de el la personalizarea sancţiunilor.

Tentativa este posibilă, insă nu este sancţionată.
Consumarea infracţiunii poate avea loc in patru momente diferite: in momentul tipăririi, in momentul folosirii, in momentul in
care o persoană deţine, fără drept, timbre, banderole sau formulare tipizate, utilizate in domeniul fiscal, cu regim
special, falificate, caz in care infracţiunea este continuă sau in momentul punerii in circulaţie a acestor marcaje si formulare.
Infracţiunea se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.
6.7. Infracţiunile prevăzute de art. 8 - obţinerea fără drept a unor sume de la bugetul
general consolidat
Text de lege: 6.7.1. Conţinut normei de incriminare

~Art. 8 - (1) Constituie infracţiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3
ani la 10 ani si interzicerea unor drepturi stabilirea cu rea-credinţă de către
contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, av~nd ca rezultat obţinerea, fără
drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat
ori compensări datorate bugetului general consolidat.
(2) Constituie infracţiune si se pedepseste cu inchisoare de la 5 ani la 15 ani si interzicerea
unor drepturi asocierea in vederea săv~rsirii faptei prevăzute la alin. (1).
(3) Tentativa faptelor prevăzute la alin. (1) si (2) se pedepseste."

Obiectul juridic specific il constituie relaţiile sociale privitoare la colectarea veniturilor bugetare, care presupun un
comportament onest al contribuabililor.
Infracţiunea nu are obiect material, deoarece banii obţinuţi in mod ilicit constituie produsul infracţiunii, iar nu obiectul material al
acesteia.
Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană fizică sau juridică care are calitatea de contribuabil si efectuează elementul
material al infracţiunii. Participaţia penală este posibilă in oricare dintre formele sale, cu excepţia coautoratului, pentru existenţa
căruia se cere calitatea specială.
Dacă sunt indeplinite condiţiile de existenţă a pluralităţi constituite de infractori, fapta este incadrabilă si in prevederile art. 8
alin. (2) din Legea nr. 241/2005, potrivit cărora constituie infracţiune si se pedepseste cu inchisoare de la 5 ani la 15 ani
si interzicerea unor drepturi asocierea in vederea săv~rsirii faptei tipice.

Elementul material se realizează prin efectuarea unei activităţi de stabilire cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor,
taxelor sau contribuţiilor, av~nd ca rezultat obţinerea fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la
bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.
Asa cum s-a spus in doctrină, fapta prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 este o variantă specială a infracţiunii de
inselăciune (art. 244 din Codul penal - Legea nr. 286/2009), astfel că este exclus concursul cu această infracţiune.
Urmarea imediată constă in obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul
general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.
Rambursarea unei sume de la bugetul general consolidat are loc in ipoteza in care contribuabilul a plătit o taxă
sau impozit (de regulă, T.V.A.) intr-un stadiu al procesului economic, iar, ulterior, plătitorul solicită plata de la buget a
sumei in cauză. Pentru existenţa infracţiunii, trebuie indeplinită cerinţa ca suma obţinută cu titlu de rambursare să fie mai mare
dec~t cea la care era indreptăţit contribuabilul. De pildă, in situaţia in care un contribuabil solicită si obţine rambursarea unei
sume, reprezent~nd T.V.A., mai mare dec~t cea achitată.
Restituirea unei sume de la bugetul general consolidat are loc in situaţia in care un contribuabil solicită si obţine plata de
la acest buget a unei sume plătite cu titlu de impozit sau taxă. Realizarea elementului material al infracţiunii in această modalitate
normativă este condiţionată de indeplinirea cerinţei ca prin operaţiunea de restituie contribuabilul să obţină o sumă mai mare
dec~t cea care i se cuvenea. De pildă, un contribuabil a efectuat plăţi anticipate de impozit pe venit, iar, ulterior, declară că nu a
realizat niciun venit in perioada de referinţă, astfel că solicită si obţine restituirea sumelor plătite cu titlu de impozit anticipat.
Compensarea este operaţiunea prin care un contribuabil care are datorii la bugetul consolidat, dar, in acelasi timp, are si creanţe
asupra acestui buget, solicită si obţine stingerea reciprocă totală sau parţială a acestora, după caz, p~nă la concurenţa sumei mai
mici dintre ele. Elementul
31material al acestei modalităţi presupune obţinerea compensaţiei pentru o sumă mai mare dec~t cea la care contribuabilul era
indreptăţit potrivit legii.
Legătura de cauzalitate nu rezultă din simpla stabilire fără drept a unor sume de bani si obţinerea acestora, ci este
necesară demonstraţia că intre elementul material si urmarea imediată există o relaţie de tipul cauză-efect.

Infracţiunea analizată se comite cu intenţie.
sancţiunilor. De asemenea, scopul urmărit de făptuitor nu este calificat, insă se va ţine seama de el la personalizarea sancţiunilor.
6.7.5. Forme, modalităţi si variante

Actele de pregătire, desi sunt posibile, nu sunt incriminate. In schimb, tentativa este
sancţionată. Există tentativă in ipoteza in care contribuabilul solicită rambursarea, restituirea sau compensarea unor sume de bani
cu rea-credinţă, dar nu obţine nicio sumă in mod nelegal. P~nă la consumarea infracţiunii, făptuitorul se poate desista sau
poate impiedica producerea rezultatului, in condiţiile art. 34 din Codul penal - Legea nr. 286/2009, cazuri in care tentativa nu este
pedepsită. De exemplu, după ce a solicitat rambursarea unui T.V.A., contribuabilul depune o declaraţie rectificativă, mai inainte ca
organele competente să fi fost sesizate in legătură cu săv~rsirea infracţiunii. Făptuitorul nu beneficiază de cauza de impunitate, cu
toate că s-a desistat sau a impiedicat producerea rezultatului, dacă p~nă in momentul respectiv era realizat conţinutul unei alte
infracţiuni. De pildă, falsificarea unor inscrisuri oficiale, caz in care el va fi pedepsit pentru infracţiunea prevăzută de art. 320 din
Codul penal - Legea nr. 286/2009.
Consumarea infracţiunii are loc in momentul in care subiectul activ a obţinut rambursarea, compensarea sau restituirea nelegală.
Potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, simpla asociere pentru săv~rsirea infracţiunii
prevăzute in alin. (1) constituie infracţiune si se pedepseste mai sever dec~t această faptă.
Infracţiunea prevăzută in art. 8 alin. (1) se pedepseste cu inchisoare de la 3 ani la 10 ani si
Pedeapsa principală ce poate fi aplicată in cazul formei infracţionale descrise in art. 8 alin. (2) este inchisoarea de la 5 la 15
ani, chiar dacă pedeapsa principală prevăzută pentru infracţiunea ce constituie obiectivul asocierii este inchisoarea de la 3 la 10
ani, deoarece norma penală cuprinsă la art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 este una specială, care derogă de la norma
generală (art. 367 din Codul penal - Legea nr. 286/2009). In cazul in care fapta de asociere a fost urmată de săv~rsirea
infracţiunii propuse, se aplică celor care au săv~rsit infracţiunea respectivă pedeapsa pentru acea infracţiune, in concurs cu
pedeapsa prevăzută infracţiunea de asociere [art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005].
Nu se pedepsesc participanţii la infracţiunea de asociere care denunţă autorităţilor asocierea mai inainte de a fi fost descoperită si
de a se fi inceput săv~rsirea infracţiunii care intră in scopul asocierii.
6.8. Infracţiunile de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9
32
~Art. 9 - (1) Constituie infracţiuni de evaziune fiscală si se pedepsesc cu
~nchisoare de la 2 ani la 8 ani si interzicerea unor drepturi următoarele fapte săv~rsite ~n
scopul sustragerii de la ~ndeplinirea obligaţiilor fiscale:
a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;
b) omisiunea, ~n tot sau ~n parte, a evidenţierii, ~n actele contabile ori ~n alte documente
legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;
c) evidenţierea, ~n actele contabile sau ~n alte documente legale, a cheltuielilor care
nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive;
d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de
taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor;
e) executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se ~nscrisuri sau alte
mijloace de stocare a datelor;
f) sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea,
declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale
persoanelor verificate;
g) substituirea, degradarea sau ~nstrăinarea de către debitor ori de către terţe persoane a
bunurilor sechestrate ~n conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală si ale Codului
de procedura penală.
(2) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000
euro, ~n echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege si
limita maximă a acesteia se majorează cu 5 ani.
(3) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000
euro, ~n echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege si
limita maximă a acesteia se majorează cu 7 ani."

Obiectul juridic specific ~l constituie relaţiile sociale privitoare la colectarea veniturilor bugetare, care presupun un
comportament onest al contribuabililor si nu sustragerea de la
~ndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Subiectul activ al infracţiunilor prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. a), d) si g) poate fi orice persoană fizică sau juridică
care ~ndeplineste condiţiile pentru a răspune penal, fiind fără relevanţă dacă fapta a fost săvărsită ~n interesul propriu (de către
contribuabil) sau ~n interesul altei persoane.
Infracţiunile prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. b), c), e) si f) au subiect activ calificat.
Participaţia penală este posibilă ~n oricare dintre formele sale.
Să ne reamintim...
33Potrivit art. 9 din Legea nr. 241/2005, oricare dintre următoarele fapte constituie evazune fiscală:
a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;
b) omisiunea, in tot sau in parte, a evidenţierii, in actele contabile ori in alte documente legale, a operaţiunilor comerciale
efectuate sau a veniturilor realizate;
c) evidenţierea, in actele contabile sau in alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea
altor operaţiuni fictive;
d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice
fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor;
e) executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se inscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor;
f) sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea
inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate;
g) substituirea, degradarea sau instrăinarea de către debitor ori de către terţe persoane a bunurilor sechestrate in conformitate cu
prevederile Codului de procedură fiscală si ale Codului de procedura penală.
Legiuitorul a prevăzut pedepse mai severe in situaţia in care prin faptele menţionate s-a produs un prejudiciu mai mare
de 100.000 euro, respectiv de
500.000 euro, in echivalentul monedei naţionale.
6.8.3. Analiza infracţiunilor prevăzute de art. 9

Lit.a). Ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile. Ascunderea este o activitate
prin care subiectul activ necircumstanţiat pune la adăpost bunul sau sursa impozabilă ori taxabilă, după caz. Obiectul
impozabil sau taxabil (bunul sau sursa), din punct de vedere fiscal, reprezintă un venit sau un bun pentru care trebuie achitate obligaţii
fiscale.
Ascunderea materiei impozabile sau taxabile poate avea loc at~t prin acţiunea de punere la adăpost a bunului sau sursei, spre a
nu putea fi stiute de organele competente, c~t si prin omisiunea declarării unui venit sau bun care trebuie declarat in vederea
impozitării sau taxării. De pildă, omisiunea declarării unor venituri rezultate din cedarea folosinţei unui bun. in doctrină si practică s-a
pus problema stabilirii conţinutului lit. a) in corelaţie cu lit. b) din art. 9 alin. (1). Soluţia avansată este aceea că nedeclararea constituie
~ascundere" in sensul art. 9 alin. (1) lit. a) dacă pentru venitul in cauză există numai obligaţia declarării. Dacă venitul sustras
de la plata impozitului sau taxei trebuie at~t evidenţiat, c~t si declarat, fapta trebuie incadrată in prevederile art. 9 alin. (1) lit. b),
concursul de infracţiuni fiind exclus.
Redăm in continuare conţinutul unei speţe soluţionate sub imperiul legii anterioare (Legea nr. 87/1994), dar ale cărei
considerente sunt si in prezent valabile.
in speţă, inculpatul a fost condamnat pentru săv~rsirea infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzută in art. 12 din Legea nr.
87/1994 [in prezent art. 244 alin. (1) și (2) din Codul penal - Legea nr. 286/2009], de evaziune fiscală prevăzută in art. 13 din
Legea nr. 87/1994 [in prezent art. 244 alin. (1) și (2) din Codul penal - Legea nr. 286/2009] si de fals intelectual prevăzută in art.
3440 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 din Codul penal din 1968.
lnstanţa a reţinut că, in perioada 20 noiembrie 1996 - 12 mai 1997, in calitate de administrator al unei societăţi comerciale,
inculpatul nu a declarat veniturile impozabile si nu a evidenţiat in documentele contabile veniturile realizate. De asemenea,
prin neinregistrarea documentelor contabile, a denaturat rezultatele financiare ale societăţii.
Curtea de Apel a admis recursul declarat de inculpat si a schimbat incadrarea juridică dată ultimelor două fapte in
infracţiunea prevăzută in art.
13 din Legea nr. 87/1994 si a menţinut incadrarea in prevederile art. 12 din aceeasi lege pentru cea dint~i.
in cauză a fost promovat recurs in anulare. Recursul in anulare declarat in cauză cu privire la incadrarea juridică a faptelor a fost
admis de către instanţa supremă pentru considerentele prezentate in continuare.
in art. 12 din Legea nr. 87/1994 era incriminată sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale in intregime sau in parte, prin
nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului sau sursei impozabile ori taxabile sau efectuarea oricăror alte
operaţiuni in acest scop.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 87/1994 era incriminată fapta de a nu evidenţia prin acte contabile sau alte documente
legale, in intregime sau in parte, veniturile realizate ori de a inregistra cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, dacă au
avut ca urmare neplata ori diminuarea impozitului, taxei sau contribuţiei.
Din examinarea textelor menţionate rezultă că, potrivit art. 12, se
pedepseste sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale prin incălcarea obligaţiei legale de a declara veniturile impozabile, iar,
potrivit art. 13 din lege, se pedepseste incălcarea de către contribuabil a obligaţiei de evidenţiere in acte contabile sau alte acte
legale a veniturilor realizate sau cheltuielilor efectuate pe bază de operaţii reale, dacă prin acestea s-a cauzat neplata impozitului.
in cauză, inculpatul nu a evidenţiat in acte contabile veniturile realizate, ceea ce a avut ca rezultat neplata impozitelor in
valoare de 12.902.716 lei. Asa fiind, instanţele trebuiau să constate că fapta constituie numai infracţiunea prevăzută in
art. 13 din Legea nr. 87/1994, iar nu si cea prevăzută in art. 12 din aceeasi lege.
intr-o altă speţă, inculpatul a fost condamnat, intre altele, pentru săv~rsirea infracţiunii de inselăciune prevăzută in art.
215 alin. (1), (2), (3) si (5) din Codul penal din 1968 [in prezent art. 244 alin. (1) și (2) din Codul penal - Legea nr.
286/2009]. lnstanţa a reţinut că inculpatul, consilier managerial la o companie din lasi si patron al unei firme comerciale, pentru a
nu plăti accizele si T.V.A.-ul perceput pentru comerţul intern cu alcool, in septembrie 1998, s-a inţeles cu reprezentanţii
unor firme din străinătate să incheie cu acestea contracte fictive de export de alcool, in realitate marfa fiind v~ndută in Rom~nia.
Pentru a da aparenţă de realitate contractelor, inculpatul a fost favorizat de un funcţionar vamal, de asemenea condamnat in cauză,
care confirma fictiv
35iesirea din ţară a cisternelor cu alcool. Prin aceste manopere frauduloase, inculpatul a prejudiciat bugetul de stat cu
suma de 581.625.578 lei, reprezent~nd accize si T.V.A.-ul neachitat.
Apelurile declarate de procuror si de inculpat au fost admise si s-a schimbat incadrarea juridică a infracţiunii de
inselăciune, prin inlăturarea prevederilor art. 215 alin. (5) din Codul penal din 1968 [noua reglementare - art. 244 din Codul penal -
Legea nr. 286/2009 nu a preluat varianta agravată a inșelăciunii care a avut consecințe deosebit de grave, o astfel de faptă urm~nd a fi
incadrată, după caz, in tiparele alin.(1) ori (2)].
Recursurile declarate de procuror si de inculpat cu privire la incadrarea juridică dată faptelor sunt fondate.
Conform reglementărilor in vigoare, in cazul v~nzării de alcool, plata T.V.A.-ului si a accizelor la bugetul statului revine
producătorului, iar dacă alcoolul este livrat la export, producătorul este scutit de aceste obligaţii fiscale.
Prin urmare, in cazul in care producătorul livrează alcoolul pe piaţa internă, el are capacitatea de contribuabil in sensul
Legii nr. 87/1994, prin obligaţia de a calcula si a vira la buget at~t T.V.A.-ul, c~t si accizele datorate.
Sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale, in speţă neindeplinirea obligaţiilor de calculare si virare la buget a accizelor si
a T.V.A.-ului de către inculpat, producătorul de alcool, constituie infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută in art. 12 din Legea
nr. 87/1994.
Lit.b). Omisiunea, fn tot sau fn parte, a evidenţierii, fn actele contabile ori fn alte documente legale, a operaţiunilor comerciale
efectuate sau a veniturilor realizate. Conţinutul infracţiunii este realizat indiferent de imprejurarea că există sau nu o
evidenţă contabilă. lnfracţiunea de evaziune fiscală examinată poate fi săv~rsită in nenumărate modalităţi faptice. Spre exemplu, un
contribuabil achiziţionează o cantitate de marfă pe care nu o inregistrează in contabilitate, iar ulterior, după ce vinde această
marfă, nu inregistrează venitul rezultat din v~nzarea mărfii in cauză.
Intr-o speţă s-a reţinut că inculpatul, in calitate de instructor auto, a instruit in anul 1997 un număr de 63 de cursanţi de
la care a incasat sume intre 450.000 si 700.000 de lei si pentru fiecare cursant a intocmit chitanţă fiscală in care a consemnat
o sumă mai mică dec~t cea incasată, sustrăg~ndu- se astfel de la plata impozitului in sumă de 3.259.812 de lei. Potrivit art. 13 din
Legea nr. 87/1994 [text corespondent art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
241/2005], constituie infracţiune de evaziune fiscală fapta de a nu evidenţia in evidenţele contabile, in intregime sau in parte,
veniturile realizate ori de a inregistra cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale, dacă au avut ca urmare neplata ori diminuarea
impozitului, taxei sau a contribuţiei. In cauză, inculpatul a evidenţiat in documentele contabile ca fiind incasate sume
mai mici dec~t cele incasate in realitate, iar cheltuielile pretins efectuate in plus si neevidenţiate nu s-au dovedit, asa inc~t el se
face vinovat de săv~rsirea infracţiunii.
36Practică judiciară:
In literatură si jurisprudenţă s-a pus problema raportului dintre infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) si
infracţiunea prevăzută anterior de art. 43 din Legea nr. 82/1991 [fn prezent abrogată, așa inc~t efectuarea cu stiinţă de
inregistrări inexacte, precum si omisiunea cu stiinţă a inregistrărilor in contabilitate, av~nd drept consecinţă denaturarea veniturilor,
cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum si a elementelor de activ si de pasiv ce se reflectă in bilanţ vor fi analizate prin
raportare la dispozițiile art.
321 din Codul penal - Legea nr. 286/2009 privind falsul intelectual]. Soluţiile date acestei probleme au fost at~t in sensul
reţinerii unui concurs de infracţiuni, c~t si in sensul că infracţiunea prevăzută de art. 43 din Legea nr.
82/1991 este absorbită in infracţiunea complexă prevăzută de Legea nr.
241/2005. lată un exemplu: o persoană cu intenţie omite să inregistreze in contabilitate anumite operaţiuni supuse
impunerii av~nd ca urmare denaturarea veniturilor impozabile sau taxabile.
Potrivit art. 43 din Legea nr. 82/1991: ~Efectuarea cu stiinţă de inregistrări inexacte, precum si omisiunea cu
stiinţă a inregistrărilor in contabilitate, av~nd drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare,
precum si a elementelor de activ si de pasiv ce se reflectă in bilanţ, constituie infracţiunea de fals intelectual si se
pedepseste conform legii".
In conţinutul constitutiv al infracţiunii de evaziune fiscală este cuprins si uzul de fals, neevidenţierea prin acte contabile a
veniturilor realizate av~nd ca urmare consecinţe juridice, si anume diminuarea impozitului datorat statului.
Problema de drept a fost rezolvată de Secţiile Unite ale Inaltei Curţi de Casaţie si -ustiţie, in sensul că fapta de
omisiune in tot sau in parte, ori evidenţierea, in actele contabile ori in alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate
sau a veniturilor realizate ori evidenţierea in actele contabile sau alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază
operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, constituie infracţiunea complexă de evaziune fiscală prevăzută de art. 9
alin. (1) lit. b) si c) din Legea nr. 241/2005 [fost art. 11 lit. c), respectiv fost art. 13 din Legea nr.
87/1994].
Prezentaţi soluţiile din practica judiciară cu privire la raportul dintre infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2002
si cea prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/2002, inclusiv dezlegarea dată problemei de către Inalta Curte de Casaţie si -ustiţie.
..................................................................................................................................
..................................................................................................................................
Lit.c). Evidenţierea, fn actele contabile sau fn alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori
evidenţierea altor operaţiuni fictive. Evidenţierea unor operaţiuni sau cheltuieli nereale (fictive) in documentele contabile sau
financiar-fiscale oficiale constă in activitatea prin care in aceste documente sunt făcute consemnări care nu au la bază documente
justificative valide, total sau parţial. In practica judiciară s-a decis că nu poate fi reţinută această
37infracţiune in situaţia in care a avut loc stornarea operaţiunilor nereale, motivat de anularea unui act. Intr-o altă speţă, instanţa
a reţinut existenţa infracţiunii, lu~nd in considerare faptul că, la rugămintea soţului său, inculpata a intocmit 74 de facturi
fictive, din care rezulta livrarea de piese in către societăţi care nu există in realitate. Exemplarele albastre ale acestor facturi au fost
rupte de inculpat, iar exemplarele rosii si verzi au fost au fost inregistrate in contabilitate.
Lit.d). Alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale
sau de alte mi}loace de stocare a datelor. Alterarea actelor contabile, a memoriilor aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale
sau a altor mijloace de stocare a datelor constă in modificarea sau falsificarea acestora. Distrugerea inseamnă desfiinţarea unor
asemenea documente, date sau suporturi, iar ascunderea constă in punerea acestora la adăpost, astfel inc~t să nu poată fi găsite
de organele competente.
Activitatea prin care este realizat conţinutul infracţiunii examinate nu poate fi incadrată in acelasi timp si in alte norme
de incriminare, deoarece aceasta nu intră in concurs cu alte infracţiuni al căror elemente materiale se regăsesc in textul
normei speciale (de pildă, fals material, distrugere sau furt).
Lit.e). Executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se fnscrisuri sau alte mi}loace de stocare a datelor. Suntem in
prezenţa unei evidenţe contabile duble, in sensul normei de incriminare, atunci c~nd, alături de evidenţa contabilă aparentă
si necorespunzătoare realităţii, există o evidenţă contabilă paralelă reală, care acoperă total sau parţial activitatea
contribuabilului in cauză. Asa cum s-a spus, in mod judicios, pentru existenţa executării de evidenţe contabile duble este
necesar să existe suficiente documente contabile oficiale care să cuprindă date reale despre activitatea financiar-contabilă a
contribuabilului, iar nu anumite inregistrări izolate. De asemenea, dacă un contribuabil deţine două evidenţe contabile identice, chiar
necorespunzătoare realităţii, nu este realizat conţinutul acestei infracţiuni. Poate fi vorba, in schimb, despre altă infracţiune de
evaziune fiscală [de exemplu, cea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b)].
Lit.f). Sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă
ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate. Pentru existenţa acestei
infracţiuni, trebuie indeplinită o primă cerinţă esenţială, respectiv ca sustragerea de la efectuarea verificărilor (financiare, fiscale sau
vamale) să aibă loc prin nedeclararea, declararea fictivă sau declararea inexactă a sediului principal sau secundar al persoanei
verificate. Sediile secundare sau principale trebuie declarate la Registrul Comerţului, conform Legii nr. 26/1990, precum si la
organele fiscale. Conţinutul infracţiunii presupune si indeplinirea cerinţei esenţiale referitoare la existenţa unui control fiscal,
deoarece numai asa poate fi stabilită existenţa sustragerii contribuabilului de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale
sau vamale. Bineinţeles că sustragerea de la efectuarea verificărilor are loc cu scopul de a se eschiva de la indeplinirea
obligaţiilor fiscale.
Lit.g). Substituirea, degradarea sau fnstrăinarea de către debitor ori de către terţe persoane a bunurilor sechestrate fn
conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală si ale Codului de procedură penală. Pentru realizarea conţinutului
infracţiunii este necesar ca bunurile substituite, degradate sau instrăinate să fi fost legal sechestrate. Această infracţiune poate intra in
concurs cu alte infracţiuni si, de asemenea, poate fi exclusă de alte infracţiuni (de exemplu, in
38cazul sustragerii de sub sechestru) ori poate exclude alte infracţiuni (de pildă, distrugerea). Astfel, dacă prin substituire a
fost distrus sigiliul legal aplicat, va exista un concurs de infracţiuni
~ntre această infracţiune si infracţiunea de rupere de sigilii (art. 260 din Codul penal - Legea nr.
286/2009); dacă bunul legal sechestrat este ~nstrăinat, va exista numai infracţiunea de evaziune fiscală; dacă bunul legal sechestrat
este distrus propriu-zis, vom fi numai ~n prezenţa infracţiunii de distrugere (art. 253 din Codul penal - Legea nr. 286/2009).

lnfracţiunea analizată se comite cu intenţie directă calificată de scop, faptele prevăzute la art.
9 alin.(1) lit.a) - g) din Legea nr. 241/2005 fiind săvarsite ~n scopul sustragerii de la ~ndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Mobilul infracţiunii nu are relevanţă pentru existenţa infracţiunii, dar el va fi luat ~n
considerare cu prilejul individualizării sancţiunilor.
Actele de pregătire si tentativa, desi sunt posibile la unele infracţiuni descrise ~n textul art. 9
alin. (1) din Legea nr. 241/2005, nu sunt incriminate.
Consumarea infracţiunii are loc ~n momente diferite, ~n funcţie de infracţiunile cuprinse ~n lit.a) - g) ale art. 9 din Legea nr.
241/2005 [spre exemplu, ~n cazul lit.a), consumarea are loc ~n momentul ascunderii bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, iar
~n cazul infracţiunii de la lit.d), ~ntr-unul dintre momentele alternative prevăzute de textul de lege - alterarea, distrugerea sau
ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a
datelor].
Art. 9 alin.(2) si (3) din Legea nr. 241/2005 reglementează două variante agravate - dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a
produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, respectiv de
500.000 euro.
Pedeapsa pentru săv~rsirea oricăreia dintre infracţiunile prevăzute la alin. (1) al art. 9 din
Legea nr. 241/2005 este ~nchisoarea de la 2 ani la 8 ani si interzicerea unor drepturi.
Pentru variantele agravate, dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, ~n
echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege si limita maximă a acesteia se majorează cu 5
ani, iar dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, ~n echivalentul monedei
naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege si limita maximă a acesteia se majorează cu 7 ani.
6.9. Cauză de reducere a pedepsei
Text de lege: 6.9.1. Conţinutul textului legal

~Art. 10 - (1) In cazul săvarsirii unei infracţiuni de evaziune fiscală
prevăzute la art. 8 si 9, dacă ~n cursul urmăririi penale sau al judecăţii, pană la primul termen
de judecată, inculpatul acoperă integral pretenţiile părţii civile, limitele prevăzute de lege pentru
fapta săvarsită se reduc la jumătate.
(2) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvarsit o infracţiune
prevăzută de prezenta lege ~ntr-un interval de 5 ani de la
39comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1)."
6.9.2. Condiţiile aplicării art. 10

Aplicarea cauzei de inlocuire a sancţiunilor este triplu condiţionată. Prima cerinţă este să fie
vorba despre o infracţiune de evaziune fiscală, ceea ce inseamnă că in domeniul de aplicare intră numai infracţiunile prevăzute la
art. 8 sau 9 din Legea nr. 241/2005. A doua condiţie - negativă -
, cauza de reducere a pedepsei nu se aplică dacă făptuitorul a mai săv~rsit o infracţiune prevăzută de Legea nr. 241/2005 intr-un
interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de aceste cauze. A treia condiţie priveste acoperirea integrală a
pretențiilor părții civile in cursul urmăririi penale sau al judecăţii, p~nă cel mai t~rziu la primul termen de judecată
6.9.3. Efectele incidenţei art. 10

Indeplinirea condițiilor menționate atrage incidența cauzei de reducere a pedepsei, limitele
prevăzute de lege pentru fapta săv~rsită (textul are in vedere numai infracțiunile prevăzute la art.
8 și 9, și nu toate infracțiunile cuprinse in Legea nr. 241/2005) fiind reduse la jumătate.
6.10. Alte aspecte juridice
6.10.1. Luarea măsurilor asigurătorii

In conformitate cu art. 11, in cazul in care s-a săv~rsit o infracţiune prevăzută de Legea nr.
241/2005, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. Această dispoziţie constituie o derogare
de la regula că luarea măsurilor asigurătorii este, in principiu, facultativă.
6.10.2. Incapacităţi
Potrivit art. 12, nu pot fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanţi legali ai
societăţii comerciale, iar dacă au fost alese, sunt decăzute din drepturi, persoanele care au fost
condamnate pentru infracţiunile prevăzute de Legea nr. 241/2005.
Desi legea nu prevede durata nedemnităţii, ceea ce ar putea conduce la ideea că ea este perpetuă, credem că la data
reabilitării incetează orice decădere, interdicţie sau incapacitate.
6.10.3. Comunicări
La data răm~nerii definitive a hotăr~rii judecătoresti de condamnare pentru vreuna dintre
infracţiunile prevăzute de prezenta lege, instanţa va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului o copie a
dispozitivului hotăr~rii judecătoresti definitive, instituție care va face menţiunile corespunzătoare in registrul comerţului (art. 13
din Legea nr. 241/2005).
6.10.4. Determinarea datoriilor la bugetul general consolidat

In cazul in care, ca urmare a săv~rsirii unei infracţiuni, nu se pot stabili, pe baza evidenţelor
contribuabilului, sumele datorate bugetului general consolidat, acestea vor fi determinate de organul competent potrivit legii,
prin estimare, in condiţiile Codului de procedură fiscală (art. 14 din Legea nr. 241/2005). Potrivit art. 65 din Ordonanța Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, dacă organul fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere, acesta trebuie
să o estimeze. In acest caz trebuie avute in vedere toate datele si documentele care au relevanţă pentru estimare. Estimarea constă in
identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situaţiei de fapt fiscale. In situaţiile in care, potrivit legii, organele
fiscale sunt
40indreptăţite să estimeze baza de impunere, acestea vor avea in vedere preţul de piaţă al tranzacţiei sau bunului
impozabil, astfel cum este definit de Codul fiscal.
§7. Spălarea banilor
7.1. Consideraţii introductive

Una dintre formele cele mai diabolice ale criminalităţii contemporane din ţara noastră, si nu
numai, este infracţiunea de spălare a banilor. in Rom~nia, infracţiunea de spălare a banilor are o istorie aproape inexistentă,
deoarece prima reglementare a faptei de spălare a banilor a avut loc in anul 1999, prin adoptarea Legii nr. 21/1999, act normativ
abrogat prin Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sancţionarea spălării banilor, precum si pentru instituirea unor măsuri
de prevenire si combatere a finanţării actelor de terorism, actualmente in vigoare. Desi incriminarea faptei de spălare a banilor nu
datează de multă vreme ca specie de faptă ilicită, in majoritatea statelor lumii ea a fost identificată cu mai multe secole in urmă.
in majoritatea cazurilor, infracţiunea de inălbire a banilor murdari se realizează prin cooperarea mai multor persoane sub
forma pluralităţii constituite de infractori (grup infracţional organizat). Crima organizată implicată in fapte de spălare a bunurilor
provenite din săv~rsirea de infracţiuni este structurată, de cele mai multe ori, după regulile mafiote si, pe l~ngă persoanele care
alcătuiesc pluralitatea constituită de infractori, ea mai beneficiază de resurse materiale si relaţii foarte importante. Crima
organizată are, in numeroase cazuri, ramificaţii internaţionale, regionale sau chiar globale, si se sprijină deseori pe aportul
unor persoane angrenate in combaterea fenomenului pluralităţii de infractori organizaţi.
in Rom~nia, fenomenul faptelor de spălare a banilor murdari nu are incă dimensiunile din alte zone ale globului, cum sunt
America de Sud sau Rusia, dar nici autorităţile nu au experienţa necesară contracarării acestuia. Subliniem, in acest sens, infiinţarea,
prin Legea nr. 656/2002, a unui organism specializat in acest domeniu - Oficiul Naţional de Prevenire si Combatere a Spălării
Banilor, in subordinea Guvernului, av~nd ca obiect de activitate prevenirea si combaterea spălării banilor si a finanţării
actelor de terorism. Regulamentul de organizare si funcţionare a Oficiului Naţional de Prevenire si Combatere a Spălării Banilor a
fost aprobat prin
+otăr~rea Guvernului nr. 1599/2008, cu modificările și completările ulterioare.
Prezentaţi atribuţiile plenului Oficiului Naţional de Prevenire si Combatere a

Spălării Banilor
Folosiţi drept principală sursă de informare cărţile menţionate in Bibliografia unităţii de curs, care detaliază problematica
spălării banilor.
..................................................................................................................................
..................................................................................................................................
La nivel internaţional ori european au fost infiinţate o serie de organisme care au rolul de a lupta impotriva spălării banilor si
terorismului:
- Grupul de Acţiune Financiară lnternaţională (FATF), infiinţat la Summit-ul G7 de la Paris in 1989 este un organism inter-
guvernamental care stabileste standardele internaţionale, dezvoltă si promovează politici de combatere a spălării banilor si finanţării
terorismului si
- Comitetul Moneyval din cadrul Consiliului Europei, infiinţat in anul 1997, care are scopul
de a se asigura ca statele membre ale Consiliului Europei au sisteme eficiente de combatere a
41spălării banilor si finanţării terorismului ~n vigoare și acestea sunt ~n conformitate cu standardele internaţionale relevante ~n
acest domeniu. Rapoartele de evaluare ale Moneyval furnizează recomandări detaliate privind modul de ~mbunătăţire a
eficienţei sistemului naţional de combatere a spălării banilor si a finanţării terorismului, precum si a capacităţii statelor de
a coopera la nivel internaţional ~n acest domeniu.
7.2. Analiza infracţiunii de spălare a banilor
A. Noţiune
Faptele de spălare a banilor sunt incriminate ~n prezent prin art. 29 din Legea nr. 656/2002
pentru prevenirea si sancţionarea spălării banilor, precum si pentru instituirea unor măsuri de prevenire si combatere a
finanţării actelor de terorism:
Text de lege: Conţinutul normei de incriminare

~Art. 29 - (1) Constituie infracţiunea de spălare a banilor si se pedepseste
cu ~nchisoare de la 3 la 10 ani:
a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunosc~nd că provin din săv~rsirea de infracţiuni, ~n
scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau ~n scopul de a ajuta
persoana care a săv~rsit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire,
judecată sau executarea pedepsei;
b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a
circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunosc~nd că
bunurile provin din săv~rsirea de infracţiuni;
c) dob~ndirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunosc~nd că acestea provin din
săv~rsirea de infracţiuni.
(2) Tentativa se pedepseste.
(3) Dacă fapta a fost săv~rsită de o persoană juridică, pe l~ngă pedeapsa amenzii,
instanţa aplică, după caz, una sau mai multe dintre pedepsele complementare prevăzute la
art. 136 alin. (3) lit. a) - c) din Codul penal.
(4) Cunoasterea provenienţei bunurilor sau scopul urmărit poate fi
dedus/dedusă din circumstanţele faptice obiective.
(5) Dispoziţiile alin. (1) - (4) se aplică indiferent dacă infracţiunea din care provine bunul a
fost comisă pe teritoriul Rom~niei sau ~n străinătate."
in art. 31 din Legea nr. 656/2002 este incriminată fapta conexă de nerespectare a art. 25 din lege de către personalul Oficiului
Naţional de Prevenire si Combatere a Spălării Banilor, potrivit căruia personalul acestei instituţii are obligaţia de a nu transmite
informaţiile primite ~n timpul activităţii dec~t ~n condiţiile legii. Obligaţia se menţine si după ~ncetarea funcţiei, pe o durată de
5 ani. De asemenea, persoanele prevăzute la art. 10 din lege si salariaţii acestora au obligaţia de a nu transmite, ~n afara condiţiilor
prevăzute de lege, informaţiile deţinute ~n legătură cu spălarea banilor si finanţarea actelor de terorism si de a nu avertiza
clienţii cu privire la sesizarea Oficiului Naţional de Prevenire si Combatere a Spălării Banilor, dar si obligaţia de a nu folosi ~n scop
personal informaţiile primite, at~t ~n timpul activităţii, c~t si după ~ncetarea acesteia.
Text de lege: Conţinutul normei de incriminare
42
~Art. 31 - (1) Nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 25 constituie infracţiune si se pedepseste cu ~nchisoare de la 6 luni
la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.
(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săv~rsită din culpă, pedeapsa este ~nchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda."
In realitate, asa cum s-a spus ~n doctrină, spălarea banilor nu este o infracţiune nouă, ci numai o formă (variantă) nouă a
infracţiunii de tăinuire.
Să ne reamintim...
lnfracţiunea de spălare a banilor presupune, fie schimbarea sau transferul de
bunuri, cunosc~nd că provin din săv~rsirea de infracţiuni, ~n scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor
bunuri sau ~n scopul de a ajuta persoana care a săv~rsit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată
sau executarea pedepsei, fie ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei
sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunosc~nd că bunurile provin din săv~rsirea de infracţiuni.
B. Condiţiile preexistente
B.l. Situaţia premisă
lnfracţiunea de spălare a banilor presupune preexistenţa săv~rsirii altei infracţiuni - infracţiunea din care provin banii
sau bunurile, care constituie infracţiunea premisă a infracţiunii de spălare de bani.
B.2. Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic specific al infracţiunii de spălare a banilor este complex, deoarece cuprinde două categorii de relaţii sociale, si
anume relaţiile sociale privitoare la ~nfăptuirea justiţiei si cele patrimoniale privitoare la circulaţia juridică licită a bunurilor.
lnfracţiunea de albire a banilor afectează, asadar, nu numai circuitul juridic legal al bunurilor, ci si ~nfăptuirea justiţiei, deoarece
~ngreunează activitatea de restabilire a ordinii de drept ~ncălcate prin săv~rsirea infracţiunilor. Se poate spune că faptele de
spălare a banilor vatămă sau periclitează relaţiile sociale referitoare la lupta contra crimei organizate.
Obiectul material al infracţiunii de spălare a banilor ~l constituie bunurile asupra cărora se exercită elementul material al
infracţiunii. Desi infracţiunea analizată poartă denumirea ~spălarea banilor", ea poate avea ca obiect nu numai bani, ci si orice alt bun.
De pildă, poate fi obiect al acestei infracţiuni un bun imobil sau valori mobiliare tranzacţionate la bursă.
B.3. Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 din Legea nr.
656/2002, nu este calificat, această calitate put~nd să o aibă orice persoană fizică sau juridică, care ~ndeplineste condiţiile
generale ale subiectului activ al infracţiunii.
Dacă sunt realizate at~t condiţiile de existenţă ale grupului infracţional organizat, c~t si cele ale infracţiunii de spălare a banilor
se vor aplica regulile pluralităţii de infracţiuni. Membrii pluralităţii de infractori pot avea aceeasi calitate la săv~rsirea
infracţiunii ori pot avea calităţi diferite. De pildă, pe l~ngă autori mai participă si instigatori sau complici.
43Conform art. 367 din Codul penal - Legea nr. 286/2009, iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea
sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseste cu ~nchisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea
exercitării unor drepturi. Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele amintite dacă denunţă autorităţilor grupul
infracţional organizat, ~nainte ca acesta să fi fost descoperit si să se fi ~nceput săv~rsirea vreuneia dintre infracţiunile care intră ~n
scopul grupului. Dacă persoana care a săv~rsit una dintre faptele prevăzute ~nlesneste, ~n cursul urmăririi penale, aflarea
adevărului si tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat, limitele speciale ale
pedepsei se reduc la jumătate.
Definiția grupului infracțional organizat este prevăzută de prevederile art. 367 alin. (6) din din Codul penal - Legea nr. 286/2009.
Astfel, prin grup infracţional organizat se ~nţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o
anumită perioadă de timp si pentru a acţiona ~n mod coordonat ~n scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.
in cazul infracţiunii conexe spălării banilor, prevăzută de art. 31 din Legea nr. 656/2002, subiectul activ al infracţiuni este
circumstanţiat, respectiv trebuie să fie dintre persoanele care au obligaţiile prevăzute de art. 25 al legii. Este vorba de personalul
Oficiului Naţional de Prevenire si Combatere a Spălării Banilor si persoanele prevăzute ~n art. 10 din Legea nr. 656/2002. in
categoria persoanelor la care se referă art. 10 intră:
a) instituţiile de credit si sucursalele din Rom~nia ale instituţiilor de credit străine;
b) instituţiile financiare, precum si sucursalele din Rom~nia ale instituţiilor financiare străine; c) administratorii de fonduri de
pensii private, ~n nume propriu si pentru fondurile de pensii private pe care le administrează, agenţii de marketing
autorizaţi/avizaţi ~n sistemul pensiilor
private;
d) cazinourile;
e) auditorii, persoanele fizice si juridice care acordă consultanţă fiscală sau contabilă;
f) notarii publici, avocaţii si alte persoane care exercită profesii juridice liberale, ~n cazul ~n care acordă asistenţă ~n
~ntocmirea sau perfectarea de operaţiuni pentru clienţii lor privind cumpărarea ori v~nzarea de bunuri imobile, acţiuni sau părţi
sociale ori elemente ale fondului de comerţ, administrarea instrumentelor financiare sau a altor bunuri ale clienţilor, constituirea sau
administrarea de conturi bancare, de economii ori de instrumente financiare, organizarea procesului de subscriere a
aporturilor necesare constituirii, funcţionării sau administrării unei societăţi comerciale, constituirea, administrarea ori
conducerea societăţilor comerciale, organismelor de plasament colectiv ~n valori mobiliare sau a altor structuri similare ori
desfăsurarea, potrivit legii, a altor activităţi fiduciare, precum si ~n cazul ~n care ~si reprezintă clienţii ~n orice operaţiune cu
caracter financiar ori viz~nd bunuri imobile;
g) furnizorii de servicii pentru societăţile comerciale si alte entităţi sau construcţii juridice, alţii dec~t cei prevăzuţi la lit. e) sau f),
asa cum sunt definiţi la art. 2 lit. k);
h) persoanele cu atribuţii ~n procesul de privatizare;
i) agenţii imobiliari;
j) asociaţiile si fundaţiile;
k) alte persoane fizice sau juridice care comercializează bunuri si/sau servicii, numai ~n măsura ~n care acestea au la bază
operaţiuni cu sume ~n numerar, ~n lei sau ~n valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul ~n lei a 15.000 euro, indiferent
dacă tranzacţia se execută printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni ce par a avea o legătură ~ntre ele.
44Subiectul pasiv principal este statul. In situaţia in care este vătămată o valoare socială aparţin~nd unei alte persoane
fizice sau juridice, aceasta este considerată subiect pasiv secundar al infracţiunii.
Prezentaţi subiecţii activi ai infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29

din Legea nr. 656/2002 si ai infracţiunii conexe spălării banilor, prevăzută de art.
31 din Legea nr. 656/2002.
..................................................................................................................................
..................................................................................................................................
C. Latura obiectivă
C.I. Elementul material
Elementul material al infracţiunii de spălare a banilor se poate realiza in trei variante
alternative, respectiv prin:
a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunosc~nd că provin din săv~rsirea de infracţiuni, in scopul ascunderii sau al disimulării
originii ilicite a acestor bunuri sau in scopul de a ajuta persoana care a săv~rsit infracţiunea din care provin bunurile să se
sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;
b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii
bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunosc~nd că bunurile provin din săv~rsirea de infracţiuni;
c) dob~ndirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunosc~nd că acestea provin din săv~rsirea de infracţiuni.
Potrivit dispozițiilor alin. (5), tragerea la răspundere penală se realizeză indiferent dacă infracţiunea din care provine bunul a
fost comisă pe teritoriul Rom~niei sau in străinătate.
C.2. Urmarea imediată
Rezultatul infracţiunii (urmarea imediată) de spălare a banilor este diferit in variantele de la lit. a) si c), comparativ cu varianta
infracţională prevăzută la lit. b). Astfel, in cazul primei variante si a celei de a treia, urmarea imediată constă in modificarea
situaţiei juridice a bunului ce formează obiectul infracţiunii; in cazul celei de a doua variante, constă in aparenţa de legalitate
a provenienţei bunului. Fiind o infracţiune contra patrimoniului, spălarea banilor poate avea si o urmare imediată care să constea
intr-un prejudiciu material. Nu este exclus nici un rezultat care să se concretizeze intr-un prejudiciu moral. De aici rezultă că
infracţiunea de spălare a banilor, desi nu exclude un rezultat material, este ca natură o infracţiune de pericol.
C.3. Legătura de cauzalitate
Legătura de cauzalitate presupune existenţa unei relaţii de determinare intre elementul material si urmarea imediată, dar
aceasta rezultă ex re.
D. Elementul subiectiv
Elementul moral (subiectiv) al infracţiunii de spălare a banilor in toate variantele normative
imbracă forma intenţiei. Examin~nd conţinutul legal al infracţiunii constatăm că elementul subiectiv trebuie să imbrace,
de regulă, modalitatea intenţiei directe. Intr-adevăr, at~t varianta referitoare la schimbarea sau transferul de bunuri, c~t si
cea privind ascunderea naturii provenienţei acestora, trebuie săv~rsite cu intenţie directă.
In cazul primei variante fapta trebuie comisă in scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau in
scopul de a ajuta persoana care a săv~rsit infracţiunea din care
45provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei, iar ~n cea de a doua este necesară ascunderea
sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor
asupra acestora, cunosc~nd că bunurile provin din săv~rsirea de infracţiuni.
E. Forme, modalităţi si variante
lnfracţiunea de spălare a banilor poate fi comisă ~n toate formele desfăsurării activităţii
infracţionale: acte de pregătire, tentativă, infracţiune consumată si infracţiune epuizată. Legiuitorul ~nsă nu
incriminează actele preparatorii ale faptei de spălare a banilor.
Tentativa este incriminată potrivit alin.(2) si constă ~n punerea ~n executare a acţiunilor care reprezintă modalităţile de săv~rsire
a infracţiunii, executare care este ~ntreruptă ~nainte de consumarea infracţiunii. in cazul faptei de spălare a banilor, tentativa
este posibilă numai ~n modalitatea imperfectă, deoarece de regulă rezultatul se produce instantaneu realizării elementului
material al infracţiunii.
Consumarea infracţiunii are loc ~n momentul ~n care a fost executată ~n ~ntregime acţiunea ce constituie elementul material al
faptei. lnfracţiunea de spălare a banilor, fiind ca regulă o infracţiune momentană se epuizează concomitent cu etapa consumării.
F. Sancţionarea si aspecte procesuale

lnfracţiunea prevăzută ~n art. 29 alin. (1) se pedepseste cu ~nchisoare de la 3 ani la 10 ani, iar
dacă fapta a fost săv~rsită de o persoană juridică, pe l~ngă pedeapsa amenzii se aplică, după caz, una sau mai multe dintre
pedepsele complementare prevăzute la art. 136 alin. (3) lit. a) - c) din Codul penal (Legea nr. 286/2009).
Potrivit dispozițiilor art. 37, hotăr~rea judecătorească definitivă privind infracţiunea
prevăzută la art. 29 se comunică Oficiului Naţional de Prevenire si Combatere a Spălării Banilor.
7.3. Cauze de reducere a pedepselor

in conformitate cu dispozițiile art. 30 din Legea nr. 656/2002, persoana care a comis
infracţiunea prevăzută la art. 29, iar ~n timpul urmăririi penale denunţă si facilitează identificarea si tragerea la răspundere
penală a altor participanţi la săv~rsirea infracţiunii beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Aplicarea cauzei de reducere a pedepsei presupune ~ndeplinirea a două condiţii. Prima cerinţă este să fie vorba despre o
infracţiune de spălare a banilor, prevăzută de art. 29. A doua condiţie priveste recuperarea denunţarea si facilitarea identificării si
tragerii la răspundere penală a altor participanţi la săv~rsirea infracţiunii, ~n timpul urmăririi penale.
7.4. Confiscarea bunurilor si luarea măsurilor asigurătorii

in majoritatea cazurilor bunurile ce formează obiectul infracţiunii de spălare a banilor sunt
1
lucruri care ar putea fi supuse măsurii de siguranţă a confiscării speciale și confiscării extinse, prevăzute de art. 112 și 112 din
Codul penal - Legea nr. 286/2009. Astfel, ~n conformitate cu dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 656/2002, bunurile ce formează
obiectul infracţiunii de spălare a banilor se confiscă, iar dacă nu se găsesc, se confiscă echivalentul lor ~n bani sau bunurile
dob~ndite ~n locul acestora (ca, de altfel, si beneficiile materiale obţinute din aceste bunuri).
Dacă bunurile supuse confiscării nu pot fi individualizate faţă de bunurile dob~ndite ~n mod legal, se confiscă bunuri p~nă la
concurenţa valorii bunurilor supuse confiscării. in mod similar
46se procedează si cu veniturile sau alte beneficii materiale obţinute din bunurile supuse confiscării, ce nu pot fi
individualizate faţă de bunurile dob~ndite ~n mod legal.
Pentru a garanta aducerea la ~ndeplinire a confiscării bunurilor, ~n conformitate cu art. 32 din Legea nr. 656/2002, ~n cazul ~n
care s-a săv~rsit o infracţiune de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism, luarea măsurilor asigurătorii
prevăzute de Codul de procedură penală (Legea nr. 135/2010) este obligatorie. Această dispoziţie constituie o derogare de la
regula că luarea măsurilor asigurătorii este, ~n principiu, facultativă.
§8. Rezumat
Prezenta unitate de ~nvăţare cuprinde o prezentare a domeniului evaziunii fiscale si a spălării banilor, prin identificarea
sediului materiei, explicarea unor noţiuni frecvent ~nt~lnite, prezentarea infracţiunilor de evaziune fiscală, cuprinse
~n Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale si a celor de spălare de bani, prevăzute de Legea nr.
656/2002 pentru prevenirea si sancţionarea spălării banilor, precum si pentru instituirea unor măsuri de prevenire si
combatere a finanţării actelor de terorism.
Astfel, ~n ceea ce priveste criminalitatea ~n afaceri, sunt prezentate cauzle care determină acest tip de criminalitate,
evoluţia fenomenului, este analizată fiscalitatea, ca sistem al regulilor juridice referitoare la obligaţiile faţă de bugetul public
naţional si evaziunea fiscală, adică, ~n termeni generali, sustragerea contribuabililor de la plata obligaţiilor faţă de buget.
Apoi, cursul prezintă, pe larg, infracţiunile prevăzute la art. 3 - 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii
fiscale, respectiv refuzul refacerii documentelor, refuzul prezentării documentelor legale si a bunurilor din patrimoniu, ~mpiedicarea
efectuării verificărilor, reţinerea si nevărsarea impozitelor si contribuţiilor cu reţinere la sursă, punerea ~n circulaţie
a marcajelor si formularelor tipizate, operaţiunii interzise cu timbre, banderole sau tipizate, obţinerea fără drept a unor sume de la
bugetul general consolidat si infracţiunile de evaziune fiscală.
in partea finală a unităţii de curs sunt abordate aspecte privind spălarea banilor, accentul fiind pus pe analiza
infracţiunilor prevăzute ~n Legea nr.
656/2002 pentru prevenirea si sancţionarea spălării banilor, precum si pentru
instituirea unor măsuri de prevenire si combatere a finanţării actelor de terorism.
9.1 Teste de autoevaluare a cunostinţelor (Exemple de subiecte de

sinteză):
1. Analizaţi infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr.
241/2005.
2. Analizaţi infracţiunea de spălare a banilor.
3. Analizaţi infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 - refuzul
prezentării documentelor legale si a bunurilor din patrimoniu.
47
9.2 Teste de evaluare a cunostinţelor (Exemple de teste tip grilă):
1. Ţinerea unei contabilităţi duble constituie o infracţiune:
a) de evaziune fiscală;
b) de spălare a banilor;
c) prevăzută de Legea contabilității nr. 82/1991.
2. Subiect activ al infracţiunii prevăzute la art. 29 din Legea nr. 656/2002 poate fi:
a) orice persoană fizică;
b) orice persoană juridică;
c) personalul Oficiului Naţional de Prevenire si Combatere a Spălării Banilor
(subiect activ calificat).
Realizați un referat in care să analizaţi conformitatea reglementării naţionale privind infracţiunea de spălare a banilor cu
normele de drept internaţional in domeniu (in special reglementările la nivelul Uniunii Europene si cele privind Comitetul
Moneyval al Consiliului Europei).
§11. Bibliografie
Obligatorie
1. Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu
modificările si completările ulterioare;
2. Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sancţionarea spălării banilor, precum si pentru instituirea unor măsuri de
prevenire si combatere a finanţării actelor de terorism,republicată, cu modificările si completările ulterioare;
3. M.-A. Hotca (coord.), M. Gorunescu, N. Neagu, M. Dobrinoiu, R. F. Geamănu, Infracţiuni prevăzute ~n legi speciale.
Comentarii si explicaţii, ed. a III-a, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2013, pag. 99 - 129, 159 - 233.
Facultativă
1. Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările si completările
ulterioare;
2. Codul penal din 1968;
3. Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările si completările ulterioare;
4. Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare;
5. Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările
ulterioare;
6. Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,
republicată, cu modificările si completările ulterioare;
7. Hotăr~rea Guvernului nr. 1599/2008 pentru aprobarea Regulamentului de
48organizare si funcţionare a Oficiului Naţional de Prevenire si Combatere a

Spălării Banilor;
8. C. Voicu, Al. Boroi, I. Molnar, M. Gorunescu, S. Corlăţeanu, Dreptul penal al afacerilor, ed. a IV-a, C.H. Beck,
Bucuresti, 2008, pag. 1 - 17, 168 -
199, 280 - 298;
9. M.S. Minea, C.F. Costas, D.M. Ionescu, Legea evaziunii fiscale.
Comentarii si explicaţii, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2006, pag. 3 - 201;
10. R. Bodea, Infracţiuni prevăzute mn legi speciale, Ed. Hamangiu,
Bucuresti, 2011, pag. 6 - 67;
11. C. Bogdan, Spălarea banilor. Aspecte teoretice si de practică }udiciară,
Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2010, pag. 139 - 530.
49Unitatea de ~nvăţare 2
Infracţiunile vamale
§1. Introducere
§5. Infracţiunile prevăzute ~n Codul vamal
§6. Rezumat
§9. Bibliografie
§1. Introducere
Această unitate de ~nvăţare cuprinde prezentarea infracţiunilor vamale, prin
localizarea sediului materiei si analizarea, pe larg, a infracţiunilor reglementate
~n Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Rom~niei (contrabanda simplă, contrabanda calificată, folosirea de acte
nereale, folosirea de acte falsificate).
structura si fixa cunostinţele acumulate din parcurgerea celei de-a doua unităţi.

Unitatea de ~nvăţare 2 - Infracţiunile vamale ~si propune studierea
infracţiunilor din domeniul vamal, transmiţ~nd studenţilor cunostinţele necesare pentru interpretarea si aplicarea corectă a
dispoziţiilor legale ~n materie.
infracţiunile vamale, dob~ndirea competenţei de a explica si interpreta corect normele penale de incriminare privind această
categorie de infracţiuni.
Finalitatea studiului unităţii de curs constă ~n formarea unei atitudini pozitive faţă de stiinţa dreptului penal ~n general si
dob~ndirea unei obisnuinţe de a interpreta corect normele penale si de a le aplica sistematic.
50§4. Consideraţii generale

4.1. Noţiunea de contrabandă
in literatura de specialitate, contrabanda este definită in diverse modalităţi, dar, in esenţă, se
consideră că aceasta constă in ocolirea taxelor vamale (impozitelor, accizelor si altor contribuţii) prin trecerea clandestină peste
graniță a unor mărfuri interzise sau sustrase de la plata taxelor vamale. Cauzele contrabandei sunt diverse, printre acestea
număr~ndu-se: evitarea plăţii accizelor, evitarea plăţii altor taxe sau impozite, evitarea regulilor ce interzic comercializarea
anumitor bunuri sau mărfuri etc.
4.2. Reglementările vamale

Potrivit art. 1 din Codul vamal (Legea nr. 86/2006), reglementările vamale cuprind normele
din Codul vamal, regulamentul de aplicare a acestuia (Hotăr~rea Guvernului nr. 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de
aplicare a Codului vamal al Rom~niei, cu modificările si completările ultrioare), precum si alte acte normative care
conţin prevederi referitoare la domeniul vamal. Codul vamal se aplică schimbului de mărfuri si bunuri dintre Rom~nia si alte ţări,
fără a aduce atingere reglementărilor speciale prevăzute in alte domenii.
in art. 2 din Codul vamal se prevede că reglementările vamale se aplică in mod uniform pe intreg teritoriul vamal al Rom~niei, in
măsura in care nu există dispoziţii contrare prevăzute in acordurile si convenţiile internaţionale la care Rom~nia este parte.
Introducerea sau scoaterea din ţară a mărfurilor, a mijloacelor de transport si a oricăror alte bunuri este permisă numai prin
punctele de trecere a frontierei de stat. in punctele de trecere a frontierei de stat si pe teritoriul ţării sunt organizate birouri vamale care
funcţionează potrivit legii. La trecerea frontierei de stat, mărfurile, mijloacele de transport si orice alte bunuri sunt supuse controlului
vamal si aplicării
reglementărilor vamale numai de autoritatea vamală.
in conformitate cu art. 3 din Codul vamal, teritoriul vamal al Rom~niei cuprinde teritoriul statului rom~n, delimitat de
frontiera de stat a Rom~niei, precum si marea teritorială a Rom~niei, delimitată conform normelor dreptului internaţional si
legislaţiei rom~ne in materie. Teritoriul vamal al Rom~niei include si spaţiul aerian al teritoriului ţării si al mării teritoriale.
Să ne reamintim...
Este general acceptat că, in esență, contrabanda constă in ocolirea taxelor
vamale - fie că acestea sunt impozite, accize ori alte contribuţii la bugetul de stat, prin trecerea clandestină peste graniță a unor
mărfuri interzise sau sustrase de la plata taxelor vamale.
§5. Infracţiunile prevăzute in Codul vamal
5.1. Infracţiunea prevăzută de art. 270 - contrabanda simplă

~Art. 270 - (1) Introducerea in sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace,
a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri dec~t cele stabilite pentru control vamal,
constituie infracţiunea de contrabandă si se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani si
(2) Constituie, de asemenea, infracţiune de contrabandă si se pedepseste
51potrivit alin. (1):

a) introducerea in sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul
vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea in vamă a bunurilor sau a mărfurilor
sustrase este mai mare de 20.000 lei in cazul produselor supuse accizelor si mai mare de 40.000 lei in cazul celorlalte
bunuri sau mărfuri;
b) introducerea in sau scoaterea din ţară, de două ori in decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin
sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea in vamă a
bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de
20.000 lei in cazul produselor supuse accizelor si mai mică de 40.000 lei in cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;
c) instrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate in tranzit vamal.
(3) Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă si se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul,
preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea si v~nzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal
cunosc~nd că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săv~rsirii acesteia."

Obiectul juridic al infracţiunii este constituit de relaţiile sociale născute ca urmare a instituirii regimului vamal, parte a
regimului fiscal. Astfel spus, obiectul juridic special al infracţiunii de contrabandă simplă il constituie regimul vamal si relaţiile
sociale născute in jurul acestei valori sociale. Regimul vamal, potrivit art. 4 pct. 20 din Codul vamal, constă in: punerea in liberă
circulaţie; tranzitul; antrepozitarea vamală; perfecţionarea activă; transformarea sub control vamal; admiterea temporară;
perfecţionarea pasivă si exportul.
Infracţiunea de contrabandă are ca obiect material bunurile sau mărfurile introduse sau scoase din ţară prin alte locuri
dec~t cele stabilite pentru controlul vamal, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal,
bunurile sau mărfurile aflate in tranzit vamal, instrăinate ori prin sustragere de la controlul vamal ori bunurile sau mărfurile
colectate, deţinute, produse, transportate, preluate, depozitate, predate, desfăcute si v~ndute, care trebuiau plasate sub un regim
vamal, cunosc~nd că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săv~rsirii acesteia.
Nu intră in sfera obiectului material fiinţele supuse traficului de persoane, deoarece o asemenea faptă realizează conţinutul
infracţiunilor prevăzute de art. 210 (traficul de persoane), respectiv art. 211 (traficul de minori) din Codul penal - Legea nr. 286/2009.
Desigur, in funcţie de circumstanţele cauzei pot fi intrunite si elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de migranţi,
astfel cum aceasta este prevăzută de art. 263 din Codul penal - Legea nr. 286/2009.
in cazul in care o persoană trece fraudulos frontiera de stat av~nd asupra sa bunuri sau mărfuri ce formează obiectul material al
faptei de contrabandă, va exista concurs intre infracţiunea de contrabandă si cea de trecere frauduloasă a frontierei de stat,
prevăzută de art. 262 din Codul penal - Legea nr. 286/2009.
52B. Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ al infracţiunii nu este calificat. Dacă făptuitorul este un funcţionar care inlesneste contrabanda, in schimbul
unor sume de bani sau alte foloase, in sarcina sa va fi reţinut un concurs de infracţiuni alcătuit din complicitate la contrabandă si luare
de mită.
Subiectul pasiv este statul, titular al valorii sociale ocrotite prin incriminarea faptei.
C. Locul infracţiunii
Pentru existenţa infracţiunii de contrabandă prevăzută la art. 270 alin.(1) si (2) lit.a) si b), trebuie indeplinită cerinţa
esenţială ca acţiunea incriminată să se săv~rsească in alt loc dec~t cel stabilit pentru controlul vamal - pentru alin.(1), respectiv in
locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal - pentru alin.(2) lit.a) si b).
in cazul infracţiunii de contrabandă, prevăzute la alin.(2) lit.c), ori a celei asimilate infracțiunii de contrabandă -
alin.(3) nu se cer anumite condiţii privind locul săv~rsirii infracţiunii.
Să ne reamintim...
Infracţiunea de contrabandă (simplă) constă in:
- introducerea in sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri dec~t cele stabilite pentru
control vamal;
- introducerea in sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a
bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea in vamă a bunurilor sau a mărfurilor
sustrase este mai mare de 20.000 lei in cazul produselor supuse accizelor si mai mare de 40.000 lei in cazul celorlalte bunuri sau
mărfuri;
- introducerea in sau scoaterea din ţară, de două ori in decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin
sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea in vamă a
bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 lei in cazul produselor supuse accizelor si mai mică de 40.000 lei
in cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;
- instrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate in tranzit vamal.

Contrabanda simplă, in varianta tip, este o infracţiune al cărei element material constă intr-o acţiune de introducere in ţară sau
de scoatere din ţară a unor bunuri sau mărfuri supuse regimului vamal, prin alt loc dec~t cel stabilit pentru controlul vamal.
Frontiera de stat este definită de art. 1 din O.U.G. nr. 105/2001 ca fiind linia reală sau imaginară care trece, in linie
dreaptă, de la un semn de frontieră la altul ori, acolo unde frontiera nu este marcată in teren cu semne de frontieră, de la un punct de
coordonate la altul; la fluviul Dunărea si celelalte ape curgătoare frontiera de stat este cea stabilită prin acordurile, convenţiile si
inţelegerile dintre Rom~nia si statele vecine, cu luarea in considerare a faptului că principiul general acceptat de dreptul internaţional
fluvial este acela ca frontiera trece pe mijlocul senalului navigabil principal, iar la apele curgătoare nenavigabile, pe la mijlocul p~nzei
de apă; la Marea Neagră frontiera de stat trece pe la limita exterioară si limitele laterale ale mării teritoriale a Rom~niei.
53Potrivit art. 4 pct. 18 din Codul vamal, controlul vamal constă ~n actele specifice efectuate de autoritatea vamală pentru a
asigura aplicarea corectă a reglementărilor vamale si a altor dispoziţii legale privind intrarea, iesirea, tranzitul, transferul si destinaţia
finală ale mărfurilor care circulă
~ntre teritoriul vamal al Rom~niei si alte ţări, inclusiv staţionarea mărfurilor care nu au statutul de mărfuri rom~nesti. Aceste
acte pot să includă verificarea mărfurilor, a datelor ~nscrise ~n declaraţie, existența si autenticitatea documentelor electronice
sau scrise, examinarea evidenţelor contabile ale agenţilor economici si a altor ~nscrisuri, controlul mijloacelor de transport, controlul
bagajelor si al altor mărfuri transportate de sau aflate asupra persoanelor, precum si efectuarea de verificări administrative si alte acte
similare.
Elementul material al infracţiunii de contrabandă prevăzută la art. 270 alin. (2) lit. a) si b) constă ~ntr-o acţiune de
introducere in ţară sau de scoatere din ţară a unor bunuri sau mărfuri supuse regimului vamal, prin locurile stabilite pentru
controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal.
Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca valoarea ~n vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase să fie mai mare de 20.000 lei ~n
cazul produselor supuse accizelor si mai mare de 40.000 lei ~n cazul celorlalte bunuri sau mărfuri sau, dacă bunurile si mărfurile
sunt sub aceste valori, persoana trebuie să fi ~ncercat introducerea unor astfel de bunuri de două ori ~n decursul unui an.
in cazul infracţiunii de la lit. c) a alin. (1) al art. 270, elementul material constă ~n acţiunea de vindere a bunurilor aflate ~n tranzit
vamal. Potrivit art. 113 si 114 din Codul vamal, regimul de tranzit permite transportul de la un birou vamal la alt birou vamal al:
mărfurilor străine, fără ca acestea să fie supuse drepturilor de import sau măsurilor de politică comercială; mărfurilor
rom~nesti, ~n cazurile si ~n condiţiile prevăzute ~n reglementări specifice pentru a se evita ca produsele care beneficiază de
măsuri speciale de export să eludeze sau să beneficieze nejustificat de aceste măsuri. Regimul de tranzit se ~ncheie si obligaţiile
titularului se consideră ~ndeplinite c~nd mărfurile plasate sub acest regim si documentele solicitate au fost prezentate biroului vamal
de destinaţie, ~n concordanţă cu dispoziţiile regimului. Asa cum se poate observa, tranzitul vamal se aplică numai anumitor mărfuri,
ceea ce ~nseamnă că obiect material al acestei infracţiuni ~l vor constitui numai aceste mărfuri.
in cazul infracţiunii asimilate celei de contrabandă, prevăzută la alin. (3) al art. 270, elementul material constă din mai multe
activităţi alternative - colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea si v~nzarea
bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunosc~nd că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate
săv~rsirii acesteia.
Detaliaţi analiza elementului material al infracţiunii prevăzute la art.270 alin.(1)

si (2) - contrabanda simplă.
Folosiţi drept principală sursă de informare cărţile menţionate ~n Bibliografia unităţii de curs, care detaliază infracțiunile
prevăzute de Codul vamal.
..................................................................................................................................
..................................................................................................................................
Urmarea imediată constă ~n crearea unei stări de pericol pentru regimul vamal si producerea unei pagube bugetului public,
echivalentă sumei de bani neplătite ca urmare săv~rsirii oricăreia dintre acţiunile care constituie elementul material al infracţiunii
de contrabandă ori asimilate acesteia.
54C. Legătura de cauzalitate

Legătura de cauzalitate nu ridică probleme practice, rezult~nd din materialitatea faptei (ex re).

Din punct de vedere subiectiv, fapta se comite cu intenţie directă sau indirectă.
Mobilul infracţiunii nu are relevanţă pentru existenţa infracţiunii, dar el va fi luat ~n
considerare cu prilejul individualizării sancţiunilor de drept penal. De asemenea, scopul urmărit de făptuitor nu este calificat, ~nsă
se va ţine seama de el la personalizarea sancţiunilor.

a. Forme
Actele pregătitoare, desi posibile, nu sunt pedepsite de lege. Ele trebuie avute ~n vedere la individualizarea pedepsei,
~ntruc~t, de multe ori, sunt relevante cu privire la pericolul pe care ~l prezintă faptuitorul. C~nd actele pregătitoare au fost efectuate
de o altă persoană, ajut~nd astfel pe autor la realizarea acţiunii, devin acte de complicitate anterioară.
Tentativa este posibilă si se pedepseste, potrivit art. 275.
b. Modalităţi
Dacă fapta este săv~rsită de una sau mai multe persoane ~narmate ori de două sau mai multe persoane ~mpreună, este realizat
conţinutul formei agravate prevăzute de art. 274 din Codul vamal.
Persoanele inarmate sunt orice persoane care deţin arme ~n condiţiile art. 179 din Codul penal - Legea nr. 286/2009,
conform căruia ~armele" sunt instrumentele, piesele sau dispozitivele astfel declarate prin dispoziţii legale. Sunt asimilate
armelor orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme si care au fost ~ntrebuinţate pentru atac. Articolul 179 din Codul penal -
Legea nr. 286/2009 prevede două categorii de arme, respectiv cele care sunt propriu-zis asemenea instrumente, deoarece sunt definite
de lege, si cele asimilate armelor.
Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si muniţiilor stabileste categoriile de arme si muniţii, precum si condiţiile ~n
care deţinerea, portul, folosirea si operaţiunile cu aceste arme si muniţii sunt permise pe teritoriul Rom~niei.
Potrivit art. 2 pct. I din această lege, arma este orice dispozitiv a cărui funcţionare determină aruncarea unuia sau mai multor
proiectile, substanţe explozive, aprinse sau luminoase, amestecuri incendiare ori ~mprăstierea de gaze nocive, iritante sau de
neutralizare, ~n măsura ~n care se regăseste ~n una dintre categoriile prevăzute ~n anexa legii. Arma de foc este orice armă portabilă
cu ţeavă care poate arunca, este concepută să arunce sau poate fi transformată să arunce alice, un glonţ ori un proiectil prin acţiunea
unui combustibil de propulsie; se consideră că un obiect poate fi transformat pentru a arunca o alice, un glonţ sau un proiectil prin
acţiunea unui combustibil de propulsie dacă are aspectul unei arme de foc si, ca urmare a construcţiei sale sau a materialului din care
este confecţionat, poate fi transformat ~n acest scop.
Armele asimilate sunt orice obiecte de natură a putea fi folosite ca arme si care au fost
~ntrebuinţate pentru atac. Este vorba de asa numitele ~arme albe", dar si despre alte instrumente
similare, dacă au fost folosite la o agresiune.
Dacă o persoană ~narmată, fără permis de port armă, trece peste frontiera de stat mărfuri sau bunuri prin alte locuri dec~t cele
destinate controlului vamal, este realizat conţinutul unui concurs de infracţiuni ~ntre infracţiunea de contrabandă si
infracţiunea de nerespectare a regimului armelor si muniţiilor (art. 342 din Codul penal - Legea nr. 286/2009).
55Prin săvârsirea faptei de două sau mai multe persoane impreună se ~nţelege comiterea acesteia de către cel puţin trei
făptuitori, ~n mod efectiv si concomitent. Nu este necesar ca toţi participanţii să lucreze cu vinovăţie. Practic, este vorba despre
săv~rsirea faptei ~n coautorat sau complicitate concomitentă. Agravanta prevăzută de art. 274 din Codul vamal nu poate fi reţinută
~n concurs cu circumstanţa agravantă prevăzută de art. 77 lit. a) din Codul penal - Legea nr.
286/2009 (săv~rsirea faptei de trei sau mai multe fapte ~mpreună), deoarece, ~n cazul de faţă, ea constituie un element
circumstanţial ~n conţinutul incriminării. in acest sens este si jurisprudenţa.
5.1.6. Sancţiuni
Pedeapsa pentru săv~rsirea oricăreia dintre infracţiunile prevăzute la art. 270 din Codul vamal
este ~nchisoarea de la 2 ani la 7 ani si interzicerea unor drepturi.
Acţiunea penală se pune ~n miscare din oficiu.
C~nd mărfurile sau alte bunuri care au făcut obiectul infracţiunii nu se găsesc, infractorul este
obligat la plata echivalentului lor ~n lei.
Comiterea faptei de contrabandă de către angajaţi sau reprezentanţi ai unor persoane juridice care au ca obiect de activitate
operaţiuni de import-export ori ~n folosul acestor persoane juridice poate determina si aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi,
potrivit art. 66 alin.(1) lit. g) din Codul penal - Legea nr. 286/2009.
5.2. Infracţiunea prevăzută de art. 271 - contrabanda calificată

~Art. 271 - Introducerea ~n sau scoaterea din ţară, fără drept, de arme,
muniţii, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanţe
radioactive, substanţe toxice, deseuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase
constituie infracţiunea de contrabandă calificată si se pedepseste cu ~nchisoare de la 3 la 12
ani si interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare."
5.2.2. Particularităţi ale contrabandei calificate

A. Obiectul material
Contrabanda calificată este o formă agravată a infracţiunii de contrabandă prevăzută de art.
270 din Codul vamal, motiv pentru care aici ne vom mărgini să analizăm exclusiv elementele
particulare.
Obiectul juridic specific este similar cu cel al infracţiunii de contrabandă simplă. in schimb, obiectul material al infracţiunii este
cel care face diferenţa ~ntre contrabanda simplă si cea calificată. in cazul contrabandei calificate, acesta este constituit din
arme, muniţii, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanţe radioactive, substanţe toxice,
deseuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase.
Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si al muniţiilor stabileste categoriile de arme si muniţii, precum si condiţiile ~n care
deţinerea, portul, folosirea si operaţiunile cu aceste arme si muniţii sunt permise pe teritoriul Rom~niei.
Condiţiile ~n care pot fi efectuate operaţiuni cu materiale nucleare sau materii radioactive sunt prevăzute ~n Legea nr. 111/1996
privind desfăsurarea ~n siguranţă, reglementarea, autorizarea si controlul activităţilor nucleare.
56Regimul juridic al drogurilor este stabilit in Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si
consumului ilicit de droguri, iar cel al precursorilor este prevăzut de O.U.G. nr. 121/2006 privind regimul juridic al precursorilor
de droguri.
Regimul juridic al deseurilor este prevăzut de Legea nr. 211/2011 privind regimul deseurilor.
Regimul substanţelor toxice se află reglementat in Legea nr. 360/2003 privind regimul
substanţelor si preparatelor chimice periculoase.
In ceea ce priveste materialele chimice periculoase, regimul acestora este stabilit in Hotăr~rea Guvernului nr. 1408/2008 privind
clasificarea, ambalarea si etichetarea substanţelor periculoase, care preia in cadrul legislativ intern Directiva 2006/121/CE a
Parlamentului European si a Consiliului din 18 decembrie 2006, precum si Directiva 2006/102/CE, care amendează Directiva
Consiliului 67/548/CEE privind apropierea actelor cu putere de lege si a actelor administrative referitoare la clasificarea, etichetarea si
ambalarea substanţelor periculoase.
Materialele explozibile sunt definite de Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive.
B. Elementul subiectiv
Din punct de vedere subiectiv, fapta prevăzută la art. 271 din Codul vamal se comite cu
intenţie directă sau indirectă.
Mobilul infracţiunii nu are relevanţă pentru existenţa infracţiunii, dar el va fi luat in
considerare cu prilejul individualizării sancţiunilor de drept penal. De asemenea, scopul urmărit de făptuitor nu este calificat, insă
se va ţine seama de el la personalizarea sancţiunilor.
Desi Codul vamal nu sancţionează săv~rsirea faptei din culpă, totusi acest lucru este realizat prin dispoziţiile art. 13 din Legea
nr. 101/2011 pentru prevenirea si sancţionarea unor fapte privind degradarea mediului.
Analizaţi obiectul material al infracţiunii de contrabandă calificată, prevăzută de

art. 271 din Codul vamal.
Folosiţi drept principală sursă de informare cărţile menţionate in Bibliografia unităţii de curs, precum si actele normative care
stabilesc regimul bunurilor care constituie obiectul material al infracţiunii de contrabandă calificată.
..................................................................................................................................
..................................................................................................................................
C. Sancţionarea si principiul subsidiarităţii

Infracţiunea de contrabandă calificată se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi, dacă legea
penală nu prevede o pedeapsă mai mare.
Norma de incriminare cuprinsă in art. 271 din Codul vamal se aplică numai dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare.
Spre exemplu, aceasta nu se aplică in cazul traficului de droguri de mare risc [art. 3 alin.(2) din Legea nr. 143/2000
privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri], care prevede o pedeapsă cu inchisoare de la 5 la 12 de
ani si interzicerea unor drepturi pentru introducerea sau scoaterea din ţară, precum si importul ori exportul de droguri de mare risc.
In cazul in care contrabanda are in vedere droguri de risc [art. 3 alin.(1) din Legea nr.
143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri], av~nd in vedere prevederile tezei finale a
art. 271 din Codul vamal, precum si faptul că legea specială prevede o pedeapsă cu inchisoarea de la 3 la 10 ani, apreciem că
intr-o astfel de situaţie, dacă obiectul material al infracţiunii de contrabandă calificată este reprezentat de drogurile de risc,
57pedeapsa va fi cea prevăzută de art. 271 din Codul vamal (inchisoarea de la 3 la 12 ani) si nu cea prevăzută de Legea nr.
143/2000 (inchisoarea de la 3 la 10 de ani).
5.3. Infracţiunea prevăzută de art. 272 - folosirea de acte nereale

~Art. 272 - Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de
transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri ori la alte cantităţi de
mărfuri sau bunuri dec~t cele prezentate in vamă constituie infracţiunea de folosire de acte
nereale si se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi."

A. Obiectul juridic
Obiectul juridic al infracţiunii este constituit din relaţiile sociale referitoare regimul vamal, a căror existenţă si normală derulare
presupun folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale care se referă la mărfuri sau bunuri ori
cantităţi de mărfuri sau bunuri corespunzătoare adevărului.
B. Subiectul activ
Subiectul activ al infracţiunii nu este circumstanţiat, astfel că poate avea această calitate orice persoană care
indeplineste condiţiile generale ale răspunderii penale. Participaţia penală este posibilă.

Elementul material al laturii obiective constă intr-o acţiune de folosire la autoritatea vamală a documentelor vamale de transport
sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri ori la alte cantităţi de mărfuri sau bunuri dec~t cele prezentate in vamă.
Denaturarea adevărului poate fi realizată fie prin folosirea unor documente vamale sau de transport care se referă la alte mărfuri dec~t
cele introduse sau scoase din ţară, fie prin folosirea unor astfel de documente care se referă la alte cantităţi de mărfuri sau bunuri.
Se observă că infracţiunea de folosire a unor acte nereale este o formă specială a infracţiunii de fals in declaraţii prevăzută de art.
326 din Codul penal - Legea nr. 286/2009, astfel că cele două se exclud reciproc, determin~nd imposibilitatea reţinerii concursului de
infracţiuni.
Urmarea imediată constă in crearea unei stări de pericol pentru obiectul juridic al infracţiunii.
Legătura de cauzalitate rezultă ex re.

Din punct de vedere subiectiv, fapta se comite cu intenţie directă sau indirectă, fără a avea vreo relevanţă scopul făptuitorului sau
mobilul faptei.

Actele pregătitoare, desi posibile, nu sunt pedepsite de lege. Ele trebuie avute ~n vedere la
individualizarea pedepsei, ~ntruc~t, de multe ori, sunt relevante cu privire la pericolul pe care ~l
prezintă făptuitorul.
5.3.6. Sancţionarea si aspecte procesuale

Infracţiunea se pedepseste cu ~nchisoare de la 2 ani la 7 ani si interzicerea unor drepturi.
C~nd mărfurile sau alte bunuri care au făcut obiectul infracţiunii nu se găsesc, infractorul este obligat la plata echivalentului lor ~n
lei.
Să ne reamintim...
Infracțiunea de folosire de acte nereale presupune folosirea la autoritatea
vamală a documentelor vamale de transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri ori la alte cantităţi de
mărfuri sau bunuri dec~t cele prezentate ~n vamă.
5.4. Infracţiunea prevăzută de art. 273 - folosirea de acte falsificate

~Art. 273 - Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de
transport sau comerciale falsificate constituie infracţiunea de folosire de acte falsificate si se
pedepseste cu ~nchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi."

A. Obiectul juridic
Obiectul juridic al infracţiunii este constituit din relaţiile sociale referitoare regimul vamal, a căror existenţă si normală derulare
presupun folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale corespunzătoare adevărului.
B. Subiectul activ
Subiectul activ al infracţiunii nu este calificat, put~nd avea această calitate orice persoană care ~ndeplineste condiţiile
generale ale răspunderii penale. Participaţia penală este, de asemenea, posibilă.

Elementul material al laturii obiective constă ~n folosirea, la autoritatea vamală, a
documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate.
Se poate observa că elementul material al acestei infracţiuni este asemănător cu cel al infracţiunii descrise de art. 272 din
Codul vamal. Diferenţa dintre cele două infracţiuni este dată
59de caracterul documentelor, respectiv, ~n cazul infracţiunii de faţă, actele prezentate la autoritatea
vamală sunt falsificate.
Concursul de infracţiuni, prin reţinerea at~t a art. 273 din Codul vamal, c~t si a art. 323 din Codul penal - Legea nr. 286/2009, care
incriminează uzul de fals, este exclus, deoarece ~ntre cele două norme de incriminare există o corelaţie specie-gen [art. 273 din Codul
vamal - art. 323 din Codul penal (Legea nr. 286/2009)].
Urmarea imediată constă ~n crearea unei stări de pericol pentru obiectul juridic al infracţiunii.

Din punct de vedere subiectiv, fapta se comite cu intenţie directă sau indirectă, fără a avea vreo relevanţă scopul făptuitorului sau
mobilul faptei.

Actele pregătitoare, desi posibile, nu sunt pedepsite de lege. Ele trebuie avute ~n vedere la
individualizarea pedepsei, ~ntruc~t, de multe ori, sunt relevante cu privire la pericolul pe care ~l
prezintă faptuitorul.

Infracţiunea se pedepseste cu ~nchisoarea de la 3 ani la 10 ani si interzicerea unor drepturi.
C~nd mărfurile sau alte bunuri care au făcut obiectul infracţiunii nu se găsesc, infractorul este obligat la plata echivalentului lor ~n
lei.
§6. Rezumat
Această unitate de ~nvăţare conţine o prezentare a infracţiunilor vamale, prinanalizarea legislaţiei ~n vigoare - Codul vamal.
In acest sens, după o scurtă prezentare a noţiunii de contrabandă si a cadrului legal, sunt supuse atenţiei studentului
infracţiunile la regimul vamal: contrabanda simplă (art. 270), contrabanda calificată (art. 271), folosirea de acte nereale (art.
272), folosirea de acte falsificate (art. 273), cu menţionarea variantei agravate a acestor fapte, dacă au fost săv~rsite de una sau mai
multe persoane ~narmate ori de două sau mai multe persoane ~mpreună (art. 274).
De asemenea, sunt prezentate si o serie de aspecte procesuale privind punerea
~n miscare a acţiunii penale si confiscarea mărfurilor sau a altor bunuri care au
făcut obiectul infracţiunii ori a echivalentului lor ~n lei.
60$7. Teste de evaluare / autoevaluare
7.1 Teste de autoevaluare a cunostinţelor (Exemple de subiecte de sinteză):

1. Analizaţi infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 din Codul
vamal.
2. Analizaţi infracţiunea de folosire de acte falsificate prevăzută de art. 273
din Codul vamal.

1. Constituie infracţiunea de contrabandă:
a) introducerea in sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau
mărfurilor, prin alte locuri dec~t cele stabilite pentru control vamal;
b) introducerea in sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, indiferent de valoarea acestora, prin
locurile stabilite pentru control vamal;
c) folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau
comerciale falsificate.
2. Constituie infracţiunea de contrabandă:
a) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea si v~nzarea bunurilor sau a
mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunosc~nd că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săv~rsirii
acesteia;
b) folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau
bunuri ori la alte cantităţi de mărfuri sau bunuri dec~t cele prezentate in vamă;
c) instrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate in tranzit vamal.
3. Constituie infracţiune asimilată celei de contrabandă:
a) introducerea in sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri dec~t cele stabilite pentru
control vamal;
b) introducerea in sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul
vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea in vamă a bunurilor sau a
mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 lei in cazul produselor supuse accizelor si mai mare de 40.000 lei in cazul celorlalte
bunuri sau mărfuri;
c) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea si v~nzarea bunurilor sau a
mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunosc~nd că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săv~rsirii
acesteia.
$8. Temă de control

61Realizaţi un referat in care să analizaţi infracţiunea de contrabandă calificată, inclusiv prin analizarea reglementărilor Uniunii
Europene privind piaţa unică si spaţiul Schengen.
§9. Bibliografie
Obligatorie
1. Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Rom~niei, cu modificările și
completările ulterioare;
Comentarii si explicaţii, ed. a III-a, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2013, pag. 233 - 250.
Facultativă
ulterioare;
2. Legea nr. 111/1996 privind desfăsurarea in siguranţă, reglementarea, autorizarea si controlul activităţilor nucleare,
3. Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, republicată, cu
modificările și completările ulterioare;
4. Legea nr. 211/2011 privind regimul deseurilor, republicată;
5. Legea nr. 101/2011 pentru prevenirea si sancţionarea unor fapte privind
degradarea mediului, republicată;
6. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a
Rom~niei, cu modificările și completările ulterioare;
7. Legea nr. 360/2003 privind regimul substanţelor si preparatelor chimice
periculoase, republicată;
8. Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si al muniţiilor, republicată;
9. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 121/2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri, cu modificările și
10. Hotăr~rea Guvernului nr. 1408/2008 privind clasificarea, ambalarea si etichetarea substanţelor periculoase;
Bucuresti, 2008, pag. 299 - 319;
12. C. Balaban, Infracţiuni prevăzute de legi speciale care reglementează domeniul comerţului. Aspecte controversate de
doctrină si practică judiciară, Ed. Rosetti, Bucuresti, 2004, pag. 211 - 218.
62Unitatea de invăţare 3
Infracţiunile din domeniul societăţilor si pieţei de capital
§1. Introducere
§4. Infracţiunile prevăzute in Legea societăților nr. 31/1990
§5. Infracţiunile prevăzute in Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital
§6. Rezumat
§9. Bibliografie
§1. Introducere
A treia unitate de invăţare prezintă infracţiunile prevăzute in Legea societăților nr. 31/1990 (art. 271 - 281) si cele
1
prevăzute in Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital (art. 279 și 279 ).
structura si fixa cunostinţele acumulate din parcurgerea unităţii 3.
Unitatea de invăţare 3 - Infracţiunile din domeniul societăţilor si pieţei de capital isi propune analizarea infracţiunilor din
domeniul comercial, transmiţ~nd studenţilor cunostinţele necesare pentru interpretarea si aplicarea corectă a dispoziţiilor legale
in materie.
infracţiunile din domeniul comercial și al pieței de capital, dob~ndirea competenţei de a explica si interpreta corect normelor penale
de incriminare privind această categorie de infracţiuni.
Finalitatea studiului unităţii de curs constă in formarea unei atitudini pozitive faţă de stiinţa dreptului penal in general si
Durata medie de parcurgere a primei unităţi de invăţăm~nt este de 2 ore.
63§4. Infracţiunile prevăzute de Legea societăților nr. 31/1990
4.1. Infracţiunile prevăzute de art. 271

~Art. 271 - Se pedepseste cu ~nchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de
supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal al societăţii, care:
a) prezintă, cu rea-credinţă, ~n prospectele, rapoartele si comunicările adresate
publicului, date neadevărate asupra constituirii societăţii ori asupra condiţiilor economice sau
juridice ale acesteia ori ascunde, cu rea-credinţă,
~n tot sau ~n parte, asemenea date;
b) prezintă, cu rea-credinţă, acţionarilor/asociaţilor o situaţie financiară inexactă sau cu
date inexacte asupra condiţiilor economice sau juridice ale societăţii, ~n vederea ascunderii
situaţiei ei reale;
c) refuză să pună la dispoziţia experţilor, ~n cazurile si ~n condiţiile prevăzute la
art. 26 si 38, documentele necesare sau ~i ~mpiedică, cu rea- credinţă, să ~ndeplinească
~nsărcinările primite. "

Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale care privesc normala desfăsurare a activităţilor comerciale, relaţii care
presupun probitatea persoanelor care au drept de decizie ~n cadrul societăţilor cu ocazia prezentării de rapoarte, comunicări, situaţii
financiare etc.
Subiectul activ al acestei infracţiuni este circumstanţiat, put~nd avea această calitate numai persoanele anume prevăzute de lege,
respectiv fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori
reprezentantul legal al societăţii.
Conform art. 6 din Legea nr. 31/1990, fondatorii sunt semnatarii actului constitutiv si persoanele care au un rol
determinant ~n constituirea societăţii. Nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile ori care au fost
condamnate pentru infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea ~ncrederii, infracţiuni de corupţie, delapidare, infracţiuni de fals
~n
~nscrisuri, evaziune fiscală, infracţiuni prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sancţionarea spălării banilor,
precum si pentru instituirea unor măsuri de prevenire si combatere a finanţării actelor de terorism, republicată, sau pentru infracţiunile
prevăzute de prezenta lege.
Calitatea de administrator se dob~ndeste potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990, acesta av~nd obligaţiile prevăzute de
această lege. Obligaţiile si drepturile administratorului au configuraţie diferită ~n funcţie forma juridică a societăţii
(societate pe acţiuni, societate cu răspundere limitată etc.) si tipul de organizare al acesteia (sistemul unitar sau dualist).
Administratorii pot face toate operaţiunile cerute pentru aducerea la ~ndeplinire a obiectului de activitate al societăţii, afară de
restricţiile arătate ~n actul constitutiv. Ei sunt obligaţi să ia parte la toate adunările societăţii, la consiliile de administraţie si
la organele de conducere similare acestora (art. 70 din Legea nr. 31/1990).
64Art. 71 din Legea nr. 31/1990 prevede că administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu ~l pot
transmite dec~t dacă această facultate li s-a acordat ~n mod expres. Administratorul care, fără drept, ~si substituie altă persoană
răspunde solidar cu aceasta pentru eventualele pagube produse societăţii.
Directorul este persoana căreia consiliul de administraţie ~i deleagă conducerea societăţii. in conformitate cu art. 143 din
Legea nr. 31/1990, consiliul de administraţie poate delega conducerea societăţii unuia sau mai multor directori, numind pe unul
dintre ei director general. Directorii pot fi numiţi dintre administratori sau din afara consiliului de administraţie. Dacă prin actul
constitutiv sau printr-o hotăr~re a adunării generale a acţionarilor se prevede acest lucru, presedintele consiliului de administraţie al
societăţii poate fi numit si director general. in cazul societăţilor pe acţiuni ale căror situaţii financiare anuale fac obiectul unei
obligaţii legale de auditare financiară, delegarea conducerii societăţii către un director este obligatorie.
Director al societăţii pe acţiuni este numai acea persoană căreia i-au fost delegate atribuţii de conducere a societăţii, ~n
conformitate cu dispozițiile menționate. Orice altă persoană, indiferent de denumirea tehnică a postului ocupat ~n cadrul societăţii,
este exclusă de la aplicarea normelor prezentei legi cu privire la directorii societăţii pe acţiuni. Prin actul constitutiv se poate stipula
că societatea pe acţiuni este administrată de un directorat si de un consiliu de supraveghere (sistemul dualist).
6 11
Consiliul de supraveghere este reglementat de art. 153 - 153 din Legea nr. 31/1990.
Membrii consiliului de supraveghere sunt numiţi de către adunarea generală a acţionarilor, cu excepţia primilor membri, care sunt
numiţi prin actul constitutiv. Consiliul de supraveghere alege dintre membrii săi un presedinte al consiliului.
Membrii consiliului de supraveghere nu pot fi concomitent membri ai directoratului. De asemenea, ei nu pot cumula
calitatea de membru ~n consiliul de supraveghere cu cea de salariat al societăţii.
Consiliul de supraveghere se ~ntruneste cel puţin o dată la 3 luni. Presedintele convoacă consiliul de supraveghere si
prezidează ~ntrunirea.
1 5
Directoratul este reglementat de art. 153 - 153 din Legea nr. 31/1990. Potrivit acestor
dispoziții legale, conducerea societăţii pe acţiuni revine ~n exclusivitate directoratului, care
~ndeplineste actele necesare si utile pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii, cu excepţia celor rezervate de
lege ~n sarcina consiliului de supraveghere si a adunării generale a acţionarilor. Directoratul reprezintă societatea ~n raport cu
terţii si ~n justiţie și ~si exercită atribuţiile sub controlul consiliului de supraveghere. Consiliul de supraveghere reprezintă
societatea ~n raporturile cu directoratul.
Directoratul este format din unul sau mai mulţi membri, numărul acestora fiind totdeauna impar. Desemnarea membrilor
directoratului revine consiliului de supraveghere, care atribuie totodată unuia dintre ei funcţia de presedinte al directoratului.
Membrii directoratului nu pot fi concomitent membri ai consiliului de supraveghere.
Reprezentantul legal al unei societăţi este o persoană abilitată, conform legii, să
~ndeplinească anumite activităţi ~n numele si pe seama unei societăţi.
2
in cazul sistemului unitar, potrivit dispozițiilor art. 143 alin. (1)-(4) din Legea nr. 31/1990, consiliul de administraţie reprezintă
societatea ~n raport cu terţii si ~n justiţie. in lipsa unei stipulaţii contrare ~n actul constitutiv, consiliul de administraţie
reprezintă societatea prin presedintele său. Prin actul constitutiv, presedintele si unul sau mai mulţi administratori pot fi
~mputerniciţi să reprezinte societatea, acţion~nd ~mpreună sau separat. O astfel de clauză este opozabilă terţilor.
65Prin acordul lor unanim, administratorii care reprezintă societatea doar acţion~nd impreună pot imputernici pe unul dintre ei să
incheie anumite operaţiuni sau tipuri de operaţiuni.
in cazul in care consiliul de administraţie deleagă directorilor atribuţiile de conducere a societăţii in conformitate cu
dispozițiile menționate, puterea de a reprezenta societatea aparţine directorului general. Consiliul de administraţie păstrează
insă atribuţia de reprezentare a societăţii in raporturile cu directorii.
1
in cazul sistemului dual, conform art. 153 alin. (1) și (4) din Legea nr. 31/1990, directoratul reprezintă societatea in raport cu
terţii si in justiţie. in lipsa unei stipulaţii contrare in actul constitutiv, membrii directoratului reprezintă societatea doar acţion~nd
impreună.
Consiliul de supraveghere reprezintă societatea in raporturile cu directoratul.
Participaţia penală este posibilă in toate formele, cu menţiunea că in cazul coautoratului toţi făptuitorii trebuie să aibă calitatea
specială prevăzută de lege.
Să ne reamintim...
Subiectul activ al infracțiunii prevăzute de art. 271 este unul circumstaţiat,
trebuind să aibă calitatea cerută de lege, si anume: fondator, administrator, director general, director, membr al
consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentant legal al societăţii.

in fapt textul art. 271 reglementează 3 infracţiuni diferite, astfel inc~t pentru fiecare dintre acestea există un element material
distinct.
Pentru infracţiunea de la lit. a), elementul material constă in prezentarea, de către fondatorul, administratorul, directorul general,
directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal al societăţii, cu rea-credinţă, in
prospectele, rapoartele si comunicările adresate publicului, de date neadevărate asupra constituirii societăţii ori asupra
condiţiilor economice sau juridice ale acesteia sau ascunderea, cu rea-credinţă, in tot sau in parte, de asemenea date, pentru cea de la
lit. b), constă in prezentarea, cu rea-credinţă, către acţionari ori asociaţi a unei situaţii financiare inexacte sau cu date inexacte asupra
condiţiilor economice sau juridice ale societăţii, in vederea ascunderii situaţiei ei reale, in timp ce elementul material al infracţiunii
cuprinse la lit. c) il constituie refuzul de a pune la dispoziţia experţilor, in cazurile si in condiţiile prevăzute la art. 26 si 38 a
documentelor necesare sau impiedicarea, cu rea-credinţă,
să indeplinească insărcinările primite.
Art. 26 si 38 din lege stabilesc situaţiile in care judecătorul-delegat, in cazul societăţilor pe acţiuni constituite prin subscripţie
publică ori societăţilor pe acţiuni la care există aporturi in natură, numeste experţi autorizaţi, care trebuie să intocmească un
raport cuprinz~nd descrierea si modul de evaluare a fiecărui bun aportat, evidenţiind dacă valoarea acestuia corespunde
numărului si valorii acţiunilor acordate in schimb.
Astfel, dacă există aporturi in natură, avantaje acordate oricărei persoane care a participat la constituirea societăţii sau la tranzacţii
conduc~nd la acordarea autorizaţiei, operaţiuni incheiate de fondatori pe seama societăţii ce se constituie si pe care aceasta urmează să
le ia asupra sa, fondatorii vor solicita judecătorului-delegat numirea unuia sau mai multor experţi (art. 26 din Legea nr.
31/1990).
66La societăţile pe acţiuni, dacă există aporturi ~n natură, avantaje rezervate oricărei persoane care a participat la constituirea
societăţii sau la tranzacţii conduc~nd la acordarea autorizaţiei, operaţiuni ~ncheiate de fondatori pe seama societăţii ce se
constituie si pe care aceasta urmează să le ia asupra sa, judecătorul-delegat numeste, ~n termen de 5 zile de la ~nregistrarea cererii,
unul sau mai mulţi experţi din lista experţilor autorizaţi. Acestia vor ~ntocmi un raport cuprinz~nd descrierea si modul de
evaluare a fiecărui bun aportat si vor evidenţia dacă valoarea acestuia corespunde numărului si valorii acţiunilor acordate ~n
schimb, precum si alte elemente indicate de judecătorul-delegat (art. 38 din Legea nr. 31/1990).
Constă ~n crearea unei stări de pericol privind buna desfăsurare a activităţilor comerciale.
Legătura de cauzalitate rezultă din simplul fapt al efectuării integrale a elementului material al infracţiunii (ex re).

Faptele incriminate de art. 271 constituie infracţiuni numai dacă sunt săv~rsite cu intenţie. In
cazul faptei incriminate de art. 271 lit. b), elementul subiectiv nu poate fi realizat dec~t ~n modalitatea intenţiei directe,
deoarece legea pretinde existenţa unui scop special, respectiv ca aceasta să fie comisă ~n vederea ascunderii situaţiei reale a
societăţii.
Infracţiunea se pedepseste cu ~nchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
4.1.6. Caracterul subsidiar al reglementării

Potrivit art. 281 din Legea nr. 31/1990, faptele prevăzute la art. 271, dacă potrivit Codului
penal sau unor legi speciale constituie infracţiuni mai grave, se sancţionează cu pedepsele prevăzute de acestea.

~Art. 272 - (1) Se pedepseste cu ~nchisoare de la 6 luni la 3 ani ori cu
amendă fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de
a) dob~ndeste, ~n contul societăţii, acţiuni ale altor societăţi, la un preţ pe care ~l stie vădit
superior valorii lor efective, sau vinde, pe seama societăţii, acţiuni pe care aceasta le deţine, la
preţuri despre care are cunostinţă că sunt vădit inferioare valorii lor efective, ~n scopul
obţinerii, pentru el sau pentru alte persoane, a unui folos ~n paguba societăţii;
b) foloseste, cu rea-credinţă, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, ~ntr-un
scop contrar intereselor acesteia sau ~n folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate
~n care are interese direct sau indirect;
c) se ~mprumută, sub orice formă, direct sau printr-o persoană interpusă, de la societatea
pe care o administrează, de la o societate controlată de aceasta ori de la o societate
care controlează societatea pe care el o
67administrează, suma imprumutată fiind superioară limitei prevăzute la art.

4
144 alin. (3) lit. a), sau face ca una dintre aceste societăţi să ii acorde vreo garanţie pentru datorii proprii;
d) incalcă dispoziţiile art. 183.
(2) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută la alin. (1) lit. b), dacă a fost săv~rsită de administratorul, directorul membrul
directoratului ori reprezentantul legal al societăţii in cadrul unor operaţiuni de trezorerie intre societate si alte societăţi controlate de
aceasta sau care o controlează, direct ori indirect.
(3) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută la alin. (1) lit. c), dacă este săv~rsită de către o societate ce are calitatea de fondator,
iar imprumutul este realizat de la una dintre societăţile controlate ori care o controlează pe aceasta, direct sau indirect."

presupun probitatea persoanelor care au drept de decizie in cadrul societăţilor.
In ceea ce priveste subiectul activ si cel pasiv, facem trimitere la explicaţiile de la art. 271.

Infracţiunea prevăzută de art. 272 lit. a). Sub aspect obiectiv, fapta prevăzută in art. 272 lit. a) presupune incheierea unor acte de
v~nzare-cumpărare lezionare pentru societatea pe acţiuni in cadrul căreia subiectul activ are calitatea prevăzută de lege, in
sensul că există o disproporţie vădită de valoare intre contraprestaţiile părţilor cesiunii de acţiuni, ceea ce are ca efect
prejudicierea societăţii in cauză.
Infracţiunea prevăzută de art. 272 lit. b). Latura obiectivă a acestei infracţiuni presupune o acţiune de folosire a unor bunuri sau a
creditului de care se bucură societatea intr-un scop contrar intereselor acesteia sau in folosul subiectului activ ori pentru a favoriza o
altă societate in care acesta are interese direct sau indirect. Folosirea constă intr-o activitate prin care subiectul activ uzează de
bunurile mobile sau imobile aflate in patrimoniul, posesia sau detenţia societăţii. De asemnea, elementul material al infracţiunii poate
poate fi realizat si printr-o acţiune de folosire a creditului de care se bucură societatea. In sensul normei de incriminare, prin expresia
~creditul de care se bucură societatea" se inţelege at~t aspectul patrimonial (creditul propriu-zis), c~t si aspectul moral
(increderea, recunoasterea, imaginea etc.).
Infracţiunea prevăzută de art. 272 lit. c). Această infracţiune constă in fapta subiectului activ de a se imprumuta, sub orice formă,
direct sau printr-o persoană interpusă, de la societatea pe care o administrează, de la o societate controlată de aceasta ori de la o
societate care controlează societatea pe care el o administrează, suma imprumutată fiind superioară limitei prevăzute la art.
4
144 alin. (3) lit. a), sau face ca una dintre aceste societăţi să ii acorde vreo garanţie pentru datorii proprii. Imprumutul
este direct dacă actul juridic este incheiat intre subiectul activ (imprumutatul) si societatea (imprumutătorul). Imprumutul
printr-o persoană interpusă există
68atunci c~nd actul se ~ncheie ~ntre societate si un terţ (pret nom), dar adevăratul beneficiar al
~mprumutului este subiectul activ al infracţiunii.
4
Fapta nu constituie infracţiune dacă suma ~mprumutată este inferioară sau egală cu suma prevăzută la art. 144 alin. (3)
lit. a), respectiv operaţiunile a căror valoare exigibilă cumulată este inferioară echivalentului ~n lei al sumei de 5.000 de euro.
4
Potrivit art. 144 alin. (1), este interzisă creditarea de către societate a administratorilor acesteia, prin intermediul unor
operaţiuni precum:
a) acordarea de ~mprumuturi administratorilor;
b) acordarea de avantaje financiare administratorilor cu ocazia sau ulterior ~ncheierii de către societate cu acestia de operaţiuni
de livrare de bunuri, prestări de servicii sau executare de lucrări;
c) garantarea directă ori indirectă, ~n tot sau ~n parte, a oricăror ~mprumuturi acordate
administratorilor, concomitentă ori ulterioară acordării ~mprumutului;
d) garantarea directă ori indirectă, ~n tot sau ~n parte, a executării de către administratori a oricăror alte obligaţii
personale ale acestora faţă de terţe persoane;
e) dob~ndirea cu titlu oneros ori plata, ~n tot sau ~n parte, a unei creanţe ce are drept obiect un
~mprumut acordat de o terţă persoană administratorilor ori o altă prestaţie personală a acestora.
Infracţiunea prevăzută de art. 272 lit. d). Latura obiectivă a acestei infracţiuni presupune o
~ncălcare a dispoziţiilor art. 183, care stabilesc un procent de cel puţin 5% din profitul societăţii care se preia ~n fiecare an
pentru formarea fondului de rezervă, p~nă ce acesta va atinge minimum a cincea parte din capitalul social. De asemenea, se
include ~n fondul de rezervă, chiar dacă acesta a atins a cincea parte din capitalul social, excedentul obţinut prin v~nzarea acţiunilor la
un curs mai mare dec~t valoarea lor nominală, dacă acest excedent nu este ~ntrebuinţat la plata cheltuielilor de emisiune sau destinat
amortizărilor.
Constă ~n crearea unei stări de pericol privind buna desfăsurare a activităţilor comerciale.
Legătura de cauzalitate rezultă din simplul fapt al efectuării integrale a elementului material
al infracţiunii (ex re).

Faptele se comit cu intenţie. in cazul faptei incriminate de art. 272 lit. a) intenţia este directă,
deoarece este calificată prin scop (obţinerea unui folos ~n paguba societăţii).
Infracţiunea se pedepseste cu ~nchisoare de la 6 luni la 3 ani ori cu amendă.
Nu constituie infracţiune fapta prevăzută la alin. (1) lit. b) dacă a fost săv~rsită de administratorul, directorul, membrul
directoratului ori reprezentantul legal al societăţii ~n cadrul unor operaţiuni de trezorerie ~ntre societate si alte societăţi
controlate de aceasta sau care o controlează, direct ori indirect, iar fapta prevăzută la alin. (1) lit. c) nu constituie infracţiune dacă
este săv~rsită de către o societate ce are calitatea de fondator, iar ~mprumutul este realizat de la una dintre societăţile controlate ori
care o controlează pe aceasta, direct sau indirect.
1

1
~Art. 272 - Se pedepseste cu inchisoare de la un an la 5 ani fondatorul,
administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere
sau al directoratului ori reprezentantul legal al societăţii, care:
a) răsp~ndeste stiri false sau intrebuinţează alte mijloace frauduloase care au ca efect
mărirea ori scăderea valorii acţiunilor sau a obligaţiunilor societăţii ori a altor titluri ce
ii aparţin, in scopul obţinerii, pentru el sau pentru alte persoane, a unui folos in paguba
societăţii;
b) incasează sau plăteste dividende, sub orice formă, din profituri fictive ori care nu puteau
fi distribuite, in lipsă de situaţie financiară sau contrarii celor rezultate din aceasta."

presupun probitatea persoanelor care au drept de decizie in cadrul societăţilor.
Subiecţii infracţiunii, at~t pentru infracţiunea de la lit. a), c~t si pentru cea de la lit. b), sunt
identici cu cei ai infracţiunilor prevăzute de art. 271 si 272.

1
Infracţiunea prevăzută de art. 272 lit. a). Elementul material al infracţiunii constă in fapta subiectului activ de a răsp~ndi stiri
false sau de intrebuinţa alte mijloace frauduloase care au ca efect mărirea ori scăderea valorii acţiunilor sau a obligaţiunilor societăţii
ori a altor titluri ce ii aparţin, in scopul obţinerii, pentru el sau pentru alte persoane, a unui folos in paguba societăţii.
Răsp~ndirea de stiri false constă in aducerea la cunostinţa altor persoane a unor date nereale, iar intrebuinţarea mijloacelor
frauduloase presupune o activitate prin care făptuitorul foloseste instrumente nelegale.
1
Infracţiunea prevăzută de art. 272 lit. b). Elementul material al infracţiunii constă in incasarea sau plătirea de dividende,
sub orice formă, din profituri fictive ori care nu puteau fi distribuite, in lipsă de situaţie financiară sau contrarii celor rezultate
din aceasta. Profiturile fictive sunt sume de bani care nu au acoperire in realitate.
1
Infracţiunea prevăzută de art. 272 lit. a) constă in crearea unei stări de pericol privind buna desfăsurare a activităţilor
comerciale, prin mărirea ori scăderea valorii acţiunilor sau a obligaţiunilor societăţii ori a altor titluri ce ii aparţin.
1
70Infracţiunea prevăzută de art. 272 lit. b) constă in crearea unei stări de pericol privind buna desfăsurare a activităţilor
comerciale, prin incasarea sau plata unor dividende, sub orice formă, din profituri fictive ori care nu puteau fi distribuite, in lipsă de
situaţie financiară sau contrarii celor rezultate din aceasta.
1
Infracţiunea prevăzută de art. 272 lit. a). Intre activitatea de răsp~ndire a stirilor false sau de intrebuinţare a mijloacelor
frauduloase si urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate.
1
Infracţiunea prevăzută de art. 272 lit. b). Legătura de cauzalitate rezultă din simplul fapt al efectuării integrale a elementului
material al infracţiunii (ex re).
1
Infracţiunea prevăzută de art. 272 lit. a). Din punct de vedere subiectiv, infracţiunea de care ne ocupăm se comite cu
intenţie directă, calificată prin scop, deoarece potrivit textului incriminator fapta trebuie săv~rsită in scopul obţinerii, pentru el
sau pentru alte persoane, a unui folos in paguba societăţii. Pentru existenţa infracţiunii nu este necesar ca scopul să fie atins.
1
Infracţiunea prevăzută de art. 272 lit. b). Fapta se comite cu intenţie, fie directă, fie indirectă.
Infracţiunea se pedepseste cu inchisoare de la un an la 5 ani.

1
Potrivit art. 281 din Legea nr. 31/1990, faptele prevăzute la art. 272 , dacă potrivit Codului penal sau unor legi speciale
constituie infracţiuni mai grave, se sancţionează cu pedepsele prevăzute de acestea.
1
Analizaţi infracţiunile prevăzute la art. 272 . Folosiţi drept principală sursă de informare cărţile menţionate in Bibliografia
unităţii de curs, care detaliază infracțiunile prevăzute de Legea societăților nr. 31/1990.
.................................................................................................................................
..................................................................................................................................

~Art. 273 - Se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani ori cu amendă
administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere
sau al directoratului ori reprezentantul legal al societăţii care:
a) emite acţiuni de o valoare mai mică dec~t valoarea lor legală ori la un preţ inferior valorii
nominale sau emite noi acţiuni in schimbul aporturilor in numerar, inainte ca acţiunile
precedente să fi fost achitate in intregime;
b) se foloseste, in adunările generale, de acţiunile nesubscrise sau nedistribuite
acţionarilor;
c) acordă imprumuturi sau avansuri asupra acţiunilor societăţii ori
constituie garanţii in alte condiţii dec~t cele prevăzute de lege;
71d) predă titularului acţiunile inainte de termen sau predă acţiuni liberate in total sau in parte, in afară de cazurile stabilite de lege,
ori emite acţiuni la purtător fără a fi achitate integral;
e) nu respectă dispoziţiile legale referitoare la anularea acţiunilor
neachitate;
f) emite obligaţiuni fără respectarea dispoziţiilor legale sau acţiuni fără să cuprindă menţiunile cerute de lege."
4.4.2. Analiza conţinutului

a) Infracţiunea prevăzută de art. 273 lit. a). Potrivit textului legal, constituie infracţiune fapta
administratorului, directorului general, directorului, membrului consiliului de supraveghere sau al directoratului ori a
reprezentantului legal al societăţii, care emite acţiuni de o valoare mai mică dec~t valoarea lor legală ori la un preţ inferior valorii
nominale sau emite noi acţiuni in schimbul aporturilor in numerar, inainte ca acţiunile precedente să fi fost achitate in intregime.
Subiectul activ este identic cu cel al infracţiunilor prevăzute de art. 271 (cu excepția
fondatorului, care este numai subiect al infracțiunii de la art. 271).
Latura obiectivă a acestei infracţiuni constă in fapta subiectului activ de a emite acţiuni de o valoare mai mică dec~t valoarea lor
legală ori la un preţ inferior valorii nominale sau de a emite noi acţiuni in schimbul aporturilor in numerar, inainte ca acţiunile
precedente să fi fost achitate in intregime.
b) Infracţiunea prevăzută de art. 273 lit. b). Constituie infracţiune fapta administratorului, directorului general, directorului,
membrului consiliului de supraveghere sau al directoratului ori a reprezentantului legal al societăţii, care se foloseste, in
adunările generale, de acţiunile nesubscrise sau nedistribuite acţionarilor.
c) Infracţiunea prevăzută de art. 273 lit. e). Potrivit textului de lege, constituie infracţiune fapta administratorului, directorului
general, directorului, membrului consiliului de supraveghere sau al directoratului ori a reprezentantului legal al societăţii, care
acordă imprumuturi sau avansuri asupra acţiunilor societăţii.
d) Infracţiunea prevăzută de art. 273 lit. d). Constituie infracţiune fapta administratorului, directorului general, directorului,
membrului consiliului de supraveghere sau al directoratului ori a reprezentantului legal al societăţii, care predă titularului acţiunile
inainte de termen sau predă acţiuni liberate in total sau in parte, in afară de cazurile stabilite de lege, ori emite acţiuni la
purtător fără a fi achitate integral.
e) Infracţiunea prevăzută de art. 273 lit. e). Potrivit textului legal, constituie infracţiune fapta administratorului, directorului
general, directorului, membrului consiliului de supraveghere sau al directoratului ori a reprezentantului legal al societăţii, care nu
respectă dispoziţiile legale referitoare la anularea acţiunilor neachitate.
72f) Infracţiunea prevăzută de art. 273 lit. f). Potrivit textului de lege, constituie infracţiune fapta administratorului,
directorului general, directorului, membrului consiliului de supraveghere sau al directoratului ori a reprezentantului legal al
societăţii, care emite obligaţiuni fără respectarea dispoziţiilor legale sau acţiuni fără să cuprindă menţiunile cerute de lege.
4.4.3. Elementul subieetiv

Din punct de vedere subiectiv, infracţiunea de care ne ocupăm se comite cu intenţie directă
sau indirectă, cu excepţia celei prevăzute la lit. e), care poate fi comisă si din culpă.
Infracţiunea se pedepseste cu ~nchisoare de la 3 luni la 2 ani ori cu amendă.


~Art. 274 - Se pedepseste cu ~nchisoare de la o lună la un an ori cu
amendă administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de
a) ~ndeplineste hotăr~rile adunării generale referitoare la schimbarea formei societăţii,
la fuziunea ori la divizarea acesteia sau la reducerea capitalului social, ~nainte de expirarea
termenelor prevăzute de lege;
b) ~ndeplineste hotăr~rile adunării generale referitoare la reducerea capitalului
social, fără ca asociaţii să fi fost executaţi pentru efectuarea vărsăm~ntului datorat ori
fără ca acestia să fi fost scutiţi, prin hotăr~rea adunării generale, de plata vărsămintelor
ulterioare.
c) ~ndeplineste hotăr~rile adunării generale referitoare la schimbarea formei societăţii,
fuziune, divizare, dizolvare, reorganizare sau reducere a capitalului social, fără
informarea organului judiciar ori cu ~ncălcarea interdicţiei stabilite de acesta, ~n cazul ~n
care faţă de societate s-a ~nceput urmărirea penală."
presupun respectarea termenelor impuse de lege ~n vederea executării hotăr~rilor adunării generale privind schimbarea formei
societăţii, fuziunea, divizarea sau reducerea capitalului social, precum și ~ndeplinirea hotăr~rile adunării generale referitoare la
schimbarea formei societăţii, fuziune, divizare, dizolvare, reorganizare sau reducere a capitalului
73social, fără informarea organului judiciar ori cu incălcarea interdicţiei stabilite de acesta, in cazul in care faţă de societate s-a
inceput urmărirea penală.
Pentru analiza subieetul aetiv, a se vedea explicaţiile de la art. 271 din lege.

Sub aspect obieetiv, existenţa infracţiunii presupune săv~rsirea uneia dintre cele trei acţiuni
descrise de lege:
- indeplinirea hotăr~rilor adunării generale referitoare la schimbarea formei societăţii, la fuziunea ori la divizarea acesteia
sau la reducerea capitalului social, inainte de expirarea termenelor prevăzute de lege;
- indeplinirea hotăr~rilor adunării generale referitoare la reducerea capitalului social, fără ca asociaţii să fi fost executaţi pentru
efectuarea vărsăm~ntului datorat ori fără ca acestia să fi fost scutiţi, prin hotăr~rea adunării generale, de plata vărsămintelor ulterioare.
- indeplinirea hotăr~rilor adunării generale referitoare la schimbarea formei societăţii, fuziune, divizare, dizolvare,
reorganizare sau reducere a capitalului social, fără informarea organului judiciar ori cu incălcarea interdicţiei stabilite de
acesta, in cazul in care faţă de societate s-a inceput urmărirea penală.
Pentru modifiearea formei juridice a societăţii, divizarea sau reducerea capitalului social al acesteia trebuie să existe anumite acte
ale organelor prevăzute de lege care devin executorii după expirarea unor termene.
Conform art. 204 din Legea nr. 31/1990, actul constitutiv poate fi modificat prin hotăr~re a adunării generale ori a Consiliului de
administraţie, respectiv a directoratului, adoptată in temeiul art. 114 alin. (1), sau prin hotăr~rea instanţei judecătoresti in condiţiile art.
223 alin. (3) si ale art.
226 alin. (2) din lege.
Forma autentică a actului modificator adoptat de asociaţi este obligatorie atunci c~nd are ca
obiect:
a) majorarea capitalului social prin subscrierea ca aport in natură a unui imobil;
b) modificarea formei juridice a societăţii intr-o societate in nume colectiv sau in comandită simplă;
c) majorarea capitalului social prin subscripţie publică.
După fiecare modificare a actului constitutiv, administratorii, respectiv directoratul, vor depune la Registrul Comerţului
actul modificator si textul complet al actului constitutiv, actualizat cu toate modificările, care vor fi inregistrate in temeiul
incheierii judecătorului- delegat, cu excepţia situaţiilor stipulate la art. 223 alin. (3) si la art. 226 alin. (2), c~nd inregistrarea
va fi efectuată pe baza hotăr~rii definitive de excludere sau de retragere.
Oficiul Registrului Comerţului va inainta din oficiu actul modificator astfel inregistrat si o notificare asupra depunerii textului
actualizat al actului constitutiv către Regia Autonomă
~Monitorul Oficial", spre a fi publicate in Monitorul Oficial al Rom~niei, Partea a IV-a, pe
cheltuiala societăţii.
Conform art. 207, eapitalul soeial poate fi redus prin:
a) micsorarea numărului de acţiuni sau părţi sociale;
b) reducerea valorii nominale a acţiunilor sau a părţilor sociale;
c) dob~ndirea propriilor acţiuni, urmată de anularea lor.
Capitalul social mai poate fi redus, atunci c~nd reducerea nu este motivată de pierderi, prin:
74a) scutirea totală sau parţială a asociaţilor de vărsămintele datorate;

b) restituirea către acţionari a unei cote-părţi din aporturi, proporţională cu reducerea capitalului social si calculată egal
pentru fiecare acţiune sau parte socială;
c) alte procedee prevăzute de lege.
Redueerea eapitalului soeial, potrivit art. 208, va putea fi făcută numai după trecerea a două luni din ziua ~n care hotăr~rea a fost
publicată ~n Monitorul Oficial al Rom~niei, Partea a IV-a. Hotăr~rea va trebui sa respecte minimul de capital social, atunci c~nd
legea ~l fixează, să arate motivele pentru care se face reducerea si procedeul ce va fi utilizat pentru efectuarea ei.
Creditorii societăţii, ale căror creanţe sunt anterioare publicării hotăr~rii, vor fi ~ndreptăţiţi să obţină garanţii pentru creanţele
care nu au devenit scadente p~nă la data respectivei publicări. Acestia au dreptul de a face opoziţie ~mpotriva acestei hotăr~ri, ~n
conformitate cu art. 62.
Reducerea capitalului social nu are efect si nu se fac plăţi ~n beneficiul acţionarilor p~nă c~nd creditorii nu vor fi obţinut
realizarea creanţelor lor ori garanţii adecvate sau p~nă la data la care instanţa a respins cererea creditorilor ca inadmisibilă ori,
apreciind că societatea a oferit creditorilor garanţii adecvate sau că, lu~ndu-se ~n considerare activul societăţii, garanţiile nu sunt
necesare, a respins cererea creditorilor ca ne~ntemeiată, iar hotăr~rea judecătorească a devenit definitivă.
La cererea creditorilor societăţii, ale căror creanţe sunt anterioare publicării hotăr~rii, instanţa poate obliga societatea la acordarea
de garanţii adecvate dacă, ~n mod rezonabil, se poate aprecia că reducerea capitalului social afectează sansele de acoperire a
creanţelor, iar societatea nu a acordat garanţii creditorilor. in temeiul art. 209, c~nd societatea a emis obligaţiuni, nu se va
putea proceda la reducerea capitalului social prin restituiri făcute acţionarilor din sumele rambursate ~n contul acţiunilor, dec~t
~n proporţie cu valoarea obligaţiunilor rambursate.
in conformitate cu art. 227, societatea se dizolvă prin:
a) trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii;
b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii sau realizarea acestuia;
c) declararea nulităţii societăţii;
d) hotăr~rea adunării generale;
e) hotăr~rea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum ne~nţelegerile grave dintre asociaţi,
care ~mpiedică funcţionarea societăţii;
f) falimentul societăţii;
g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăţii.
in cazul prevăzut la lit. a), asociaţii trebuie să fie consultaţi de către consiliul de administraţie, respectiv de
directorat, cu cel puţin 3 luni ~nainte de expirarea duratei societăţii, cu privire la eventuala prelungire a acesteia. in lipsă, la cererea
oricăruia dintre asociaţi, tribunalul poate dispune, prin ~ncheiere, efectuarea consultării.
Potrivit art. 228, societatea pe acţiuni se dizolvă:
24
a) ~n cazul si ~n condiţiile prevăzute la art. 153 : consiliul de administraţie, respectiv directoratul, constată că, ~n urma
unor pierderi, stabilite prin situaţiile financiare anuale aprobate conform legii, activul net al societăţii, determinat ca diferenţă
~ntre totalul activelor si totalul datoriilor acesteia, s-a diminuat la mai puţin de jumătate din valoarea capitalului social subscris (sau
cu o altă valoare stabilită prin actul constitutiv), va convoca de ~ndată adunarea generală extraordinară pentru a decide dacă
societatea trebuie să fie dizolvată. Aceste prevederi se aplică
~n mod corespunzător si societăţii cu răspundere limitată.
b) ~n cazul si ~n condiţiile prevăzute la art. 10 alin. (3), anume, ~n situaţia ~n care societatea
are mai puţin de 2 acţionari pe o perioadă mai lungă de 9 luni, orice persoană interesată poate
75solicita instanţei dizolvarea societăţii. Cu toate acestea, societatea nu va fi dizolvată dacă, p~nă la răm~nerea irevocabilă a
hotăr~rii judecătoresti de dizolvare, numărul minim de acţionari prevăzut de prezenta lege este reconstituit.
Conform art. 229, societăţile in nume colectiv sau cu răspundere limitată se dizolvă prin falimentul, incapacitatea, excluderea,
retragerea sau decesul unuia dintre asociaţi, c~nd, datorită acestor cauze, numărul asociaţilor s-a redus la unul singur. Se
exceptează cazul c~nd ~n actul constitutiv există clauza de continuare cu mostenitorii sau c~nd asociatul rămas hotărăste
continuarea existenţei societăţii sub forma societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic. Dispoziţiile de mai sus se aplică
si societăţilor in comandită simplă sau ~n comandită pe acţiuni, dacă acele cauze privesc pe singurul asociat comanditat sau
comanditar.
Dizolvarea societăţilor trebuie, potrivit dispozițiilor art. 232, să fie ~nscrisă ~n Registrul
Comerţului si publicată ~n Monitorul Oficial al Rom~niei, Partea a IV-a, ~n afară de cazul prevăzut la art. 227 alin. (1) lit.
a). Inscrierea si publicarea se vor face conform art. 204, c~nd dizolvarea are loc ~n baza unei hotăr~ri a adunării generale si ~n termen
de 15 zile de la data la care hotăr~rea judecătorească a devenit irevocabilă, c~nd dizolvarea a fost pronunţată de justiţie.
Dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării. Dizolvarea are loc fără lichidare, ~n cazul fuziunii ori
divizării totale a societăţii sau ~n alte cazuri prevăzute de lege. Societatea ~si păstrează personalitatea juridică pentru
operaţiunile lichidării, p~nă la terminarea acesteia. (art.233 din lege).
Urmarea imediată constă ~n crearea unei stări de pericol pentru societatea.
Să ne reamintim...
Realizarea elementului material al infracţiunii prevăzute la art. 274 constă ~n
~ndeplinirea hotăr~rilor adunării generale referitoare la schimbarea formei societăţii, la fuziunea ori la divizarea acesteia
sau la reducerea capitalului social,
~nainte de expirarea termenelor prevăzute de lege; ~ndeplinirea hotăr~rilor adunării generale referitoare la reducerea
capitalului social, fără ca membrii să fi fost executaţi pentru efectuarea vărsăm~ntului datorat ori fără ca acestia să fi fost scutiţi, prin
hotăr~rea adunării generale, de plata vărsămintelor ulterioare;
~ndeplinirea hotăr~rilor adunării generale referitoare la schimbarea formei societăţii, fuziune, divizare, dizolvare,
reorganizare sau reducere a capitalului social, fără informarea organului judiciar ori cu ~ncălcarea interdicţiei stabilite de acesta, ~n
cazul ~n care faţă de societate s-a ~nceput urmărirea penală.

Din punct de vedere subiectiv, infracţiunea se comite cu intenţie directă sau indirectă.
Infracţiunea se pedepseste cu ~nchisoare o lună la un an sau cu amendă.
76Potrivit art. 281 din Legea nr. 31/1990, faptele prevăzute la art. 274, dacă, potrivit Codului penal sau unor legi speciale,

~Art. 275 - (1) Se pedepseste cu ~nchisoare de la o lună la un an ori cu
amendă administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de
supraveghere sau al directoratului care:
a) ~ncalcă, chiar prin persoane interpuse sau prin acte simulate, dispoziţiile art.
3
144 ;
b) nu convoacă adunarea generală ~n cazurile prevăzute de lege sau
~ncalcă dispoziţiile art. 193 alin. (2);
c) ~ncepe operaţiuni ~n numele unei societăţi cu răspundere limitată
~nainte de a se fi efectuat vărsăm~ntul integral al capitalului social;
d) emite titluri negociabile reprezent~nd părţi sociale ale unei societăţi cu răspundere
limitată;
e) dob~ndeste acţiuni ale societăţii ~n contul acesteia, ~n cazurile interzise
de lege.
(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se pedepseste si asociatul care
~ncalcă dispoziţiile art. 127 sau ale art. 193 alin. (2)."

presupun onestitatea administratorilor, a directorilor generali, directorilor, membrilor consiliului de supraveghere sau ai
directoratului, precum si probitatea asociaţilor care trebuie să evite orice conflict de interese cu privire la aporturile ~n natură ale
unui asociat sau actele ~ncheiate ~ntre acesta si societate.
Subieetul aetiv este calificat, respectiv: administrator, director general, director, membru al consiliului de supraveghere sau al
directoratului, ~n cazul infracţiunii de la alin.(1) sau asociat ~n cazul infracţiunii de la alin.(2).
Calitatea de administrator se dob~ndeste potrivit dispozițiilor Legii nr. 31/1990, acesta av~nd obligaţiile prevăzute de
această lege. Obligaţiile si drepturile administratorului au configuraţie diferită ~n funcţie forma juridică a societăţii
(societate pe acţiuni, societate cu răspundere limitată etc.) si tipul de organizare al acesteia (sistemul unitar sau dualist). Articolul
71 din Legea nr. 31/1990 prevede că administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu
~l pot transmite dec~t dacă această facultate li s-a acordat ~n mod expres.
Pentru alin.(1), elementul material al infracţiunii de la constă ~n comiterea, de către administrator, director general,
director, membru al consiliului de supraveghere sau al directoratului, a uneia dintre următoarele fapte:
3
- ~ncalcă, chiar prin persoane interpuse sau prin acte simulate, dispoziţiile art. 144 ;
- nu convoacă adunarea generală ~n cazurile prevăzute de lege sau ~ncalcă dispoziţiile art. 193
alin. (2);
- ~ncepe operaţiuni ~n numele unei societăţi cu răspundere limitată, ~nainte de a se fi efectuat vărsăm~ntul integral al capitalului
social;
- emite titluri negociabile reprezent~nd părţi sociale ale unei societăţi cu răspundere limitată;
- dob~ndeste acţiuni ale societăţii ~n contul acesteia, ~n cazurile interzise de lege.
3
Conform art. 144 , administratorul care are ~ntr-o anumită operaţiune, direct sau indirect, interese contrare intereselor
societăţii trebuie să ~i ~nstiinţeze despre aceasta pe ceilalţi administratori si pe cenzori sau auditori interni si să nu ia parte la
nicio deliberare privitoare la această operaţiune. Aceeasi obligaţie o are administratorul ~n cazul ~n care, ~ntr-o anumită
operaţiune, stie că sunt interesate soţul sau soţia sa, rudele ori afinii săi p~nă la gradul al IV-lea inclusiv. Dacă prevederile actului
constitutiv nu dispun altfel, interdicţiile referitoare la participarea, la deliberarea si la votul administratorilor, nu sunt
aplicabile ~n cazul ~n care obiectul votului ~l constituie:
a) oferirea spre subscriere, către un administrator sau către soţul sau soţia sa, rudele ori afinii săi p~nă la gradul al IV-lea inclusiv,
de acţiuni sau obligaţiuni ale societăţii;
b) acordarea de către administrator sau de soţul sau soţia sa, rudele ori afinii săi p~nă la
gradul al IV-lea inclusiv a unui ~mprumut ori constituirea unei garanţii ~n favoarea societăţii.
Conform art. 193, fiecare parte socială dă dreptul la un vot. Un asociat nu poate exercita dreptul sau de vot ~n deliberările
adunărilor asociaţilor referitoare la aporturile sale ~n natură sau la actele juridice ~ncheiate ~ntre ele si societate. Dacă adunarea legal
constituită nu poate lua o hotăr~re valabilă din cauza ne~ntrunirii majorităţii cerute, adunarea convocată din nou poate decide
asupra ordinii de zi, oricare ar fi numărul de asociaţi si partea din capitalul social reprezentată de asociaţii prezenţi.
Capitalul social al unei societăţi cu răspundere limitată nu poate fi mai mic de 200 lei si se divide ~n părţi sociale egale, care nu
pot fi mai mici de 10 lei. Părţile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile (art. 11).
Articolul 103 prevede că societatea nu poate subscrie propriile acţiuni. Dacă acţiunile unei societăţi sunt subscrise de o persoană
acţion~nd ~n nume propriu, dar ~n contul societăţii ~n cauză, se consideră că subscriitorul a subscris acţiunile pentru sine,
fiind obligat să achite contravaloarea acestora. Fondatorii, ~n faza de constituire a societăţii, si membrii consiliului de
administraţie, respectiv ai directoratului, ~n cazul unei majorări a capitalului subscris, sunt obligaţi să achite contravaloarea
acţiunilor subscrise cu ~ncălcarea legii si, ~n subsidiar, ~n raport cu subscriitorul, a acţiunilor subscrise ~n condiţiile alin. (2) al art.
103.
in cazul alin.(2), elementul material presupune ~ncălcarea, de către un asociat, fie a obligaţiei de a se abţine de la deliberările
privind o operaţiune ~n care are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societăţii, fie a
obligaţiei de a nu vota ~n deliberările adunărilor asociaţilor referitoare la aporturile sale ~n natură sau la actele juridice
~ncheiate ~ntre ele si societate.
78Urmarea imediată constă ~n crearea unei stări de pericol pentru societate.


4.7. Infracţiunea prevăzută de art. 276

~Art. 276 - Se pedepseste cu ~nchisoare de la o lună la un an sau cu
amendă cenzorul care nu convoacă adunarea generală ~n cazurile ~n care este obligat prin
lege."

Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale care privesc normala desfăsurare a activităţilor comerciale, ~n ceea
ce priveste respectarea condiţiilor legale ~n cazul convocării adunării generale de către cenzori.
Subiectul activ al acestei infracţiuni este circumstanţiat, put~nd avea această calitate numai
cenzorul societăţii.

Elementul material constă ~n neconvocarea de către cenzor a adunării generale ~n cazurile ~n
care este obligat prin lege.
Conform art. 163, eenzorii sunt obligaţi să supravegheze gestiunea societăţii, să verifice dacă situaţiile financiare sunt legal
~ntocmite si ~n concordanţă cu registrele, dacă acestea din urmă sunt ţinute regulat si dacă evaluarea elementelor patrimoniale s-a
făcut conform regulilor stabilite pentru ~ntocmirea si prezentarea situaţiilor financiare. Despre toate acestea, precum si asupra
propunerilor pe care le vor considera necesare cu privire la situaţiile financiare si repartizarea profitului, cenzorii vor prezenta
adunării generale un raport amănunţit. Modalitatea si procedura de raportare a auditorilor interni se stabilesc potrivit normelor
elaborate de Camera Auditorilor Financiari din Rom~nia.
Adunarea generală poate aproba situaţiile financiare anuale numai dacă acestea sunt ~nsoţite
de raportul cenzorilor sau, după caz, al auditorilor financiari.
79Cenzorii sau, după caz, auditorii interni vor aduce la cunostinţă membrilor consiliului de administraţie neregulile ~n
administraţie si ~ncălcările dispoziţiilor legale si ale prevederilor actului constitutiv pe care le constată, iar cazurile mai
importante le vor aduce la cunostinţă adunării generale.
1
Potrivit art. 164 , orice acţionar are dreptul să reclame cenzorilor faptele despre care crede că trebuie cenzurate, iar acestia le
vor avea ~n vedere la ~ntocmirea raportului către adunarea generală. In cazul ~n care reclamaţia este făcută de acţionari
reprezent~nd, individual sau
~mpreună, cel puţin 5% din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă actul constitutiv prevede astfel, cenzorii sunt obligaţi să o
verifice. Dacă vor aprecia că reclamaţia este ~ntemeiată si urgentă, sunt obligaţi să convoace imediat adunarea generală si să
prezinte acesteia observaţiile lor. In caz contrar, ei trebuie să pună ~n discuţie reclamaţia la prima adunare. Adunarea generală trebuie
să ia o hotăr~re asupra celor reclamate.
Urmarea imediată constă ~n crearea unei stări de pericol pentru societate.

Din punct de vedere subiectiv, infracţiunea se comite cu intenţie directă sau indirectă ori
chiar din culpă.


~Art. 277 - (1) Se pedepseste cu ~nchisoare de la 3 luni la un an ori cu
amendă persoana care a acceptat sau a păstrat ~nsărcinarea de cenzor, contrar dispoziţiilor
art. 161 alin. (2), ori persoana care a acceptat ~nsărcinarea de expert, cu ~ncălcarea
dispoziţiilor art. 39.
(2) Hotăr~rile luate de adunările generale ~n baza unui raport al unui cenzor sau
expert, numit cu ~ncălcarea dispoziţiilor art. 161 alin. (2) si ale art. 39, nu pot fi anulate din
cauza ~ncălcării dispoziţiilor cuprinse ~n acele articole.
(3) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se pedepseste si fondatorul, administratorul,
directorul, directorul executiv sau cenzorul care ~și exercită funcţiile sau ~nsărcinările cu
~ncălcarea dispoziţiilor prezentei legi referitoare la incompatibilitate."

Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la evitarea cazurilor de
incompatibilitate in exercitarea anumitor funcţii in cadrul unei societăţi.
Subiectul activ al acestei infracţiuni este circumstanţiat. in cazul infracţiunii de la alin.(1), subiect activ poate fi numai un cenzor
sau expert. in ipoteza descrisă la alin.(3), subiect activ poate fi numai fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv sau
cenzorul.
Pentru analiza subiectul activ, a se vedea explicaţiile de la art. 271 si 276 din lege.
Participaţia penală este posibilă sub toate formele, insă pentru existenţa coautoratului se cere existenţa calităţii de cenzor sau expert
[alin.(1)], respectiv de fondator, administrator, director, director executiv sau cenzor [alin.(3)] pentru toate persoanele care
săvarsesc aceste fapte nemijlocit, ca si coautori.

Art. 277 alin.(1). Elementul material constă in acceptarea sau a păstrarea insărcinării de cenzor, contrar dispoziţiilor art.
161 alin. (2), sau acceptarea insărcinării de expert, cu incălcarea dispoziţiilor art. 39.
Potrivit art. 161 alin. (2) nu pot fi eenzori, iar dacă au fost alesi, decad din mandatul lor:
a) rudele sau afinii pană la al patrulea grad inclusiv sau soţii administratorilor;
b) persoanele care primesc sub orice formă, pentru alte funcţii decat aceea de cenzor, un salariu sau o remuneraţie de la
administratori sau de la societate sau ai căror angajatori sunt in raporturi contractuale sau se află in concurenţă cu aceasta;
c) persoanele cărora le este interzisă funcţia de membru al consiliului de administraţie, respectiv al consiliului de
1
supraveghere si directoratului, in temeiul art. 73 ;
d) persoanele care, pe durata exercitării atribuţiilor conferite de aceasta calitate, au atribuţii de control in cadrul Ministerului
Finanţelor Publice sau al altor instituţii publice, cu excepţia situaţiilor prevăzute expres de lege.
Articolul 39 prevede că nu pot fi numiţi experţi:
a) rudele sau afinii pană la gradul al IV-lea inclusiv ori soţii acelora care au constituit aporturi
in natură sau ai fondatorilor;
b) persoanele care primesc, sub orice formă, pentru funcţiile pe care le indeplinesc, altele decat aceea de expert, un salariu
ori o remuneraţie de la fondatori sau de la cei care au constituit aporturi in natură;
c) orice persoană căreia, ca urmare a relaţiilor sale de afaceri, de muncă sau de familie, ii lipseste independenţa pentru
a realiza o evaluare obiectivă a aporturilor in natură, potrivit normelor speciale care reglementează profesia.
in temeiul art. 277 alin. (2), hotărarile luate de adunările generale in baza unui raport al unui cenzor sau expert, numit cu
incălcarea dispoziţiilor art. 161 alin. (2) si ale art. 39, nu pot fi anulate din cauza incălcării dispoziţiilor cuprinse in acele
articole.
Art. 277 alin.(3). Elementul material constă in exercitarea, de către fondator, administrator, director, director executiv sau
cenzor, a funcţiilor sau insărcinărilor cu incălcarea dispoziţiilor prezentei legi referitoare la incompatibilitate.
Conform art. 6 alin. (2), nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile ori care au fost condamnate pentru
infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea increderii,
81infracţiuni de corupţie, delapidare, infracţiuni de fals in inscrisuri, evaziune fiscală, infracţiuni prevăzute de Legea nr.
656/2002 pentru prevenirea si sancţionarea spălării banilor, precum si pentru instituirea unor măsuri de prevenire si
combatere a finanţării actelor de terorism, republicată, sau pentru infracţiunile prevăzute de prezenta lege.
Articolul 6 alin. (2) se aplică si in cazul administratorilor, directorilor executivi, cenzorilor si directorilor societăţilor.
De asemenea, in conformitate cu art. 14 alin. (1), o persoană fizică sau o persoană juridică nu poate fi asociat unic dec~t intr-o
singură societate cu răspundere limitată. 0 societate cu răspundere limitată nu poate avea ca asociat unic o altă societate cu
răspundere limitată, alcătuită dintr-o singură persoană.
1
Dispoziţii care privesc anumite incompatibilităţi sunt prevăzute si in art. 137 alin. (3): pe
durata indeplinirii mandatului, administratorii nu pot incheia cu societatea un contract de muncă. in cazul in care administratorii au
fost desemnaţi dintre salariaţii societăţii, contractul individual de muncă este suspendat pe perioada mandatului.
2
Potrivit art. 153 alin. (3), membrii directoratului nu pot fi concomitent membri ai consiliului de supraveghere, iar conform art.
197 alin. (2) administratorii nu pot primi, fără autorizarea adunării asociaţilor, mandatul de administrator in alte societăţi
concurente sau av~nd acelasi obiect de activitate, nici să facă acelasi fel de comerţ ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul
altei persoane fizice sau juridice, sub sancţiunea revocării si răspunderii pentru daune.
Urmarea imediată constă in crearea unei stări de pericol pentru societate.

Infracţiunea se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an ori cu amendă.
4.8.6. Caraeterul subsidiar al reglementării


~Art. 278 - (1) Dispoziţiile art. 271 - 277 se aplică si lichidatorului, in
măsura in care se referă la obligaţii ce intră in cadrul atribuţiilor sale.
(2) Se pedepseste cu inchisoare de la o lună la un an sau cu amendă lichidatorul
care face plăţi asociaţilor cu incălcarea dispoziţiilor art. 256."

Art. 278 alin.(1). Av~nd in vedere conţinutul acestei infracţiuni, la care diferă numai subiectul activ, explicaţiile de la art.
271-277 sunt valabile si pentru analiza prezentei infracţiuni.
Art. 278 alin.(2). Obiectul juridic special in reprezintă relaţiile sociale referitoare la respectarea dispoziţiilor legale privind
ordinea in care pot fi făcute plăţile de către lichidatori.
Obiectul material este reprezentat de sumele de bani plătite asociaţilor.
Art. 278 alin.(1). Subiectul activ este calificat - lichidator. Evidenţiem faptul că acesta poate fi subiect activ al infracţiunilor
prevăzute la art. 271 - 277 numai in măsura in care atribuţiile sale se regăsesc si in conţinutul infracţiunilor menţionate.
Conform dispozițiilor art. 253 din lege, lichidatorii vor putea fi persoane fizice sau persoane juridice. Lichidatorii persoane fizice
sau reprezentanţii permanenţi - persoane fizice ale societăţii lichidatoare - trebuie să fie lichidatori autorizaţi, in condiţiile legii.
Lichidatorii au aceeasi răspundere ca si administratorii, respectiv membrii directoratului. Lichidatorii isi indeplinesc
mandatul sub controlul cenzorilor. In cazul societăţilor pe acţiuni organizate potrivit sistemului dualist, lichidatorii isi
indeplinesc mandatul sub controlul consiliului de supraveghere.
Art. 278 alin.(2). Subiectul activ al acestei infracţiuni este circumstanţiat, put~nd fi numai un
lichidator.
Participaţia penală este posibilă sub toate formele, insă pentru existenţa coautoratului se cere existenţa calităţii de lichidator pentru
toate persoanele care săv~rsesc aceste fapte nemijlocit, ca si coautori.

Art. 278 alin.(1). Se vor avea in vedere explicaţiile de la art. 271 - 277.
Art. 278 alin.(2). Elementul material il constituie efectuarea unor plăţi către asociaţi cu incălcarea prevederilor art. 256 din
lege.
Potrivit art. 256, lichidatorii nu pot plăti asociaţilor nici o sumă in contul părţilor ce li s-ar cuveni din lichidare, inaintea achitării
creditorilor societăţii. Asociaţii vor putea cere insă ca sumele reţinute să fie depuse la Casa de Economii si Consemnaţiuni -
C.E.C. - S.A. ori la o bancă sau la una dintre unităţile acestora si să se facă repartizarea asupra acţiunilor sau părţilor sociale, chiar
in timpul lichidării, dacă, in afară de ceea ce este necesar pentru indeplinirea tuturor obligaţiilor societăţii, scadente sau care
vor ajunge la scadenţă, mai răm~ne un disponibil de cel puţin 10% din cuantumul lor. Impotriva deciziilor lichidatorilor
creditorii societăţii pot face opoziţie in condiţiile legii.
Art. 278 alin.(2). Urmarea imediată constă in crearea unei stări de pericol pentru societate.
Art. 278 alin.(2). Legătura de cauzalitate rezultă din simplul fapt al efectuării integrale a elementului material al
infracţiunii (ex re).
83Art. 278 alin.(1). Se vor avea in vedere explicaţiile de la art. 271 - 277.
Art. 278 alin.(2). Din punct de vedere subiectiv, infracţiunea se comite cu intenţie directă sau indirectă.
Art. 278 alin.(2). Infracţiunea se pedepseste cu inchisoare de la o lună la un an sau cu amendă.


~Art. 279 - (1) Se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă acţionarul sau deţinătorul de obligaţiuni care:
a) trece acţiunile sau obligaţiunile sale pe numele altor persoane, in scopul formării
unei majorităţi in adunarea generală, in detrimentul altor acţionari sau deţinători de
obligaţiuni;
b) votează, in adunări generale, in situaţia prevăzută la lit. a), ca
proprietar de acţiuni sau de obligaţiuni care in realitate nu-i aparţin;
c) in schimbul unui folos material necuvenit, se obligă să voteze intr-un
anumit sens in adunarea generală sau să nu ia parte la vot.
(2) Determinarea unui acţionar sau a unui deţinător de obligaţiuni ca, in schimbul unui
folos material necuvenit, să voteze intr-un anumit sens in adunările generale ori să nu ia
parte la vot, se pedepseste cu inchisoare de la
6 luni la 3 ani sau cu amendă."

Obiectul juridic special special este reprezentat de relaţiile sociale care privesc normala desfăsurare a activităţilor
comerciale, relaţii care presupun exercitarea onestă, in cadrul adunărilor generale, a dreptului de vot conferit de valorile emise
de o societate.
Subiectul activ al acestei infracţiuni este circumstanţiat. in cazul infracţiunii de la alin.(1) lit. a) si c), acesta este un acţionar sau un
deţinător de obligaţiuni.
in situaţia descrisă in alin.(1) lit. b), subiectul activ nu este circumstanţiat, put~nd fi orice persoană care acceptă calitatea
fictivă de acţionar sau deţinător de acţiuni (persoana poate avea in nume propriu acţiuni la societatea respectivă sau poate fi un terţ). in
această situaţie, acţionarul sau deţinătorul de obligaţiuni care, in conformitate cu alin.(1) lit. a), a trecut acţiunile sau
obligaţiunile sale pe numele altor persoane, in scopul formării unei majorităţi in adunarea generală, in detrimentul altor
acţionari sau deţinători de obligaţiuni, va fi instigator la fapta prevăzută la lit. b).
84Subiectul activ in ipoteza alin.(2) poate fi orice persoană. in fond, fapta descrisă la alin.(2) constă in activitatea de instigare la
săv~rsirea infracţiunii prevăzute la art. 279 alin.(1) lit. b) și c), dar pe care legiuitorul a sancţionat-o printr-o infracţiune de sine-
stătătoare.
Participaţia penală este posibilă sub toate formele, insă pentru existenţa coautoratului in cazul alin.(1) lit. a) si c), se cere existenţa
calităţii speciale cerute de lege pentru toate persoanele care săv~rsesc nemijlocit fapta.
4.10.3. Latura obiectivă A. Elementul material Elementul material constă in:

- acţiunea de trecere a acţiunilor sau obligaţiunilor pe numele altor persoane [alin.(1) lit. a)];
- acţiunea de votare in adunarea generală ca proprietar de acţiuni sau obligaţiuni care in realitate nu ii aparţin [alin.(1) lit.
b)];
- acţiunea de asumare a obligaţiei de a vota in adunarea generală intr-un anumit sens ori de a nu participa la vot [alin.(1) lit. c)];
- acţiunea de determinare a acţionarului sau deţinătorului de obligaţiuni de a-si asuma obligaţia de a vota in adunarea
generală intr-un anumit sens ori de a nu participa la vot [alin.(2)].
in conformitate cu art. 125, acţionarii pot participa si vota in adunarea generală prin reprezentare, in baza unei
imputerniciri acordate pentru respectiva adunare generală. Acţionarii care nu au capacitate de exerciţiu, precum si persoanele juridice
pot fi reprezentaţi/reprezentate prin reprezentanţii lor legali care, la r~ndul lor, pot da altor persoane imputernicire pentru
respectiva adunare generală. Procurile vor fi depuse in original cu 48 de ore inainte de adunare sau in termenul prevăzut de actul
constitutiv, sub sancţiunea pierderii exerciţiului dreptului de
vot in acea adunare. Procurile vor fi reţinute de societate, făc~ndu-se menţiune despre aceasta in procesul-verbal. Membrii
consiliului de administraţie, directorii, respectiv membrii directoratului si ai consiliului de supraveghere, ori funcţionarii societăţii nu
ii pot reprezenta pe acţionari, sub sancţiunea nulităţii hotăr~rii, dacă, fără votul acestora, nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută.
Potrivit art. 128, dreptul de vot nu poate fi cedat. Orice convenţie prin care acţionarul se obligă a exercita dreptul de vot
in conformitate cu instrucţiunile date sau propunerile formulate de societate sau de persoanele cu atribuţii de reprezentare este nulă.
Urmarea imediată constă in crearea unei stări de pericol pentru societate.
Latura subiectivă presupune săv~rsirea faptei cu intenţie directă calificată de scop: formarea
unei majorităţi in adunarea generală, pentru faptele prevăzute la alin.(1) lit. a) si b), respectiv obţinerea unui avantaj
material, pentru fapta prevăzută la alin.(1) lit. c) ori determinarea unui acţionar sau a unui deţinător de obligaţiuni, pentru fapta
prevăzută la alin.(2).
Infracţiunea se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

1

1
~Art. 280 - Transmiterea fictivă a părţilor sociale ori a acţiunilor
deţinute ~ntr-o societate, ~n scopul săv~rsirii unei infracţiuni sau al sustragerii
de la urmărirea penală ori ~n scopul ~ngreunării acesteia, se pedepseste cu
~nchisoare de la un an la 5 ani."

Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la respectarea dispoziţiilor legale ~n materie
penală și a celor privind desfăsurarea urmăririi penale, ceea ce presupune abţinerea de la fapte si acte de natură să ~mpiedice ori
să ~ngreuneze urmărirea penală.
Subiectul activ al acestei infracţiuni este circumstanţiat, respectiv o persoană care are părţi sociale sau acţiuni ~ntr-o societate
(acţionar sau asociat).

Elementul material constă ~n acţiunea de transmitere fictivă a părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute ~ntr-o societate, ~n
scopul sustragerii de la urmărirea penală ori ~n scopul ~ngreunării acesteia.
Asa cum se poate observa pentru existenţa infracţiunii, este necesar să existe o transmitere fictivă a părţilor sociale sau a
acţiunilor unei societăţi, iar operaţiunea de transmitere să fie efectuată ~n scopul săv~rsirii unei infracţiuni sau al sustragerii
de la urmărirea penală ori ~n scopul ~ngreunării acesteia.
Urmarea imediată constă ~n crearea unei stări de pericol pentru societate.

Din punct de vedere subiectiv, infracţiunea se comite cu intenţie directă calificată de scop.
Infracţiunea se pedepseste cu ~nchisoare de la un an la 7 ani.
1
Să ne reamintim...
1
Elementul material al infracţiunii prevăzută la art. 280 presupune acţiunea de transmitere fictivă a părţilor sociale sau a
acţiunilor deţinute intr-o societate, transmitere care trebuie făcută in scopul săvarsirii unei infracţiuni sau al
sustragerii de la urmărirea penală ori in scopul ingreunării acesteia.
3

3
~Art. 280 - Folosirea, cu stiinţă, a actelor unei societăţi radiate, in
scopul producerii de consecinţe juridice, constituie infracţiune si se pedepseste cu
inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă."

Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la respectarea dispoziţiilor legale privind
funcţionarea unei societăţi, ceea ce presupune abţinerea de la folosirea, cu stiinţă, a actelor unei societăţi radiate in scopul
producerii de efecte juridice.
Subiectul activ al acestei infracţiuni poate fi orice persoană care răspunde penal.

Elementul material constă in acţiunea de folosire a actelor unei societăţi radiate in scopul producerii de consecinţe juridice.
Radierea societăţilor este strict reglementată de dispoziţiile Legii nr. 31/1990. Astfel, potrivit art. 260 alin. (8) și (10), in
termen de 15 zile de la terminarea lichidării, lichidatorii vor depune la registrul comerţului cererea de radiere a societăţii din
registrul comerţului, sub sancţiunea unei amenzi judiciare de 200 lei pentru fiecare zi de intarziere, care va fi aplicată de tribunalul in
circumscripţia căruia isi are sediul societatea, in urma sesizării oricărei părţi interesate. in situaţia in care, oficiul registrului
comerţului nu a fost sesizat cu nici o cerere de radiere sau cu nicio cerere de numire a lichidatorului, societatea este radiată.
Radierea se dispune prin sentinţă a tribunalului in a cărui circumscripţie se află sediul societăţii, pronunţată la cererea
Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, cu citarea societăţii si a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală si a direcţiei
generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucuresti, după caz.
Potrivit art. 237 alin. (9), incheierea de radiere se inregistrează in registrul comerţului, se comunică persoanei juridice la
sediul social, Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală si direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene si a
municipiului Bucuresti, pe cale electronică, si se afisează pe pagina de Internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului si
87la sediul oficiului registrului comerţului de pe l~ngă tribunal, ~n raza căruia societatea ~si are
~nregistrat sediul.
Subliniem faptul că, pentru realizarea infracţiunii este necesar ca folosirea actelor societăţii să fi fost făcută cu stiinţă si ~n scopul
producerii de consecinţe juridice.
Urmarea imediată constă ~n crearea unei stări de pericol pentru societate, prin folosirea, cu
stiinţă, a actelor unei societăţi radiate, ~n scopul producerii de consecinţe juridice.

Din punct de vedere subiectiv, infracţiunea se comite cu intenţie directă calificată de scop.
Infracţiunea se pedepseste cu ~nchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

3
§5. Infracţiuni prevăzute de Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital

~Art. 279 - Constituie infracţiune si se pedepseste cu ~nchisoarea de la 6
luni la 5 ani si interzicerea unor drepturi:
a) prezentarea cu intenţie de către administratorul, directorul sau directorul
executiv al societăţii către acţionari de situaţii financiare inexacte ori de informaţii nereale
privind condiţiile economice ale societăţii;
b) săv~rsirea faptelor prevăzute la art. 245 - 248;
c) accesarea cu intenţie de către persoane neautorizate a sistemelor
electronice de tranzacţionare, de depozitare sau de compensare-decontare."

Obiectul juridic ~l reprezintă relaţiile sociale referitoare la asigurarea derulării legale a activităţii din sfera pieţei de capital.
in funcţie de forma infracţională, poate exista sau nu obiect material. De pildă, fapta prevăzută la art. 279 lit. c) are ca
obiect material sistemele electronice de tranzacţionare, de depozitare sau de compensare-decontare. in schimb, modalitatea
infracţională prevăzută de art.
279 lit. b) cu referire la art. 245 nu are obiect material.
88Subiectul activ al infracţiunilor prevăzute de art. 279 din Legea nr. 297/2004 este, după caz, necircumstanţiat sau circumstanţiat,
in funcţie de modalitatea sau varianta infracţională in cauză.
Subiectul activ va fi calificat in cazul variantei normative prevăzute la lit. a), av~nd calitatea
de administrator, director sau director executiv al societăţii.
in cazul variantei prevăzute la lit. b), cu referire la art. 245 - 248 și a celei de la lit.c),
subiectul activ este necalificat,

Elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 279 se manifestă in mai multe variante infracţionale.
Faptele prevăzute de art. 279 lit. a) constau in prezentarea cu intenţie de către administratorul, directorul sau
directorul executiv al societăţii către acţionari de situaţii financiare inexacte ori de informaţii nereale privind condiţiile
economice ale societăţii.
in ceea ce privește lit. b), infracțiunea constă in săv~rsirea faptelor prevăzute la art. 245 -
248.
Conform art. 245 din lege, se interzice oricărei persoane care deţine informaţii privilegiate să utilizeze respectivele informaţii
pentru dob~ndirea sau instrăinarea ori pentru intenţia de dob~ndire sau instrăinare, pe cont propriu sau pe contul unei terţe
persoane, direct ori indirect, de instrumente financiare la care aceste informaţii se referă. Aceste prevederi se aplică oricărei
persoane care deţine informaţii privilegiate:
a) in calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau al structurilor manageriale sau de supraveghere ale emitentului;
b) ca urmare a deţinerilor acesteia la capitalul social al emitentului;
c) prin exercitarea funcţiei, profesiei sau a sarcinilor de serviciu;
d) in mod ilegal sau fraudulos, urmare a activităţilor infracţionale.
in condiţiile in care persoana deţinătoare de informaţii este persoană juridică, interdicţia se va aplica si persoanei fizice care a
luat parte la decizia de executare a tranzacţiei pe contul respectivei persoane juridice.
Prevederile menţionate mai sus nu se vor aplica tranzacţiilor efectuate, in condiţiile in care persoana angajată in astfel de tranzacţii
avea o obligaţie contractuală de a dob~ndi sau instrăina instrumente financiare, iar acest contract a fost incheiat inainte ca persoana
respectivă sa deţină informaţii privilegiate.
Potrivit art. 247, dispoziţiile art. 245 se aplică oricăror altor persoane care deţin informaţii privilegiate, in condiţiile in care
respectivele persoane cunosc sau ar fi trebuit să cunoască faptul că acele informaţii sunt privilegiate.
Art. 246 prevede că se interzice oricărei persoane, subiect al interdicţiei prevăzute la art. 245să:
a) dezvăluie informaţii privilegiate oricăror altor persoane, except~nd situaţia in care dezvăluirea a fost făcută in exercitarea
normală a activităţii, profesiei sau sarcinilor de serviciu;
b) recomande unei persoane, pe baza unor informaţii privilegiate, să dob~ndească sau să instrăineze instrumentele
financiare la care se referă acele informaţii.
Potrivit art. 247, dispoziţiile art. 245 și 246 se aplică oricăror altor persoane care deţin informaţii privilegiate, in
condiţiile in care respectivele persoane cunosc sau ar fi trebuit să cunoască faptul că acele informaţii sunt privilegiate.
89Este interzis oricărei persoane fizice sau juridice să se angajeze ~n activităţi de manipulare a pieţei (art. 248). Conform art. 244
alin. (5), manipularea pieţei ~nseamnă:
a) tranzacţii sau ordine de tranzacţionare:
1. care dau sau ar putea da semnale false sau care induc ~n eroare ~n legătură cu cererea,
oferta sau preţul instrumentelor financiare;
2. care menţin, prin acţiunea uneia sau a mai multor persoane acţion~nd ~mpreună, preţul
unuia sau al mai multor instrumente financiare, la un nivel anormal ori artificial;
b) tranzacţii sau ordine de tranzacţionare care presupun procedee fictive sau orice altă formă de ~nselăciune;
c) diseminarea de informaţii prin mass-media, inclusiv internet sau prin orice altă modalitate, care dă sau ar putea să dea
semnale false sau care induc ~n eroare asupra instrumentelor financiare, inclusiv diseminarea zvonurilor si stirilor false sau care
induc ~n eroare, ~n condiţiile
~n care persoana care a diseminat informaţia stia sau trebuia să stie că informaţia este falsă sau induce ~n eroare. Referitor la
jurnalisti, ~n exercitarea profesiunii lor, diseminarea informaţiilor va fi luată ~n considerare ţin~ndu-se cont de regulile care
reglementează activitatea acestora, excepţie făc~nd persoanele care utilizează aceste informaţii ~n scopul obţinerii, directe sau
indirecte, de avantaje sau profituri.
Elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 279 lit. e) presupune accesarea cu intenţie de către persoane neautorizate a
sistemelor electronice de tranzacţionare, de depozitare sau de compensare-decontare. in temeiul art. 2 pct. 26 din Legea nr.
297/2004, sistemul alternativ de tranzacţionare este un sistem care pune ~n prezenţă mai multe părţi care cumpără si v~nd
instrumente financiare, ~ntr-un mod care conduce la ~ncheierea de contracte. Acest sistem este denumit si sistem multilateral de
tranzacţionare.
Această infracţiune este o variantă de specie a celei prevăzute de art. 360 alin. (1) - accesul ilegal la un sistem informatic din Codul
penal (Legea nr. 286/2009), astfel că ea este prevăzută de norma specială care are prioritate ~n aplicare. Dacă prin fapta de
accesare neautorizată se produce o alterare a datelor pe care sistemul electronic de tranzacţionare le cuprinde suntem ~n prezenţa
unui concurs de infracţiuni alcătuit din infracţiunea descrisă de art. 279 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 si cea prevăzută de
art. 362 din Codul penal - Legea nr. 286/2009.
Urmarea imediată constă ~n punerea ~n pericol a desfăsurării normale a activităţii ~n domeniul pieţei de capital.
Legătura de cauzalitate rezultă din simplul fapt al efectuării integrale a oricăruia dintre elementele material ale
infracţiunilor prevăzute la art. 279 (ex re).

Infracţiunile prevăzute de art. 279 se comit numai cu intenţie.

Actele preparatorii sau tentativa nu sunt incriminate.

Toate faptele incriminate de art. 279 sunt pedepsite cu ~nchisoare de la 6 luni la 5 ani si
1
90
1
~Art. 279 - Furtul instrumentelor financiare ale clienţilor si/sau ale
fondurilor bănesti aferente acestora constituie infracţiune si se pedepseste ~n
conformitate cu prevederile Codului penal."
5.1.2. Scurte precizări

Potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 11 din Legea nr. 297/2004, instrumente financiare ~nseamnă:
a) valori mobiliare;
b) instrumente ale pieţei monetare;
c) titluri de participare la organismele de plasament colectiv;
d) opţiuni, contracte futures, swap-uri, contracte forward pe rata dob~nzii si pe curs de schimb valutar si orice alte
contracte derivate ~n legătură cu valori mobiliare, valute, rate ale dob~nzii sau rentabilităţii ori alte instrumente derivate, indici
financiari sau indicatori financiari, care pot fi decontate fizic ori ~n fonduri bănesti;
e) opţiuni, contracte futures, swap-uri, contracte forward pe rata dob~nzii (o rată) si orice alte contracte derivate ~n legătură cu
mărfuri care trebuie decontate ~n fonduri bănesti sau pot fi decontate ~n fonduri bănesti la cererea uneia dintre părţi (altfel dec~t
~n caz de neplată sau de alt incident care conduce la reziliere);
f) opţiuni, contracte futures, swap-uri si alte contracte derivate ~n legătură cu mărfuri si care pot fi decontate fizic, cu condiţia să
fie tranzacţionate pe o piaţă reglementată si/sau ~n cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare;
g) opţiuni, contracte futures, swap-uri, contracte forward si orice alte contracte derivate ~n
legătură cu mărfuri, care pot fi decontate fizic, neincluse ~n categoria celor prevăzute la lit. f) si neav~nd scopuri comerciale,
care au caracteristicile altor instrumente financiare derivate, ţin~ndu-se seama, printre altele, dacă sunt compensate si decontate
prin intermediul unor case de compensare recunoscute sau sunt subiect al apelurilor ~n marjă ~n mod regulat;
h) instrumente derivate pentru transferul riscului de credit;
i) contracte financiare pentru diferenţe;
j) opţiuni, contracte futures, swap-uri, contracte forward pe rata dob~nzii si pe curs de schimb valutar si orice alte contracte
derivate ~n legătură cu variabile climatice, navlu, aprobări pentru emisii de substanţe sau rate ale inflaţiei ori alţi indicatori
economici oficiali, care trebuie decontate ~n fonduri bănesti sau pot fi astfel decontate la cererea uneia dintre părţi (altfel dec~t ~n
caz de neplată sau de alt incident care conduce la reziliere), precum si orice alte contracte derivate ~n legătură cu active,
drepturi, obligaţii, indici sau indicatori, neincluse ~n prezenta definiţie, care prezintă caracteristicile altor instrumente
financiare derivate, ţin~ndu-se seama, printre altele, dacă sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată sau ~n cadrul sistemelor
alternative de tranzacţionare si sunt compensate si decontate prin intermediul unor case de compensare recunoscute sau fac
obiectul unor apeluri ~n marjă ~n mod regulat;
k) alte instrumente financiare calificate ca atare conform legislaţiei europene;
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 12 din Legea nr. 297/2004, instrumente financiare instrumentele definite la
pct. 11 lit. d) - j) reprezintă instrumente financiare derivate.
NOTĂ:
Deoarece prezenta infracțiune se constituie ~ntr-o normă incompletă de realizare a
incriminării furtului instrumentelor financiare ori ale fondurilor bănești aferente acestora, prin
91realizarea unei trimiteri la prevederile Codului penal, pentru analiza infracțiunii de furt facem trimitere la analiza
realizată cu prilejul studiului disciplinei Drept penal - Partea specială.
§6. Rezumat
A treia unitate de invăţare realizează o prezentare pe larg a infracţiunilor din domeniul comercial, av~nd in vedere frecvenţa
comiterii acestor infracţiuni in prezent. Astfel, sunt prezentate cele mai importante infracţiuni privind activitarea societăţilor, dar
si infracţiunile privind piaţa de capital, cu evidenţiarea importanţei respectării conduitei legale at~t in cadrul relaţiilor
comerciale, c~t si cu prilejul tranzacţionării pe piaţa de capital.
7.1 Teste de autoevaluare a cunostinţelor (Exemple de subiecte de sinteză):

1. Prezentaţi infracţiunile prevăzute de Legea societăților nr. 31/1990.
2. Analizaţi infracţiunea prevăzută de art. 279 din Legea nr. 297/2004 privind
piaţa de capital;
3. Analizaţi infracţiunea prevăzută de art. 273 din Legea societăților nr.
31/1990.

1. Constituie infracţiunea prevăzută in art. 279 din Legea nr. 297/2004
privind piaţa de capital:
a) prezentarea cu intenţie de către administratorul, directorul sau directorul executiv al societăţii către acţionari de situaţii
financiare inexacte ori de informaţii nereale privind condiţiile economice ale societăţii;
b) dob~ndirea, in contul societăţii, de acţiuni ale altor societăţi la un preţ pe care il stie vădit superior valorii lor efective sau
vinde, pe seama societăţii, acţiuni pe care aceasta le deţine, la preţuri despre care are cunostinţă că sunt vădit inferioare
valorii lor efective, in scopul obţinerii, pentru el sau pentru alte persoane, a unui folos in paguba societăţii;;
c) răsp~ndirea de stiri false sau intrebuinţarea altor mijloace frauduloase care au ca efect mărirea ori scăderea valorii acţiunilor sau
a obligaţiunilor societăţii ori a altor titluri ce ii aparţin, in scopul obţinerii, pentru el sau pentru alte persoane, a unui folos in
paguba societăţii.
2. Constituie infracţiunea prevăzută in art. 271 din Legea societăților nr.
31/1990:
a); acţionarul sau deţinătorul de obligaţiuni care trece acţiunile sau obligaţiunile sale pe numele altor persoane, in
scopul formării unei majorităţi in adunarea generală, in detrimentul altor acţionari sau deţinători de obligaţiuni;
b) prezintarea, cu rea-credinţă, către acţionari/asociaţi a unei situaţii financiare inexacte sau cu date inexacte
asupra condiţiilor economice ale
92societăţii, in vederea ascunderii situaţiei ei reale;

c) accesarea cu intenţie de către persoane neautorizate a sistemelor electronice de tranzacţionare, de depozitare sau de
compensare-decontare.
1
Realiza!i un referat in care să analizaţi infracţiunea prevăzută la art. 272 din Legea societăților nr. 31/1990. Folosiţi drept
principală sursă de informare cărţile menţionate in Bibliografia unităţii de curs.
§9. Bibliografie
Obligatorie
1. Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările
ulterioare;
2. Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările și completările
ulterioare;
Comentarii si explicaţii, ed. a III-a, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2013, pag. 253 - 261, 347 - 377.
Facultativă
1. Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu
2. Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei in exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor
publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sancţionarea corupţiei, cu modificările si completările ulterioare;
Bucuresti, 2008, pag. 18 - 104, 399 -
424;
4. C. Balaban, Infracţiuni prevăzute de legi speciale care reglementează domeniul comerţului. Aspecte controversate de
doctrină si practică judiciară, Ed. Rosetti, Bucuresti, 2004, pag. 56 - 99;
5. R. Bodea, Infracţiuni prevăzute ~n legi speciale, Ed. Hamangiu, Bucuresti,
2011, pag. 1 - 67.
Infracţiunile privind regimul drogurilor
§1. Introducere
§5. Infracţiunile prevăzute in Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri
§6. Rezumat
§9. Bibliografie
§1. Introducere
A patra unitate de invăţare identifică sediul materiei in domeniul combaterii traficului si consumului de droguri. De asemenea,
sunt prezentate obiectivele strategiilor la nivelul Uniunii Europene si la nivel naţional, inclusiv prin prezentarea
măsurilor pe care trebuie să le ia autorităţile pentru combaterea consumului de droguri.
In continuare, sunt analizate infracţiunile cuprinse in Capitolul 2 Sancţionarea traficului si a altor operaţiuni ilicite cu
substanţe aflate sub control naţional din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de
droguri.
Unitatea de invăţare 4 - Infracţiuni privind regimul drogurilor isi propune analizarea infracţiunilor din domeniul
traficului si consumului de droguri, transmiţ~nd studenţilor cunostinţele necesare pentru interpretarea si aplicarea corectă a
dispoziţiilor legale in materie.
In continuare, prin parcurgerea cursului se doreste insusirea practicii judiciare in domeniu, prin analiza unor hotăr~ri
relevante ale instanţelor de judecată.
94§3. Durata medie de parcurgere a unităţii de invăţare

Durata medie de parcurgerea primei unităţi de ~nvăţăm~nt este de 2 ore.
4.1. Prezentarea cadrului legislativ in materie

Actul normativ general ~n materia prevenirii si combaterii traficului si consumului ilicit de
droguri este Legea nr. 143/2000. Prin adoptarea acestui act normativ legiuitorul a asigurat organelor statului cadrul juridic
necesar desfăsurării unei activităţi eficiente pentru prevenirea si combaterea traficului si consumului de droguri.
Apreciem că Legea nr. 143/2000 a venit ~n sprijinul factorilor angajaţi ~n prevenirea si contracararea traficului de droguri,
legaliz~nd si ~n ţara noastră unele metode de muncă speciale calificate, care sunt practicate de mult timp de către poliţiile
statelor occidentale. De pildă, folosirea agenţilor sub acoperire, a livrărilor supravegheate de droguri, a interceptării
convorbirilor telefonice, supravegherile operative si ascultarea de martori sub acoperire sunt posibilităţi oferite de lege
poliţistilor pentru organizarea si realizarea unor activităţi informativ- operative ~n vederea desfăsurării eficiente a acţiunii de
combatere a traficului ilicit de droguri (~n prezent acestea sunt reglementate prin Codul de procedură penală - Legea nr. 135/2010).
Se poate spune că, ~n prezent, cadrul legislativ al combaterii traficului si consumului ilicit de
droguri ~n Rom~nia este modernizat, el afl~ndu-se la nivelul celui existent ~n ţările occidentale.
4.2. Strategii antidrog

A. Strategia antidrog a Uniunii Europene
Strategia Uniunii Europene ~n materie de droguri pentru perioada 2013-2020 oferă cadrul politic general și prioritățile
pentru politica Uniunii ~n domeniul drogurilor, identificate de statele membre și de instituțiile Uniunii.
Strategia urmărește să contribuie la reducerea cererii și ofertei de droguri pe teritoriul Uniunii Europene, precum și la reducerea
riscurilor și a efectelor nocive asupra societății și sănătății cauzate de droguri, prin intermediul unei abordări strategice care
sprijină și completează politicile naționale, care oferă un cadru pentru acțiuni coordonate și comune și care formează baza și
cadrul politic pentru cooperarea externă a Uniunii Europene ~n acest domeniu. Acestea vor fi realizate prin intermediul unei abordări
integrate, echilibrate și bazate pe probe.
Obiectivele Strategiei sunt:
✓ contribuția la reducerea cuantificabilă a cererii de droguri, a dependenței de droguri și a riscurilor și a efectelor nocive
asupra societății și sănătății legate de droguri;
✓ contribuția la perturbarea pieței drogurilor ilicite și la reducerea cuantificabilă a disponibilității drogurilor ilicite;
✓ ~ncurajarea coordonării printr-un discurs activ și prin analiza evoluțiilor și provocărilor ~n
materie de droguri la nivelul Uniunii și la nivel internațional;
✓ consolidarea suplimentară a dialogului și a cooperării dintre Uniune și țările terțe și organizațiile internaționale ~n
materie de droguri;
95✓ contribuția la o mai bună diseminare a rezultatelor monitorizării, cercetării și evaluării și o mai bună ințelegere a tuturor
aspectelor fenomenului drogurilor și a impactului intervențiilor, pentru a furniza probe solide și cuprinzătoare pentru politici și
acțiuni.
in domeniul reducerii cererii de droguri, obiectivul Strategiei este de a contribui la reducerea cuantificabilă a consumului de
droguri ilicite, de a intirzia virsta la care debutează consumul, pentru a preveni și reduce consumul problematic de droguri, dependența
de droguri și problemele de sănătate legate de droguri, precum și riscurile și efectele sociale nocive, prin intermediul unei abordări
integrate, multidisciplinare și bazate pe probe și prin promovarea și garantarea coerenței intre politicile in materie de sănătate, sociale
și de justiție.
in domeniul reducerii ofertei de droguri, obiectivul Strategiei este de a contribui la o reducere cuantificabilă a disponibilității
drogurilor ilicite, prin perturbarea traficului ilicit de droguri, desființarea grupurilor de criminalitate organizată implicate in
traficul și producția de droguri, utilizarea eficientă a sistemului judiciar penal, aplicarea eficientă a legii bazate pe informații
operative și partajarea sporită a informațiilor operative. La nivelul Uniunii, se va pune accentul asupra criminalității la scară largă,
transfrontaliere și organizate legate de droguri.
B. Strategia naţională antidrog 2013-2020
Continuarea, consolidarea și dezvoltarea obiectivelor stabilite prin Strategia 2005-2012 (adoptată prin Hotărirea Guvernului
nr. 73/2005, publicată in Monitorul Oficial nr. 112 din 3 februarie 2005) s-a realizat prin intrarea in vigoare a Strategiei naţionale
antidrog 2013 - 2020 si a Planului de acţiune in perioada 2013 - 2016 pentru implementarea Strategiei naţionale antidrog
2013 - 2020, astfel cum au fost aprobate prin Hotărirea Guvernului nr. 784/2013, publicată in
Monitorul Oficial nr. 702 și 702 bis din 15 noiembrie 2013.
Noua Strategie naţională antidrog pentru perioada 2013 - 2020 este documentul programatic care inglobează obiectivele generale
si specifice pe direcţiile de acţiune asumate de toate instituţiile implicate in reducerea amplorii fenomenului drogurilor la nivel
naţional.
Strategia va fi implementată in intervalul 2013 - 2020 care corespunde perioadei de implementare a noii Strategii a Uniunii
Europene in domeniul drogurilor.
Strategia naţională antidrog 2013 - 2020 este implementată prin două planuri de acţiune aferente, primul Plan de acţiune
care acoperă perioada 2013 - 2016 fiind promovat impreună cu strategia prin aceeasi hotărire de guvern.
Noua strategie include o nouă abordare la nivel de politici naţionale in domeniul drogurilor, prin accentuarea importanţei
demersurilor evaluative si analitice, care se inscriu in contextul mai larg al atenţiei pe care Uniunea Europeană o acordă cercetării,
rigurozităţii stiinţifice, colaborării cu mediul profesional si academic.
4.3. Regulamentul de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 143/2000

Prin Hotărirea Guvernului nr. 860/2005 a fost aprobat regulamentul de aplicare a dispoziţiilor
Legii nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, cu modificările si completările
ulterioare.
in art. 1 al Regulamentului sunt prezentate semnificaţiile anumitor termeni si expresii din
materia drogurilor, iar dispoziţiile ulterioare sunt destinate organizării aplicării Legii nr.
143/2000. Astfel, sunt prevăzute măsuri de prevenire si combatere a traficului si consumului ilicit de droguri, sunt
prezentate programe integrate de asistenţă, este prevăzută procedura distrugerii drogurilor, furnizorii de servicii, finanţarea
serviciilor de asistenţă etc.
964.4. Măsuri impotriva consumului ilicit de droguri
Se estimează că aproape un sfert din populația adultă din Uniunea Europeană, respectiv peste
80 de milioane de adulți, au consumat droguri ilegale ~ntr-un anumit moment din viața lor. in majoritatea cazurilor, aceștia au
consumat canabis (73,6 milioane), estimările consumului de alte droguri pe durata vieții fiind mai scăzute: cocaină (14,1 milioane),
amfetamină (11,4 milioane) și ecstasy (10,6 milioane) [Raportul european privind drogurile. Tendinţe si evoluţii, 2014, pag.
33].
Potrivit cuprinsului Strategiei naţionale antidrog 2013 - 2020, desi Rom~nia continuă să se afle sub mediile europene, datele
ultimelor studii efectuate de Agenţia Naţională Antidrog indică o prevalenţă de-a lungul vieţii de 4,3% pentru orice tip de drog ~n
populaţia generală, ~n timp ce,
~n r~ndul populaţiei de elevi de 16 ani, acest tip de prevalenţă se situează la 10%, ceea ce relevă cresteri semnificative ale
consumului de droguri, la nivelul ~ntregii populaţii, cu precădere ~n r~ndul celei tinere.
Analiza consumului de droguri la nivel national este realizată de către strategia menționată după cum urmează:
(i.) Consumul de droguri fn rândul populaţiei generale (15 - 64 de ani). in perioada 2005
- 2012, au fost realizate două studii ~n populaţia generală privind cunostinţele, atitudinile si practicile referitoare la consumul de
tutun, alcool si droguri, unul ~n 2007, iar cel de-al doilea
~n 2010 (A se vedea, Raportul Naţional privind situaţia drogurilor 2011, Agenţia Naţională Antidrog, p. 31). Din concluziile
acestor studii, reiese o scădere a consumului de tutun si alcool, o crestere a consumului ilegal de droguri, inclusiv sedative si
tranchilizante si apariţia celui de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive, comercializate sub numele de ~droguri legale" sau
~etnobotanice", pentru care se ~nregistrează, pentru segmentul 15 - 64 de ani, cea mai mare prevalenţă pentru consumul de-a lungul
vieţii - 2%. in ierarhia celor mai consumate droguri nu se ~nregistrează modificări semnificative: canabisul (1,6%) si ecstasy (0,7%)
au o mai mare prevalenţă dec~t heroina.
(ii.) Consumul problematic de droguri. Se observă o crestere constantă ~n ceea ce priveste numărul estimat de consumatori
problematici din Bucuresti, acesta fiind apreciat ~n anul 2011 la 19.265 consumatori problematici, cu o rată de 20,1 la 1000 persoane
cu v~rsta 18 - 49 ani, comparativ cu 16.867 consumatori problematici si o rată de 17,4, c~t arată o estimare realizată pentru anul
2007. in ultimii ani, cresterea numărului de consumatori problematici se datorează, ~n mare parte, apariţiei pe piaţa din
Rom~nia a noilor substanţe cu proprietăţi psihoactive, care, iniţial, au fost comercializate fără restricţii. Un alt factor
facilitator al cresterii numărului de consumatori problematici este determinat de ~nchiderea unor programe importante de servicii de
prevenire a riscurilor asociate consumului de droguri, care au fost active ~n Rom~nia p~nă ~n 2010, finanţate de Fondul Global
de Combatere a HIV/SIDA, Tuberculozei si Malariei si de UNODC - Biroul Rom~nia. Potrivit art. 22 din Legea nr.
143/2000, consumul de droguri aflate sub control naţional, fără prescripţie medicală, este interzis pe teritoriul Rom~niei. Cu
1
toate acestea traficul si consumul de droguri sunt fenomene care nu pot fi ignorate. Persoana care consumă ilicit droguri aflate sub
control naţional poate fi inclusă, cu acordul său, ~ntr-un program integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri.
Manifestarea acordului de includere ~n circuitul integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri se face prin
semnarea unui document, potrivit regulamentului pentru
1
Potrivit unui studiu al Agenţiei Naţionale AntiDrog si UNAIDS, ~n Bucuresti, la nivelul anului 2004 erau aproximati
24.006 consumatori de heroină.
97aplicarea Legii nr. 143/2000. Stabilirea programului psihologic si social individualizat se face de către centrul de prevenire,
evaluare si consiliere antidrog, pe baza evaluării psihologice si sociale si ~n concordanţă cu rezultatele examinării medicale solicitate
unei unităţi medicale, conform criteriilor prevăzute ~n regulamentul de aplicare a Legii nr. 143/2002. Stabilirea programului
terapeutic individualizat se face conform protocoalelor de practică, elaborate de Ministerul Sănătăţii, prin structurile sale specializate
si Colegiul Medicilor din Rom~nia. Unităţile medicale, ~n care se desfăsoară programe terapeutice pentru consumatorii
dependenţi, transmit centrelor de prevenire, evaluare si consiliere antidrog datele necesare ~n vederea menţinerii
continuităţii programului integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri, pe baza unui raport medical. Programul
terapeutic si programul psihologic si social se desfăsoară integrat, astfel ~nc~t consumatorul si consumatorul dependent să poată
beneficia de o asistenţă medicală, psihologică si socială concomitentă si continuă, cu respectarea drepturilor omului si a
drepturilor pacientului, potrivit legii.
Articolul 24 din Legea nr. 143/2000 consacră prineipiul eonfidenţialităţii, potrivit căruia datele personale ale
consumatorilor dependenţi de consumul de droguri, inclusi ~n programul integrat de asistenţă a consumatorilor si a
consumatorilor dependenţi de droguri, beneficiază de confidenţialitate, conform normelor ~n vigoare. Ministerul Sănătăţii, prin
direcţiile desemnate, are acces la datele din evidenţa centralizată a consumatorilor de droguri. Persoanei căreia i s-au aplicat măsuri
de protecţie i se va elibera un certificat nominal sau o legitimaţie ~n format electronic codificată, ~n care se vor menţiona:
unitatea emitentă, datele de identificare a persoanei ~n cauză, durata, obiectul si rezultatul tratamentului, motivul terminării
tratamentului, starea sănătăţii persoanei ~n cauză la ~nceputul si terminarea tratamentului. Toate datele referitoare la
persoanele supuse programului integrat de asistenţă a consumatorilor si a consumatorilor dependenţi de droguri vor fi
distruse după 10 ani de la ~ncetarea supravegherii medicale. in cazul persoanelor supuse de mai multe ori programelor integrate
de asistenţă a consumatorilor si a consumatorilor dependenţi de droguri, datele vor fi distruse după 10 ani de la
~ncetarea ultimei perioade de supraveghere medicală.
Să ne reamintim...
Legislaţia ~n vigoare prevede posibilitatea pe care o are persoana care
consumă ilicit droguri aflate sub control naţional de a fi inclusă, cu acordul său,
~ntr-un program integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri. in vederea recuperării consumatoului, acestuia i
se ~ntocmeste un program terapeutic si un program psihologic si social, care se desfăsoară integrat, astfel
~nc~t consumatorul si consumatorul dependent să poată beneficia de o asistenţă medicală, psihologică si socială concomitentă
si continuă, cu respectarea drepturilor omului si a drepturilor pacientului.
Realizaţi o analiză a strategiilor se prevenire a consumului si traficului de droguri at~t la nivel naţional, c~t si la nivelul
Uniunii Europene, cu menţionarea principalelor măsuri luate ~n vederea scăderii consumului de droguri si descoperirii
reţelelor transfrontaliere de distribuie a acestora.
Folosiţi drept principală sursă de informare cărţile menţionate ~n Bibliografia unităţii de curs.
..................................................................................................................................
..................................................................................................................................
98
$5. Infracţiunile prevăzute ~n Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de
droguri
5.1. Infracţiunea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000 - trafieul de droguri de rise
si de mare risc

~Art. 2 - (1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extra-
gerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea ~n v~nzare, v~nzarea, distribuirea,
livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte
operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu ~nchisoare de la
2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este
~nchisoarea de la 5 la 12 de ani si interzicerea unor drepturi."

Obiectul juridic al infracţiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000 ~l constituie relaţiile sociale privitoare la sănătatea
publică, a căror existenţă si normală derulare depind de respectarea strictă de către toţi destinatarii legii penale a dispoziţiilor
legale care reglementează regimul drogurilor, precum si relaţiile sociale referitoare la sănătatea persoanelor care consumă droguri ~n
mod ilicit. Observăm că, ~n cazul acestei infracţiuni, pe l~ngă sănătatea publică (obiect juridic prineipal), legea penală ocroteste si
sănătatea fizică si mintală a consumatorului de droguri (obieet juridie adiaeent).
Infracţiunea examinată are obieet material, respectiv drogurile (plante, substanţe sau preparate stupefiante sau
psihotrope) supuse eontrolului naţional. Prin Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor si
preparatelor stupefiante si psihotrope, este stabilit regimul juridic privind cultivarea, producerea, fabricarea, depozitarea,
comerţul, distribuţia, transportul, deţinerea, oferirea, transmiterea, intermedierea, achiziţionarea, utilizarea si tranzitul pe teritoriul
naţional ale plantelor spontane sau cultivate, substanţelor si preparatelor prevăzute ~n tabelele I, II si III din anexa care face parte
integrantă din această lege. Substanţele
prevăzute ~n tabelele II si III din anexă si preparatele lor sunt supuse, atunci c~nd sunt utilizate ~n scop medical, si altor dispoziţii
aplicabile substanţelor si preparatelor de uz uman sau veterinar,
~n măsura ~n care acestea nu contravin Legii nr. 339/2005.
In conformitate cu art. 1 din Legea nr. 143/2000, drogurile sunt definite ca fiind plantele si substanţele stupefiante ori psihotrope
sau amestecurile care conţin asemenea plante si substanţe,
~nscrise ~n tabelele nr. I-III. Drogurile se ~mpart ~n două categorii: droguri de risc si droguri de
mare risc.
Drogurile de mare rise sunt drogurile ~nscrise ~n tabelele nr. I si II, iar drogurile de rise sunt
drogurile ~nscrise ~n tabelul nr. III. Substanţele utilizate frecvent ~n fabricarea drogurilor, ~nscrise
~n tabelul nr. IV, poartă denumirea de precursori, iar regimul juridic al acestora este stabilit, ~n
principal, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 121/2006.
99Printre cele mai cultivate plante care constituie rezervorul mondial al traficului ilicit de
droguri se numără macul de opiu, canabisul sativa si cocaierii.
Maeul de opiu este o plantă-drog ce se cultivă in zona de sud est a Asiei [in această parte a
lumii exist~nd suprafeţe agricole foarte mari cultivate cu mac (somnifer papaverum)] in asa-zisul
~triunghi de aur" care cuprinde zonele de frontieră ale Myanmar, Laos si Thailanda. Macul de opiu se mai cultivă in Egipt, Kenya,
India etc.
Canabis sativa (c~nepa) este o plantă-drog natural, ea fiind supusă controlului naţional si internaţional, deoarece
inflorescenţele florale si fructifere ale acestei plante, insoţite sau nu de frunze ori de alte părţi ale inflorescenţei din care s-au scos
seminţele, sunt considerate droguri.
Din canabis sativa se obţine hasisul (răsina) si uleiul de canabis. Acestea sunt prevăzute in tabelul anexă III la Legea nr. 143/2000,
fiind considerate droguri de risc. Substanţa pură activă din planta de canabis, hasis sau ulei, care produce starea de euforie
pentru consumator este tetrahidrocannabinolul (THC). Această substanţă figurează in Tabelul I, anexă la Legea nr.
143/2000, deoarece este considerată drog de mare risc. Hasisul este un concentrat de THC si răsini, obţinut prin
extracţia din părţile florale ale frunzelor tinere, precum si ale v~rfurilor ramurilor plantei de canabis.
Canabisul provine, in principal, din Africa si Asia de Vest (Maroc Afganistan, Liban, Pakistan, Laos, Myanmar, Thailanda
etc.). De asemenea, ţările sud-americane cultivă canabisul pentru consumul la nivel local, dar si pentru aprovizionarea pieţelor
din alte state. C~nepa cultivată in Rom~nia are un conţinut mai slab de THC, de aceea consumatorul, pentru a obţine efectele dorite,
trebuie să fumeze 4-5 ţigări confecţionate din frunzele acestei plante. Cu toate acestea, si in ţara noastră culturile de c~nepă
sunt supuse controlului naţional, pentru aceasta fiind nevoie de autorizaţie.
Arbustul de eoea (cocaierul) este o plantă-drog din care se extrage cocaina. Acest drog
ajunge in Europa din ţările producătoare (Peru, Bolivia, Columbia, Ecuador etc.).
Subiectul activ nemijlocit al acestei infracţiuni nu este ealifieat, deoarece legiuitorul nu cere vreo calitate specială subiectului
pentru ca fapta să constituie infracţiune. in situaţia in care o persoană desfăsoară activităţi finanţare a traficului ilicit de
droguri, potrivit dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 143/2000, aceasta va fi sancţionată conform legii.
in cazul in care subieetul aetiv are ealitatea de eadru medieal sau face parte din categoria persoanelor care, potrivit legii, au
atribuţii ~n lupta ~mpotriva drogurilor sau indeplineste o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice, iar fapta a fost
comisă in exercitarea acestei funcţii, va fi realizat conţinutul circumstanţelor agravante prevăzute de art. 13 alin.(1) lit. a) și b) din
Legea nr. 143/2000.
Infracţiunea are subiect pasiv principal si secundar. Subiectul pasiv principal este statul, in calitate de reprezentant al societăţii,
iar subiectul pasiv secundar este persoana fizică care suferă consecinţele produse sau pe cale de a se produce, ca urmare a faptei
săv~rsite, fiindu-i periclitată sănătatea.
Să ne reamintim...
Subiectul activ nemijlocit al acestei infracţiuni nu este ealifieat, deoarece
legiuitorul nu cere vreo calitate specială subiectului pentru ca fapta să constituie infracţiune.
Subiectul pasiv principal este statul, in calitate de reprezentant al societăţii, iar subiectul pasiv secundar este persoana fizică care
suferă consecinţele produse
100sau pe cale de a se produce, ca urmare a faptei săv~rsite, fiindu-i periclitată sănătatea.

Elementul material al infracţiunii descrise de art. 2 din Legea nr. 143/2000 constă in activităţile enumerate de textul
incriminator desfăsurate, fără drept, si anume: cultivarea, producerea, transformarea, oferirea, punerea in v~nzare, v~nzarea,
distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea si orice alte operaţii privind
circulaţia drogurilor.
Cultivarea de plante ce conţin droguri. Este permisă cultivarea plantelor ce conţin substanţe aflate sub controlul legislaţiei
naţionale numai dacă sunt prelucrate in scop tehnic, in vederea producerii de tulpini, fibre, săm~nţă si ulei, in scop medical si
stiinţific si numai cu autorizarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale, prin direcţiile pentru agricultură si dezvoltare
rurală judeţene sau a municipiului Bucuresti, pe baza estimărilor anuale stabilite potrivit dispoziţiilor art. 42 alin. (1) lit. e) din
Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor si preparatelor stupefiante si psihotrope si a normelor
metodologice de aplicare a acesteia.
Cultivarea in scop industrial si/sau alimentar sau pentru producerea de săm~nţă a plantelor ce conţin substanţe aflate sub control
naţional sub limitele stabilite prin normele metodologice de aplicare a acestei legi se autorizează de către Ministerul Agriculturii si
Dezvoltării Rurale, prin direcţiile pentru agricultură si dezvoltare rurală judeţene sau a municipiului Bucuresti. Furnizorii de seminţe
de canabis si mac opiaceu au obligaţia de a livra asemenea seminţe numai către deţinătorii autorizaţiei de cultivare.
Cultivatorii de canabis si mac opiaceu autorizaţi au obligaţia de a insăm~nţa terenurile deţinute numai cu seminţe din soiurile
inregistrate in Catalogul oficial al soiurilor si hibrizilor de plante de cultură din Rom~nia sau in Cataloagele Comunităţilor
Europene, produse de unităţile autorizate de Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale, prin autorităţile teritoriale de control si
certificare a seminţelor (art. 12 din Legea nr. 339/2005).
Proprietarul, posesorul ori deţinătorul cu orice titlu al unui teren cu destinaţie agricolă sau cu orice altă destinaţie are obligaţia
să distrugă plantele aflate sub controlul legislaţiei naţionale care ar putea creste spontan pe terenul respective. Costurile
distrugerii plantelor spontane si a culturilor neautorizate se suportă de către proprietarul, utilizatorul sau deţinătorul terenului, după
caz.
in doctrina juridică s-a arătat că prin cultivarea in scop de prelucrare a plantelor ce conţin droguri se inţelege ~complexul de
activităţi privind insăm~nţarea, intreţinerea, ingrijirea si recoltarea in scop de prelucrare, respectiv, culegerea, str~ngerea, adunarea
plantelor din care pot fi extrase drogurile". Cultivarea fără drept a plantelor ce conţin droguri pe o suprafaţă de teren mică, cum ar fi
cultivarea in ghivece pentru flori, in scopul folosirii drogurilor extrase din ele de către cel care le-a cultivat realizează conţinutul
infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr.
143/2000, iar nu cel al infracţiunii examinate.
in sensul Legii nr. 143/2000, produeerea ilicită de droguri este o activitate ce are ca rezultat crearea unui drog ce face parte din
categoria celor supuse controlului naţional. in ceea ce priveste activitatea de producere ilicită de droguri, constatăm că ea este
foarte apropiată, din punct de vedere al conţinutului, de activitatea de fabricare ilicită de droguri. Noţiunea de ~producere", asa cum
s-a spus in doctrină, cuprinde si pe cele de ~fabricare", ~extracţie" si ~preparare" ori
~condiţionare" a unui produs ori a unei substanţe stupefiante sau psihotrope. Pentru a evita
101eventualele interpretări restrictive, legiuitorul a păstrat printre modalităţile infracţiunii si noţiunile de ~fabricare",
~extracţie" si ~preparare".
Prin fabriearea de droguri se inţelege o activitate organizată, de tip industrial, care presupune un proces tehnologic, cuprinz~nd
mai multe operaţii si utilităţile corespunzătoare, la care participă un număr mai mare de persoane si prin care se obţin
droguri in cantităţi mai mari. Fabricile care produc droguri sau condiţionează droguri trebuie să fie autorizate si au obligaţia de a se
inregistra la organul de poliţie competent din punct de vedere teritorial.
Experimentarea drogurilor fără drept este o modalitate normativă al cărei conţinut presupune o activitate prin care sunt testate
sau incercate substanţele ori plantele ce constituie droguri. Experimentarea drogurilor este permisă numai in scop uman, veterinar
sau stiinţific, in baza unei autorizaţii emise de organul competent. Medicamentele noi nu pot fi folosite in tratarea unor
afecţiuni la om, dec~t după ce au fost omologate de forurile competente naţionale sau/si internaţionale.
Extragerea de droguri din plantele ce le conţin, fără autorizaţie, reprezintă o operaţie ilicită ce realizează conţinutul
infracţiunii examinate, prin scoaterea (obţinerea) unor substanţe concentrate. De exemplu, extragerea opiului din capsulele de
mac ori extragerea hasisului sau a uleiului din planta de canabis sativa.
Prepararea drogurilor este o activitate prin care sunt amestecate anumite substanţe, in urma căreia se naste un drog. Prepararea
de droguri ca infracţiune nu trebuie să fie confundată cu amestecarea unor produse care, consumate, pot avea efecte
asemănătoare cu cele ale unor droguri supuse controlului naţional. De exemplu, alcool cu medicamente neuroleptice sau
barbiturice.
Transformarea drogurilor reprezintă o operaţiune prin intermediul căreia, cu ajutorul unor reacţii chimice la care se
folosesc precursori, un drog devine alt drog. De pildă, morfina (drog de mare risc) poate fi transformată in heroină (drog de mare risc).
De cele mai multe ori, un drog mai ieftin (de pildă, morfina), printr-o reacţie chimică cu ajutorul unui precursor (in cazul
morfinei, anhidrida acetică) este transformat in alt drog (heroina), care se vinde la un preţ mult mai bun.
Oferirea de droguri supuse controlului naţional unei persoane, in contextul art. 2 din Legea nr. 143/2000, constă in fapta unei
persoane de a da alteia, in mod gratuit, un drog care este supus controlului naţional. Oferirea in mod gratuit de droguri reprezintă o
metodă curentă de lucru a traficanţilor pentru a atrage viitorii consumatori, deoarece, după c~teva doze, drogurile creează dependenţă
si, in felul acesta, se pune in miscare mecanismul implacabil al cererii si ofertei de droguri pentru consum, de pe urma căruia
traficanţii de droguri obţin venituri fabuloase. Oferirea de droguri constituie infracţiune indiferent de scopul cu care este efectuată,
inclusiv ipoteza in care este dezinteresată material.
Punerea in vanzare de droguri este activitatea prin care o persoană introduce in ~circuitul comercial" droguri, de regulă, prin
intermediul unor distribuitori ori prin introducerea lor in anumite localuri publice sau private pentru a fi v~ndute. In cazul
modalităţii punerii in v~nzare, persoana care o efectuează nu vinde ea drogurile, ci aceasta foloseste alte persoane care predau
drogurile consumatorilor si incasează contravaloarea acestora. In majoritatea cazurilor, ajungerea drogurilor la consumatori parcurge
mai multe verigi.
Vanzarea de droguri este activitatea prin care se realizează, contra cost, transferul drogurilor către consumatori sau intre diverse
paliere ale piramidei traficanţilor de droguri. In mecanismul traficului ilicit de droguri un rol foarte important il are distribuitorul.
Acesta este ultima verigă a lanţului vertical al traficului ilicit, deoarece face legătura intre dealer si consumator si aduce
102~napoi banii investiţi ~n droguri, precum si profitul ce constituie scopul traficului de droguri. Distribuirea de droguri
~ntr-o instituţie de ~nvăţăm~nt ori ~n locuri ~n care elevii, studenţii si tinerii desfăsoară activităţi educative, sportive,
sociale sau ~n apropierea acestora constituie circumstanţă agravantă. [art. 13 alin.(1) lit.c) din Legea nr. 143/2000].
Livrarea de droguri este activitatea prin care are loc furnizarea sau remiterea acestora la o
anumită adresă, ~n mod gratuit sau cu titlu oneros.
Trimiterea de droguri este fapta unei persoane, care fără a face comerţ ilicit cu droguri, le trimite prin postă sau alte mijloace (de
exemplu, curier) unor persoane, pentru ca drogurile să fie introduse ~n traficul ilicit.
Transportul de droguri este activitatea prin care drogurile sunt deplasate dintr-o ţară ~n alta sau dintr-un loc ~n altul pe teritoriul
aceluiasi stat, indiferent de mijlocul de locomoţie [animale de povară (măgari sau cămile, de pildă), trenuri, autoturisme,
camioane, autobuze, nave sau aeronave].
Proeurarea de droguri este activitatea persoanei care, prin posibilităţile proprii sau relaţiile pe care le are ~n lumea traficanţilor,
găseste si furnizează droguri pentru consumatori sau dealeri. in cele mai multe cazuri, persoana care procură droguri obţine avantaje
pecuniare.
Cumpărarea de droguri este o activitate prin care acestea sunt achiziţionate contra cost de la distribuitori sau dealeri. Faptul că cel
care cumpără droguri este sau nu consumator nu are nicio importanţă pentru existenţa infracţiunii.
Deţinerea de droguri este activitatea prin care o persoană stăp~neste sau are ~n posesie asemenea substanţe. Deţinerea
de droguri poate fi licită sau ilicită. Deţinerea de droguri este licită dacă este permisă de lege. De pildă, ~n farmacii, depozite de
medicamente etc.
Prin expresia alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor, legiuitorul a ~nţeles să includă orice alte activităţi cu droguri
prin care se pune ~n pericol sănătatea publică sau a consumatorului, altele dec~t cele anume prevăzute ~n alin. (1) al art. 2
din Legea nr. 143/2000. De exemplu, activitatea de schimb de droguri ~ntre doi consumatori.
in legătură cu elementul material al infracţiunii analizate, menţionăm faptul că pentru
~ntregirea laturii obiective trebuie ~ndeplinită cerinţa esenţială ca traficul de droguri să aibă loc fără drept. Prin urmare, pentru a
avea caracter infracţional, operaţiunile descrise ~n norma de incriminare este necesar să fie desfăsurate ~n mod ilicit.
Urmarea imediată constă ~ntr-o stare de pericol pentru sănătatea publică si a consumatorilor, generată de săv~rsirea activităţii
incriminate. Sigur că, sub aspectul obiectului secundar, este posibilă si producerea unor consecinţe de natură fizică, cum ar fi
vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii consumatorului.
Legătura de cauzalitate rezultă ex re. Relaţia cauzală trebuie stabilită ~nsă ~n ceea ce priveste
urmarea imediată specifică obiectului juridic adiacent.

Din punct de vedere subiectiv, pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr.
143/2000, fapta de trafic de droguri trebuie comisă cu intenţie (directă sau indirectă). Intenţia presupune cunoasterea de către
făptuitor a naturii produselor sau substanţelor la care se referă acţiunea sa.
103
5.1.5. Forme, modalităţi, variante
Actele de pregătire si tentativa sunt incriminate.
Conform art. 12 din Legea nr. 143/2000, se consideră tentativă si producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum
si luarea de masuri ~n vederea comiterii infracţiunii.
Textul incriminator cuprinde două variante infracţionale: simplă [alin. (1)] si agravată [alin. (2)]. Diferenţa dintre cele două este
dată de obiectul material al infracţiunii. in cazul variantei simple, traficul se referă la droguri de rise, iar ~n cazul variantei agravate,
obiectul traficului ~l constituie drogurile de mare rise.
Traficul de droguri de risc, fără drept, se pedepseste cu ~nchisoare de la 2 la 7 ani si
interzicerea unor drepturi. Dacă traficul de droguri are ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este ~nchisoarea de la 5 la 12 de
ani si interzicerea unor drepturi.
Potrivit art. 11, dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este ~nchisoarea de la
10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
Potrivit art. 16 din lege, drogurile si alte bunuri care au făcut obiectul infracţiunii prevăzute la art. 2 se confiscă, iar dacă acestea
nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor ~n bani. Se confiscă, de asemenea, banii, valorile sau orice
alte bunuri dob~ndite prin valorificarea drogurilor si a altor bunuri care au făcut obiectul infracţiunii prevăzute la art. 2.
Sumele rezultate din valorificarea bunurilor confiscate si banii confiscaţi constituie venituri ale bugetului de stat si se evidenţiază ~n
cont separat ~n bugetul de stat.
5.2. Infracţiunea prevăzută de art. 3 - trafieul internaţional de droguri (~contrabanda"

eu droguri)

~Art. 3 - (1) Introducerea sau scoaterea din ţară, precum si importul ori
exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu ~nchisoare de la 3 la 10
de ani si interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este
~nchisoarea de la 7 la 15 de ani si interzicerea unor drepturi."

Obiectul juridic al infracţiunii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000 este constituit din relaţiile sociale privitoare la sănătatea
publică, a căror existenţă si normală derulare depind de respectarea strictă de către toţi destinatarii legii penale a dispoziţiilor legale
care reglementează regimul circulaţiei drogurilor, precum si relaţiile sociale referitoare la sănătatea consumatorilor de droguri.
Menţionăm că, prin fapta incriminată de art. 3 din Legea nr. 143/2000, este lezat si regimul juridic vamal.
Infracţiunea are ca obieet material drogurile de risc si drogurile de mare risc. Pentru mai multe elemente privind obiectul
material al infracţiunii, a se vedea explicaţiile date cu prilejul examinării art. 2 din Legea nr. 143/2000.
104B. Subiecţii infracţiunii
Subieetul aetiv nemijlocit al acestei infracţiuni nu este calificat, deoarece legiuitorul nu cere nicio calitate specială subiectului
pentru ca fapta să constituie infracţiune. in cazul ~n care subiectul activ are calitatea de cadru medical ori face parte din
categoria persoanelor care, potrivit legii, au atribuţii ~n lupta ~mpotriva drogurilor sau ~ndeplineste o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii publice, iar fapta a fost comisă ~n exercitarea acestei funcţii, va fi realizat conţinutul circumstanţei agravante
prevăzute de art. 13 alin.(1) lit. a) și b).
Infracţiunea are at~t subieet pasiv principal, c~t si secundar. Subiectul pasiv principal este statul, iar subiectul pasiv
secundar este persoana fizică care suferă consecinţele produse sau pe cale de a se produce ca urmare a faptei săv~rsite, fiindu-i astfel
periclitată sănătatea.

Elementul material al infracţiuni prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000 constă ~n introducerea sau scoaterea din ţară,
importul sau exportul de droguri de risc, fără drept. Potrivit art. 20 din Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor,
substanţelor si preparatelor stupefiante si psihotrope, operaţiunile de export sau de import cu plantele, substanţele si preparatele
prevăzute ~n tabelele I, II si III din anexa la această lege se desfăsoară ~n baza unei autorizaţii de export sau import, eliberată pentru
fiecare operaţiune de către Ministerul Sănătăţii prin serviciul specializat, conform modelului prevăzut ~n normele metodologice
de aplicare a acestei legi.
Operaţiunile de import sau export cu plante, substanţe si preparate prevăzute ~n tabelele I, II si III din anexă pot fi efectuate numai
de persoanele titulare ale autorizaţiei prevăzute de lege, ~n limitele estimărilor anuale (art. 21 din Legea nr. 339/2005).
Documentele comerciale, documentele de vamă sau de transport, precum si alte documente de expediere trebuie să indice numele
plantelor si ale substanţelor asa cum acestea figurează ~n tabelele convenţiilor internaţionale si, după caz, denumirea
comercială a preparatelor, cantităţilor exportate de pe teritoriul naţional sau care urmează a fi importate, numele si adresele
exportatorului, ale importatorului si cele ale destinatarului (art. 27 din Legea nr. 339/2005).
Conform art. 28 din Legea nr. 339/2005, este interzisă depozitarea ~n regim de antrepozitare si
~n zonele libere a plantelor, substanţelor sau preparatelor ce conţin substanţe stupefiante ori psihotrope indigene sau de
import. Sunt interzise importurile pe teritoriul Rom~niei sub formă de transporturi adresate unui depozit de vamă. Sunt interzise
exporturile de pe teritoriul Rom~niei sub formă de transporturi adresate unui depozit de vamă, cu excepţia cazului ~n care autoritatea
competentă a ţării importatoare a precizat pe autorizaţia de import că aprobă o astfel de operaţiune.
Transporturile ce intră sau ies de pe teritoriul Rom~niei fără a fi ~nsoţite de o autorizaţie de import sau de export, precum si
cele care nu sunt conforme autorizaţiei sunt reţinute de autorităţile competente, p~nă la justificarea legitimităţii transportului
sau p~nă la răm~nerea definitivă si irevocabilă a hotăr~rii judecătoresti prin care se dispune confiscarea transportului
respectiv (art. 29 din Legea nr. 339/2005).
Tranzitarea pe teritoriul Rom~niei a unui transport de plante, substanţe sau preparate conţin~nd substanţe prevăzute ~n
tabelele I, II si III din anexa la Legea nr. 339/2005 este permisă numai dacă la punctele de control pentru trecerea frontierei se
prezintă autorizaţia de import- export pentru acel transport. Destinaţia unui transport aflat ~n tranzit pe teritoriul Rom~niei poate fi
schimbată numai după eliberarea unei noi autorizaţii de export de către autoritatea competentă
105din ţara exportatoare. Niciun transport de plante, substanţe si de preparate prevăzute ~n tabelele I, II si III din anexa la Legea
nr. 339/2005, aflat ~n tranzit pe teritoriul Rom~niei, nu poate fi supus vreunui tratament care să-i modifice natura sau ambalajul
(art. 31 din Legea nr. 339/2005). Conform art. 32 din Legea nr. 339/2005, regulile de mai sus nu sunt aplicabile dacă transportul
este efectuat pe cale aeriană. in situaţia ~n care aeronava face escală sau aterizează forţat pe teritoriul Rom~niei, transportul
va fi tratat ca un export de pe teritoriul Rom~niei către ţara destinatară numai ~n condiţiile descărcării sau dacă circumstanţele
impun acest lucru.
in practică se poate pune problema aplicării art. 3 din Legea nr. 143/2000 ~n corelaţie cu art.
271 din Codul vamal. Potrivit art. 271 din Codul vamal (Legea nr. 86/2006), introducerea ~n sau scoaterea din ţară, fără drept,
de arme, muniţii, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanţe radioactive, substanţe
toxice, deseuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase constituie infracţiunea de contrabandă calificată, fapta fiind
pedepsită cu ~nchisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare.
Av~nd ~n vedere faptul că pedeapsa pentru infracțiunea de trafic internaţional de droguri de risc, prevăzută la art. 3 alin. (1) din
Legea nr. 143/2000 este ~nchisoarea de la 3 la 10 de ani si interzicerea unor drepturi, se pune problema rezolvării conflictului
~ntre cele două norme de drept, respectiv art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 271 din Codul vamal. Apreciem că
~ntr-o astfel de ipoteză, dacă obiectul material al infracţiunii de contrabandă calificată este reprezentat de drogurile de
risc, pedeapsa va fi cea prevăzută de art. 271 din Codul vamal (~nchisoarea de la 3 la 12 ani) si nu cea prevăzută de Legea nr.
143/2000 (~nchisoarea de la 3 la
10 de ani).
Cu privire la introducerea ~n ţară de droguri pentru consumul propriu, jurisprudenţa a decis că nu există concurs de
infracţiuni ~ntre infracţiunea prevăzută la art. 3 alin.(1) si cea de la art. 4 alin.(1), deoarece, pentru existenţa infracţiunii de
trafic internaţional de droguri este necesară introducerea unei cantităţi mari de droguri. in cazul ~n care inculpatul a
~ncercat să introducă o cantitate de 5,4 g de drog de risc (rezină de cannabis), infracţiunea prevăzută la art. 3 ~si pierde conţinutul,
fiind o infracţiune mijloc absorbită de art. 4, care incriminează deţinerea ilicită de droguri pentru propriul consum. (a se vedea,
Decizia inaltei Curţi de Casaţie si Justiţie nr.
3976/2009).
Spre deosebire de speţa de mai sus, practica a stabilit că a fost săv~rsită infracţiunea de trafic internaţional de droguri
prevăzută de art. 3 din Legea nr.
143/2000 ~n situaţia ~n care inculpata, pe parcursul a două zile, a deţinut si transportat la bordul masinii sale, fără drept,
cantitatea de 36 grame de droguri de mare risc, fiind prinsă ~n flagrant. (a se vedea, Decizia Curţii de Apel T~rgu-Mures, Secţia
penală si pentru cauze cu minori si de familie nr.
45/A/2009).
Urmarea imediată constă ~ntr-o stare de pericol pentru sănătatea publică si a consumatorilor, precum si pentru regimul vamal
naţional.
106C. Legătura de cauzalitate


Din punct de vedere subiectiv, pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 3 din Legea nr.
143/2000, fapta descrisă de lege trebuie comisă cu intenţie (directă sau indirectă).

Actele de pregătire si tentativa sunt incriminate.
Conform art. 12 din Legea nr. 143/2000, se consideră tentativă si producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum
si luarea de masuri in vederea comiterii infracţiunii.
Infracţiunea prevăzută in art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 este comisă in forma tentativei, iar nu a faptului consumat,
in cazul in care este descoperită pe culoarul de iesire din ţară, inainte ca făptuitorul să fi depăsit frontiera Rom~niei. (I.C.C.J., secţ.
pen., dec. nr. 4914/2003, R.D.P. nr.
1/2004, p. 174. Pentru conţinutul in extenso al acestei decizii, a se vedea www.scj.ro.)
Textul incriminator cuprinde două variante infracţionale - simplă si agravată. Diferenţa dintre cele două este dată de obiectul
infracţiunii. in cazul variantei simple traficul de droguri se referă la droguri de rise, iar in cazul variantei agravate obiectul
traficului de droguri il constituie drogurile de mare rise.
Introducerea sau scoaterea din ţară, precum si importul ori exportul de droguri de risc, fără
drept, se pedepsesc cu inchisoare de la 3 la 10 de ani si interzicerea unor drepturi. Dacă fapta se referă la droguri de mare risc
pedeapsa este inchisoarea de la 7 la 15 de ani si interzicerea unor drepturi.
Conform art. 16 din Legea nr. 143/2000, drogurile si alte bunuri care au făcut obiectul infracţiunii prevăzute la art. 3 se
confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani. Se confiscă, de asemenea, banii,
valorile sau orice alte bunuri dob~ndite prin valorificarea drogurilor si a altor bunuri care au făcut obiectul infracţiunii
prevăzute la art. 3. Sumele rezultate din valorificarea bunurilor confiscate si banii confiscaţi constituie venituri ale bugetului de
stat si se evidenţiază in cont separat in bugetul de stat.
Realizaţi o analiză a infracţiunii de trafic internaţional de droguri, av~nd in vedere apartenenţa Rom~niei la Uniunea
Europeană si existenţa, in cadrul Uniunii, a spaţiului Schengen.
Folosiţi drept principală sursă de informare cărţile menţionate in Bibliografia unităţii de curs, precum si resursele găsite pe
internet.
..................................................................................................................................
..................................................................................................................................
1075.3. Infracţiunea prevăzută de art. 4 - deţinerea de droguri pentru eonsum propriu

~Art. 4 - (1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea,
extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru
consum propriu, fără drept, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă.
(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este
inchisoarea de la 6 luni la 3 ani."
5.3.2. Explicaţii specifice

Av~nd in vedere faptul că, excluz~nd conceptul ~consum propriu", elementele conţinutului
art. 4 redat mai sus se subsumează celor ale art. 2 din Legea nr. 143/2000, aici ne vom mărgini să explicăm ce se inţelege prin
cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de
risc pentru consum propriu.
Concepţia legiuitorului rom~n cu privire la sancţionarea deţinerii de droguri pentru consum propriu o int~lnim si in legislaţia
altor state europene. De pildă, legislaţia austriacă in domeniul drogurilor pune in prim plan principiul terapiei in locul pedepsei
in cazul dependenţilor de droguri; in concepţia legii italiene, consumul ilicit de droguri nu constituie infracţiune, iar deţinerea
de droguri pentru propriul consum este sancţionată contravenţional; in sistemul de drept olandez, cu unele excepţii, consumul de
droguri nu constituie infracţiune. De asemenea, nu constituie infracţiune nici deţinerea unor cantităţi mici de anumite droguri
pentru consumul propriu. Conform politicii penale olandeze, se apreciază că folosirea drogului nu este o crimă.
In Olanda, o persoană care deţine ilegal o cantitate mai mică de 0,5 g de droguri ce figurează in lista a II-a (tranchilizante,
barbiturice si canabis) nu va face obiectul unei acţiuni penale, măsura luată de autorităţi rezum~ndu-se doar la confiscarea
acestora, iar dacă este vorba de canabis, deţinerea in scopul consumului propriu a unei cantităţi mai mici de 5 g nu atrage
investigaţii si nici condamnări. Incep~nd cu anul 1976, in Olanda, magazinele de cafea si cafenelele au inceput să devină
treptat puncte de v~nzare a canabisului in condiţii stricte. Ideea liberalizării consumului de canabis in cantităţi mici se bazează pe
politica olandeză potrivit căreia este mai bine ca tinerii să experimenteze consumul de canabis (drog usor) dec~t să treacă la
consumul unor droguri tari, susţin~ndu-se că, in acest mod, tinerii sunt feriţi de tentaţia de a consuma droguri periculoase.
In Cehia, deţinerea a 1,5 grame de heroină, a unui gram de cocaină sau a 15 grame de marijuana este licită. De
asemenea, a fost autorizată si posesia a 5 grame de hasis si a 5 doze de LSD sub formă de comprimate, capsule sau cristale.
Legiuitorul rom~n nu incriminează consumul de droguri ca infracţiune distinctă, in schimb sancţionează deţinerea de droguri
indiferent de cantitate si de scopul pentru care se face, inclusiv pentru consumul propriu. Prin incriminarea distinctă a deţinerii de
droguri pentru consum propriu in art. 4 din Legea nr. 143/2000, legiuitorul rom~n a inţeles să sancţioneze mai bl~nd pe deţinătorul
dependent de droguri care le foloseste pentru sine, dec~t pe deţinătorul de droguri care le trafică.
In ceea ce priveste cantitatea sau natura drogului deţinut ori scopul pentru care se face deţinerea ilicită de către făptuitor,
aceste sunt aspecte care trebuie luate in considerare de către judecător la incadrarea juridică a faptei si individualizarea
sancţiunilor. In ţările din Uniunea Europeană există un cadru juridic corespunzător care permite autorităţilor si societăţii
civile
108prevenirea si educarea populaţiei, ~n special a segmentului t~năr, pentru a renunţa la consumul de droguri. De asemenea, sunt
instituite tratamente medicale corespunzătore si eficiente ~n unităţile sanitare de specialitate. in practica judiciară a acestor ţări este
vizibilă o tendinţă de relaxare a pedepselor aplicate dependenţilor care deţin anumite categorii de droguri pentru consum propriu,
apreciindu-se, pe bună dreptate, că faţă de acestia trebuie să primeze măsurile de natură medicală sau socială. Instanţele fac diferenţa
~ntre un simplu dependent de droguri (consumator din nevoi patologice) si un consumator care face, ~n acelasi timp, si trafic ilicit.
De asemenea, este o practică frecvent ~nt~lnită, a instanţelor din ţările membre ale Uniunii Europene, sancţionarea mai bl~ndă a
deţinerii de canabis, hasis, marijuana si a derivatele acestora ~n scopul consumului propriu, comparativ cu deţinerea de heroină
sau cocaină ~n acelasi scop. Cu privire la acest aspect, ~ntr-un raport mondial asupra drogurilor se arată că, ~n multe ţări, infracţiunile
referitoare la canabis sunt tratate mai tolerant dec~t cele referitoare la alte narcotice. Raportul atrage atenţia că cedarea ~n faţa
canabisului este importantă, pentru că acesta este cel mai popular drog ce se consumă ilicit pe plan mondial, exist~nd date că, ~n
unele ţări, mai mult de jumătate din populaţia t~nără a folosit acest drog. Canabisul a devenit la fel de periculos pentru
sănătatea consumatorilor ca si celelalte plante (cocaierul din care se extrage cocaina si macul din care se extrage opiul),
deoarece traficanţii au investit foarte mult ~n cresterea potenţei efectelor euforice ale canabisului, făc~ndu-l mai atractiv pe piaţa
ilicită a drogurilor.
in ceea ce priveste cantitatea de droguri deţinută pentru consum propriu, practica judiciară ~n r~ndul statelor europene nu este
unitară. Din cauza sistemelor legislative diferite ale ţărilor membre ale Uniunii Europene, nu se poate menţiona cantitatea
acceptată de autorităţi ca fiind destinată consumului propriu si cea care ar excede acestei destinaţii.
Pe l~ngă criteriile menţionate mai sus, ~n aplicarea sancţiunii deţinătorului de droguri pentru propriul consum, instanţele statelor
europene ţin seama si de alte date, precum: recidivă, starea psihică a consumatorului deţinător, locul deţinerii etc.
Problema fundamentală a legii penale este să facă distincţie ~ntre un consumator de ocazie si un dependent de droguri care
consumă ~n mod obisnuit astfel de substanţe, deoarece un consumator dependent este considerat mai degrabă bolnav dec~t
delincvent.
Subieetul aetiv al infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000 este circumstanţiat, put~nd avea această calitate numai
o persoană fizică cu capacitate penală, consumator sau consumator dependent de droguri, cerinţă ce rezultă implicit din textul
incriminator. 0 persoană care deţine o cantitate c~t de mică de droguri, care nu este consumator, nu va comite infracţiunea prevăzută
de art. 4, ci infracţiunea descrisă de art. 2 din Legea nr. 143/2000. Consumatorul este persoana care ~si administrează sau permite
să i se administreze droguri ~n mod ilicit, prin
~nghiţire, fumat, injectare, prizare, inhalare sau alte căi prin care drogul poate ajunge ~n
organism. Consumatorii pot fi dependenţi sau simpli.
Consumatorul dependent este consumatorul care, ca urmare a administrării drogului ~n mod repetat si sub necesitate ori nevoie,
prezintă consecinţe fizice si psihice conform criteriilor medicale si sociale. Din punctul de vedere al normei de incriminare,
consumatorii de droguri se
~mpart ~n două categorii, respectiv, consumatori legali si consumatori ilegali. Sunt consumatori legali de droguri persoanele fizice
care ~si procură ~n mod legal drogurile, ~n baza unei prescripţii medicale sau autorizaţii eliberate de organele sanitare abilitate.
Toţi ceilalţi consumatori sunt ilegali.
Av~nd ~n vedere cerinţa ca activitatea incriminată să fie desfăsurată pentru consum propriu,
elementul subieetiv poate ~mbrăca exclusiv haina intenţiei directe.

In cazul variantei agravate, prevăzute la alin.(2), actele de pregătire si tentativa sunt
incriminate.
Conform art. 12 din Legea nr. 143/2000, se consideră tentativă si producerea sau procurarea
mijloacelor ori instrumentelor, precum si luarea de masuri in vederea comiterii infracţiunii.
Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea,
cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau
amendă. Dacă fapta se referă la droguri de mare risc pedeapsa este inchisoarea de la de la 6 luni la 3 ani.
Să ne reamintim...
In Rom~nia nu este sancţionat penal consumul de droguri. Cu toate acestea,
constituie infracţiune orice deţinere de droguri indiferent de cantitate si de
scopul pentru care se face, inclusiv pentru consumul propriu.
5.4. Infracţiunea prevăzută de art. 5 - punerea la dispoziţie a unui spaţiu pentru

eonsumul de droguri

~Art. 5 - Punerea la dispoziţie, cu stiinţă, cu orice titlu, a unei locuinţe sau
a unui local ori a oricărui alt loc amenajat, in care are acces publicul, pentru consumul ilicit
de droguri ori tolerarea consumului ilicit in asemenea locuri se pedepseste cu inchisoare de la 2
la 7 ani si interzicerea unor drepturi."

Obiectul juridic principal al infracţiunii prevăzute de art. 5 din Legea nr. 143/2000 il constituie relaţiile sociale privitoare
la sănătatea publică, a căror existenţă si normală derulare depind de respectarea strictă de către toţi destinatarii legii penale a
dispoziţiilor legale care reglementează regimul drogurilor.
Obiectul juridic secundar este alcătuit din relaţiile sociale protejate de legea penală referitoare la sănătatea persoanei fizice privită
individual, care ar putea cădea victimă toxicomaniei tocmai datorită existenţei unor localuri unde s-ar putea consuma droguri.
Subiectul activ nemijlocit al acestei infracţiuni nu este ealifieat, deoarece legiuitorul nu cere
vreo calitate specială subiectului pentru ca fapta să constituie infracţiune.
In cazul in care subieetul aetiv are ealitatea de eadru medieal sau face parte din categoria persoanelor care, potrivit legii, au
atribuţii ~n lupta ~mpotriva drogurilor sau indeplineste o
110funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice, iar fapta a fost comisă ~n exercitarea acestei funcţii, va fi realizat
conţinutul unei circumstanţe agravante prevăzute de art. 13 alin.(1) lit. a) și b) din Legea nr. 143/2000.
Subiectul pasiv principal este statul, ~n calitate de reprezentant al societăţii, ~n timp ce subiectul pasiv secundar este
persoana care consumă ilicit droguri ~n locaţiile prevăzute de legiuitor, puse la dispoziţie de organizatori, exist~nd riscul
ca acestea să cadă victimă toxicomaniei.

Elementul material constă ~n punerea la dispoziţie, cu stiinţă, cu orice titlu, a unui local, a unei locuinţe sau a oricărui alt loc
amenajat, ~n care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit ~n asemenea locuri.
Punerea la dispoziţie a unei locuinţe sau a unui local ori a oricărui alt loc amenajat ~nseamnă oferirea unui asemenea spaţiu
unor persoane spre a-l folosi ~n vederea consumului ilicit de droguri ~n colectiv. Punerea la dispoziţie a spaţiului poate fi
gratuită sau contra cost.
Folosirea spaţiilor ~n scopul consumului de droguri poate fi impusă de ~nsusi stăp~nul locuinţei, localului ori locului
amenajat sau poate fi numai tolerată de el. Pentru existenţa infracţiunii nu are importanţă dacă locuinţa sau localul sunt special
amenajate pentru consumul de droguri si dacă se plăteste sau nu intrarea, dar pentru existenţa infracţiunii este necesar a fi
~ndeplinite cumulativ două condiţii: ~n locurile ~puse la dispoziţie" trebuie să se ~nt~lnească mai multe persoane. Int~lnirile
~nt~mplătoare, la care participă constant două sau trei persoane determinate, nu satisfac condiţia; persoanele cărora li se
oferă spaţiile pentru ~nt~lnire să fie consumatori iliciţi de droguri.
Urmarea imediată constă ~ntr-o stare de pericol pentru sănătatea publică si a consumatorilor.
Legătura de cauzalitate rezultă din simplul fapt al realizării integrale a elementului material al infracţiunii (ex re).

Infracţiunea prevăzută la art. 5 se comite numai cu intenţie directă.

Potrivit art. 12, tentativa se pedepseste. Se consideră tentativă si luarea de măsuri ~n vederea
comiterii infracţiunii.

Fapta incriminată de art. 5 se pedepseste cu ~nchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor
drepturi.
confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor ~n bani. Se confiscă, de asemenea, banii,
stat si se evidenţiază ~n cont separat ~n bugetul de stat.
111
5.5. Infracţiunea prevăzută de art. 6 - prescrierea de droguri de mare risc si eliberarea
sau obţinerea de droguri de mare risc in mod ilicit

~Art. 6 - (1) Prescrierea drogurilor de mare risc, cu intenţie, de către
medic, fără ca aceasta să fie necesară din punct de vedere medical, se
pedepseste cu inchisoare de la un an la 5 ani si interzicerea unor drepturi.
(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează si eliberarea cu intenţie de
droguri de mare risc, pe baza unei reţete medicale prescrise in condiţiile prevăzute la alin.
(1) sau a unei reţete medicale falsificate.
(3) Obţinerea de droguri de mare risc prin folosirea unei reţete medicale prescrise in
condiţiile prevăzute la alin. (1) sau a unei reţete medicale falsificate se pedepseste cu
inchisoare de la un an la 3 ani."

Obiectul juridic principal al infracţiunii de prescriere de droguri de mare risc si eliberare sau obţinere de droguri de mare risc in
mod ilicit il constituie relaţiile sociale privitoare la sănătatea publică, a căror existenţă si normală derulare depind de respectarea strictă
de către medici ori de către farmacisti a dispoziţiilor legale care reglementează regimul drogurilor.
Obiectul juridic secundar este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la ocrotirea sănătăţii fizice si psihice a persoanei, care ar
putea fi grav afectată prin prescrierea de către medic fără a fi necesar de droguri de mare risc, cu ocazia exercitării actului medical, ori
prin fapta farmacistului care eliberează droguri unei persoane in baza unei prescripţii netemeinice ori a unei reţete falsificate.
Subiectul activ al infracţiunii este calificat, fiind un medic [in cazul alin.(1)] sau o persoană care are atribuţii in eliberarea
medicamentelor pe baza unei reţete medicale (farmacist) [in cazul alin.(2)].
Subliniem faptul că, in cazul infracţiunii prevăzute la alin.(3) - obţinerea de droguri de mare risc pe baza unei reţete medicale
prescrise in condiţiile prevăzute la alin. (1) sau a unei reţete medicale falsificate, subiectul activ nu mai este circumstanţiat,
put~nd fi orice persoană care răspunde penal si care a obţinut drogurile de la o farmacie prin mijloacele descrise de legiuitor in
textul de incriminare.
Subiectul pasiv principal este persoana căreia i s-a făcut prescrierea nenecesară de droguri de mare risc de către medic, a cărei
sănătate este pusă in pericol, ori persoana care urma să beneficieze de drogurile de mare risc eliberate de farmacist. Statul devine
subiect pasiv subsidiar, ca reprezentant al societăţii, fiind interesat in asigurarea si menţinerea sănătăţii membrilor societăţii.

Prin această incriminare, legiuitorul a vizat să sancţioneze penal pe cel care prescrie,
eliberează sau utilizează droguri de mare risc.
112Elementul material al infracţiunii constă in prescrierea drogurilor de mare risc, cu intenţie, de către medic, fără ca aceasta să fie
necesară din punct de vedere medical ori eliberarea sau obţi- nerea, cu intenţie, de droguri de mare risc.
(i.) Prin preserierea fără a fi necesar a unui medicament care conţine droguri supuse controlului naţional, se inţelege
activitatea necondiţionat frauduloasă a medieului de a face să ajungă in m~inile unei persoane o reţetă care ii dă posibilitatea acesteia
să obţină in mod ilicit produsul stupefiant.
(ii.) Eliberarea de droguri de mare risc constituie infracţiune atunci c~nd subiectul activ (farmacistul), primind o reţetă in
care sunt prescrise droguri de mare risc pentru a o onora, isi dă seama că prescrierea acestora pentru diagnosticul respectiv nu era
necesară si, totusi, eliberează drogurile respective, in loc să ia măsura lămuririi situaţiei.
De remarcat că pentru a fi in realizat conţinutul infracţiunii prevăzută la alin.(2) este necesar a fi indeplinită o condiţie prealabilă,
respectiv, existenţa unei reţete falsificate ori prescrise de către un medic, cu intenţie, fără să fie necesară din punct de vedere medical.
(iii.) Obținerea de droguri de mare risc, pe baza unei rețete medicale eliberate in condițiile alin. (1) sau a unei rețete medicale
falsificate constă in primirea acestora ca urmare a eforturilor subiectului activ. La fel ca in cazul modalității anterioare, constand in
eliberarea drogurilor de mare risc, și in cazul modalității analizate legea prevede cele două ipoteze - drogurile nu sunt necesare din
punct de vedere medical sau rețeta folosită este falsificată.
Urmarea imediată constă intr-o stare de pericol pentru sănătatea publică.

Din punct de vedere subiectiv, faptele incriminate de art. 6 sunt intenţionate. Pentru existenţa
infracţiunii prevăzute de art. 6 alin. (1) si la alin.(2), elementul subiectiv trebuie să se manifeste sub forma intenţiei directe sau
indirecte, in timp ce pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 6 alin. (3), elementul subiectiv trebuie să se manifeste sub forma
intenţiei directe.

Potrivit art. 12, tentativa se pedepseste in cazul alin.(2) și (3). Se consideră tentativă si
producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum si luarea de măsuri in vederea comiterii infracţiunii.

Sancţiunea pentru infracţiunea prevăzută la art. 6 alin. (1) și (2) este inchisoarea de la unu la
5 ani și interzicerea unor drepturi, iar pentru infracțiunea prevăzută la alin.(3), pedeapsa este
inchisoarea de la un an la 3 ani.
Potrivit art. 11, dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este inchisoarea de la
113prevăzute la art. 6. Sumele rezultate din valorificarea bunurilor confiscate si banii confiscaţi constituie venituri ale
bugetului de stat si se evidenţiază ~n cont separat ~n bugetul de stat.
5.6. Infracţiunea prevăzută de art. 7 - administrarea ilicită de droguri de mare risc

~Art. 7 - Administrarea de droguri de mare risc unei persoane, ~n afara
condiţiilor legale, se pedepseste cu ~nchisoare de la unu la 5 ani."

Obiectul juridic principal al infracţiunii de administrare ilicită de droguri de mare risc ~l constituie relaţiile sociale
privitoare la sănătatea publică, a căror existenţă si normală derulare depind de respectarea strictă de către toate persoanele a
dispoziţiilor legale care reglementează administrarea drogurilor de mare risc.
Obiectul juridic secundar este reprezentat de totalitatea relaţiilor sociale referitoare la starea de sănătate a oricărei persoane,
privită ut singuli, căreia i s-au administrat drogurile ~n mod ilegal.
Subiectul activ al infracţiunii nu este circumstanţiat, put~nd fi orice persoană care răspunde
penal.
Subiectul pasiv principal este statul, iar subiect pasiv secundar este persoana căreia i-au fost administrate drogurile de mare risc.

Elementul material al infracţiunii constă ~n acţiunea de administrare de droguri de mare risc
unei persoane, ~n afara condiţiilor legale.
Noţiunea de administrare de droguri de mare rise, ~n sensul legii penale, are ~nţelesul de acţiune prin care se introduc ~n
corpul unei persoane droguri de mare risc. Spre exemplu, prin injectare, prizare (de pildă, cocaina), fumare (de exemplu, hasis,
opiu), inhalare (de exemplu,
~ncălzirea unei doze de heroină si inhalarea fumului rezultat) sau prin ingestie alimentară (drogul este amestecat ~n m~ncare,
băuturi alcoolice sau răcoritoare etc.).
Administrarea poate avea loc cu sau fără consimţăm~ntul consumatorului. Mijloacele folosite pot consta ~n acte violente sau
acte de inducere ~n eroare, precum si ~n activităţi prin care drogurile sunt administrate pe ascuns. Existenţa infracţiunii
prevăzute de art. 7 din Legea nr.
143/2000 este condiţionată de ~ndeplinirea a două condiţii: drogul ce se administrează să fie de mare risc si să fie administrat ~n
afara condiţiilor legale.
Urmarea imediată constă ~ntr-o stare de pericol pentru sănătatea publică si pentru persoana căreia i-au fost administrate drogurile
de mare risc.

Infracţiunea se comite cu intenţie (directă sau indirectă).

Potrivit art. 12, tentativa se pedepseste. Se consideră tentativă si producerea sau procurarea
mijloacelor ori instrumentelor, precum si luarea de măsuri ~n vederea comiterii infracţiunii.

Sancţiunea pentru infracţiunea prevăzută la art. 7 este ~nchisoarea de la unu la 5 ani.
confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor ~n bani. Se confiscă, de asemenea, banii,
5.7. Infracţiunea prevăzută de art. 8 - furnizarea de inhalanţi unui minor

~Art. 8 - Furnizarea, ~n vederea consumului, de inhalanţi chimici toxici
unui minor se pedepseste cu ~nchisoare de la 6 luni la 2 ani."

Obiectul juridic principal al infracţiunii de furnizare de inhalanţi unui minor ~l constituie relaţiile sociale privitoare la
sănătatea publică, a căror existenţă si normală derulare depind de respectarea strictă de către toate persoanele a dispoziţiilor
legale care reglementează regimul inhalanţilor chimici.
Obiectul juridic secundar este reprezentat de totalitatea relaţiilor sociale referitoare la starea de sănătate a minorului, căruia i s-au
furnizat substanţele toxice ~n vederea administrării.
Obiectul material constă ~n inhalanţi chimici toxici, care sunt furnizaţi, ~n vederea
consumului, unui minor.
Subiectul activ al infracţiunii nu este circumstanţiat, put~nd fi orice persoană care răspunde
penal.
Subiectul pasiv este statul. Subiectul pasiv secundar este calificat, fiind necesar, pentru
existenţa infracţiunii, ca acesta să fie minor.

Elementul material al infracţiunii constă ~n furnizarea de inhalanţi chimici toxici. Activitatea ce formează elementul material al
laturii obiective, furnizarea, trebuie să aibă ca scop consumul inhalanţilor chimici toxici furnizaţi.
115Există o mare varietate de produse care conţin substanţe chimice volatile toxice. De pildă, lacurile de mobilă, vopselele,
adezivii, oja pentru unghii, acetona etc. Astăzi, copiii străzii se droghează folosind bronzul pentru sobe (argintiu sau auriu),
fapt pentru care acestia sunt denumiţi aurolaci.
Furnizarea de inhalanţi chimici toxici are semnificaţia unei activităţi prin care o persoană oferă produse ce conţin substanţe
chimice volatile toxice. Fapta de furnizare se poate face contra cost, gratis, ~ntr-un cadru ,oficial" sau ,neoficial". De pildă, un minor
(aurolac) se prezintă la un magazin si cere o sticluţă cu bronz argintiu. Dacă vanzătoarea ~si dă seama că este vorba de un minor care
se droghează, fapta ei ~ntruneste elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
Urmarea imediată constă ~ntr-o stare de pericol pentru sănătatea publică, dar si pentru minorul căruia i-au fost furnizaţi
inhalanţii chimici toxici.

Infracţiunea se comite cu intenţie directă, inhalanţii chimici toxici fiind furnizaţi ~n vederea
consumului acestora (de către minori).

Infracţiunea de furnizare, ~n vederea consumului, de inhalanţi chimici toxici unui minor se
pedepseste cu ~nchisoare de la 6 luni la 2 ani.
Conform art. 16 din Legea nr. 143/2000, inhalanţii chimici toxici care au făcut obiectul infracţiunii prevăzute la art. 8 se
confiscă, iar dacă acestia nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor ~n bani. Se confiscă, de asemenea, banii,
valorile sau orice alte bunuri dobandite prin valorificarea inhalanţilor chimici toxici care au făcut obiectul infracţiunii
5.8. Infracţiunea prevăzută de art. 9 -finanţarea operaţiunilor privind drogurile

,Art. 9 - Finanţarea faptelor prevăzute la art. 2 - 5 se pedepseste cu
pedepsele prevăzute de lege pentru aceste fapte, limitele speciale ale acestora majorandu-se
cu o treime."
5.8.2. Precizări preliminare

1OTĂ: De!i problema de drept analizată are fn vedere o variantă anterioară a textelor
de lege fn discu!ie, aceasta f!i păstrează valabilitatea !i fn prezent, cu men!iunea că, având fn vedere republicarea recentă a Legii
nr. 143/2000, activitatea de finan!are este prevăzută la art. 9 (nu de art. 10 la care se face referire din decizia inaltei Cur!i) !i
prive!te numai infrac!iunile de la art. 2 - 5 (nu art. 2 - 8 avute fn vedere de inalta Curte).
De asemenea, de!i recursul fn interesul legii face referire !i la organizare !i conducere, aceste modalită!i normative nu se mai
regăsesc fn cuprinsul art. 9 actual.
116
In jurisprudenţă, nu există un punct de vedere unitar in ceea ce priveste natura normei de incriminare inscrisă la art. 10 din
Legea nr. 143/2000, respectiv dacă aceasta prevede o infracţiune autonomă sau o variantă agravată a infracţiunilor cuprinse in art. 2 -
8 din aceeasi lege.
Intr-o interpretare, instanţele au apreciat că legiuitorul nu a intenţionat să incrimineze organizarea, conducerea sau finanţarea
acţiunilor prevăzute de art. 2 - 8 din Legea nr. 143/2000 ca infracţiune distinctă, ci ca o formă agravată a fiecăreia dintre
acestea.
In altă interpretare, instanţele au considerat că legiuitorul a incriminat organizarea, conducerea sau finanţarea faptelor
prevăzute de art. 2 - 8 din Legea nr. 143/2000 ca infracţiune de sine stătătoare, prevăzută de art. 10.
Av@nd in vedere existenţa unei practici neunitare, procurorul general al Parchetului de pe l@ngă Inalta Curte de Casaţie
si Justiţie a inaintat un memoriu de recurs in interesul legii, in cuprinsul căruia a considerat, pe bună dreptate, că cea de
a doua interpretare este corectă. Prin decizia nr.
38/2008, instanţa supremă, in Secţii Unite, a statuat că: ,Dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si
consumului ilicit de droguri se interpretează in sensul că:
Fapta de organizare, conducere sau finanţare a acţiunilor prevăzute la art.
2 - 9 din Legea nr. 143/2000 constituie o infracţiune distinctă si nu o formă agravată a infracţiunilor prevăzute la art. 2 - 9 din
2
aceeasi lege.
In motivare se reţine că ,trebuie avut in vedere că orice infracţiune
cunoaste o formă tipică de existenţă, denumită si conţinutul simplu sau de bază al acesteia, in limitele căruia sunt
stabilite condiţiile minime in care o faptă constituie infracţiune.
Dar, este de observat că, in anumite situaţii aceeasi faptă, datorită imprejurărilor in care a fost săv@rsită, prezintă un grad de
pericol social diferit de cel al faptei comise in forma sa de bază.
De aceea, pentru astfel de ipoteze au fost concepute variante ale aceleiasi infracţiuni, agravate sau atenuate.
Sub acest aspect, analiza conţinutului constitutiv al infracţiunilor reglementate in art. 2 - 9 din Legea nr. 143/2000
relevă o pregnantă si esenţială diferenţă intre acestea si cele prevăzute in art. 10 din aceeasi lege.
In acest sens, se relevă că, in timp ce la art. 2 este incriminată cultivarea, producerea, fabricarea, extragerea si prepararea, la art.
3 introducerea sau scoaterea din ţară, la art. 5 punerea la dispoziţie a unui local, la art. 6 primirea drogurilor de mare risc, la art. 7
administrarea drogurilor de mare risc, la art.
8 furnizarea, in vederea consumului, de inhalanţi chimici toxici, iar la art. 9 producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea,
v@nzarea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpărarea sau deţinerea de precursori, echipamente ori
materiale, in scopul utilizării lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicită de droguri de mare risc, termenii utilizaţi in
2 Facem precizarea că, art. 9 din Legea nr. 143/2000 a fost abrogat prin art. 32 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
121/2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri.
117art. 10 din Legea nr. 143/2000, organizarea, conducerea sau finanţarea acţiunilor prevăzute la art. 2 - 9 din aceeasi
lege nu pot constitui dec~t infracţiuni distincte, de cele la care se referă, iar nu variante agravate ale acestora.
Sub acest aspect, este de subliniat că a organiza ~nseamnă a lua, a
~ntreprinde măsurile necesare pentru a asigura un cadru coordonat, o desfăsurare c~t mai adecvată si eficientă a
uneia sau mai multor acţiuni, a conduce presupune fie desfăsurarea unei acţiuni de ~ndrumare, de dirijare, fie de luare a unor
hotăr~ri sau dispoziţii cu privire la o anumită activitate, iar a finanţa are semnificaţia de a da, a pune la dispoziţie bani pentru a susţine
o activitate.
Ca atare, chiar dacă astfel de acţiuni se referă la faptele prevăzute la art. 2
- 9, ele nu pot fi caracterizate ca simple elemente circumstanţiale ale conţinutului specific constitutiv al acestor infracţiuni.
Mai mult, caracterul distinct al infracţiunii prevăzute la art. 10 din Legea nr. 143/2000 reiese si din aceea că ~organizarea,
conducerea sau finanţarea faptelor prevăzute la art. 2 - 9" constituie activităţi a căror realizare nu este condiţionată de săv~rsirea ~n
prealabil a faptelor la care se referă aceste din urmă texte de lege.
Ca urmare, referirea din art. 10 la faptele prevăzute la art. 2 - 9 din legea menţionată nu exprimă dec~t caracterizarea unui raport
~ntre mijloc si scop, ~n cadrul căruia existenţa mijlocului (a acţiunii ce ~l caracterizează) nu este condiţionată de realizarea
scopului.
Dispoziţia de trimitere din art. 10 la sancţiunile prevăzute la art. 2 - 9 din Legea nr. 143/2000 nu poate avea altă semnificaţie dec~t
aceea specifică unei norme incomplete, care se ~ntregeste prin trimitere; asadar ne aflăm ~n prezenţa unei norme de trimitere
care ~mprumută sancţiunea din cuprinsul altei norme si o ~ntregeste cu un spor, devenind apoi independentă de aceasta. Or, este de
principiu, eventuala abrogare sau modificare a normei de la care s- a ~mprumutat o dispoziţie, nu are nicio consecinţă asupra
normei de trimitere".
Să ne reamintim...
In conformitate cu decizia Inaltei Curţi de Casaţie si Justiţie dată ~n
soluţionarea unui recurs ~n interesul legii, infracţiunea prevăzută la art. 9 din din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului
si consumului ilicit de droguri constituie o infracţiune distinctă si nu o formă agravată a infracţiunilor prevăzute la art. 2 -
5 din Legea nr. 143/2000.

Obiectul juridic al infracţiunii prevăzute la art. 9 ~l constituie relaţiile sociale privitoare la sănătatea publică, a căror
existenţă si normală derulare depind de respectarea strictă de către toate persoanele a dispoziţiilor legale care reglementează
regimul drogurilor.
118Subiectul activ al infracţiunii este unul circumstanţiat, deoarece nu poate fi dec~t o persoană implicată in traficul ilicit de
droguri supuse controlului naţional, in calitate de finanţator.
Finanţatorul este persoana care pune la dispoziţie resursele materiale necesare derulării unei
afaceri ilicite cu droguri.
Rezultă că subiect activ al acestei infracţiuni agravate de trafic ilicit nu poate fi dec~t o persoană care are calitatea de
finanţator, deci, este vorba de un subiect circumstanţiat prin aportul pe care si-l aduce la săv~rsirea uneia dintre infracţiunile
prevăzute la art. 2 - 5 din Legea nr.
143/2000.
5.8.4. Latura obieetivă. Elementul subieetiv

Pentru comentariile cu privire la elementul material, urmarea imediată si legătura de
cauzalitate, a se vedea comentariile de la art. 2 - 5.

Infracţiunea se comite cu intenţie directă.

Potrivit art. 12, tentativa se pedepseste. Se consideră tentativă si producerea sau procurarea
mijloacelor ori instrumentelor, precum si luarea de măsuri in vederea comiterii infracţiunii.

Infracţiunea analizată se pedepseste cu pedeapsa prevăzută la fiecare dintre infracţiunile
reglementate la art. 2 - 5, limita specială a acesteia major~ndu-se cu o treime.
5.9. Infracţiunea prevăzută de art. 10 - indemnul la consum de droguri

~Art. 10 - (1) indemnul la consumul ilicit de droguri de mare risc, prin
orice mijloace, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani."

Obiectul juridic principal al infracţiunii prevăzute la art. 10 il constituie relaţiile sociale privitoare la sănătatea publică, a
căror existenţă si normală derulare depind de respectarea strictă de către toate persoanele a dispoziţiilor legale care reglementează
regimul drogurilor, relaţii care ar putea fi grav afectate prin fapte de indemn la consumul ilicit de droguri (indiferent dacă au fost sau
nu urmate de consumul drogurilor).
119Obiectul juridic secundar este alcătuit din relaţiile sociale protejate de legea penală referitoare la sănătatea
persoanei fizice privită individual, care ar putea fi grav afectată prin consumul ilicit de droguri de mare risc ca urmare a
indemnurilor primite.
Subiectul activ al infracţiunii nu este circumstanţiat, deoarece legiuitorul nu cere vreo calitate
specială subiectului pentru ca fapta să constituie infracţiune.
Subiectul pasiv principal este statul, in calitate de reprezentant al societăţii, in timp ce subiectul pasiv secundar este
persoana care a fost indemnată să consume ilicit droguri ori a consumat droguri de mare risc in urma acestui indemn.

Indemnul este o activitate ce se poate realiza fie pe o cale orală, cum ar fi rugăminţi ori insistenţe, oferirea unor sume de
bani sau alte avantaje, pană ce victima cedează (consumă) ori nu cedează (nu consumă) sau prin scris. Indemnul la consumul
ilicit de droguri adresat mai multor persoane poate fi direct, in mod explicit, dar si indirect.
Indemnul la consumul ilicit de droguri de mare risc nu se confundă cu instituţia instigării urmate sau neurmate de
executare, desi se aseamănă foarte mult cu aceasta. Diferenţa este aceea că fapta la care se instigă nu este una prevăzută de legea
penală.
Urmarea imediată constă intr-o stare de pericol pentru sănătatea publică.
In cazul faptei prevăzută la art. 10 legătura de cauzalitate rezultă din insăsi săvarsirea faptei,
ex re.

Vinovăţia se manifestă exclusiv sub forma intenţiei directe.

Pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani.
Potrivit art. 11, dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este inchisoarea de la
Conform art. 16 din Legea nr. 143/2000, drogurile si alte bunuri care au făcut obiectul infracţiunii prevăzute la art. 10
se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani. Se confiscă, de asemenea,
banii, valorile sau orice alte bunuri dobandite prin valorificarea drogurilor de mare risc si a altor bunuri care au făcut obiectul
infracţiunii prevăzute la art. 10. Sumele rezultate din valorificarea bunurilor confiscate si banii confiscaţi constituie venituri ale
bugetului de stat si se evidenţiază in cont separat in bugetul de stat.
5.10. Circumstanţe agravante. Cauze de nepedepsire si de reducere a limitelor

pedepselor
Art. 13 din lege stabileste o serie de circumstanţe agravante, in completarea celor
prevăzute de Codul penal, care vor fi avute in vedere in analiza infracţiunilor prevăzute in
cuprinsul legii. Astfel, constituie circumstanţe agravante următoarele situaţii:
120a) persoana care a comis infracţiunea ~ndeplinea o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice, iar fapta a fost
comisă ~n exercitarea acestei funcţii;
b) fapta a fost comisă de un cadru medical sau de o persoană care are, potrivit legii, atribuţii
~n lupta ~mpotriva drogurilor;
c) drogurile au fost trimise sau livrate, distribuite sau oferite unui minor, unui bolnav psihic, unei persoane aflate ~ntr-un program
terapeutic ori s-au efectuat alte asemenea activităţi interzise de lege cu privire la una dintre aceste persoane ori dacă fapta a fost
comisă ~ntr-o instituţie sau unitate medicală, de ~nvăţăm~nt, militară, loc de detenţie, centre de asistenţă socială, de reeducare
sau instituţie medical-educativă, locuri ~n care elevii, studenţii si tinerii desfăsoară activităţi educative, sportive, sociale ori ~n
apropierea acestora;
d) folosirea minorilor ~n săv~rsirea faptelor prevăzute la art. 2 - 10;
e) drogurile au fost amestecate cu alte substanţe care le-au mărit pericolul pentru viaţa si
integritatea persoanelor.
In cazul circumstanţei agravante prevăzute la lit. c), referitoare la săv~rsirea faptelor ~ntr-o instituţie de ~nvăţăm~nt ori ~n
locuri ~n care elevii, studenţii si tinerii desfăsoară activităţi educative, sportive, sociale sau ~n apropierea acestora, la
maximul special prevăzut de lege se poate adăuga un spor care nu poate depăsi 5 ani, ~n cazul ~nchisorii, sau maximul
general, ~n cazul amenzii.
Pentru facilitarea descoperirii persoanelor care au participat la comiterea unei infracțiuni privind regimul drogurilor art. 14
din lege stabilește faptul că nu se pedepseste persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2 - 9 si care, mai ~nainte
de a fi ~ncepută urmărirea penală, denunţă autorităţilor participarea sa la comiterea infracţiunii, contribuind astfel la
identificarea si tragerea la răspundere penală a autorului sau a celorlalţi participanţi.
Prin art. 15 a fost introdusă o cauză de reducere a pedepsei - persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2
- 9, iar ~n timpul urmăririi penale denunţă si facilitează identificarea si tragerea la răspundere penală a altor persoane care au
săv~rsit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
§6. Rezumat
Prezenta unitate de ~nvăţare urmăreste aprofundarea de către studenţi a legislaţiei ~n domeniul combaterii traficului si
consumului de droguri. Sunt prezentate obiectivele strategiilor la nivelul Uniunii Europene si la nivel naţional si a măsurilor pe care
trebuie să le ia autorităţile pentru combaterea consumului de droguri.
Principalul punct al unităţii de ~nvăţare ~l constituie analiza infracţiunilor cuprinse ~n Capitolul 2 - Sancţionarea
traficului si a altor operaţiuni ilicite cu substanţe aflate sub control naţional din lege, ~n special infracţiunile prevăzute la art. 2
(cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea ~n v~nzare, v~nzarea,
distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia
drogurilor de risc ori de mare risc, fără drept) si art.
3 (introducerea sau scoaterea din ţară, precum si importul ori exportul de droguri
de risc ori de mare risc, fără drept).
In finalul unităţii de curs, sunt prezentate circumstanţele agravante, cauzele
121de nepedepsire ori de reducere a pedepsei.
7.1 Teste de autoevaluare a cunostinţelor (Exemple de subiecte de

sinteză):
1. Analizaţi infracţiunea de trafic de droguri (art. 2 din Legea nr. 143/2000);
2. Analizaţi infracţiunea de deținere de droguri pentru consum propriu (art. 4 din Legea nr. 143/2000);
3. Analizaţi infracţiunea de furnizare de inhalanţi unui minor (art. 8 din
Legea nr. 143/2000).

1. Constituie infracţiunea de deţinere de droguri:
a) cumpărarea de droguri pentru consum propriu;
b) deţinerea de inhalanți chimici toxici;
c) traficul de droguri săvarsit de consumatori.
2. Contrabanda cu droguri constă ~n:
a) comercializarea de droguri de mare risc, fără drept;
b) introducerea sau scoaterea din ţară de droguri de risc, fără drept;
c) livrarea, transportul alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc,
fără drept.
1.Realizaţi o analiză a strategiilor se prevenire a consumului si traficului de droguri at~t la nivel naţional, c~t si la nivelul Uniunii
Europene, cu menţionarea principalelor măsuri luate ~n vederea scăderii consumului de droguri si descoperirii reţelelor
transfrontaliere de distribuie a acestora.
2. Realizaţi o analiză a infracţiunii de trafic internaţional de droguri, avand ~n vedere apartenenţa Romaniei la Uniunea
Europeană si existenţa, ~n cadrul Uniunii, a spaţiului Schengen.
§9. Bibliografie
Obligatorie
1. Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si
consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările și completările
ulterioare;
122Facultativă
1. Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și
2. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 121/2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri, cu modificările și
3. Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor si preparatelor stupefiante si psihotrope, cu
4. Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Rom~niei, cu modificările și completările ulterioare;
5. Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalităţii
organizate, cu modificările si completările ulterioare;
6. T. Dima, A. G. Păun, Droguri ilicite (Legea nr. 143/2000, jurisprudenţă si
eomentarii), Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2010, pag. 19 - 521;
7. G. V. Sabău, Traficul si consumul ilicit de droguri si preeursori. Combaterea traficului si consumului ilicit de
droguri si precursori prin mijloace de drept penal, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2010, pag. 113 - 387;
8. D. Richard, J.-L. Senon, Dicţionar de droguri, toxicomanii si dependenţe,
Ed. Stiinţelor Medicale si Editura Juridică, Bucuresti, 2005, pag. 21-22;
9. Curtea de Apel Iasi, Culegere de practică judiciară, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2010, pag. 430 - 436;
10. Curtea de Apel T~rgu-Mures, Buletinul jurisprudenţei - Repertoriu anual
2009, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2010, pag. 349 - 354.
Infracţiunile cinegetice
§1. Introducere
§5. Analiza infracţiunilor cinegetice prevăzute in Legea v~nătorii si a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006
§6. Rezumat
§9. Bibliografie
§1. Introducere
Unitate de invăţare 5 conţine o prezentare a cadrului legal in materie, explicarea noţiunilor esenţiale pentru a inţelege
infracţiunile din acest domeniu, realiz~nd o analiză a tuturor infracţiunilor cinegetice prevăzute in Legea v~nătorii si a
protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006.
Unitatea de invăţare 5 - Infracţiuni cinegetice isi propune analizarea infracţiunilor din Legea v~nătorii si a protecţiei
fondului cinegetic nr. 407/2006, transmiţ~nd studenţilor cunostinţele necesare pentru interpretarea si aplicarea corectă a
dispoziţiilor legale in materie.
124§4. Consideraţii generale
Actul normativ care reglementează v~nătoarea si protecţia fondului cinegetic este Legea nr.
407/2006. Conform art. 2 din Legea nr. 407/2006, fauna de interes cinegetic este resursă naturală regenerabilă, bun public de
interes naţional si internaţional. Articolul 3 din aceeasi lege prevede că exercitarea v~nătorii se face ~n scopul asigurării
echilibrului ecologic, ameliorării calităţii populaţiilor faunei de interes cinegetic, cercetării stiinţifice, precum si ~n scop
didactic sau recreativ-sportiv.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 407/2006, nimeni nu are dreptul de a v~na pe terenul proprietatea altuia fără a avea asupra sa
autorizaţia de v~nătoare. Deţinătorii cu orice titlu ai terenurilor incluse ~n fondurile de v~nătoare au obligaţia de a permite
desfăsurarea acţiunilor de v~nătoare autorizate pe terenurile ce le deţin sau aparţin.
Pisicile hoinare si c~inii sălbăticiţi sau hoinari găsiţi pe suprafeţele productive ale fondurilor cinegetice se capturează sau se
~mpuscă fără restricţii si fără obligarea la despăgubiri, iar fapta nu poate fi sancţionată.
Pisicile si c~inii care sunt ~n situaţia menţionată mai sus se ~mpuscă de către personalul de specialitate al gestionarului fondului
cinegetic sau de v~nători cu ocazia v~nătorilor autorizate.
Infracţiunile cinegetice cuprinse ~n Legea nr. 407/2006 se regăsesc ~n articolele 42 - 44, astfel:
- ~n art. 42 lit. a) - s) este prevăzută infracţiunea de braconaj;
- ~n art. 43 alin. (1) este prevăzută infracţiunea de acces neautorizat cu arma ~n zone sau arii protejate;
- ~n art. 43 alin. (2) este prevăzută infracţiunea de ~v~nătoare" ~n arii protejate;
- ~n art. 44 lit. a) este prevăzută infracţiunea de scoatere din ţară a trofeelor de v~nat cu valoare de patrimoniu naţional,
fără respectarea reglementărilor emise de administrator;
- ~n art. 44 lit. b) este prevăzută infracţiunea de v~nare a speciilor de v~nat cuprinse ~n anexa nr. 2 ~n alte condiţii dec~t cele ale
derogărilor;
- ~n art. 44 lit. c) este prevăzută infracţiunea de v~nare a puilor nezburători ai păsărilor de
interes cinegetic;
- ~n art. 44 lit. d) este prevăzută infracţiunea de transportare a v~natului dob~ndit ~n condiţiile art. 42 sau găsit ~mpuscat ori
transat ~n teren, comercializarea, naturalizarea si orice operaţiuni privind v~natul sau părţi ori produse usor identificabile
provenite de la acesta, dob~ndite fără respectarea condiţiilor legii;
- ~n art. 44 lit. e) este prevăzută infracţiunea de eliberare, ~nsusire si folosire a permiselor de v~nătoare ~n alte condiţii dec~t cele
prevăzute de lege;
- ~n art. 44 lit. f) este prevăzută infracţiunea de eliberare de autorizaţii pentru v~nătoare ~n perimetrul construit sau ~mprejmuit
din intravilan si ~n ariile naturale protejate sau ~n porţiunile din acestea ~n care v~nătoarea este interzisă, fără aprobarea
administratorilor acestora;
- ~n art. 44 lit. g) este prevăzută infracţiunea de ~mpiedicare, prin exercitarea de acte de
violenţă, a desfăsurării activităţilor de v~nătoare ~n condiţiile legii;
- ~n art. 44 lit. h) este prevăzută infracţiunea de v~nătoare practicată fără poliţă de asigurare pentru accidente si răspundere civilă
~n legătură cu calitatea de v~nător.
Analiz~nd conţinutul art. 44 din Legea nr. 407/2006, observăm că la literele a) - h) sunt
~nscrise patru infracţiuni cinegetice distincte, reglementate fiecare ~ntr o singură modalitate de săv~rsire, ~n formă
consumată, concluzie ce se bazează pe ipoteza că faptele respective au un
125conţinut total diferit, cu obiectul juridic special si obiectul material diferite, astfel că faptele respective nu pot fi
considerate simple variante alternative ale uneia si aceleiasi acţiuni ilicite.
$5. Analiza infracţiunilor cinegetice prevăzute ~n Legea vanătorii si a protecţiei

fondului einegetie nr. 407/2006
5.1. Infracţiunea de braconaj (art. 42)

~Art. 42 - (1) Constituie infracţiune de braconaj si se pedepseste cu
~nchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, următoarele fapte:
a) v~nătoarea practicată de persoane care nu posedă permis de v~nătoare, cu excepţia
cazurilor prevăzute la art. 32;
b) v~nătoarea fără respectarea condiţiilor ~nscrise ~n autorizaţia de v~nătoare;
c) tentativa de a practica sau practicarea v~nătorii fără a fi ~nscris ~n autorizaţia de
v~nătoare individuală sau colectivă eliberată ~n condiţiile legii de gestionar, pentru fondul
cinegetic respectiv;
d) practicarea v~nătorii cu laţuri, ogari sau metisi de ogari;
e) emiterea de autorizaţii de v~nătoare prin care se depăsesc cotele de recoltă si
cifrele de intervenţie aprobate pentru fiecare gestionar;
f) v~narea speciilor de v~nat strict protejate ~n alte condiţii dec~t cele
legale;
g) v~nătoarea ~n Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării", ~n parcuri naţionale, ~n
rezervaţii stiinţifice, ~n zonele cu protecţie strictă sau ~n zonele de protecţie integrală din
1
celelalte arii naturale protejate, altfel dec~t ~n condiţiile art. 39 ;
h) v~nătoarea ~n intravilan, altfel dec~t ~n condiţiile art. 34;
i) v~nătoarea păsărilor migratoare de apă ~n ariile de protecţie specială avifaunistică
~n care v~nătoarea este interzisă si a speciilor care fac obiectul protecţiei ~n ariile speciale
de conservare cuprinse ~n fondurile cinegetice, fără respectarea prevederilor referitoare
la v~nătoare, din planurile de management ale ariilor protejate;
j) urmărirea v~natului rănit pe alt fond cinegetic aparţin~nd altui gestionar, fără acordul
acestuia, ori trecerea pe un asemenea fond cu arma de v~nătoare ne~nchisă ~n toc si ~n afara
căilor de comunicaţie;
k) v~nătoarea pe alt fond cinegetic dec~t cel pe care v~nătorul este autorizat să
v~neze;
l) v~narea ~n afara perioadelor legale de v~nătoare la specia respectivă, conform
anexei nr. 1 si prevederilor art. 36 sau aprobării date pentru speciile din anexa nr. 2;
m) v~nătoarea pe timp de noapte la lumina farurilor autovehiculelor sau prin folosirea
dispozitivelor precizate la art. 39 lit. ad), cuprinz~nd amplificatoare de lumină
reziduală, dispozitive de vedere ~n infrarosu si dispozitive cu termoviziune, care permit
observarea v~natului pe timp de
126noapte si tragerea pe intuneric asupra acestuia;

n) v~narea mamiferelor si păsărilor cu mijloace neautorizate;
o) utilizarea, indiferent de scop, a substanţelor chimice care provoacă intoxicarea, sterilitatea sau moartea exemplarelor de
faună cinegetică;
p) v~narea ursilor la nadă sau la b~rlog;
q) accesul in fondurile cinegetice sau practicarea v~nătorii cu capcane neautorizate, păsări de pradă si arcuri;
r) accesul in fondurile cinegetice sau v~nătoarea cu arbalete, arme la care percuţia cartusului se realizează pe ramă ori cu alte
arme dec~t cele autorizate sau omologate, după caz, pentru v~nătoare in Rom~nia;
s) practicarea v~nătorii cu armă altfel dec~t ţinută in m~nă.
(2) Faptele prevăzute la alin. (1) se pedepsesc cu inchisoare de la un an la
5 ani, dacă au fost săv~rsite:
a) de o persoană cu atribuţii de serviciu in domeniul v~nătorii, precum si de reprezentanţii persoanelor juridice care au in
obiectul de activitate ocrotirea v~natului sau v~nătoarea;
b) recoltarea exemplarelor din speciile de faună sălbatică strict protejate de pe suprafeţele din intravilan, din zona strict protejată si
din zona-tampon din cuprinsul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", altfel dec~t in condiţiile derogărilor stabilite conform legii;
c) v~nătoarea pe timp de noapte, cu excepţia speciilor la care v~nătoarea este permisă in acest interval, conform reglementărilor
privind organizarea si practicarea v~nătorii."

Obiectul juridic al infracţiunii este reprezentat de relaţiile sociale privitoare la protecţia v~natului, ca bun public de
interes naţional si internaţional, care reprezintă parte integrantă a biosferei. Se observă că obiectul juridic al infracţiunii de
braconaj este complex, deoarece in conţinutul său intră at~t relaţii sociale de natură patrimonială, c~t si relaţii sociale generate
de protecţia v~natului ca parte a biosferei.
Obiectul material il formează animalele sălbatice (mamifere sau păsări) aflate in stare de libertate, stabilite in anexele nr. 1
(spre exemplu, capra neagră, cerbul lopătar, iepurele-de-c~mp, jderul, marmota, mistreţul, muflonul, cioara neagră, cioc~rlia-de-
c~mp, graurul, pot~rnichea, prepeliţa) si nr. 2 (cum ar fi, castorul, pisica sălbatică, r~sul, zimbrul, acvila-de-c~mp, barza albă,
bufniţa, cinteza, corbul) din Legea nr. 407/2006. Nu intră in sfera obiectului material al acestei infracţiuni animalele sălbatice din
crescătoriile de v~nat sau din complexele de v~nătoare.
De asemenea, nu sunt avute in vedere de textul incriminator nici animalele sălbatice scăpate din menajerii sau din grădini
zoologice. in aceste cazuri nu suntem in prezenţa infracţiunii de braconaj, ci a infracţiunii de furt. Se observă că, in principal,
natura obiectului material este criteriul după care se face delimitarea infracţiunii de braconaj de infracţiunea de furt.
in toate situaţiile in care obiectul sustras nu face parte din categoria animalelor sălbatice aflate in stare de libertate, stabilite
in anexele nr. 1 si 2 din Legea nr. 407/2006, dacă furtul este săv~rsit in condiţiile art. 228 din Codul penal - Legea nr.
286/2009, va exista o singură infracţiune, si anume infracţiunea de furt. in schimb, in doctrină se consideră că infracţiunea de
braconaj nu poate intra in conţinutul infracţiunii de t~lhărie (cu excepţia situaţiei in care
127animalele sălbatice sunt din cadrul unei crescătorii de v~nat sau complex de v~nătoare), chiar dacă animalele
sălbatice sunt dintre cele prevăzute de legea specială, deoarece braconajul nu poate fi considerat furt. Intr-adevăr, numai ~n
anumite situaţii fapta de braconaj se comite ~n scopul ~nsusirii obiectului material.
Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană care ~ndeplineste condiţiile generale, iar participaţia penală este posibilă ~n
toate formele sale (coautorat, instigare si complicitate), inclusiv sub forma participaţiei improprii.
Subliniem faptul că ~n cazul modalităţii agravate prevăzute de art. 42 alin. (2) lit. a), c~nd făptuitorul este o persoană cu atribuţii
de serviciu ~n domeniul v~nătorii, precum si ~n cazul ~n care acesta face parte din categoria reprezentanţilor persoanelor juridice care
au ~n obiectul de activitate ocrotirea v~natului sau v~nătoarea, subiectul activ este calificat, iar coautoratul este posibil numai
dacă este realizată condiţia prevăzută de lege. Subiectul pasiv principal al infracţiunii este statul rom~n. Subiectul pasiv
secundar este gestionarul fondului de v~nătoare, si anume persoana juridică rom~nă care a fost licenţiată ~n condiţiile legii si căreia i
se atribuie ~n gestiune fauna de interes cinegetic din cuprinsul unui fond de v~nătoare.
Gestionarea este activitatea de gospodărire durabilă a faunei de interes cinegetic din fondurile de v~nătoare, realizată de gestionari
~n baza contractelor de gestiune, pe riscul si răspunderea lor, pentru perioada stabilită prin contractele de gestiune [art. 1 lit. r) din
Legea nr. 407/2006].
Să ne reamintim...
Obiectul juridic al infracţiunii de braconaj este reprezentat de relaţiile sociale
privitoare la protecţia v~natului, ca bun public de interes naţional si internaţional, care reprezintă parte integrantă a
biosferei.
Obiectul material al infracţiunii este format din animalele sălbatice stabilite ~n anexele nr. 1 si 2 din Legea nr. 407/2006, fără a
include animalele sălbatice din
crescătoriile de v~nat sau din complexele de v~nătoare.

Elementul material al infracţiunii analizate constă ~n săv~rsirea uneia dintre acţiunile prevăzute alternativ de textul
incriminator. Potrivit art. 1 lit. d), braconajul este tentativa sau acţiunea desfăsurată ~n scopul dob~ndirii sau capturării
v~natului, finalizată cu rezultat sau nu, cu
~ncălcarea prevederilor legale.
Succint spus, braconajul este o faptă prin care se practică nelegal v~nătoarea. In sens curent, a v~na ~nseamnă ~a p~ndi, a
urmări si a prinde sau a ucide animale sau păsări sălbatice." Conform art. 1 lit. ad) din Legea nr. 407/2006, v~nătoarea
este acţiunea de p~ndire, căutare, st~rnire, urmărire, hăituire sau orice altă activitate av~nd ca scop capturarea ori uciderea
exemplarelor din speciile prevăzute ~n anexele nr. 1 si 2, aflate ~n stare de libertate; nu constituie acţiune de v~nătoare capturarea
autorizată a exemplarelor din speciile de interes cinegetic ~n scop stiinţific, urmată de eliberarea acestora.
Infracţiunea de braconaj ~n formă simplă poate fi comisă ~n următoarele modalităţi
normative:
1. v~nătoarea practicată de persoane care nu posedă permis de v~nătoare, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 32
(studenţii instituţiilor de ~nvăţăm~nt licenţiate ca gestionari, ~n care se studiază ca disciplină v~natul si v~nătoarea, pe fondurile
cinegetice gestionate ~n acest scop;
128personalul tehnic de v~nătoare, angajat al gestionarilor fondurilor de v~nătoare, dar numai ~n limita atribuţiilor de
serviciu pe fondurile de v~nătoare ale gestionarului);
Pentru existenţa infracţiunii ~n această modalitate nu are relevanţă ~mprejurarea că făptuitorul are sau nu permis de port armă, ci
faptul că el nu are permis de v~nătoare;
2. v~nătoarea fără respectarea condiţiilor ~nscrise ~n autorizaţia de v~nătoare;
Existenţa unei autorizaţii de v~nătoare nu este suficientă pentru a v~na ~n condiţii de legalitate, ci mai trebuie
~ndeplinită cerinţa ca aceasta să fie valabilă ~n cazul concret. In autorizaţia de v~nătoare sunt ~nscrise speciile la care este
permisă v~nătoarea, perioada ~n care se v~nează si fondul de v~nătoare pe care se practică v~nătoarea. In conformitate cu prevederile
art.
6 lit. g) din Legea nr. 407/2006, administratorului faunei cinegetice propune, ~n situaţii justificate, modificarea perioadelor
legale de v~nătoare pentru unele specii de v~nat
In anexele nr. 1 și 2 la lege sunt stabilite perioadele de v~nare la speciile la care v~narea este permisă (numai ~n cazul speciilor
cuprinse ~n anexa nr. 1), precum si despăgubirile pentru fiecare specie;
3. tentativa de a practica sau practicarea v~nătorii fără a fi ~nscris ~n autorizaţia de v~nătoare individuală sau colectivă
eliberată ~n condiţiile legii de gestionar, pentru fondul cinegetic respectiv;
4. practicarea v~nătorii cu laţuri, ogari sau metisi de ogari;
Raţiunea interzicerii folosirii la v~nătoare a acestor animale rezidă ~n aceea că ogarii si metisii de ogari produc foarte mari
stricăciuni faunei.
5. emiterea de autorizaţii de v~nătoare prin care se depăsesc cotele de recoltă si cifrele de intervenţie aprobate pentru fiecare
gestionar;
6. v~narea speciilor de v~nat strict protejate ~n alte condiţii dec~t cele legale;
7. v~nătoarea ~n Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării", ~n parcuri naţionale, ~n rezervaţii stiinţifice, ~n zonele cu
1
protecţie strictă sau ~n zonele de protecţie integrală din celelalte arii naturale protejate, altfel dec~t ~n condiţiile art. 39 ;
1
Conform art. 39 , prin excepţie, ~n interesul protejării faunei si florei sălbatice, al conservării habitatelor naturale, pentru
prevenirea producerii unor daune importante, ~n interesul sănătăţii si securităţii publice sau pentru alte raţiuni de interes public major
~n Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării", ~n parcuri naţionale, ~n rezervaţii stiinţifice, ~n zonele cu protecţie strictă sau ~n zonele de
protecţie integrală din ariile naturale protejate cuprinse ~n fonduri cinegetice, recoltarea exemplarelor din speciile de faună
sălbatică prevăzute ~n anexele nr. 1 si 2, a c~inilor si a pisicilor fără stăp~n se realizează, pe bază de contract de prestări
servicii, ~n condiţiile legii, cu acordul autorităţii publice centrale care răspunde de v~nătoare, la solicitarea administraţiei ariei
naturale protejate, avizată de consiliul stiinţific al acesteia, de către gestionarul fondului cinegetic cel mai apropiat, ~n parcuri
naţionale si ~n Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării", respectiv gestionarul fondului cinegetic respectiv, ~n rezervaţii stiinţifice, ~n
zonele cu protecţie strictă sau
~n zonele de protecţie integrală din ariile naturale protejate cuprinse ~n fonduri cinegetice.
8. v~nătoarea ~n intravilan, altfel dec~t ~n condiţiile art. 34;
Potrivit excepției reglementate de art. 34, ~n interesul protejării faunei si florei sălbatice, al conservării habitatelor naturale, pentru
prevenirea producerii unor daune importante, ~n interesul sănătăţii si securităţii publice sau pentru alte raţiuni de interes public major,
pe suprafeţele din perimetrul intravilan, aeroporturi, gări, unităţi militare, recoltarea exemplarelor din speciile de faună
sălbatică, a pisicilor si a c~inilor hoinari se realizează ~n condiţiile prezentei legi si ale cotelor de recoltă aprobate de
gestionarul fondului cinegetic limitrof pe baza unui contract de prestări servicii, cu respectarea prevederilor legale ~n domeniul
achiziţiilor publice, la solicitarea
129consiliului local sau a administraţiei suprafeţei ~mprejmuite, după caz, si cu acordul prealabil al
proprietarului de teren.
9. v~nătoarea păsărilor migratoare de apă ~n ariile de protecţie specială avifaunistică ~n care v~nătoarea este interzisă si a
speciilor care fac obiectul protecţiei ~n ariile speciale de conservare cuprinse ~n fondurile cinegetice, fără respectarea prevederilor
referitoare la v~nătoare, din planurile de management ale ariilor protejate;
10. urmărirea v~natului rănit pe alt fond cinegetic aparţin~nd altui gestionar, fără acordul acestuia, ori trecerea pe un
asemenea fond cu arma de v~nătoare ne~nchisă ~n toc si ~n afara căilor de comunicaţie;
11. v~nătoarea pe alt fond cinegetic dec~t cel pe care v~nătorul este autorizat să v~neze;
12. v~narea ~n afara perioadelor legale de v~nătoare la specia respectivă, conform anexei nr. I si prevederilor art. 36 (exemplarele
din speciile de mamifere admise la v@nătoare, care produc pagube eulturilor agrieole, silviee sau animalelor domestiee) sau
aprobării date pentru speciile din anexa nr. 2;
13. v~nătoarea pe timp de noapte la lumina farurilor autovehiculelor sau prin folosirea dispozitivelor precizate la art. 39
lit. ad) [utilizarea, pentru tirul pe timp de noapte, a dispozitivelor de iluminare a ţintelor, a dispozitivelor de ochire
cuprinz@nd convertizoare sau amplificatoare electronice de lumină reziduală, a dispozitivelor de vedere ~n infrarosu si a
dispozitivelor eu termoviziune], cuprinz~nd amplificatoare de lumină reziduală, dispozitive de vedere ~n infrarosu si dispozitive
cu termoviziune, care permit observarea v~natului pe timp de noapte si tragerea pe ~ntuneric asupra acestuia;
14. v~narea mamiferelor si păsărilor cu mijloace neautorizate;
15. utilizarea, indiferent de scop, a substanţelor chimice care provoacă intoxicarea, sterilitatea sau moartea
exemplarelor de faună cinegetică;
16. v~narea ursilor la nadă sau la b~rlog;
17. accesul ~n fondurile cinegetice sau practicarea v~nătorii cu capcane neautorizate, păsări de pradă si arcuri;
18. accesul ~n fondurile cinegetice sau v~nătoarea cu arbalete, arme la care percuţia cartusului se realizează pe ramă
ori cu alte arme dec~t cele autorizate sau omologate, după caz, pentru v~nătoare ~n Rom~nia;
19. practicarea v~nătorii cu armă altfel dec~t ţinută ~n m~nă.
In cazul c~nd v~natul a fost hăituit si rănit ~n ~mprejurări neimputabile celor care l-au capturat si ucis, fapta acestora constituie
totusi infracţiunea de braconaj săv~rsită ~n modalitatea capturării si uciderii v~natului, acte ce caracterizează latura obiectivă a
infracţiunii.
Urmarea imediată constă ~n uciderea sau distrugerea faunei, care se concretizează at~t ~ntr-un
prejudiciu material, c~t si ~n unul moral.
Intre elementul material si urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate, ~n sensul că acţiunea interzisă a
produs rezultatul specific.

Infracţiunea se comite cu intenţie, ~n ambele sale modalităţi (directă sau indirectă). Dacă
fapta este comisă din culpă, aceasta nu constituie infracţiune.
Existenţa infracţiunii examinate nu este condiţionată de scopul ~n care a acţionat subiectul activ si nici de mobilul cu care
acesta a săv~rsit fapta.
130
Actele de pregătire si tentativa sunt posibile, dar acestea nu sunt incriminate ca forme
imperfecte ale infracţiunii, ci ca fapte consumate. Consumarea infracţiunii are loc ~n momentul
~n care se produce urmarea imediată a modalităţii normative săv~rsite.
Potrivit art. 42 alin. (2) din Legea nr. 407/2006, faptele prevăzute la alin. (1) se pedepsesc mai sever, dacă au fost săv~rsite:
a) de o persoană cu atribuţii de serviciu ~n domeniul v~nătorii, precum si de reprezentanţii
persoanelor juridice care au ~n obiectul de activitate ocrotirea v~natului sau v~nătoarea;
b) recoltarea exemplarelor din speciile de faună sălbatică strict protejate de pe suprafeţele din intravilan, din zona strict protejată si
din zona-tampon din cuprinsul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", altfel dec~t ~n condiţiile derogărilor stabilite conform legii;
c) v~nătoarea pe timp de noapte, cu excepţia speciilor la care v~nătoarea este permisă ~n acest interval, conform reglementărilor
privind organizarea si practicarea v~nătorii.

Pedeapsa prevăzută pentru comiterea infracţiunii de braconaj ~n varianta simplă este
~nchisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
Săv~rsirea faptei ~n condiţiile variantei agravate [art. 42 alin. (2)] se pedepseste cu
~nchisoarea de la un an la 5 ani.
In conformitate cu dispoziţiile art. 47 din lege, permisul de v~nătoare al celui care a săv~rsit o infracţiune prevăzută la art. 42 se
retrage si se anulează, ~n condiţiile legii.
Constatarea faptelor ce constituie infracţiune se face, se face de către organele de urmărire penală cu atribuţii ~n acest sens, de
jandarmi, de personalul salariat cu atribuţii ~n domeniul cinegetic din cadrul administratorului fondului cinegetic naţional si
al gestionarilor fondurilor cinegetice, precum si de alte persoane specializate ~n domeniul cinegetic ~mputernicite ~n acest scop de
1
către conducătorul autorităţii publice centrale care răspunde de v~nătoare (art. 45 din
lege).
In conformitate cu dispoziţiile art. 46 din lege bunurile care au servit la săv~rsirea infracţiunilor, inclusiv mijloacele de
transport, se confiscă. Trofeele de v~nat si v~natul care fac obiectul infracţiunilor se confiscă. Bunurile care au servit la săv~rsirea
infracţiunilor, trofeele de v~nat și v~natul se reţin de către agentul constatator si se predau organelor de urmărire penală.
Potrivit art. 51 din Legea nr. 407/2006, cuantumul despăgubirilor pentru pagubele produse faunei cinegetice prin fapte ce
constituie infracţiuni ~n sensul acestei legi, se stabileste potrivit anexelor nr. 1 si 2. In cazul ~n care daunele produse fondului
cinegetic determină reducerea cotei de recoltă, despăgubirile se ~ncasează de gestionarii fondurilor de v~nătoare, direct sau
prin intermediul direcţiilor generale ale finanţelor publice.
Despăgubirile ~ncasate de gestionarii fondurilor de v~nătoare sunt utilizate si distribuite după cum urmează: 75% se reţin de
gestionarii care le ~ncasează pentru gospodărirea v~natului; 25% se achită de gestionarii care le ~ncasează agenţilor constatatori. In
cazul ~n care daunele produse faunei cinegetice nu determină reducerea cotei de recoltă, despăgubirile se ~ncasează de
administrator, prin intermediul structurilor teritoriale sau al direcţiilor generale ale finanţelor publice. Despăgubirile ~ncasate de
administrator sunt utilizate si distribuite după cum urmează:
75% se virează la bugetul de stat; 25% se achită agenţilor constatatori.
131Analizaţi infraţiunea de braconaj, prevăzută de art. 42 din Legea v~nătorii si a

protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006.
..................................................................................................................................
..................................................................................................................................
5.2. Accesul neautorizat cu armă in zone sau arii protejate (art. 43)

~Art. 43 - (1) Constituie infracţiune si se pedepseste cu ~nchisoare de la o
lună la un an sau cu amendă nerespectarea prevederilor art. 39 lit. g) si z).
(2) Constituie infracţiune si se pedepseste cu ~nchisoare de la 6 luni la 3
ani sau cu amendă nerespectarea prevederilor art. 39 lit. ș)."

A. Obiectul infracţiunilor
Obieetul juridie al infracţiunilor prevăzute ~n art. 43 din Legea nr. 407/2006 este constituit din relaţiile sociale care se nasc si se
dezvoltă ca urmare a instituirii regimului juridic aplicabil ariilor naturale protejate.
Obieetul material lipseste ~n cazul infracţiunilor prevăzute de art. 43 alin. (1), deoarece legea incriminează simplul acces
cu arma, chiar si purtată ~n toc, ~n locurile anume stabilite. Prin urmare, lipsind obiectul material, infracţiunea examinată este una de
perieol.
B. Subiecţii si locul săv@rsirii infracţiunilor
Subieetul aetiv al infracţiunilor prevăzute ~n art. 43 alin. (1) si (2) din Legea nr. 407/2006 poate fi orice persoană care
~ndeplineste condiţiile generale, iar participaţia penală este posibilă
~n toate formele sale (coautorat, instigare si complicitate), inclusiv ~n forma participaţiei
improprii.
Subieetul pasiv prineipal al infracţiunilor examinate este statul rom~n.
Subieetul pasiv seeundar este unitatea care administrează aria protejată.
Infracţiunile prevăzute ~n art. 43 din Legea nr. 407/2006 trebuie săv~rsite ~n vreunul dintre
locurile prevăzute de lege, si anume;
- ~n parcuri naţionale, ~n rezervaţii stiinţifice, ~n zonele cu protecţie strictă sau ~n zonele de protecţie integrală din ariile
naturale protejate cuprinse ~n fonduri cinegetice, precum si v~nătoarea ~n crescătorii de v~nat;
- ~n zona strict protejată si ~n zona-tampon din cuprinsul Rezervaţiei Biosferei "Delta
Dunării".
- ~n parcuri naţionale, ~n rezervaţii stiinţifice, ~n zonele cu protecţie strictă sau ~n zonele de protecţie integrală din ariile naturale
protejate cuprinse ~n fonduri cinegetice;
- ~n Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării";
- ~n crescătorii de v~nat.

Elementul material al infracţiunii prevăzute ~n art. 43 alin. (1) constă ~n acţiunea de aeees neautorizat cu arma de v~nătoare,
altfel dec~t purtată ~n toc, ~n parcuri naţionale, ~n rezervaţii stiinţifice, ~n zonele cu protecţie strictă sau ~n zonele de protecţie
integrală din ariile naturale
132protejate cuprinse in fonduri cinegetice sau cu arma de v~nătoare neintrodusă in toc in Rezervaţia
Biosferei "Delta Dunării".
Elementul material al infracţiunii prevăzute in art. 43 alin. (2) constă in ~vanătoarea" in parcuri naţionale, in rezervaţii
stiinţifice, in zonele cu protecţie strictă sau in zonele de protecţie integrală din ariile naturale protejate cuprinse in fondurile
cinegetice, precum si v~nătoarea in crescătorii de v~nat.
Urmarea imediată constă in crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite.
Raportul de cauzalitate nu trebuie probat, acesta rezult~nd ex re, din simpla efectuare integrală a elementului material al laturii
obiective a conţinutului infracţiunilor.

Infracţiunile se comit cu intenţie, in ambele sale modalităţi (directă sau indirectă). Dacă fapta este comisă din culpă, aceasta nu
constituie infracţiune.
Existenţa infracţiunilor examinate nu este condiţionată de scopul in care a acţionat subiectul activ si nici de mobilul cu care acesta
a săv~rsit fapta.

Actele de pregătire si tentativa sunt posibile, dar nu sunt incriminate.
Consumarea infracţiunilor are loc in momentul in care se produce starea de pericol specifică si coincide cu executarea integrală a
acţiunii interzise.

Pedeapsa prevăzută pentru comiterea infracţiunii de la art. 43 alin.(1) este inchisoarea de la o
lună la un an sau amenda, iar pentru comiterea infracţiunii de la art. 43 alin.(2), pedeapsa este inchisoarea de la de la 6 luni la 3 ani
sau amenda.
In conformitate cu dispoziţiile art. 47 din lege, permisul de v~nătoare al celui care a săv~rsit o infracţiune prevăzută la art. 43 se
retrage si se anulează, in condiţiile legii.
Constatarea faptelor ce constituie infracţiune se face, se face de către organele de urmărire penală cu atribuţii in acest sens, de
jandarmi, de personalul salariat cu atribuţii in domeniul cinegetic din cadrul administratorului fondului cinegetic naţional si
al gestionarilor fondurilor cinegetice, precum si de alte persoane specializate in domeniul cinegetic imputernicite in acest scop de
1
către conducătorul autorităţii publice centrale care răspunde de v~nătoare (art. 45 din
lege).
In conformitate cu dispoziţiile art. 46 din lege bunurile care au servit la săv~rsirea infracţiunilor, inclusiv mijloacele de
transport, se confiscă. Trofeele de v~nat si v~natul care fac obiectul infracţiunilor se confiscă. Bunurile care au servit la săv~rsirea
Cu privire la cuantumul despăgubirilor pentru pagubele produse faunei cinegetice prin
infracţiune, a se vedea comentariul de la art. 42 din lege - infracţiunea de braconaj.
1335.3. Infracţiunile prevăzute de art. 44 din Legea v~nătorii si a protecţiei fondului

einegetie nr. 407/2006

~Art. 44 - Constituie infracţiune si se pedepseste cu ~nchisoare de la 3
luni la 3 ani sau cu amendă:
a) scoaterea din ţară a trofeelor de v~nat cu valoare de patrimoniu naţional, fără
respectarea reglementărilor emise de administrator;
b) v~narea speciilor de v~nat cuprinse ~n anexa nr. 2 ~n alte condiţii dec~t cele ale
derogărilor;
c) v~narea puilor nezburători ai păsărilor de interes cinegetic;
d) transportul v~natului dob~ndit ~n condiţiile art. 42 sau găsit ~mpuscat ori transat ~n
teren, comercializarea, naturalizarea si orice operaţiuni privind v~natul sau părţi ori produse
usor identificabile provenite de la acesta, dob~ndite fără respectarea condiţiilor legii;
e) eliberarea, ~nsusirea si folosirea permiselor de v~nătoare ~n alte condiţii dec~t cele
prevăzute la art. 27 - 29 si 31;
f) eliberarea de autorizaţii pentru v~nătoare ~n perimetrul construit sau
~mprejmuit din intravilan si ~n ariile naturale protejate sau ~n porţiunile din acestea ~n
care v~nătoarea este interzisă, fără aprobarea administratorilor acestora;
g) ~mpiedicarea, prin exercitarea de acte de violenţă, a desfăsurării activităţilor de
v~nătoare ~n condiţiile art. 4 alin. (2);
h) v~nătoarea practicată fără poliţă de asigurare pentru accidente si răspundere civilă
~n legătură cu calitatea de v~nător."

- Infracţiunea prevăzută la art. 44 lit. a) - scoaterea din ţară a trofeelor de v~nat cu valoare de patrimoniu
naţional, fără respectarea reglementărilor emise de administrator;
Obieetul juridie al infracţiunii este constituit din relaţiile sociale privind regimul juridic al
trofeelor de v~nat cu valoare de patrimoniu naţional.
Obieetul material al infracţiunii prevăzute de art. 44 lit. a) din Legea nr. 407/2006 ~l constituie după caz, trofeele de
v~nat cu valoare de patrimoniu naţional. Trofeele de v~nat care au punctaje mai mari dec~t cele stabilite prin Ordinul
ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 418/2005, constituie trofee de v~nătoare, elemente ale patrimoniului
naţional.
- Infracţiunea prevăzută la art. 44 lit. b) - v~narea speciilor de v~nat cuprinse ~n anexa
nr. 2 ~n alte condiţii dec~t cele ale derogărilor;
Obieetul juridie al infracţiunii este constituit din relaţiile sociale privind interzicerea v~nării
speciilor de v~nat cuprinse ~n anexa nr. 2, fără respectarea condiţiilor legii.
Obieetul material al infracţiunii prevăzute de art. 44 lit. b) din Legea nr. 407/2006 ~l constituie orice exemplar de
v~nat din speciile de v~nat prevăzute ~n anexa 2 la Legea nr.
407/2006.
- Infracţiunea prevăzută la art. 44 lit. e) - v~narea puilor nezburători ai păsărilor de
interes einegetie;
134Obieetul juridie al infracţiunii este constituit din relaţiile sociale privind interzicerea v~nării v~narea puilor nezburători ai
păsărilor de interes cinegetic.
Obieetul material al infracţiunii prevăzute de art. 44 lit. c) din Legea nr. 407/2006 ~l
constituie puii nezburători ai păsărilor de interes cinegetic.
- Infracţiunea prevăzută la art. 44 lit. d) - transportul v~natului dob~ndit prin braeonaj sau găsit ~mpuscat ori transat ~n
teren, comercializarea, naturalizarea si orice operaţiuni privind v~natul sau părţi ori produse usor identificabile provenite de
la acesta, dob~ndite fără respectarea condiţiilor legii;
Obieetul juridie al infracţiunii este constituit din relaţiile sociale privind interzicerea
transportului, comercializării, naturalizării sau a altor operaţiuni privind v~natul sau părţi ori produse usor identificabile
provenite de la acesta, fără respectarea condiţiilor legii.
Obieetul material al infracţiunii prevăzute de art. 44 lit. d) din Legea nr. 407/2006 ~l constituie orice exemplar de v~nat
din speciile prevăzute ~n anexele 1 si 2 la Legea nr. 407/2006.
- Infracţiunea prevăzută la art. 44 lit. e) - eliberarea, ~nsusirea si folosirea permiselor de v~nătoare ~n alte condiţii dec~t
cele prevăzute de lege;
Obieetul juridie al infracţiunii este constituit din relaţiile sociale privind regimul juridic stabilit pentru eliberarea,
~nsușirea si folosirea permiselor de v~nătoare ori a autorizațiilor de v~nătoare.
Infracţiunea prevăzută de art. 44 lit. e) din Legea nr. 407/2006 are ca obieet material
~nscrisul eliberat (permisul sau autorizaţia) ~n alte condiţii dec~t cele prevăzute de lege.
- Infracţiunea prevăzută la art. 44 lit. f) - eliberarea de autorizaţii pentru v~nătoare ~n perimetrul construit sau
~mprejmuit din intravilan si ~n ariile naturale protejate sau ~n porţiunile din acestea ~n care v~nătoarea este interzisă,
fără aprobarea administratorilor aeestora;
Obieetul juridie al infracţiunii este constituit din relaţiile sociale privind regimul juridic
stabilit pentru eliberarea autorizațiilor de v~nătoare.
Infracţiunea prevăzută de art. 44 lit. f) din Legea nr. 407/2006 are ca obieet material
~nscrisul eliberat (autorizaţia) ~n alte condiţii dec~t cele prevăzute de lege.
- Infracţiunea prevăzută la art. 44 lit. g) - ~mpiediearea, prin exereitarea de aete de
violenţă, a desfăsurării activităţilor de v~nătoare ~n condiţiile prevăzute de lege;
Obieetul juridie al infracţiunii este constituit din relaţiile sociale privitoare la desfăsurarea activităţilor de v~nătoare ~n
condiţiile legii. Infracţiunea are si obiect juridic secundar, reprezentat de relațiile privitoare la integritatea corporală sau
sănătatea subiectului pasiv secundar.
Obieetul material al infracţiunii ~l constituie persoana sau bunurile ~mpotriva cărora sunt exercitate actele de violenţă.
- Infracţiunea prevăzută la art. 44 lit. h) - v~nătoarea practicată fără poliţă de
asigurare pentru aecidente si răspundere civilă ~n legătură cu calitatea de v~nător;
Obieetul juridie al infracţiunii este constituit din relaţiile sociale privind exercitarea
v~nătorii.
Subieetul aetiv al infracţiunii poate fi orice persoană care ~ndeplineste condiţiile generale, iar participaţia penală este posibilă
~n toate formele sale (coautorat, instigare si complicitate),
inclusiv ~n forma participaţiei improprii.
135Subieetul pasiv prineipal al infracţiunii este statul rom~n.

- Infracţiunea prevăzută la art. 44 lit. b) - v~narea speciilor de v~nat cuprinse ~n anexa
nr. 2 ~n alte condiţii dec~t cele ale derogărilor;
~n toate formele sale (coautorat, instigare si complicitate), inclusiv ~n forma participaţiei improprii.
Subieetul pasiv prineipal al infracţiunii este statul rom~n.
interes einegetie;
- Infracţiunea prevăzută la art. 44 lit. d) - transportul v~natului dob~ndit prin braeonaj sau găsit ~mpuscat ori transat ~n
Subieetul pasiv prineipal al infracţiunii este statul rom~n. Subieetul pasiv seeundar este
gestionarul fondului de v~nătoare de pe care a fost sustras v~natul.
- Infracţiunea prevăzută la art. 44 lit. e) - eliberarea, ~nsusirea si folosirea permiselor de
v~nătoare ~n alte condiţii dec~t cele prevăzute de lege;
Subieetul aetiv al infracţiunii este ealifieat, deoarece poate avea această calitate numai o persoană care este ~ndrituită
de lege (funcţionar) să elibereze documentul ~n cauză ori care foloseste un asemenea act.
- Infracţiunea prevăzută la art. 44 lit. f) - eliberarea de autorizaţii pentru v~nătoare ~n
perimetrul construit sau ~mprejmuit din intravilan si ~n ariile naturale protejate sau ~n porţiunile din acestea ~n
care v~nătoarea este interzisă, fără aprobarea administratorilor aeestora;
Subieetul aetiv al infracţiunii este ealifieat, deoarece poate avea această calitate numai o
persoană care este ~ndrituită de lege (funcţionar) să elibereze autorizația.
violenţă, a desfăsurării activităţilor de v~nătoare ~n condiţiile prevăzute de lege;
Subieetul aetiv al infracţiunii este ealifieat, deoarece pot avea această calitate numai persoanele care deţin terenurile
incluse ~n fondurile de v~nătoare.
Subieetul pasiv prineipal al infracţiunii este statul rom~n, iar subieetul pasiv seeundar este
persona ~mpotriva căreia făptuitorul folosește violenţa.
- Infracţiunea prevăzută la art. 44 lit. h) - v~nătoarea practicată fără poliţă de asigurare pentru accidente si
răspundere civilă ~n legătură cu calitatea de v~nător;
~n toate formele sale (coautorat, instigare si complicitate),
inclusiv ~n forma participaţiei improprii.
136Subieetul pasiv prineipal al infracţiunii este statul rom~n.

Elementul material al infracţiunii constă ~n acţiunea de scoatere din ţară (trecere peste
frontiera de stat), prin nerespectarea dispoziţiilor legale, a trofeelor de v~nat cu valoare de
patrimoniu naţional.
- Infracţiunea prevăzută la art. 44 lit. b) - v~narea speciilor de v~nat cuprinse ~n anexa nr. 2 ~n alte condiţii dec~t cele ale
derogărilor;
Elementul material al infracţiunii constă ~n acţiunea de v~nare a speciilor de v~nat cuprinse ~n
anexa nr. 2 ~n alte condiţii dec~t cele ale derogărilor.
interes einegetie;
Elementul material al infracţiunii constă ~n acţiunea de v~nare a puilor nezburători ai
păsărilor de interes cinegetic.
- Infracţiunea prevăzută la art. 44 lit. d) - transportul v~natului dob~ndit prin braconaj sau găsit ~mpuscat ori transat ~n
Elementul material al infracţiunii constă ~n acţiunea de transportare, comercializare,
naturalizare, precum si ~n orice alte operaţiuni privind v~natul sau părţi ori produse usor identificabile provenite de la
acesta, fără respectarea condiţiilor legii.
- Infracţiunea prevăzută la art. 44 lit. e) - eliberarea, ~nsusirea si folosirea permiselor de v~nătoare ~n alte condiţii dec~t
cele prevăzute de lege;
Elementul material al infracţiunii constă ~n trei acțiuni alternative - eliberarea, ~nsusirea si
folosirea permiselor de v~nătoare ~n alte condiţii dec~t cele prevăzute de lege.
Condițiile exercitării v~nărorii, obținerea permiselor de v~nătoare și eliberarea autorizațiilor sunt prevăzute la art. 27 - 31 din
lege. Astfel, ~n temeiul art. 27 din Legea nr. 407/2006, v~nătoarea se exercită numai de către v~nători care ~ndeplinesc
cumulativ următoarele condiţii:
a) posedă permis de v~nătoare eliberat ~n Rom~nia, ~n cazul membrilor organizaţiilor v~nătoresti din ţară, sau permis ori
licenţă valabilă ~n ţara lor, ~n cazul v~nătorilor cetăţeni străini; b) posedă autorizaţie individuală de v~nătoare, eliberată pe numele
său de gestionar, sau este
~nscris nominal de organizator ~n autorizaţiile colective de v~nătoare;
c) posedă permis de armă pentru folosirea armelor de v~nătoare ~n Rom~nia, ~n Europa sau ~n ţara de origine, după caz, dacă
practică v~nătoarea cu armă;
d) posedă talon de asigurare pentru accidente si răspundere civilă, ~n legătură cu activitatea sa de v~nător.
Permisele de v~nătoare pot fi permanente sau temporare, iar, ~n conformitate cu prevederile art. 28 din lege, un solicitant trebuie
să le ~ndeplinească, cumulativ, următoarele condiţii pentru a obţine un astfel de permis:
a) v~rsta minimă de 18 ani;
b) să fi efectuat un an de stagiatură sub ~ndrumarea organizaţiei v~nătoresti care gestionează cel puţin un fond cinegetic, la care
solicită să fie ~nscris, cu excepţia absolvenţilor de ~nvăţăm~nt superior cu profil cinegetic;
137c) să fi luat parte la minimum o instruire practică ~ntr-un poligon de tir privind portul si folosirea armelor si
muniţiilor de v~nătoare;
d) să fi fost declarat admis la examenul organizat pentru obţinerea permisului de v~nătoare permanent, susţinut ~n faţa unei
comisii, constituită din reprezentanţi ai autorităţii publice centrale care răspunde de v~nătoare, ai asociaţiilor, uniunilor sau
federaţiilor reprezentative la nivel naţional si internaţional si ai instituţiilor de ~nvăţăm~nt superior de stat;
e) ~n ultimii 5 ani să nu fi săv~rsit fapte care sunt ~ncadrate ca infracţiuni de prezenta lege;
f) să fie apt din punct de vedere fizic si psihologic, la data examenului, pentru a deţine si folosi armă letală.
Permisul de v~nătoare temporar se eliberează de către gestionarii fondurilor cinegetice, la cererea cetăţenilor străini si
apatrizilor cu domiciliul ~n străinătate care ~n ţara de domiciliu sunt v~nători si dacă sunt veniţi ~n Rom~nia pentru acţiuni de
v~nătoare.
Cetăţenii rom~ni cu domiciliul ~n străinătate care au calitatea de v~nător ~n ţara de domiciliu, atestată prin document specific ţării
respective, au dreptul de a practica v~nătoarea ~n Rom~nia dacă ~ndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 27 alin. (1) lit. b), c) si d).
Potrivit art. 31 din Legea nr. 407/2006, autorizaţiile de v~nătoare sunt individuale sau colective. Autorizaţiile de v~nătoare
individuale sau colective sunt documente cu regim special, emise si ~nseriate de gestionari printr-un sistem informatic, conform
modelului si reglementărilor stabilite prin ordin al conducătorului administratorului. Aceste documente pot fi folosite de
gestionari, ~n condiţiile stabilite prin reglementările referitoare la organizarea si practicarea v~nătorii.
Autorizaţia de v~nătoare eliberată de gestionar dă dreptul titularului acesteia de a v~na exemplarele pentru care a fost
eliberată autorizaţia, pe terenurile incluse ~n fondul de v~nătoare respectiv, indiferent de categoria de proprietate si de proprietarul
acestora.
- Infracţiunea prevăzută la art. 44 lit. f) - eliberarea de autorizaţii pentru vvnătoare ~n
perimetrul construit sau ~mprejmuit din intravilan si ~n ariile naturale protejate sau ~n porţiunile din acestea ~n
care vvnătoarea este interzisă, fără aprobarea administratorilor aeestora;
Elementul material al infracţiunii constă ~n eliberarea de autorizaţii pentru v~nătoare ~n
perimetrul construit sau ~mprejmuit din intravilan si ~n ariile naturale protejate sau ~n porţiunile din acestea ~n care v~nătoarea
este interzisă, fără aprobarea administratorilor acestora.
violenţă, a desfăsurării activităţilor de vvnătoare ~n condiţiile prevăzute de lege;
Elementul material al infracţiunii constă ~n acţiunea de ~mpiedicare, prin violențe, a desfă-
surării activităţilor de v~nătoare ~n condiţiile prevăzute de lege.
- Infracţiunea prevăzută la art. 44 lit. h) - vvnătoarea practicată fără poliţă de asigurare pentru accidente si
răspundere civilă ~n legătură cu calitatea de vvnător;
Elementul material al infracţiunii constă ~n v~nătoarea practicată fără poliţă de asigurare
pentru accidente si răspundere civilă ~n legătură cu calitatea de v~nător.
Urmarea imediată pentru oricare dintre infracţiunile prevăzute la art. 44 lit. a) - h) din lege
constă ~n crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite.
in cazul infracţiunii prevăzute la lit. g), sub aspectul valorii sociale secundare, urmarea imediată constă ~n crearea unei stări
de pericol pentru libertatea fizică a persoanei - o vătămare corporală sau a sănătăţii.
138Raportul de cauzalitate pentru oricare dintre infracţiunile prevăzute la art. 44 lit. a) - h) din lege nu trebuie probat, acesta
rezult~nd ex re, din simpla efectuare integrală a elementului material al laturii obiective a conţinutului infracţiunii.
in cazul infracţiunii de la lit. g), legătura de cauzalitate trebuie dovedită, ~n sensul că urmarea imediată a fost determinată de
săv~rsirea elementului material.

Infracţiunile cuprinse la art. 44 lit. a) - h) din lege se comit cu intenţie, ~n ambele sale
modalităţi (directă sau indirectă). in cazul lit. g), ~mpiedicarea, prin violențe, a desfăsurării activităţilor de v~nătoare se va
realiza de cele mai multe ori cu intenţie directă.
Dacă fapta este comisă din culpă, aceasta nu constituie infracţiune.

Actele de pregătire si tentativa la infracţiunile cuprinse la art. 44 lit. a) - h) din lege sunt
posibile, dar nu sunt incriminate.
Consumarea infracţiunii are loc ~n momentul ~n care se realizează elementul material al oricăreia dintre infracţiuni,
respectiv:
- scoaterea din ţară a trofeelor de v~nat cu valoare de patrimoniu naţional, fără respectarea reglementărilor emise de administrator;
- v~narea speciilor de v~nat cuprinse ~n anexa nr. 2 ~n alte condiţii dec~t cele ale derogărilor;
- v~narea puilor nezburători ai păsărilor de interes cinegetic;
- transportul v~natului dob~ndit prin braconaj sau găsit ~mpuscat ori transat ~n teren, comercializarea, naturalizarea si
orice operaţiuni privind v~natul sau părţi ori produse usor identificabile provenite de la acesta, dob~ndite fără respectarea
condiţiilor legii;
- eliberarea, ~nsusirea si folosirea permiselor de v~nătoare ~n alte condiţii dec~t cele prevăzute
de lege;
- eliberarea de autorizaţii pentru v~nătoare ~n perimetrul construit sau ~mprejmuit din intravilan si ~n ariile naturale
protejate sau ~n porţiunile din acestea ~n care v~nătoarea este interzisă, fără aprobarea administratorilor acestora;
- ~mpiedicarea, prin exercitarea de acte de violenţă, a desfăsurării activităţilor de v~nătoare ~n condiţiile prevăzute de lege;
- v~nătoarea practicată fără poliţă de asigurare pentru accidente si răspundere civilă ~n legătură cu calitatea de v~nător.

Pedeapsa este aceeasi pentru oricare dintre infracţiunile prevăzute la art. 44, respectiv
~nchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
Constatarea faptelor ce constituie infracţiune se face, se face de către organele de urmărire penală cu atribuţii ~n acest sens, de
jandarmi, de personalul salariat cu atribuţii ~n domeniul cinegetic din cadrul administratorului fondului cinegetic naţional si
al gestionarilor fondurilor cinegetice, precum si de alte persoane specializate ~n domeniul cinegetic ~mputernicite ~n acest scop de
1
către conducătorul autorităţii publice centrale care răspunde de v~nătoare (art. 45 din lege).
139In conformitate cu dispoziţiile art. 46 din lege bunurile care au servit la săv~rsirea infracţiunilor, inclusiv mijloacele
de transport, se confiscă. Trofeele de v~nat si v~natul care fac obiectul infracţiunilor se confiscă. Bunurile care au servit la săv~rsirea
Cu privire la cuantumul despăgubirilor pentru pagubele produse faunei cinegetice prin
infracţiune, a se vedea comentariul de la art. 42 din lege - infracţiunea de braconaj.
§6. Rezumat
A cincea unitate de invăţare prezintă cadrul legal in materia protecţiei fondului cinegetic, in vederea protejării faunei de
interes cinegetic ca resursă naturală regenerabilă, bun public de interes naţional si internaţional.
Sunt analizate, pe larg, infracţiunile cinegetice prevăzute in Legea v~nătorii si a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu
accent pe infracţiunea de braconaj ori cea de acces neautorizat cu arma in zone sau arii protejate ori de v~nătoare in aceste
locuri.
In cuprinsul prezentării sunt menţionate si elemente procesuale privind exercitarea acţiunii penale ori confiscarea bunurilor
infracţiunii ori folosite la săv~rsirea infracţiuni.
7.1 Teste de autoevaluare a cunostinţelor (Exemple de subiecte de sinteză)

1. Analizaţi infracţiunea de braconaj prevăzută in Legea v~nătorii si a
protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006;
2. Analizaţi infracţiunile prevăzute la art. 44 din Legea v~nătorii si a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006.
7.2 Teste de evaluare a cunostinţelor (Exemple de teste tip grilă)

1. Constituie infracţiunea de braconaj:
a) urmărirea v~natului rănit pe alt fond de v~nătoare, fără acordul gestionarului acestuia, ori trecerea pe un asemenea
fond, cu arma de v~nătoare, in afara căilor de comunicaţie;
b) scoaterea din ţară a trofeelor care pot fi medaliate de v~nat sau a faunei vii
de interes cinegetic, fără respectarea dispoziţiilor legale;
c) transportul v~natului găsit impuscat ori transat in teren, comercializarea, naturalizarea si orice operaţiuni privind
v~natul sau părţi ori produse usor identificabile provenite de la acesta, fără respectarea condiţiilor legii.
2. V~nătoarea se exercită numai de către v~nători care:
a) posedă autorizaţii eliberate de gestionar;
b) posedă permis de armă tip B;
c) posedă permis de conducere.
140
Realizaţi un referat in care să analizaţi reglementarea infracţiunii de braconaj in statele Uniunii Europene, realiz~nd un examen
comparativ cu infracţiunea prevăzută de art. 42 din Legea v~nătorii si a protecţiei fondului cinegetic nr.
407/2006.
§9. Bibliografie
Obligatorie
1. Legea v~nătorii si a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu
Facultativă
ulterioare;
2. R. Bodea, infracţiuni prevăzute ~n legi speciale, Ed. Hamangiu, Bucuresti,
2011, pag. 217 - 238;
3. C. Vlad, C. Ene, Legislaţie cinegetică. Doctrină. Jurisprudenţă, C.H.
Beck, Bucuresti, 2007;
4. A. Ungureanu, A. Ciopraga, Dispoziţii penale din legi speciale rom@ne, comentate si adnotate cu jurisprudenţă si
doctrină, vol IX, Lumina Lex, Bucuresti, 1998.
141Unitatea de ~nvăţare 6
Infracţiunile prevăzute ~n Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sancţionarea faptelor de corupţie
§1. Introducere
§4. Aspecte generale privind infracţiunile de corupţie
§6. Infracţiunile contra intereselor financiare ale Uniunii Europene
§7. Rezumat
§10. Bibliografie
§1. Introducere
Această unitate de invăţare, a 6-a, cuprinde o serie de informaţii menite să familiarizeze studentul cu domeniul infracţiunilor de
corupţie, pentru ca mai apoi să fie analizate infracţiunile asimilate infracţiunilor de corupţie si infracţiunile contra intereselor
financiare ale Uniunii Europene.
Unitatea de invăţare 6 - Infracţiunile prevăzute in Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sancţionarea faptelor de
corupţie iși propune să transmită studenţilor cunostinţele necesare pentru interpretarea si aplicarea corectă a dispoziţiilor
legale in materie.
In continuare, prin parcurgerea unității de curs se doreste insusirea practicii judiciare in domeniu, prin analiza unor hotăr~ri
relevante ale instanţelor de judecată ori a deciziilor Curţii Constituţionale.
142§4. Aspecte generale privind infracţiunile de corupţie
4.1. Apariţia si evoluţia fenomenului corupţiei

Apariţia corupţiei in societate este legată de insăsi geneza acesteia, deoarece corupţia este un
fenomen social care s-a născut, iar apoi a evoluat, in interiorul primelor grupuri de oameni organizate. Din punct de
vedere istoric, corupţia este, dacă nu cea mai veche, una dintre cele mai vechi forme de criminalitate existente in societăţile umane.
Fără indoială că in toate epocile si etapele istorice au existat acte de corupţie, dar formele de manifestare ale acesteia, chiar dacă
aveau unele elemente sau puncte comune, au diferit sub anumite aspecte in decursul evoluţiei omenirii, in funcţie de
particularităţile existente in perioadele istorice care s-au succedat.
In ciuda acestor diferenţe, fenomenul corupţiei s-a transmis din generaţie in generaţie, ca o
~mostenire", fiind totodată impregnat de specificul sistemelor politice traversate. De exemplu, in antichitate corupţia politică si cea
administrativă erau mai răsp~ndite dec~t cea economică.
In vechiul drept rom~nesc corupţia nu era incriminată. Abia mai t~rziu, in perioada domniilor
fanariote, a existat o incriminare limitată a faptelor de corupţie.
In prezent, domeniul economic este cel mai afectat de corupţie, deoarece interesele mercantile sunt extraordinar de
mari, constat~ndu-se existenţa unor grupuri economice care corup aproape orice funcţionar sau om politic care se află in poziţii ce
pot determina obţinerea unor avantaje substanţiale pentru membrii grupului in cauză. Este vorba despre privatizări,
concesionări, achiziţii publice etc.
Cu toate diferenţele ce ţin de specificul perioadelor istorice menţionate, in orice societate corupţia a avut forme de
manifestare asemănătoare, aflate in legătură cu mecanismele politice, economice si administrative, ea fiind practic, in toate
cazurile, un abuz speeial de drept al funcţionarilor, care se foloseau de autoritatea sau puterea ce le-a fost conferită in scopuri
străine scopului cu care au fost investiţi.
Fenomenul corupţiei este si trebuie considerat, p~nă la urmă, un fenomen antisoeial, chiar dacă anumite tipuri de manifestare
ale sale sunt acceptate, expres sau tacit, de către membrii colectivităţii, deoarece el constituie o ~metastază" a instituţiilor
publice.
Actele de corupţie, indiferent de forma lor, dăunează dezvoltării armonioase a oricărei societăţi, deoarece intotdeauna
printr-un avantaj ilegal sau imoral de care beneficiază anumite persoane se creează automat un dezavantaj celorlalte persoane.
Aceasta este regula ~vaselor comunicante" ce funcţionează in societatea umană. De exemplu, in cazul in care un cetăţean
beneficiază de un serviciu public, in mod nelegal, inaintea altor cetăţeni, acestia sunt vătămaţi in drepturile lor. Pe l~ngă cei
efectiv lezaţi prin actul de corupţie, el produce pe o scară mai largă si o vătămare a intereselor societăţii in ansamblu, acesta fiind
motivul pentru care infracţiunile de corupţie au ca subiect pasiv autoritatea publică sau instituţia in cadrul căreia isi desfăsoară
activitatea funcţionarul mituit.
4.2. Existenţa fenomenului corupţiei

Totalitatea faptelor de corupţie existente la un moment dat intr-o societate si a formelor de
manifestare a acestora constituie fenomenul corupţiei. Fiind o trăsătură negativă a oricărei societăţi umane, corupţia si
manifestările sale sunt int~lnite in orice societate si in orice formă de organizare a puterii.
Existenţa fenomenului corupţiei fiind de netăgăduit, iar consecinţele sale negative av~nd caracter evident, acesta trebuie
prevenit si contracarat prin măsuri complexe eficiente. Dar eficacitatea acestor măsuri presupune, printre altele si inainte
de orice, cunoasterea
143corespunzătoare a formelor concrete de manifestare a faptelor de corupţie. Dacă faptele de corupţie nu sunt cunoscute
sub toate aspectele acestora, prevenirea, dar mai ales, combaterea lor nu pot fi eficiente.
5.1. Infraeţiunea prevăzută in art. 10 lit. a)

~Art. 10 - Constituie infracţiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la 3 la
10 anisi interzicerea unor drepturi următoarele fapte, dacă sunt săv~rsite in scopul obţinerii
pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite:
a) stabilirea, cu intenţie, a unei valori diminuate, faţă de valoarea comercială reală, a
bunurilor aparţin~nd operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administraţiei
publice locale este acţionar, comisă in cadrul acţiunii de privatizare ori de executare silită,
de reorganizare sau lichidare judiciară ori cu ocazia unei operaţiuni comerciale, ori a
bunurilor aparţin~nd autorităţii publice sau instituţiilor publice, in cadrul unei acţiuni de
v~nzare a acestora sau de executare silită, săv~rsită de cei care au atribuţii de
conducere, de administrare, de gestionare, de executare silită, de reorganizare ori
lichidare judiciară; (…)"
5.1.2. Precizări prealabile

Infracţiunea prevăzută in art. 10 lit. a) din Legea nr. 78/2000 este considerată de legiuitor o
infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie, deoarece prin aceasta este prejudiciată persoana juridică in interesul căreia ar trebui
să lucreze făptuitorul. Prin asemenea fapte se obţin foloase necuvenite fie de către făptuitori, fie de către terţii interesaţi de stabilirea
unor valori diminuate a bunurilor aparţin~nd operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este
acţionar.

Infracţiunea are numai obiect juridic, constituit din relaţiile sociale referitoare la activitatea de serviciu, a cărei bună desfăsurare
este incompatibilă cu indeplinirea atribuţiilor de serviciu in scopul obţinerii, de către făptuitor sau de către terţe persoane, a unor
foloase ilicite.
Subieetul aetiv. Desi norma de incriminare nu prevede expres, subiectul activ al infracţiunii trebuie să fie o persoană dintre cele
care au ca atribuţie stabilirea valorii bunurilor aparţin~nd operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administraţiei
publice locale este acţionar, comisă in cadrul acţiunii de privatizare ori de executare silită, de reorganizare sau lichidare
judiciară ori cu ocazia unei operaţiuni comerciale, ori a bunurilor aparţin~nd autorităţii publice sau instituţiilor publice, in cadrul
unei acţiuni de v~nzare a acestora sau de executare silită, săv~rsită de cei care au atribuţii de conducere, de administrare, de
gestionare, de executare silită, de reorganizare ori lichidare judiciară. Practic, pot comite această infracţiune persoanele care
evaluează bunuri in condiţiile prescrise de norma de incriminare. De exemplu, un expert judiciar.
144Subieetul pasiv. Subiectul pasiv este statul, o instituţie publică, autoritatea administraţiei publice locale sau persoana
juridică ale cărei bunuri au fost subevaluate, la care statul sau autoritatea administraţiei publice locale este acţionar.

Elementul material constă in acţiunea de stabilire a unei valori diminuate, faţă de valoarea comercială reală, a bunurilor aparţin~nd
operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar, comisă in cadrul acţiunii de
privatizare ori de executare silită, de reorganizare sau lichidare judiciară ori cu ocazia unei operaţiuni comerciale, ori a bunurilor
aparţin~nd autorităţii publice sau instituţiilor publice, in cadrul unei acţiuni de v~nzare a acestora sau de executare silită,
săv~rsită de cei care au atribuţii de conducere, de administrare, de gestionare, de executare silită, de reorganizare ori lichidare
judiciară.
Stabilirea unei valori diminuate faţă de valoarea reală a bunurilor este operaţiunea, efectuată de cei care au atribuţii de
conducere, de administrare, de gestionare, de executare silită, de reorganizare ori lichidare judiciară, prin care bunurile in cauză
sunt evaluate sub nivelul valorii existente pe piaţă. Nu poate fi considerată evaluare sub preţul de circulaţie, preţuirea care se
incadrează in marja de abatere. De asemenea, corectitudinea evaluării se apreciază in raport de momentul stabilirii valorii bunurilor,
iar nu in raport de perioade anterioare sau ulterioare datei respective.
0 primă condiţie pe care trebuie să o indeplinească acţiunea de stabilire a unei valori diminuate se referă la persoana
căreia trebuie să ii aparţină bunurile evaluate. Aceste bunuri trebuie să aparţină operatorilor economici la care statul sau o
autoritate a administraţiei publice locale este acţionar.
0 altă cerinţă atasată elementului material constă in aceea ca stabilirea valorii diminuate să aibă loc in cadrul acţiunii de
privatizare ori de executare silită, de reorganizare sau lichidare judiciară ori cu ocazia unei operaţiuni comerciale, ori a bunurilor
aparţin~nd autorităţii publice sau instituţiilor publice, in cadrul unei acţiuni de v~nzare a acestora sau de executare silită.
Urmarea imediată constă in producerea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite.
Raportul de cauzalitate nu trebuie probat in mod distinct, deoarece acesta rezultă din simpla efectuare integrală a elementului
material.

Infracţiunea examinată se poate comite numai cu intenţie directă, calificată prin scop,
deoarece acţiunea de stabilire a unei valori diminuate trebuie să aibă loc in scopul obţinerii
pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.
Scopul nu trebuie să fie realizat, astfel că dacă subiectul activ al acestei infracţiuni isi atinge
scopul propus - acela de obţine foloase necuvenite - va exista concurs de infracţiuni.
5.1.6. Forme, sancţiuni, aspecte procesuale. Sancţionarea si aspecte procesuale

pedepsită, potrivit art. 15 din lege.
Infracţiunea consumată se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor
drepturi.
145Urmărirea penală se efectuează in mod obligatoriu de către procuror (art. 22 din lege), iar potrivit art. 20 luarea măsurilor
asigurătorii este obligatorie.
Potrivit art. 29, pentru judecarea in primă instanţă a infracţiunilor prevăzute in prezenta lege,
se constituie complete specializate.
5.2. Infraeţiunea prevăzută in art. 10 lit. b)

~Art. 10 - Constituie infracţiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la 3 la
10 ani si interzicerea unor drepturi următoarele fapte, dacă sunt săv~rsite in scopul obţinerii
(…)
b) acordarea de subvenţii cu incălcarea legii, neurmărirea, conform legii, a destinaţiilor
subvenţiilor; (…)"

Infracţiunea prevăzută in art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 este considerată de legiuitor o
infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie, deoarece făptuitorul urmăreste obţinerea unor
foloase necuvenite.

Infracţiunea nu are dec~t obiect juridic, constituit din relaţiile sociale referitoare la activitatea de serviciu, a cărei bună desfăsurare
este incompatibilă cu indeplinirea atribuţiilor de serviciu in scopul obţinerii unor foloase ilicite.
Subieetul aetiv. Desi norma de incriminare nu prevede expres, subiectul activ al infracţiunii trebuie să fie o persoană dintre cele
care au ca atribuţie de serviciu acordarea de subvenţii sau urmărirea destinaţiilor acestora.
Subieetul pasiv. Subiectul pasiv poate fi statul sau o autoritate a administraţiei publice, după caz, in funcţie de tipul subvenţiei.

Elementul material constă fie in acţiunea de acordare ilegală a subvenţiilor, fie in omisiunea urmăririi destinaţiilor subvenţiilor in
condiţiile stabilite de lege.
Subvenţiile sunt sume de bani plătite din fonduri publice, de regulă nerambursabile, pentru a ajuta anumite persoane fizice sau
juridice care se află in dificultate financiară sau care prestează anumite activităţi de interes public.
De exemplu, asociaţiile sau fundaţiile pot primi subvenţii de la bugetul de stat sau de la bugetele locale. Astfel, conform
art. 1 din Legea nr. 34/1998 privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor si fundaţiilor rom~ne cu personalitate juridică,
asociaţiile si fundaţiile rom~ne cu personalitate juridică care infiinţează si administrează unităţi de asistenţă socială pot primi
subvenţii alocate de la bugetul de stat sau, după caz, de la bugetele locale, care vor fi utilizate, in exclusivitate, pentru serviciile de
asistenţă socială acordate persoanelor care, potrivit dispoziţiilor
legale, au dreptul să beneficieze de acestea.
146De la bugetul de stat se pot aloca subvenţii asociaţiilor si fundaţiilor rom~ne cu personalitate juridică a căror activitate de
asistenţă socială se adresează unor beneficiari din mai multe judeţe ale ţării si care au incheiat convenţii cu Ministerul Muncii,
Familiei, Protecţiei Sociale și Persoanelor V~rstnice pentru prestarea acestor servicii. De la bugetele locale se pot aloca
subvenţii asociaţiilor si fundaţiilor rom~ne cu personalitate juridică a căror activitate de asistenţă socială se adresează beneficiarilor
dintr-un singur judeţ si, respectiv, din municipiul Bucuresti si care au incheiat convenţii cu consiliile locale in cauză, pentru prestarea
de servicii de asistenţă socială. Criteriile de acordare a fondurilor pentru aceste asociaţii si fundaţii vor fi stabilite prin normele
metodologice de aplicare a prezentei legi, aprobate prin hotăr~re a Guvernului.
Conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 34/1998, nivelul subvenţiilor acordate nu poate depăsi costul mediu lunar de intreţinere, pe
persoană asistată, din unităţile de asistenţă socială de stat, cu profil similar, organizate ca instituţii publice. Iar potrivit art. 3, asociaţiile
si fundaţiile rom~ne cu personalitate juridică, care primesc subvenţii potrivit prezentei legi, beneficiază de asistenţă de specialitate at~t
sub aspect metodologic, c~t si in legătură cu utilizarea subvenţiilor acordate de la bugetul de stat in realizarea programelor stabilite,
din partea personalului imputernicit in acest scop de către direcţiile generale de muncă si protecţie socială judeţene, respectiv a
municipiului Bucuresti.
In conformitate cu art. 4 din Legea nr. 34/1998, dob~nzile aferente sumelor alocate cu titlu de subvenţii vor fi utilizate numai in
scopul intreţinerii persoanelor asistate. Modul de utilizare a subvenţiilor acordate de la buget este supus controlului, conform legilor
in vigoare.
Urmarea imediată constă in producerea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite. Sigur că, desi ca natură infracţiunea
analizată nu presupune existenţa unui prejudiciu, este posibil, si de cele mai multe ori asa este, ca prin acordarea nelegală
sau prin neurmărirea destinaţiilor subvenţiilor să se producă o pagubă in patrimoniul statului sau al autorităţilor publice.
Raportul de cauzalitate nu trebuie probat in mod distinct, deoarece acesta rezultă din simpla efectuare integrală a elementului
material.

deoarece acţiunea de stabilire a unei valori diminuate trebuie să aibă loc in scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de
bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. Scopul nu trebuie să fie realizat, astfel că dacă subiectul activ al acestei infracţiuni isi atinge
scopul propus - acela de obţine foloase necuvenite - poate exista concurs de infracţiuni.
5.2.6. Forme, sancţiuni, aspecte procesuale

Infracţiunea analizată se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor
drepturi.
Urmărirea penală se efectuează in mod obligatoriu de către procuror (art. 22 din lege), iar potrivit art. 20 luarea măsurilor
1475.3. Infraeţiunea prevăzută in art. 10 lit. e)

~Art. 10 - Constituie infracţiuni si se pedepsesc cu ~nchisoare de la 3 la
10 ani si interzicerea unor drepturi următoarele fapte, dacă sunt săv~rsite ~n scopul obţinerii
(…)
c) utilizarea subvenţiilor ~n alte scopuri dec~t cele pentru care au fost acordate,
precum si utilizarea ~n alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice sau care
urmează să fie rambursate din fonduri publice."

Infracţiunea prevăzută ~n art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 este considerată de legiuitor o
infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie, deoarece făptuitorul urmăreste obţinerea unor
foloase necuvenite, fie pentru sine, fie pentru altul.

Infracţiunea are obiect exclusiv juridic, constituit din relaţiile sociale referitoare la activitatea de serviciu, a cărei bună desfăsurare
este incompatibilă cu ~ndeplinirea atribuţiilor de serviciu ~n scopul obţinerii unor foloase ilicite.
Subieetul aetiv. Subiectul activ este implicit ealifieat, deoarece autorul acestei infracţiuni este, practic, beneficiarul
subvenţiilor sau al creditelor garantate din fonduri publice sau care urmează a fi restituite din fonduri publice.
Subieetul pasiv. Subiectul pasiv poate fi statul sau o autoritate a administraţiei publice, după
caz.

Elementul material constă ~n acţiunea de utilizare a subvenţiilor ~n alte scopuri dec~t cele pentru care au fost acordate
sau acţiunea de utilizare ~n alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din fonduri
publice.
Apreciem că se ~ncadrează ~n această categorie ajutoarele de stat ~n agricultură, pentru realizarea unor producţii
competitive si ~n scopul asigurării securităţii alimentare a populaţiei si pentru protejarea mediului, ~n condițiile Ordonanței
Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli,
~ncep~nd cu anul 2010. At~t subvenţiile, c~t si creditele garantate din fonduri publice ori care urmează să fie rambursate din
asemenea fonduri trebuie folosite conform destinaţiei stabilite de lege sau prin documentele ~ntocmite ~n momentul acordării.
Urmarea imediată constă ~n producerea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite.
Raportul de cauzalitate nu trebuie probat ~n mod distinct, deoarece acesta rezultă din simpla efectuare integrală a elementului
material.

deoarece acţiunea de utilizare a subvenţiilor ~n alte scopuri dec~t cele pentru care au fost acordate, precum si utilizarea ~n
alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din fonduri publice trebuie să aibă loc ~n
scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. Scopul nu trebuie să fie realizat,
astfel că dacă subiectul activ al acestei infracţiuni ~si atinge scopul propus - acela de obţine foloase necuvenite - va putea
exista concurs de infracţiuni.

Infracţiunea analizată se pedepseste cu ~nchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor
drepturi.
Urmărirea penală se efectuează ~n mod obligatoriu de către procuror (art. 22 din lege), iar potrivit art. 20 luarea măsurilor
Potrivit art. 29, pentru judecarea ~n primă instanţă a infracţiunilor prevăzute ~n prezenta lege,
5.4. Infraeţiunea prevăzută in art. 11

~Art. 11 - (1) Fapta persoanei care, av~nd sarcina de a supraveghea, a
controla, a reorganiza sau a lichida un operator economic privat, ~ndeplineste pentru acesta
vreo ~nsărcinare, intermediază ori ~nlesnește efectuarea unor operaţiuni comerciale sau
financiare ori participă cu capital la un asemenea operator economic, dacă fapta este de natură
a-i aduce direct sau indirect un folos necuvenit, constituie infracţiune si se pedepseste cu
~nchisoare de la un an la 5 ani si interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săv~rsită ~ntr-un interval de 5 ani de la ~ncetarea
~nsărcinării, pedeapsa este ~nchisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă."

Această infracţiune este o infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie, deoarece făptuitorul obţine, direct sau
indirect, anumite foloase necuvenite.

Subieetul aetiv. Desi norma de incriminare nu prevede expres, subiectul activ al infracţiunii este ealifieat, deoarece nu poate avea
această calitate dec~t o persoană care, av~nd sarcina de a supraveghea, a controla, a reorganiza sau a lichida un operator
economic privat, ~ndeplineste pentru acesta vreo ~nsărcinare, intermediază ori ~nlesneste efectuarea unor operaţiuni comerciale
149sau financiare ori participă cu capital la un asemenea operator economic, dacă fapta este de natură a-i aduce direct sau
indirect un folos necuvenit. De exemplu, un lichidator judiciar.
Subieetul pasiv. Subiecţii pasivi sunt persoanele lezate prin fapta subiectului pasiv. Spre exemplu, acţionarii unei societăţi.
Să ne reamintim...
Subiectul activ al infracţiunii este ealifieat, fiind o persoană care, av~nd
sarcina de a supraveghea, a controla, a reorganiza sau a lichida un operator
economic privat, ~ndeplineste pentru acesta vreo ~nsărcinare, intermediază ori
~nlesneste efectuarea unor operaţiuni comerciale sau financiare ori participă cu capital la un asemenea operator economic, dacă
fapta este de natură a-i aduce direct sau indirect un folos necuvenit.

Elementul material constă ~n fapta persoanei care, av~nd sarcina de a supraveghea, a controla, a reorganiza sau a lichida un
operator economic privat, ~ndeplineste pentru acesta vreo
~nsărcinare, intermediază ori ~nlesneste efectuarea unor operaţiuni comerciale sau financiare ori participă cu capital la un
asemenea operator economic, dacă fapta este de natură a-i aduce direct sau indirect un folos necuvenit.
Precizăm că realizarea unor foloase necuvenite nu este o condiţie pentru existenţa infracţiunii examinate, deoarece fapta trebuie
să fie numai de natură a-i aduee subieetului direet sau indireet foloase neeuvenite, cu toate că, ~n realitate, tocmai obţinerea
foloaselor este cea care ajută la probarea infracţiunii.
material.

Infracţiunea examinată se poate comite numai cu intenţie, care poate fi directă sau indirectă.
5.4.6. Forme, variante, sancţiuni, aspecte procesuale

Infracţiunea ~n varianta tipică se pedepseste cu ~nchisoare de la un an la 5 ani si interzicerea
unor drepturi.
Dacă fapta descrisă de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a fost săv~rsită ~ntr-un interval de 5 ani de la ~ncetarea ~nsărcinării,
aceasta se pedepseste cu ~nchisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă.
1505.5. Infraeţiunea prevăzută in art. 12

~Art. 12 - Sunt pedepsite cu ~nchisoarea de la 1 la 5 ani următoarele
fapte, dacă sunt săv~rsite ~n scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de
bani, bunuri ori alte foloase necuvenite:
a) efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia
sau ~nsărcinarea pe care o ~ndeplineste o persoană ori
~ncheierea de tranzacţii financiare, utiliz~nd informaţiile obţinute ~n virtutea funcţiei,
atribuţiei sau ~nsărcinării sale;
b) folosirea, ~n orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate
publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii."

Aceste infracţiuni sunt infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie, deoarece făptuitorul
are ca finalitate obţinerea, direct sau indirect, a anumitor foloase necuvenite.
Art. 12 din Legea nr. 78/2000 prevede două infracţiuni, respectiv efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ,
incompatibile cu funcţia, atribuţia sau ~nsărcinarea pe care o
~ndeplineste o persoană ori ~ncheierea de tranzacţii financiare, utiliz~nd informaţiile obţinute ~n virtutea funcţiei, atribuţiei sau
~nsărcinării sale [lit. a)] si folosirea, ~n orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori
permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii [lit. b)].

Subieetul aetiv. Poate avea această calitate numai o persoană care efectuează, ca acte de comerţ, operaţiuni financiare
incompatibile cu funcţia, atribuţia sau ~nsărcinarea pe care o
~ndeplineste o persoană ori ~ncheie tranzacţii financiare, utiliz~nd informaţiile obţinute ~n virtutea funcţiei, atribuţiei sau
~nsărcinării sale ori care se foloseste, ~n orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permite
accesul unor persoane neautorizate la aceste informaţii.
Subieetul pasiv. Subiecţii pasivi sunt statul sau instituţiile ori autorităţile publice pentru care lucrează subiectul activ.

> art. 12 lit. a) - efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau ~nsărcinarea pe
care o ~ndeplineste o persoană ori ~ncheierea de tranzacţii financiare, utiliz@nd informaţiile obţinute ~n virtutea funcţiei,
atribuţiei sau ~nsărcinării sale. Efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, ~nseamnă realizarea unor astfel de acte ~n
mod repetat si ~n scopul obţinerii de profit (beneficii, foloase).
151Incompatibilităţile sunt prevăzute ~n lege. De exemplu, art. 5 din Legea nr. 303/2004 prevede că funcţiile de judecător,
procuror, magistrat-asistent si asistent judiciar sunt incompatibile cu orice alte funcţii publice sau private, cu excepţia funcţiilor
didactice din ~nvăţăm~ntul superior, precum si a celor de instruire din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii si al Scolii
Naţionale de Grefieri, ~n condiţiile legii. Judecătorii si procurorii sunt obligaţi să se abţină de la orice activitate legată de actul de
justiţie ~n cazuri care presupun existenţa unui conflict ~ntre interesele lor si interesul public de ~nfăptuire a justiţiei sau de
apărare a intereselor generale ale societăţii, cu excepţia cazurilor ~n care conflictul de interese a fost adus la cunostinţă, ~n scris,
colegiului de conducere al instanţei sau conducătorului parchetului si s-a considerat că existenţa conflictului de interese nu afectează
~ndeplinirea imparţială a atribuţiilor de serviciu. Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi si personalul auxiliar de specialitate sunt
obligaţi să dea, anual, o declaraţie pe propria răspundere ~n care să menţioneze dacă soţul, rudele sau afinii p~nă la gradul al IV-lea
inclusiv exercită o funcţie sau desfăsoară o activitate juridică ori activităţi de investigare sau cercetare penală, precum si
locul de muncă al acestora. Declaraţiile se
~nregistrează si se depun la dosarul profesional.
Asa cum s-a decis si ~n practica judiciară, apreciem că prin ea ~nsăsi, simpla efectuare de operaţiuni financiare, ca acte
de comerţ, nu realizează latura obiectivă a infracţiunii prevăzute ~n art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000. Legea obligă ca
operaţiunile să fie incompatibile cu funcţia, atribuţia sau
~nsărcinarea pe care o ~ndeplineste subiectul activ. Ineompatibilitatea trebuie să rezulte din lege, pentru că numai
astfel ea condiţionează si deopotrivă determină existenţa elementului material al laturii obiective a infracţiunii [I.C.C.J., secţia
penală, decizia nr. 5541/2007, www.scj.ro].
In cea de-a doua modalitate normativă - ~ncheierea de tranzacţii financiare, utiliz~nd informaţiile obţinute ~n virtutea
funcţiei, atribuţiei sau ~nsărcinării sale - este vorba despre anumite ~nţelegeri intervenite ~ntre două sau mai multe părţi prin care
sunt transmise drepturi sau se derulează schimburi comerciale. 0 tranzacţie, pentru a realiza elementul material al laturii
obiective, trebuie să aibă natură financiară si să fi fost realizată de făptuitor utiliz~nd informaţiile obţinute ~n virtutea funcţiei,
atribuţiilor sau ~nsărcinării sale.
> art. 12 lit. b) - folosirea, fn orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea
accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii. Informaţiile care nu sunt date publicităţii sunt informaţiile clasificate sau
confidenţiale. Potrivit art. 15 din Legea nr. 182/2002, informaţiile clasificate sunt informaţiile, datele, documentele de interes pentru
securitatea naţională, care, datorită nivelurilor de importanţă si consecinţelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării
neautorizate, trebuie să fie protejate. Clasele de secretizare sunt: secrete de stat si secrete de serviciu. Informaţiile secrete de
stat sunt informaţiile care privesc securitatea naţională, prin a căror divulgare se pot prejudicia siguranţa naţională si apărarea ţării, iar
cele secrete de serviciu sunt informaţiile a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public
sau privat.
Pentru existenţa infracţiunii examinate este necesar ca făptuitorul să folosească informaţiile
~n cauză sau să permită accesul unor persoane neautorizate la aceste informaţii.
152Raportul de cauzalitate nu trebuie probat in mod distinct, deoarece acesta rezultă din simpla efectuare integrală a elementului
material.
Să ne reamintim...
in cazul infracțiunii prevăzute la art. 12 lit. a) elementul material constă in
efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau insărcinarea pe care o indeplineste
o persoană ori incheierea de tranzacţii financiare, utiliz~nd informaţiile obţinute in virtutea funcţiei, atribuţiei sau
insărcinării sale, iar in cazul lit. b), acesta constă in folosirea, in orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate
publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, prin informaţii care nu sunt date
publicităţii inteleg~ndu-se informaţiile clasificate sau confidenţiale, in conformitate cu dispoziţiile legale in domeniu.

deoarece legea pretinde ca ele să fie săv~rsite in scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de
bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

Actele de pregătire, desi sunt posibile, nu sunt incriminate. in schimb, tentativa este
Infracţiunea se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani.
5.6 Infraeţiunea prevăzută in art. 13

~Art. 13 - Fapta persoanei care indeplineste o funcţie de conducere intr-
un partid, intr-un sindicat sau patronat ori in cadrul unei persoane juridice fără scop
patrimonial, de a folosi influenţa ori autoritatea sa in scopul obţinerii pentru sine ori
pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se pedepseste cu inchisoare de la
unu la 5 ani."

Această infracţiune este o infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie, deoarece
făptuitorul foloseste influenţa ori autoritatea sa in scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de
bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Subieetul aetiv. Subiectul activ al infracţiunii este ealifieat, deoarece nu poate avea această calitate dec~t o persoană care
~ndeplineste o funcţie de conducere ~ntr-un partid, ~ntr-un sindicat sau patronat ori ~n cadrul unei persoane juridice fără scop
patrimonial. De exemplu, presedintele unei fundaţii.
Subieetul pasiv. Subiectul pasiv este partidul, sindicatul, patronatul sau persoana juridică ~n cadrul căreia ~si exercită funcţia
subiectul activ.

Elementul material constă ~n folosirea influenţei ori a autorităţii ~n scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani,
bunuri sau alte foloase necuvenite. Precizăm că realizarea unor foloase necuvenite nu este o condiţie pentru existenţa
infracţiunii examinate, cu toate că, ~n realitate, tocmai obţinerea foloaselor reprezintă finalitatea urmărită de făptuitor.
material.

deoarece legea pretinde ca ele să fie săv~rsite ~n scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de
bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.
5.6.6. Forme, sancţiuni, aspecte procesuale.

Infracţiunea se pedepseste cu ~nchisoare de la 1 la 5 ani.
Potrivit art. 14, coroborat cu art. 9, dacă faptele prevăzute la art. 12 sunt săv~rsite ~n interesul unei organizaţii, asociaţii sau
grupări criminale ori al unuia dintre membrii acesteia sau pentru a influenţa negocierile tranzacţiilor comerciale internaţionale ori
schimburile sau investiţiile internaţionale, maximul pedepsei prevăzute de lege pentru aceste infracţiuni se majorează cu 3 ani.
154§6. Infracţiunile contra intereselor financiare ale Uniunii Europene
6.1. Introdueere
Infracţiunile impotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene au fost introduse in
dreptul penal roman, in cuprinsul Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sancţionarea faptelor de
corupţie, prin intermediul Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei in exercitarea demnităţilor
publice, a funcţiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sancţionarea corupţiei.
Incriminarea specială a faptelor prin care este fraudat bugetul general al Uniunii Europene, bugetele administrate de aceasta sau
cele administrate in numele său a avut loc, in principal, ca urmare a asumării unor obligaţii in acest sens de către statul roman
in contextul aderării la Uniunea Europeană. In doctrină se consideră că profiturile infracţionale reprezintă intre 1,6% si
20% din veniturile bugetare.
Si anterior adoptării reglementării speciale in materie - Legea nr. 161/2003, faptele prin care era fraudat bugetul general al
Comunităţilor Europene puteau fi sancţionate penal, deoarece ele puteau fi incadrate in anumite norme generale de incriminare din
Codul penal anterior, din 1968, cum ar fi: art. 215 (inselăciunea), art. 288 (falsul material in inscrisuri oficiale), art. 299 (falsul
intelectual in inscrisuri oficiale), art. 290 (falsul in inscrisuri sub semnătură privată), art. 291 (uzul de fals), art. 292 (falsul in
1
declaraţii), deturnarea de fonduri (art. 302 ) etc.
Cele mai importante acte normative comunitare adoptate in materia protecţiei intereselor financiare ale Uniunii Europene
- UE sunt: Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene din 1995, cunoscută in doctrină
sub denumirea prescurtată de Convenţia PIF si cele două Protocoale incheiate cu privire la aceasta, din anii 2006 si 2007. De
asemenea, pentru asigurarea protecţiei intereselor financiare ale Uniunii Europene, a fost
infiinţat, in anul 1999, Oficiului European de Luptă Antifraudă - OLAF.
OLAF isi desfăsoară investigaţiile in mod independent, dar, in acelasi timp, face parte din Comisia Europeană, aflandu-se
sub responsabilitatea Comisarului pentru impozitare si uniune vamală, audit si antifraudă.
OLAF isi desfăsoară activitatea pe trei paliere:
- protejează interesele financiare ale Uniunii Europene prin investigarea fraudei, a corupţiei si a altor activităţi ilegale;
- detectează si investighează abaterile grave de la obligaţiile profesionale ale membrilor si angajaţilor instituţiilor si
organismelor UE care ar putea conduce la declansarea de proceduri disciplinare sau penale;
- sprijină instituţiile UE, in special Comisia Europeană, in elaborarea si punerea in aplicare a legislaţiei si a politicilor antifraudă (a
se vedea, http://ec.europa.eu/anti_fraud/).
Conform art. 1 din Convenţia privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor
Europene, frauda comunitară in materie de venituri constă in:
a) folosirea sau prezentarea de documente false, inexacte sau incomplete care au ca efect diminuarea ilegală a veniturilor
din bugetul general al Comunităţilor europene sau din bugetele administrate de aceasta ori in numele său;
b) omisiunea de a furniza datele cerute prin violarea unei obligaţii specifice, cu acelasi efect;
c) schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei unui folos legal obţinut, cu acelasi efect.
Iar frauda comunitară in materie de eheltuieli constă in:
155a) folosirea sau prezentarea de documente false, inexacte sau incomplete care au ca efect obţinerea pe nedrept de
fonduri din bugetul general al Comunităţilor europene sau din bugetele administrate de aceasta ori in numele său;
b) omisiunea de a furniza datele cerute prin violarea unei obligaţii specifice, cu acelasi efect;
c) schimbarea destinaţiei fondurilor obţinute in alte scopuri dec~t cele pentru care au fost iniţial acordate.
in conformitate cu prevederile art. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
66/2011 privind prevenirea, constatarea si sancţionarea neregulilor apărute in obţinerea si utilizarea fondurilor europene
si/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, frauda reprezintă infracţiunea săv~rsită in legătură cu obţinerea ori
utilizarea fondurilor europene si/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, incriminată de Codul penal ori de alte
legi speciale [inelusiv prin Legea nr. 78/2000, n.n.].
Potrivit art. 2 lit. c) si d), fondurile europene sunt reprezentate de sumele provenite din asistenţa financiară nerambursabilă
acordată Rom~niei din bugetul general al Uniunii Europene si/sau din bugetele administrate de aceasta ori in numele ei, in timp
ce fondurile publice naţionale aferente fondurilor europene sunt sumele provenite din bugetul general consolidat, utilizate
pentru: asigurarea cofinanţării, plata prefinanţării, inlocuirea fondurilor europene in situaţia indisponibilităţii/sistării temporare
a plăţii acestor fonduri, completarea fondurilor europene in vederea finalizării proiectelor, precum si alte categorii de
cheltuieli legal reglementate in acest scop.
Neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate si conformitate in raport cu dispoziţiile naţionale si/sau
europene, precum si cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal incheiate in baza acestor dispoziţii, ce rezultă
dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe in gestionarea fondurilor europene, care a
prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii.
1
Neregulile eu earaeter sistemie/de sistem sunt, potrivit art. 2 lit. a ) din acelasi act normativ, acele nereguli generate de
modul in care sunt indeplinite cerinţele-cheie ale sistemelor de management si control care se produc ca urmare a unor deficienţe de
proiectare a procedurilor de management si control, a unor erori sistematice de aplicare a procedurilor de management si control sau
din necorelarea prevederilor legislaţiei naţionale cu reglementările comunitare.
in ceea ce priveste existenţa unei reglementări speciale cu privire la protejarea intereselor financiare ale Uniunii
Europene, Curtea Constituţională (prin Decizia nr. 348/2011, in care a fost chemată să analizeze constituţionalitatea
1 2
prevederilor art.18 - 18 din lege) a evidenţiat libertatea legiuitorului rom~n de a stabili prin lege organică infracţiunile,
pedepsele si regimul executării acestora. Acest lucru nu presupune insă uniformitate de reglementare, motiv pentru care,
din anumite raţiuni de politică penală ori din considerente ce izvorăsc din realităţi iminente, Parlamentul poate
incrimina, prin lege specială, o anumită conduită susceptibilă de a leza o serie de relaţii sociale ocrotite. Astfel,
dispoziţiile legale din Legea nr. 78/2000, care reglementează modalităţile de săv~rsire a infracţiunilor impotriva intereselor financiare
ale Comunităţilor Europene, au fost instituite de legiuitor in vederea ocrotirii relaţiilor sociale referitoare la increderea publică
in folosirea sau prezentarea de documente in vederea obţinerii de fonduri din bugetul general al instituţiei europene. Aceasta
156reprezintă o opţiune de politică legislativă si nu aduce ~n niciun fel atingere dispoziţiilor constituţionale invocate ~n
cauză, textul de lege criticat aplic~ndu-se tuturor persoanelor calificate ca subiecţi activi si care se află ~n ipoteza normei, fără
nicio discriminare si, de asemenea, fără a ~ncalca garanţiile dreptului la un proces echitabil ori dreptul la apărare, partea
interesată av~nd deplina libertate de a se prevala de toate acestea.
1 1 5
Lectur~nd Legea nr.78/2000, observăm că ~n Secţiunea 4 , art.18 - 18 , formele de realizare a fraudei contra intereselor
financiare ale Comunităţilor Europene sunt ~mpărţite ~n mai multe articole, acestea nefiind cuprinse ~ntr-un singur text
incriminator, asa cum, ~n mod judicios, s-a susţinut ~n doctrină.
Să ne reamintim...
La nivelul Uniunii Europene, protecţia intereselor financiare se realizează, ~n
principal, prin Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene din 1995,
cunoscută ~n doctrină sub denumirea prescurtată de Convenţia PIF si cele două Protocoale ale acesteia, din anii 2006 si 2007.
Realizaţi un studiu cu privire la cadrul legal privind protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene si analizaţi
conformitatea legislaţiei naţionale cu cea europeană.
Folosiţi drept principală sursă de informare cărţile menţionate ~n Bibliografia unităţii de curs, care detaliază infracțiunile
prevăzute de Legea nr. 78/2000, precum si resursele de cercetare existente pe site-urile instituţiilor europene.
..................................................................................................................................
..................................................................................................................................
1
6.2. Analiza infracţiunii prevăzute in art. 18 din Legea nr. 78/2000

1
~Art. 18 - (1) Folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori
declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de
fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de
aceastea ori ~n numele ei, se pedepseste cu
~nchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.
(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează omisiunea de a furniza, cu
stiinţă, datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii
Europene sau din bugetele administrate de aceastea ori ~n numele ei, dacă fapta are ca
rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri.
(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) si (2) au produs consecinţe
deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate."

A. Obieetul infracţiunii
Obieetul juridie speeifie al infracţiunii analizate este constituit din relaţiile sociale privind
interesele financiare ale Uniunii Europene, a căror derulare normală presupune corectitudinea
157utilizării conform destinaţiei iniţiale a fondurilor obţinute din bugetul general al Uniunii sau din bugetele administrate de
aceasta sau in numele său.
Obieetul material este reprezentat de documentele supuse acţiunii de falsificare sau care
sunt inexacte ori incomplete.
Subieetul aetiv poate fi orice persoană fizică sau juridică care indeplineste cerinţele generale pentru angajarea răspunderii
penale. in textul incriminator nu există nicio circumstanţiere cu privire la subiectul activ al infracţiunii.
Participaţia este posibilă in oricare dintre formele sale.
Subieetul pasiv prineipal este chiar Uniunea Europeană, iar subieet pasiv seeundar poate fi orice entitate cu personalitate
juridică din cadrul Uniunii Europene, care suferă ca urmare a comiterii infracţiunii, de pildă, Comisia Europeană.

1
Elementul material al variantei prevăzute in art. 18 alin. (1) constă in acţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de
documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, c~t si in omisiunea de a furniza cu intenţie datele cerute potrivit legii
pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceastea ori in numele ei.
Folosirea este utilizarea sau intrebuinţarea documentelor ori declaraţiilor false, inexacte sau incomplete, iar prezentarea unor
asemenea documente sau declaraţii este infăţisarea lor pentru a fi examinate. Declaraţiile nu trebuie să fie scrise.
in cazul in care falsificarea documentelor constituie prin ea insăsi o infracţiune, aceasta se va reţine in concurs cu infracţiunea
1
examinată. in schimb, infracţiunea prevăzută art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 nu poate intra in concurs cu infracţiunea de uz de
fals (art. 323 Cod penal
- Legea nr. 286/2009) ori infracţiunea de fals in declaraţii (art. 326 Cod penal - Legea nr.
286/2009), deoarece acestea intră in conţinutul primei infracţiuni.
Omisiunea de a furniza, cu intenţie, datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii
Europene si din bugetele administrate de Uniune sau in numele ei presupune preexistenţa unei obligaţii legale de informare, pe
care făptuitorul o nesocoteste.
Urmarea imediată constă in obţinerea ilegală de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori
in numele său.
Este realizat conţinutul acestei infracţiuni chiar dacă fondurile obţinute ilicit sunt utilizate conform destinaţiei pentru care au
fost obţinute, iar proiectul este dus p~nă la capăt in parametrii prevăzuţi in contract. in doctrină este sugerată o modificare
legislativă in sensul reţinerii unei infracţiuni de drept comun in toate cazurile in care bugetul comunitar nu este prejudiciat,
deoarece se poate ajunge in situaţia paradoxală a condamnării unei persoane pentru fraudarea intereselor comunitare desi nu se
produce nici un prejudiciu bugetului comunitar.
intre elementul material si urmarea imediată trebuie să existe legătură de cauzalitate, care
este necesar a fi stabilită in fiecare speţă.

Infracţiunea se comite cu intenţie, care poate fi directă sau indirectă.
6.2.5. Forme, modalităţi, variante, sancţionare

4
Actele de pregătire nu sunt incriminate. in schimb, tentativa este incriminată, potrivit art. 18
din lege.
Consumarea infracţiunii are loc in momentul in care se produce urmarea imediată specifică, respectiv c~nd făptuitorul a obţinut
fonduri din bugetul general al Uniunii Europene si din bugetele administrate de Uniune sau in numele ei ori c~nd obţinerea
fondurilor produce consecinţe deosebit de grave.
1
in art. 18 alin. (3) este reglementată o variantă agravată a infracţiunii, al cărei conţinut este realizat dacă faptele prevăzute in alin.
(1) si (2) au produs consecinţe deosebit de grave.
Folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de
fonduri din bugetul general al Uniunii Europene si din bugetele administrate de Uniune sau in numele ei, se pedepseste cu
inchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.
Cu aceeasi pedeapsă se sancţionează omisiunea de a furniza, cu stiinţă, datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri
din bugetul general al Uniunii Europene si din bugetele administrate de Uniune sau in numele ei, dacă fapta are ca rezultat
obţinerea pe nedrept a acestor fonduri.
Iar dacă faptele descrise mai sus au produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale
pedepsei se majorează cu jumătate.
2

2
~Art. 18 - (1) Schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a
destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele
administrate de aceasta ori in numele ei se pedepseste cu inchisoare de la un an la 5 ani si
(2) Schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei unui folos legal
obţinut, dacă fapta are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor din bugetul general al
Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori in numele ei, se sancţionează
cu pedeapsa prevăzută la alin. (1).
(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) si (2) au produs consecinţe deosebit de grave,
limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate. "

Obieetul juridie speeifie al infracţiunii analizate este constituit din relaţiile sociale privitoare la asigurarea respectării destinaţiei
fondurilor obţinute din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori in numele ei.
159Obieetul material il reprezintă sumele de bani deturnate, adică folosite fără respectarea destinaţiei, din bugetul general
al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori in numele ei.
Subieetul aetiv poate fi orice persoană fizică sau juridică care indeplineste cerinţele generale pentru angajarea răspunderii penale.
in textul incriminator nu există nicio o circumstanţiere cu privire la subiectul activ al infracţiunii.
juridică din cadrul Uniunii Europene, care suferă ca urmare a comiterii infracţiunii. De pildă, Comisia Europeană.

Elementul material constă in acţiunea de schimbare ilegală a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general al Uniunii
Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori in numele ei.
Se observă că există puternice asemănări intre această infracţiune si infracţiunea de deturnare de fonduri prevăzută in art. 307 din
2
Codul penal - Legea nr. 286/2009. Astfel, conform art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, este infracţiune si schimbarea, fără
respectarea prevederilor legale, a destinaţiei unui folos legal obţinut, dacă fapta are ca rezultat diminuarea ilegală a
resurselor din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori in numele ei, iar potrivit art. 307
din Codul penal - Legea nr. 286/2009, deturnarea de fonduri
constă in schimbarea destinaţiei fondurilor bănesti sau a resurselor materiale alocate unei autorităţi publice sau instituţii
publice, fără respectarea prevederilor legale; Codul penal sancţionează si schimbarea, fără respectarea prevederilor
legale, a destinaţiei fondurilor provenite din finanţările obţinute sau garantate din fonduri publice. Evidenţiem faptul că in cazul
2
deturnării de fonduri din bugetul Uniunii Europene, se va reţine infracţiunea prevăzută la art. 18 din Legea nr. 78/2000, care
reprezintă legea specială, si nu art. 307 din Codul penal - Legea nr.
286/2009, care este legea generală in materie.
Urmarea imediată a faptei descrise de alin. (1) constă in producerea unei stări de pericol pentru Uniunea Europeană.
in cazul schimbării destinaţiei folosului legal obţinut - alin. (2), urmarea imediată constă in diminuarea ilegală a resurselor din
bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori in numele ei.
in cazul variantei prevăzute in alin. (3), schimbarea destinaţiei fondurilor are ca urmare producerea unor consecinţe
deosebit de grave.
intre elementul material si urmarea imediată trebuie să existe legătură de cauzalitate, dar aceasta trebuie demonstrată
numai c~nd sunt reţinute varinatele infracţionale prevăzute in alineatele (2) si (3) ale textului incriminator.
Să ne reamintim...
2
Elementul material al infracţiunii prevăzute la art. 18 constă in acţiunea de schimbare ilegală a destinaţiei fondurilor obţinute
din bugetul general al
160Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori in
numele lor.
Subliniem faptul că această infracţiune constituie reglementarea specială, deci se va aplica cu prioritate in raport cu
infracţiunea prevăzută la art. art.
307 din Codul penal - Legea nr. 286/2009, care constituie dreptul comun in
materie.


4
din lege.
Consumarea infracţiunii are loc in momentul in care se produce acţiunea făptuitorului, susceptibilă de a pune in pericol
fondurile bănesti si resursele materiale din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori in numele
ei [alin.(1) și (2)] sau in momentul producerii consecinţelor deosebit de grave [alin.(3)]. Pedeapsa prevăzută pentru persoana
fizică in modalităţile prevăzute in alin. (1) si (2) este inchisoarea de la un an la 5 ani si interzicerea unor drepturi.
Dacă faptele descrise mai sus au produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale
pedepsei se majorează cu jumătate.
3

3
~Art. 18 - (1) Folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori
declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat diminuarea ilegală a
resurselor ce trebuie virate către bugetul general al Uniunii Europene sau către
bugetele administrate de aceasta ori in numele ei, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7
ani si interzicerea unor drepturi.
(2) Cu apedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează omisiunea de a furniza, cu stiinţă,
datele cerute potrivit legii, dacă fapta are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor ce
trebuie virate către bugetul general al Uniunii Europene sau către bugetele administrate de
aceasta ori in numele ei. (3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) si (2) au produs
consecinţe
deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate."

Obieetul juridie speeifie al infracţiunii analizate este constituit din relaţiile sociale privitoare la asigurarea colectării resurselor ce
trebuie virate către bugetul general al Uniunii Europene sau către bugetele administrate de aceasta ori in numele ei. Principala
resursă, percepută in mod direct in contul Uniunii Europene, provine din taxele vamale. Orice marfă intră pe teritoriul
161comunitar este supusă regimului vamal comunitar, indiferent care este ţara de intrare in spaţiul comunitar. Pe l~ngă stabilirea
tarifului vamal comun, legislaţia vamală reglementează si unele probleme conexe aplicării in practică a tarifului: valoarea in
vamă a produsului, originea produsului si declaraţiile efectuate in vamă. Tariful vamal comun se aplică doar produselor
provenind din state terţe.
Obieetul material este reprezentat de documentele supuse acţiunii de falsificare sau care
sunt inexacte ori incomplete.
Subieetul aetiv poate fi orice persoană fizică sau juridică care indeplineste cerinţele generale pentru angajarea răspunderii penale.
in textul incriminator nu există nicio o circumstanţiere cu privire la subiectul activ al infracţiunii.
juridică din cadrul Uniunii Europene, care suferă ca urmare a comiterii infracţiunii. De pildă, Comisia Europeană.

Elementul material constă in acţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte
sau incomplete, care are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor ce trebuie virate către bugetul general al Uniunii Europene
sau către bugetele administrate de aceasta ori in numele ei. Frauda privitoare la veniturile comunitare poate fi săv~rsită in
materia tarifelor vamale preferenţiale (de pildă, falsificarea certificatelor de provenienţă) sau a contrabandei. De asemenea,
poate exista frauda de tip carusel in materie de TVA.
in doctrină se arată că frauda in materie de resurse vamale se realizează, in principal, prin două procedee: fie declararea falsă a
altor produse dec~t cele exportate sau importate, fie prin eludarea plăţii taxelor prin introducerea sau scoaterea frauduloasă a
mărfurilor in si din spaţiul comunitar.
in asemenea cazuri, se va reţine infracţiunea de contrabandă, se va reţine infracţiunea de diminuarea fondurilor europene
sau se va reţine un concurs intre aceste două infracţiuni?
Se consideră că infracţiunea de diminuare ilegală a resurselor din bugetele Uniunii Europene este ca natură o infracţiune
complexă, aceasta absorbind in conţinutul ei, atunci c~nd se realizează si elementele constitutive ale acestora, infracţiunea de
contrabandă (sancţionată prin art. 270 din Codul vamal al Rom~niei - Legea nr. 86/2006).
Urmarea imediată a faptelor descrise de alin. (1) și (2) constă in diminuarea resurselor ce trebuie virate către bugetul
general al Uniunii Europene sau către bugetele administrate de aceasta ori in numele ei. Ca o condiţie esenţială pentru existenţa
infracţiunii, trebuie ca această diminuare să fie ilegală.
in cazul variantei prevăzute in alin. (3), fapta trebuie să producă consecinţe deosebit de
grave.
intre elementul material si urmarea imediată trebuie să existe legătură de cauzalitate.


4
din lege.
Pedeapsa pentru modalităţile prevăzute in alin. (1) si (2) este inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi, iar dacă
faptele prevăzute la alin. (1) si (2) au produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu
jumătate.
5

5
~Art. 18 - incălcarea din culpă, de către directorul, administratorul sau
persoana cu atribuţii de decizie ori de control in cadrul unui operator economic, a
unei indatoriri de serviciu, prin neindeplinirea acesteia sau prin indeplinirea ei defectuoasă,
dacă fapta a avut ca rezultat săv~rsirea de către o persoană care se află in subordinea sa si
care a acţionat in numele acelui operator economic a uneia dintre infracţiunile prevăzute
1 3
la 18 -18 sau
săv~rsirea unei infracţiuni de corupţie ori de spălare a banilor in legătură cu fondurile
Uniunii Europene, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă."
6.5.2. Explicaţii specifice
5
Infracţiunea prevăzută in art. 18 din Legea nr. 78/2000 constituie, practic, o variantă specială a infracţiunii de neglijenţă
in serviciu (art. 298 din Codul penal - Legea nr. 286/2009), diferenţiindu-se de aceasta numai in ceea ce priveste urmarea imediată. De
aici reiese că, ori de c~te ori o faptă nu intruneste elementele constitutive ale infracţiunii examinate, va putea fi reţinută
infracţiunea prevăzută in art. 289 din Codul penal - Legea nr. 286/2009.
in doctrină se arată că poate săv~rsi această faptă un administrator al unei societăţi care, deleg~nd un director executiv
să obţină subvenţii din Fondul european pentru orientare si
garanţie agricolă, semnează fără a citi documentaţia prezentată de acesta, documentaţie care atestă suprafeţe agricole mai
mari dec~t cele deţinute in realitate de societate, iar pe baza documentaţiei trimise se primesc fonduri mai mari, prejudiciindu-se
astfel bugetele administrate in numele Uniunii Europene.
Delegarea nu absolvă de răspundere pe cel care a făcut-o, acesta av~nd in continuare obligaţia de control asupra activităţii
delegate.
$7. Rezumat
Unitatea de invăţare 6 - Infracţiunile prevăzute in Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sancţionarea faptelor de
corupţie prezintă, pe inţelesul
163studenţilor, c~teva noţiuni esenţiale pentru inţelegerea fenomenului corupţiei.

in continuare sunt analizate două categorii de infracţiuni cuprinse in lege: infracţiunile asimilate infracţiunilor de corupţie si
infracţiunile contra intereselor financiare ale Uniunii Europene, fiind menţionate si aspectele procesuale relevante.
De asemenea, este explicat dreptul constituţional al legiuitorului de a reglementa prin legi speciale (cu pedepse mai
mari faţă de dreptul comun in materie) o anumită conduită susceptibilă de a leza o serie de relaţii sociale ocrotite, din
raţiuni de politică penală ori din considerente ce izvorăsc din realităţi iminente.

1. Analizaţi infracţiunea prevăzută in art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000,
referitoare la utilizarea subvenţiilor in alte scopuri dec~t cele pentru care au fost acordate, precum si utilizarea in alte scopuri a
creditelor garantate din fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din fonduri publice.
2. Analizaţi infracţiunea prevăzută la art. 12 din Legea nr. 78/2000 privind efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ,
incompatibile cu funcţia, atribuţia sau insărcinarea pe care o indeplineste o persoană ori incheierea de tranzacţii financiare,
utiliz~nd informaţiile obţinute in virtutea funcţiei, atribuţiei sau insărcinării sale si folosirea, in orice mod, direct sau indirect, de
informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii
2
3. Analizaţi infracţiunea prevăzută la art. 18 din Legea nr. 78/2000 referitoare la schimbarea, fără respectarea
prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general al Uniunii Europene sau către bugetele administrate
de aceasta ori in numele eisi schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei unui folos legal obţinut, dacă
fapta are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor din bugetul general al Uniunii Europene sau către bugetele administrate de
aceasta ori in numele ei.

1. Cine are cometenţa de a efectua urmărirea penală in cazul infracţiunilor
contra intereselor financiare ale Uniunii Europene, prevăzute de Legea nr.
78/2000:
a) angajați ai Oficiului European de Luptă Antifraudă;
b) angajați ai Departamentului de Luptă Antifraudă;
c) procurori.
2. Constituie infracţiune contra intereselor financiare ale Uniunii Europene,
prevăzute de Legea nr. 78/2000:
a) schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei unui folos
legal obţinut, dacă fapta are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor din
164bugetul general al Uniunii Europene sau către bugetele administrate de aceasta ori in numele ei;
b) schimbarea destinaţiei fondurilor bănesti sau a resurselor materiale, fără respectarea prevederilor legale, dacă fapta a
cauzat o perturbare a activităţii economico-financiare sau a produs o pagubă unui organ ori unei instituţii de stat; c) folosirea sau
prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri
din bugetul general al Uniunii Europene sau către bugetele administrate de aceasta ori in
numele ei.
Realizaţi un studiu cu privire la cadrul legal privind protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene si analizaţi
conformitatea legislaţiei naţionale cu cea europeană.
§10. Bibliografie
Obligatorie
1. Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sancţionarea faptelor
de corupţie, cu modificările si completările ulterioare;
Facultativă
ulterioare;
2. Legea nr. 34/1998 privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor si fundaţiilor rom~ne cu personalitate juridică,
care infiinţează si administrează unităţi de asistenţă socială, cu modificările si completările ulterioare;
3. Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările si completările ulterioare;
4. Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Rom~niei, cu modificările si completările ulterioare;
5. Ordonanța Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate
producătorilor agricoli, incep~nd cu anul 2010, cu modificările si completările ulterioare;
6. Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților
Europene din 1995;
7. V. Dobrinoiu, M.A. Hotca, N. Neagu, M. Murea, C. Căsuneanu, Legea nr.
78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sancţionarea faptelor de corupţie, Wolters Kluwer, Bucuresti, 2008, pag. 11 -
490;
8. N. Neagu, Fraudarea bugetului eomunitar, Wolters Kluwer, Bucuresti,
1652008, pag. 27 - 298;

9. C. Voicu, Al. Boroi, I. Molnar, M. Gorunescu, S. Corlăţeanu, Dreptul penal al afaeerilor, ed. a IV-a, C.H. Beck,
Bucuresti, 2008, pag. 425 - 477.
Infracţiunile prevăzute in Codul silvie
§1. Introducere
§4. Consideraţii introductive
§5. Analiza infracţiunilor silvice
§6. Rezumat
§9. Bibliografie
§1. Introducere
Ultima unitate de ~nvăţare, a 7-a, prezintă cadrul legal ~n materie, defineste fondul forestier naţional, prezintă obligaţiile
deţinătorilor de fond forestier si, ~n final realizează o analiză a infracţiunilor silvice cuprinse ~n Codul silvic - Legea nr. 46/2008.
In finalul unităţii de ~nvăţare sunt prezentate c~teva exemple de subiecte de sinteză si de teste tip grilă, care au scopul de a
Unitatea de ~nvăţare 7 - Infracţiunile silvice, urmăreste aprofundarea infracţiunilor silvice, transmiţ~nd studenţilor
cunostinţele necesare pentru interpretarea si aplicarea corectă a dispoziţiilor legale ~n materie.
De asemenea, se urmăreste ~nsusirea practicii judiciare ~n domeniu, prin analiza unor hotăr~ri relevante ale instanţelor de
judecată.
Finalitatea studiului unităţii de curs constă ~n formarea unei atitudini pozitive faţă de stiinţa dreptului penal ~n general si
167§4. Consideraţii introductive
Infracţiunile silvice sunt prevăzute in Codul silvic (Legea nr. 46/2008), in titlul VI, art. 106
110. Scopul incriminării acestor fapte il constituie protecţia fondului forestier naţional. Totalitatea pădurilor, a
terenurilor destinate impăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producţie sau administraţie silvică, a iazurilor, a albiilor
p~raielor, a altor terenuri cu destinaţie forestieră si neproductive, cuprinse in amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990
sau incluse in acestea ulterior, in condiţiile legii, constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier
naţional.
in temeiul art. 1 alin. (2) din Codul silvic, fondul forestier naţional cuprinde:
a) pădurile;
b) terenurile in curs de regenerare si plantaţiile infiinţate in scopuri forestiere;
c) terenurile destinate impăduririi: terenuri degradate si terenuri neimpădurite, stabilite in condiţiile legii a fi impădurite;
d) terenurile care servesc nevoilor de cultură: pepiniere, solarii, plantaje si culturi de plante
mamă;
e) terenurile care servesc nevoilor de producţie silvică: culturile de răchită, pomi de Crăciun, arbori si arbusti ornamentali si
fructiferi;
f) terenurile care servesc nevoilor de administraţie silvică: terenuri destinate asigurării hranei v~natului si producerii de furaje,
terenuri date in folosinţă temporară personalului silvic;
g) terenurile ocupate de construcţii si curţile aferente acestora: sedii administrative, cabane, fazanerii, păstrăvării, crescătorii de
animale de interes v~nătoresc, drumuri si căi ferate forestiere de transport, spaţii industriale, alte dotări tehnice specifice sectorului
forestier, terenurile ocupate temporar si cele afectate de sarcini si/sau litigii, precum si terenurile forestiere din cadrul
culoarului de frontieră si f~siei de protecţie a frontierei de stat si cele destinate realizării unor obiective din cadrul Sistemului Integrat
de Securizare a Frontierei de Stat;
h) iazurile, albiile p~raielor, precum si terenurile neproductive incluse in amenajamentele
silvice.
Potrivit art. 1 alin. (3) din Codul silvic, toate terenurile incluse in fondul forestier naţional sunt terenuri cu destinaţie forestieră.
Sunt considerate păduri, conform art. 2 din Codul silvic, si sunt incluse in fondul forestier naţional terenurile cu o suprafaţă de
cel puţin 0,25 ha, acoperite cu arbori; arborii trebuie să atingă o inălţime minimă de 5 m la maturitate in condiţii normale de
vegetaţie. Termenul pădure include:
a) terenurile cu folosinţă pădure cuprinse in amenajamentele silvice la data de 1 ianuarie
1990, inclusiv cu modificările de suprafaţă, conform operaţiunilor de intrăriiesiri efectuate in condiţiile legii;
b) perdelele forestiere de protecţie;
c) terenurile pe care sunt instalate jnepenisurile;
d) terenurile acoperite cu păsuni impădurite cu consistenţa mai mare sau egală cu 0,4, calculată numai pentru suprafaţa
ocupată efectiv de vegetaţia forestieră;
e) plantaţiile cu specii forestiere din zonele de protecţie a lucrărilor hidrotehnice si de imbunătăţiri funciare realizate pe
terenurile proprietate publică a statului, care indeplinesc condiţiile legale.
168Articolul 3 prevede că fondul forestier naţional este, după caz, proprietate publică sau privată si constituie bun de interes
naţional. Dreptul de proprietate asupra terenurilor care constituie fondul forestier naţional se exercită in conformitate cu
dispoziţiile Codului silvic.
Potrivit art. 7 după forma de proprietate, fondul forestier naţional poate fi:
a) fond forestier proprietate publică a statului;
b) fond forestier proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale;
c) fond forestier proprietate privată a persoanelor fizice si juridice;
d) fond forestier proprietate privată a unităţilor administrativ-teritoriale.
Fondul forestier proprietate privată a unităţilor administrativ-teritoriale cuprinde păsunile impădurite, incluse in domeniul
privat al unităţilor administrativ-teritoriale, care, prin efectul Codului silvic, se includ in fondul forestier naţional.
Este interzisă trecerea terenurilor forestiere din domeniul public al unităţilor administrativ- teritoriale in domeniul privat al
acestora prin hotăr~re a consiliului local, a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti.
Este interzisă includerea pădurilor in intravilan.
Conform art. 6, fondul forestier naţional este supus regimului silvic. Vegetaţia forestieră de pe terenurile din afara fondului
forestier naţional este supusă normelor tehnice silvice privind evaluarea masei lemnoase si reglementărilor privind circulaţia
materialului lemnos. Recoltarea si valorificarea lemnului din vegetaţia forestieră de pe terenurile din afara fondului forestier
naţional sunt la latitudinea proprietarilor, cu respectarea prevederilor menţionate mai sus. Persoanele juridice si instituţiile
publice care beneficiază, sub raport economic, ecologic sau social, de efectele funcţiei de protecţie a pădurilor invecinate,
altele dec~t cele aflate in proprietate, plătesc contravaloarea acestor funcţii potrivit prevederilor reglementate prin lege
specială.
in conformitate cu art. 17 din Codul silvic, respectarea regimului silvic este obligatorie pentru toţi proprietarii sau
deţinătorii de fond forestier. Proprietarii fondului forestier au următoarele obligaţii in aplicarea regimului silvic:
a) să asigure elaborarea si să respecte prevederile amenajamentelor silvice si să asigure
administrarea/serviciile silvice pentru fondul forestier aflat in proprietate, in condiţiile legii;
b) să asigure paza si integritatea fondului forestier;
c) să realizeze lucrările de regenerare a pădurii;
d) să realizeze lucrările de ingrijire si conducere a arboretelor;
e) să execute lucrările necesare pentru prevenirea si combaterea bolilor si dăunătorilor pădurilor;
f) să asigure respectarea măsurilor de prevenire si stingere a incendiilor;
g) să exploateze masa lemnoasă numai după punerea in valoare, autorizarea parchetelor si eliberarea documentelor specifice
de către personalul abilitat;
h) să asigure intreţinerea si repararea drumurilor forestiere pe care le au in administrare sau in proprietate;
i) să aibă delimitat fondul forestier aflat in proprietate, in conformitate cu actele de proprietate sau cu documentele
cadastrale, după caz, prin semne de hotar, si să le menţină in stare corespunzătoare;
j) să notifice structurile teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, in termen de 60 de
zile, cu privire la transmiterea proprietăţii asupra terenurilor forestiere.
169Elaboraţi un studiu cu privire la istoricul incriminării infracţiunilor silvice in

Rom~nia.
............................................................................................................................
......
............................................................................................................................
......
§5. Analiza infracţiunilor silvice din Codul silvic
5.1. Infracţiunea prevăzută la art. 106 din Codul silvic - reducerea suprafeţei fondului
forestier si schimbarea destinaţiei obiectivului

~Art. 106 - (1) Reducerea suprafeţei fondului forestier naţional fără res-
pectarea dispoziţiilor art. 36 si 37 constituie infracţiune si se pedepseste cu
inchisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă.
(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează si schimbarea destinaţiei
obiectivului pentru care s-a obţinut aprobarea de scoatere din fondul forestier naţional
sau de ocupare a fondului forestier naţional, dacă schimbarea destinaţiei se produce in
termen de 5 ani de la aprobarea scoaterii din fondul forestier.
(3) Autorul faptelor prevăzute la alin. (1) si (2) este obligat să elibereze terenul forestier de
orice construcţii sau instalaţii amplasate ilegal.
(4) Reinstalarea vegetaţiei forestiere se execută, pe cheltuiala autorului faptelor
prevăzute la alin. (1) si (2), de către ocolul silvic care realizează serviciile silvice sau
administrarea pădurii respective, pe amplasamentul care face obiectul infracţiunii."

Obieetul juridie al infracţiunii prevăzute de art. 106 alin. (1) este constituit din relaţiile sociale referitoare la protecţia
integrităţii fondului forestier naţional impotriva faptelor prin care suprafaţa acestuia este redusă cu incălcarea legii.
Obieetul juridie al infracţiunii prevăzute de art. 106 alin. (2) este constituit din relaţiile sociale născute ca urmare a
instituirii obligaţiei de a păstra destinaţia obiectivului pentru care s-a obţinut aprobarea de scoatere din fondul forestier naţional
sau de ocupare a fondului forestier naţional pe o durată de cel puţin 5 ani de la aprobarea scoaterii din fondul forestier.
Obieetul material al infracţiunii il formează elementele fondului forestier naţional menţionate in art. 1 alin. (2) din
Codul silvic.
Subieetul aetiv al infracţiunilor prevăzute de art. 106 alin. (1) si (2) poate fi orice persoană fizică sau juridică care indeplineste
condiţiile generale pentru angajarea răspunderii penale, iar participaţia penală este posibilă in toate formele sale (coautorat, instigare si
complicitate).
Subieetul pasiv prineipal al infracţiunilor este statul, ca reprezentant al societăţii, interesat in ocrotirea fondului forestier naţional.

Elementul material al infracţiunii descrise de art. 106 alin. (1) constă in acţiunea de redueere a suprafeţei fondului forestier
naţional fără respectarea dispoziţiilor art. 36 si 37 din Codul silvic.
Articolul 35 din Codul silvic instituie regula potrivit căreia reducerea suprafeţei fondului forestier naţional este interzisă.
Conform art. 36, prin excepţie de la prevederile art. 35, este permisă reducerea suprafeţei fondului forestier naţional prin
scoatere definitivă, pentru realizarea obiectivelor de interes naţional, declarate de utilitate publică, in condiţiile legii. La cerere,
solicitantul terenului pe care urmează a fi realizate obiectivele menționate poate compensa suprafaţa solicitată, caz in care nu se
mai plăteste contravaloarea terenului care urmează să fie scos definitiv din fondul forestier naţional, dar se achită anticipat
celelalte obligaţii bănesti. Compensarea se realizează cu un teren ale cărui suprafaţă si valoare sunt cel puţin egale cu
suprafaţa si valoarea terenului care face obiectul scoaterii din fondul forestier naţional. Prin excepţie, reducerea fondului
forestier naţional prin scoaterea definitivă a unor terenuri
2
proprietate publică a statului, in suprafaţă de pană la 400 m , pentru realizarea unor obiective din cadrul Sistemului Integrat de
Securizare a Frontierei de Stat, se realizează fără compensare si fără plata altor obligaţii bănesti, la solicitarea Ministerului
Afacerilor Interne.
in conformitate cu art. 37 alin. (1) din Codul silvic, pot fi scoase definitiv din fondul forestier naţional, doar cu condiţia
compensării acestora, fără reducerea suprafeţei fondului forestier si cu plata anticipată a obligaţiilor bănesti, numai terenurile
necesare realizării sau extinderii următoarelor categorii de obiective:
a) exploatare a resurselor minerale prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003,
cu modificările si completările ulterioare;
b) obiective turistice, de agrement, inclusiv structuri de primire turistică, unităţi de cult, obiective sportive, medicale,
precum si obiective sociale realizate numai de furnizorii de servicii sociale; pentru teritoriul administrativ in zonele de interes
economic al Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" se pot realiza pontoane de acostare pentru ambarcaţiuni cu scop turistic si
de agrement si de aprovizionare cu alimente si combustibil, pontoane plutitoare si adăposturi pescăresti pentru pescari
constituiţi in asociaţii;
c) locuinţe sau case de vacanţă, numai in fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice si juridice;
d) obiective instalate in fondul forestier naţional inainte de anul 1990, precum si suprafeţele aferente activelor vandute, in
condiţiile legii, de către Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva;
e) surse si reţele de apă si de canalizare, surse si reţele de energie din resurse convenţionale sau regenerabile, reţele si sisteme de
comunicaţii, drumuri de interes judeţean si local, parcuri recreative, parcuri tematice si/sau educaţionale, precum si lucrări si/sau
construcţii hidrotehnice si de piscicultură;
f) explorare a următoarelor resurse minerale: cărbuni, roci utile, agregate minerale, minereuri; explorarea, exploatarea
si transportul resurselor de petrol si gaze naturale, precum si instalarea, repararea, intreţinerea, dezafectarea reţelelor de transport sau
distribuţie petrol, gaze naturale sau energie electrică.
Amplasarea obiectivelor prevăzute la lit. c) se face cu respectarea următoarelor condiţii, care trebuie indeplinite cumulativ:
a) construcţia si terenul pe care se amplasează sunt proprietatea aceleiasi persoane;
171b) suprafaţa maximă care poate face obiectul scoaterii definitive din fondul forestier, incluz~nd construcţia, accesul si
2
~mprejmuirea, este de maximum 250 m ~n cazul proprietăţilor forestiere mai mari de 5 ha si de maximum 5% din suprafaţa
2
proprietăţii forestiere, dar nu mai mare de 200 m , dacă suprafaţa proprietăţii forestiere este mai mică de 5 ha.
Compensarea prevăzută la alin. (1) se realizează fizic cu un teren care are de 5 ori valoarea terenului care se scoate definitiv din
fondul forestier naţional, iar suprafaţa terenului dat ~n compensare nu poate fi mai mică dec~t de 3 ori suprafaţa terenului care
face obiectul scoaterii din fondul forestier naţional. La realizarea obiectivelor prevăzute la lit. e), al căror beneficiar este o unitate
administrativ-teritorială sau o instituţie publică, compensarea se realizează cu un teren ale cărui suprafaţă si valoare sunt cel puţin
egale cu suprafaţa si valoarea terenului care face obiectul scoaterii definitive.
2
Prin excepţie, pentru suprafeţele mai mici de 50 m , beneficiarul scoaterii definitive poate să
nu ofere teren ~n compensare, situaţie ~n care trebuie să plătească, anticipat aprobării, o sumă de
5 ori mai mare dec~t valoarea terenului care face obiectul scoaterii, sumă care se virează la fondul de ameliorare a
fondului funciar cu destinaţie silvică, situaţie ~n care nu achită cheltuielile de instalare si ~ntreţinere a vegetaţiei forestiere p~nă la
realizarea stării de masiv.
Terenurile cu care se realizează compensarea trebuie să fie numai din afara fondului forestier naţional, dar limitrofe acestuia,
apte de a fi ~mpădurite. in situaţia ~n care suprafaţa minimă a unui teren cu care se realizează compensarea este mai mare
de 20 ha, acesta poate să nu fie limitrof fondului forestier, dar trebuie să fie compact. Nu se poate realiza compensarea cu
terenuri degradate, neproductive din punct de vedere silvic sau cu terenuri situate ~n zonele de stepă, alpină si subalpină.
Pentru terenurile cu care se realizează compensarea sunt obligatorii ~nscrierea ~n amenajamentele silvice si asigurarea
administrării sau serviciilor silvice ~n termen de 30 de zile de la data aprobării scoaterii definitive din fondul forestier, precum si
~mpădurirea ~n maximum două sezoane de vegetaţie.
in judeţele ~n care suprafaţa fondului forestier este sub 30% din suprafaţa judeţului, compensarea se realizează numai cu
terenuri din cadrul aceluiasi judeţ.
Terenurile pentru care a fost emisă aprobarea de scoatere definitivă din fondul forestier naţional si terenurile preluate ~n
compensare dob~ndesc situaţia juridică a terenurilor pe care le
~nlocuiesc si se ~nscriu ~n cartea funciară ~n baza actului de aprobare si a procesului-verbal de predare-primire, ~ncheiat ~ntre
părţi, ~n condiţiile legii.
Elementul material al infracţiunii descrise de art. 106 alin. (2) constă ~n acţiunea de schimbare a destinaţiei
obiectivului pentru care s-a obţinut aprobarea de scoatere din fondul forestier naţional sau de ocupare a fondului forestier
naţional, dacă schimbarea destinaţiei se produce ~n termen de 5 ani de la aprobarea scoaterii din fondul forestier.
Urmarea imediată constă ~n pierderea unei suprafeţe din fondul forestier naţional [~n cazul infracţiunii prevăzute de alin. (1)]
sau ~n modificarea destinaţiei obiectivului ~nainte de expirarea unui termen de 5 ani de la aprobarea scoaterii din fondul forestier
naţional [~n cazul infracţiunii prevăzute de alin. (2)].
intre elementul material si urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate, ~n sensul că acea modificare să
aibă drept cauză acţiunea făptuitorului.
172
Să ne reamintim...
Elementul material al infracţiunii este constituit de reducerea suprafeţei
fondului forestier naţional fără respectarea dispozițiilor legale [alin.(1)], respectiv schimbarea destinaţiei obiectivului
pentru care s-a obţinut aprobarea de scoatere din fondul forestier naţional sau de ocupare a fondului forestier naţional, dacă
schimbarea destinaţiei se produce in termen de 5 ani de la aprobarea scoaterii din fondul forestier [alin.(2)].

Faptele incriminate de art. 106 din Codul silvic, fiind infracţiuni de acţiune si neexist~nd derogări de la regulile generale
se supun prevederilor art. 16 alin. (6) din Codul penal - Legea nr.
286/2009, rezultă că forma de vinovăţie cu care se comit este intenţia in ambele sale modalităţi
(directă sau indirectă). Dacă fapta este comisă din culpă, aceasta nu constituie infracţiune.
Existenţa infracţiunii examinate nu este condiţionată de scopul in care a acţionat subiectul activ si nici de mobilul cu care
5.1.5. Forme, modalităţi

Actele de pregătire si tentativa, desi sunt posibile, nu sunt incriminate.
Consumarea infracţiunilor are loc in momentul in care se produce urmarea imediată specifică.
Infracţiunile prevăzute de art. 106 alin. (1) si (2) se pedepsesc cu inchisoare de la 6 luni la un
an sau cu amendă.
Autorul faptelor prevăzute la alin. (1) si (2) este obligat să elibereze terenul forestier de orice construcţii sau instalaţii amplasate
ilegal.
Reinstalarea vegetaţiei forestiere se execută, pe cheltuiala autorului faptelor, de către ocolul silvic care realizează serviciile
silvice sau administrarea pădurii respective, pe amplasamentul care face obiectul infracţiunii.
5.2. Infracţiunea prevăzută la art. 107 din Codul silvie - tăierea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, a vegetaţiei
forestiere

~Art. 107 - (1) Tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din
rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional si din vegetaţia
forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie
infracţiune silvică si se pedepseste după cum urmează:
a) cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului
produs este de cel puţin 5 ori mai mare dec~t preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă
pe picior la data comiterii faptei;
b) cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului
produs nu depăseste limita prevăzută la lit. a), dar fapta a fost săv~rsită de cel puţin două ori in
interval de un an, iar valoarea cumulată a prejudiciului produs depăseste limita prevăzută la lit.
a);
173c) cu inchisoare de la un an la 5 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 20 de ori mai mare dec~t preţul mediu
al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei;
d) cu inchisoare de la 2 ani la 7 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 50 de ori mai mare dec~t preţul mediu al
unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei.
(2) Limitele speciale ale pedepselor prevăzute la alin. (1) se majorează cu jumătate, in cazul in care faptele au fost săv~rsite
in următoarele imprejurări:
a) de o persoană av~nd asupra sa o armă sau o substanţă narcotică ori paralizantă;
b) in timpul nopţii;
c) in pădurea situată in arii naturale protejate de interes naţional;
d) de personal silvic.
(3) Tentativa se pedepseste."

Obieetul juridie al infracţiunii este constituit din relaţiile sociale privitoare la protecţia vegetaţiei foresteiere impotriva
faptelor de tăiere, rupere, distrugere, degradare sau scoatere din rădăcini de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional
sau din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia.
Obieetul material il formează vegetaţia forestieră (arbori, puieţi sau lăstari), indiferent de forma de proprietate, din fondul
forestier naţional sau din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia.
Subieetul aetiv al infracţiunii poate fi proprietarul sau deţinătorul terenului pe care se află vegetaţia forestieră, precum si sau orice
altă persoană, iar participaţia penală este posibilă in toate formele sale (coautorat, instigare si complicitate), inclusiv in forma
participaţiei improprii.
Subieetul pasiv prineipal al infracţiunii este statul, ca reprezentant al societăţii, interesat in ocrotirea terenurilor cu vegetaţie
forestieră.
Subieetul pasiv seeundar, in acele situaţii in care statul nu este el titularul terenului cu vegetaţie forestieră, este
persoana căreia ii aparţine terenul pe care se află vegetaţia forestieră tăiată, ruptă, distrusă, degradată sau scoasă din rădăcini in
mod nelegal.

Elementul material al infracţiunii constă in acţiunea de tăiere, rupere, distrugere, degradare sau scoatere din
rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional sau din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara
acestuia, indiferent de forma de proprietate, de către proprietari, deţinători sau de către oricare altă persoană, dacă valoarea
arborilor, puieţilor sau lăstarilor este de peste 5 ori mai mare dec~t preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior sau
dacă valoarea este sub această limită, dar fapta a fost săv~rsită de cel puţin două ori in interval de l an dacă valoarea cumulată
este de peste 5 ori mai mare dec~t preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei.
l74Urmarea imediată constă in schimbarea situaţiei de fapt a masei lemnoase ce formează obiectul protecţiei penale, in
sensul că aceasta se află in stare tăiată, ruptă, distrusă, degradată sau scoasă din rădăcini.
Intre elementul material si urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate, in sensul că tăierea, ruperea,
distrugerea, degradarea sau scoaterea din rădăcini să fi fost produse de acte ale unei persoane, iar nu din cauze care exced controlului
omului (cutremur, trăsnete, boli, distrugeri sau vătămări produse de animale etc.).

Infracţiunea se comite numai cu intenţie directă sau indirectă.
Existenţa infracţiunii examinate nu este condiţionată de scopul urmărit de făptuitor si nici de
mobilul cu care acesta a săv~rsit fapta.

Actele de pregătire, desi sunt posibile, nu sunt incriminate. In schimb, tentativa se
pedepseste.
Potrivit alin. (2) infracțiunea de tăiere sau scoatere din rădăcini, fără drept, a vegetaţiei forestiere este mai gravă dacă
aceasta a fost comisă:
Potrivit art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, personalul silvie este format
din persoanele care au pregătire de specialitate silvică atestată prin actul de absolvire a unei forme de ~nvăţămant
recunoscute ~n Romania si care exercită efectiv profesiuni specifice activităţii ~n domeniul silviculturii, care domeniu cuprinde
activităţile care au ca obiective gospodărirea fondului forestier naţional, gestionarea durabilă a pădurilor si a fondului cinegetic
si salmonicol, precum si cele de cercetare stiinţifică si proiectare silvică, la nivel central si teritorial.
Consumarea infracţiunii are loc in momentul in care se produce urmarea imediată. Infracţiunea poate fi săv~rsită in mai multe
variante sau modalităţi infracţionale, si anume:
a) tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier
naţional si din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din
afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 5 ori mai mare dec~t preţul
mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei;
b) tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier
naţional si din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, dacă valoarea
prejudiciului produs nu depăseste limita prevăzută la lit. a), dar fapta a fost săv~rsită de cel puţin două ori in interval de un an, iar
valoarea cumulată a prejudiciului produs depăseste limita prevăzută la lit. a);
c) tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier
prejudiciului produs este de cel
175puţin 20 de ori mai mare dec~t preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la
data comiterii faptei;
d) tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier
prejudiciului produs este de cel puţin 50 de ori mai mare dec~t preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data
comiterii faptei.
Tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori,
puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional si din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma
de proprietate, constituie infracţiune silvică si se sancţionează după cum urmează:
a) cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 5 ori mai mare dec~t preţul
mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei;
b) cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs nu depăseste limita prevăzută la lit. a), dar
fapta a fost săv~rsită de cel puţin două ori in interval de un an, iar valoarea cumulată a prejudiciului produs depăseste limita prevăzută
la lit. a);
c) cu inchisoare de la un an la 5 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 20 de ori mai mare dec~t preţul mediu al
unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei;
d) cu inchisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 50 de ori
mai mare dec~t preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii
faptei.
Limitele speciale ale pedepselor menționate se majorează cu jumătate, in cazul in care faptele au fost săv~rsite in următoarele
imprejurări:
5.3. Infracţiunea prevăzută la art. 108 din Codul silvie - păsunatul nelegal ~n suprafeţe
~mpădurite

~Art. 108 - (1) Păsunatul in pădurile sau in suprafeţele de pădure in care
acesta este interzis constituie infracţiune silvică si se pedepseste după cum urmează:
a) cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului
este de cel puţin 5 ori mai mare dec~t preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă
pe picior, la data comiterii faptei;
b) cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului
este de cel puţin 20 de ori mai mare dec~t preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe
picior, la data comiterii faptei;
c) cu inchisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă, dacă valoarea
176prejudiciului este de cel puţin 50 de ori mai mare dec~t preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data
comiterii faptei.
(2) Limitele speciale ale pedepselor prevăzute la alin. (1) se majorează cu jumătate, ~n cazul ~n care faptele au fost săv~rsite
~n următoarele
~mprejurări:
a) ~n timpul nopţii;
b) ~n fondul forestier naţional situat ~n arii naturale protejate de interes naţional."

Obiectul juridic al infracţiunii este constituit din relaţiile sociale referitoare protecţia vegetaţiei forestiere ~mpotriva
distrugerii sau vătămării prin păsunare ~n zone unde păsunatul este interzis.
Infracţiunea are ca obiect material vegetaţia forestieră (puieţi, arbori sau lăstari) existentă ~n perimetrele unde păsunatul este
interzis.
Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană care ~ndeplineste condiţiile generale, iar participaţia penală este posibilă ~n
toate formele sale (coautorat, complicitate si instigare).
in practică, de regulă, autorul infracţiunii este persoana care are paza materială a animalelor, indiferent de persoana proprietarului.
Dacă proprietarul este cel care l-a determinat pe paznicul animalelor să păsuneze ~n zone unde păsunatul este interzis, el va
răspunde penal alături de paznicul material, dar ~n calitate de autor, iar nu de complice.
Subiectul pasiv principal al infracţiunii este statul, ca reprezentant al societăţii, interesată ~n ocrotirea fondului forestier naţional,
iar subiectul pasiv secundar este persoana juridică sau fizică prejudiciată prin săv~rsirea faptei.
Dacă proprietarul sau deţinătorul legal al unui perimetru forestier interzis pentru păsunare distruge sau vatămă, ~n condiţiile
normei de incriminare, arbori, puieţi sau lăstari el devine din potenţială victimă subiect activ al infracţiunii.

Elementul material al infracţiunii constă ~n păsunatul ~n pădurile sau ~n suprafeţele de pădure
~n care acesta este interzis. Păsunatul se poate realiza prin orice acţiune sau inacţiune ce are ca rezultat nimicirea, desfiinţarea,
rănirea, decojirea tulpinii sau ruperea vegetaţiei forestiere aflate
~n perimetrul interzis păsunării.
Conform art. 53 din Codul silvic, păsunatul este interzis ~n fondul forestier, ~n perdelele forestiere de protecţie si ~n
perimetrele de ameliorare a terenurilor degradate sau ~n alunecare. Prin excepţie de la prevederile de mai sus, ~n caz de forţă majoră,
autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură sau unităţile teritoriale de specialitate ale acesteia, după caz, pot
aproba păsunatul ~n fondul forestier, dacă sunt ~ndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) se desfăsoară pe durată limitată;
b) se practică doar ~n anumite perimetre ale pădurii;
c) solicitările de aprobare aparţin autorităţilor publice locale;
d) s-a obţinut acordul proprietarului;
e) este solicitat ~n cazuri temeinic justificate.
177Nu poate fi aprobat păsunatul ~n arboretele ~n curs de regenerare, ~n plantaţiile si regenerările tinere, precum si ~n pădurile
care ~ndeplinesc funcţii speciale de protecţie.
Trecerea animalelor domestice prin pădure spre zonele de păsunat, adăpat si adăpostire se aprobă de ocolul silvic, cu
acordul proprietarului pădurii, pe trasee delimitate si ~n perioade precizate; pentru pădurile proprietate publică a statului,
aprobarea se dă de către administrator.
Se interzice, de asemenea, trecerea animalelor domestice prin pădure ~n arboretele ~n curs de regenerare, ~n plantaţiile si
regenerările tinere, ~n ariile naturale protejate de interes naţional, ~n perimetrele de ameliorare, precum si ~n perdelele forestiere de
protecţie.
Cu aprobarea ocolului silvic, se permite amplasarea ~n mod gratuit a stupilor de albine ~n fondul forestier proprietate
publică a statului, pe perioada pastoralului.
Urmarea imediată a infracţiunii constă ~n producerea unei pagube ~n valoare de peste 5 ori mai mare dec~t preţul mediu al unui
metru cub de masă lemnoasă pe picior.
Intre elementul material si urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate, ~n sensul că paguba survenită are
drept cauză acţiunea făptuitorului.

Infracţiunea se comite cu intenţie, ~n ambele sale modalităţi (directă sau indirectă). Dacă
fapta este comisă din culpă, aceasta nu constituie infracţiune, cu toate că distrugerea sau vătămarea vegetaţiei forestiere
prin păsunat este posibilă si din culpă. Argumentul nostru este că, din punctul de vedere al naturii juridice, fapta incriminată de
art. 108 din Codul silvic este o faptă comisivă, iar ~mprejurarea că ea se poate săv~rsi inclusiv printr-o inacţiune nu poate
schimba natura sa, astfel că faptele de distrugere sau vătămare săv~rsite din neglijenţă sau imprudenţă nu constituie
infracţiune.

Actele de pregătire si tentativa, desi sunt posibile, nu sunt incriminate.
Consumarea infracţiunii are loc producerea pagubei cerute de norma de incriminare.
Păsunatul ~n pădurile sau ~n suprafeţele de pădure ~n care acesta este interzis constituie
infracţiune silvică si se sancţionează după cum urmează:
a) cu ~nchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului este de cel puţin 5 ori mai mare dec~t preţul
mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei;
b) cu ~nchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului este de cel puţin 20 de ori mai mare dec~t preţul
mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei;
c) cu ~nchisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului este de cel puţin 50 de ori mai mare dec~t
preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei.
Limitele speciale ale acestor pedepse se majorează cu jumătate, ~n cazul ~n care faptele au fost săv~rsite ~n următoarele
~mprejurări:
178a) in timpul nopţii;

b) in fondul forestier naţional situat in arii naturale protejate de interes naţional.
5.4. Infracţiunea prevăzută la art. 109 din Codul silvie - furtul din fondul forestier

~Art. 109 - (1) Furtul de arbori dobor~ţi sau rupţi de fenomene naturale
ori de arbori, puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi ori scosi din rădăcini, din păduri, perdele
forestiere de protecţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de
impădurire si din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional, precum si al
oricăror altor produse specifice ale fondului forestier naţional constituie infracţiune si se
pedepseste după cum urmează:
a) cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea materialului
lemnos sustras este de cel puţin 5 ori mai mare dec~t preţul mediu al unui metru cub de
masă lemnoasă pe picior;
b) cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta a fost săv~rsită de cel
puţin două ori in interval de un an, iar valoarea cumulată a materialului lemnos depăseste
valoarea prevăzută la lit. a);
c) cu inchisoare de la un an la 5 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de cel
puţin 20 de ori mai mare dec~t preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior;
d) cu inchisoare de la 2 ani la 7 ani, dacă valoarea materialului lemnos
sustras depăseste de 50 de ori preţul mediu al unui metru cub de masă
lemnoasă pe picior.
(2) Limitele speciale ale pedepselor prevăzute la alin. (1) se majorează cu jumătate in
cazul in care faptele au fost săv~rsite in următoarele imprejurări:
d) de personal silvic."

Obiectul juridic al infracţiunii este constituit din relaţiile sociale referitoare la protecţia vegetaţiei si a materialului lemnos
din fondul forestier naţional impotriva faptelor de insusire de arbori dobor~ţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori, puieţi sau
lăstari care au fost tăiaţi ori scosi din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate
prin lucrări de impădurire si din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional, precum si al oricăror altor produse specifice
ale fondului forestier naţional.
Obiectul material il formează vegetaţia forestieră sau lemnoasă (arbori, puieţi sau lăstari) din păduri, perdele forestiere de
protecţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de impădurire si din vegetaţia forestieră din afara fondului
forestier naţional, precum si al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier naţional. Practic, obiectul material al
179acestei infracţiuni ~l reprezintă produsele lemnoase, astfel cum sunt menţionate ~n art. 58 alin. (2)
din Codul silvic. Produsele lemnoase specifice fondului forestier naţional sunt reprezentate prin:
a) produse principale, rezultate din tăieri de regenerare a pădurilor;
b) produse secundare, rezultate din tăieri de ~ngrijire si conducere a arboretelor;
c) produse accidentale, rezultate ~n urma acţiunii factorilor biotici si abiotici destabilizatori sau din defrisări de pădure legal
aprobate;
d) produse de igienă, rezultate din procesul normal de eliminare naturală;
e) alte produse: arbori si arbusti ornamentali, pomi de Crăciun, răchită, puieţi si diferite
produse din lemn.
Nu intră ~n obiectul infracţiunii examinate, produsele nelemnoase specifice fondului forestier, respectiv: v~natul din cuprinsul
acestuia, pestele din apele de munte, din crescătorii, bălţi si iazuri din fondul forestier, fructele de pădure, seminţele
forestiere, ciupercile comestibile din flora spontană, plantele medicinale si aromatice, răsina si alte asemenea produse.
Prin obiectul său special, infracţiunea prevăzută de art. 110 din Codul silvic se deosebeste de fapta incriminată prin art. 228 din
Codul penal - Legea nr. 286/2009, care poate avea ca obiect orice bun mobil, cu excepţia celor care intră ~n obiectul infracţiunii din
Codul silvic. Corelaţia
~ntre cele două norme de incriminare (art. 228 din Codul penal - Legea nr. 286/2009 si art. 110 din Codul silvic) este una gen-
specie, astfel că incidenţa concomitentă a acestora cu privire la una si aceeasi faptă este exclusă.
Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană fizică sau juridică care ~ndeplineste condiţiile generale, iar participaţia
penală este posibilă ~n toate formele sale.
Subiectul pasiv principal al infracţiunii este statul, ca reprezentant al societăţii, interesat ~n ocrotirea fondului forestier naţional.
Subiect pasiv secundar este proprietarul sau deţinătorul legitim al bunului ce formează obiectul material al infracţiunii.
Dacă posesorul bunului ~nsusit nu coincide cu proprietarul bunului, ~n cauză vor exista două persoane vătămate.
Pentru existenţa infracţiunii analizate, fapta trebuie să se săv~rsească pe un teren supus protecţiei silvice. In funcţie de locul
săv~rsirii faptei se determină ~ncadrarea furtului (furt simplu sau calificat - conform art. 208 ori 209 din Codul penal, respectiv furt
prevăzut de art. 109 din Codul silvic). Astfel, dacă fapta de sustragere este săv~rsită ~n alte locuri dec~t cele stabilite de norma
specială, ~ncadrarea se va face potrivit dreptului comun (art. 228 sau 229 din Codul penal
- Legea nr. 286/2009, după caz).

Elementul material al infracţiunii constă ~n furtul unor bunuri dintre cele menţionate de textul
incriminator.
Furtul se realizează, din punctul de vedere al elementului material, prin acţiunea de luare a
bunului mobil din posesia sau detenţia subiectului pasiv, fără a exista consimţăm~ntul acestuia.
Prin luarea bunului se ~nţelege scoaterea fizică a acestuia din sfera de stăp~nire a persoanei
~n posesia sau detenţia căreia se afla bunul si trecerea lui ~n sfera de stăp~nire a subiectului activ, chiar dacă nu-l foloseste,
exprim~nd animus sibi habendi (intenţia de a se comporta ~n raportul cu bunul ca un proprietar).
Elementul material al acestei infracţiuni se realizează dacă sunt ~ndeplinite cumulativ următoarele cerinţe esenţiale:
sustragerea să aibă ca obiect arborii, puieţii sau lăstarii menţionaţi
180in textul incriminator; bunurile asupra cărora se comite fapta să facă parte din perimetrul fondului forestier naţional
sau al altor terenuri cu vegetaţie forestieră prevăzute in art. 6; insusirea să fie realizată fără drept.
in teorie există controverse cu privire la interpretarea conţinutului normei de incriminare a art. 109 din Codul silvic (este vorba,
mai exact, de fostul art. 98 din Codul silvic anterior, dar problema de drept mutatis mutandis este similară) in situaţia in care valoarea
pagubei este sub pragul prevăzut de lege, si anume c~nd este de p~nă la de 5 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe
picior.
intr-o opinie, se apreciază că fapta nu va constitui infracţiunea prevăzută de art. 109 din Codul silvic (referirea se făcea la
art. 98 din Legea nr. 26/1996), dar poate intruni elementele constitutive ale infracţiunii de furt sau distrugere (după caz) prevăzute de
Codul penal.
in altă opinie, se consideră că in situaţia faptelor care au produs o pagubă mai mică dec~t plafonul valoric, făptuitorii nu pot fi trasi
la răspundere penală pentru infracţiunile de furt sau distrugere prevăzute de Codul penal, ci vor răspunde pentru una din contravenţiile
prevăzute in art. 1 pct. c) sau d) din Legea nr. 31/2000 privind stabilirea si sancţionarea contravenţiilor silvice [in prezent, art. 8 alin.
(1) lit. a) și b) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea si sancţionarea contravenţiilor silvice]; este vorba de valoarea pagubei
p~nă la de 5 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
Cu privire interpretarea conţinutului normei de incriminare a art. 109 din Codul silvic in situaţia in care valoarea pagubei este sub
pragul prevăzut de lege, jurisprudenţa este in sensul ultimului punct de vedere menționat, dar există soluţii diferite in ceea ce
priveste interpretarea si aplicarea legii penale in cazul cresterii preţului mediu al metrului cub de masă lemnoasă după
săv~rsirea faptei.
intr-o primă orientare, instanţele sesizate cu judecarea unor fapte săv~rsite inainte de majorarea preţului mediu al metrului cub
de masă lemnoasă pe picior au dispus achitarea persoanelor trimise in judecată, in baza art. 11 pct.
2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) din Codul de procedură penală din 1968 [fn prezent, art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin.
(1) lit. b) din Codul de procedură penală - Legea nr. 135/2010]. in motivare, instanţele au considerat că, dată fiind
majorarea preţului mediu al metrului cub de masă lemnoasă pe picior, valoarea pagubei nu mai depăseste de 5 ori preţul,
iar faptele constituie contravenţii la regimul silvic.
intr-o altă orientare, alte instanţe au pronunţat soluţii de condamnare, cu motivarea că preţul mediu nu poate fi considerat
element constitutiv al infracţiunii, ci doar un criteriu pentru determinarea pagubei, in funcţie de care depinde incriminarea, iar
incidenţa sa este raportată la momentul consumării faptei. S-a considerat că nu este posibilă dezincriminarea unor infracţiuni
numai prin efectul actualizărilor de preţuri făcute de ministrul de resort, intruc~t acest fapt ar fi contrar dispoziţiilor art. 23 alin.
(12) din Constituţie si art. 1 din Codul penal - Legea nr. 286/2009.
Cu privire la acelasi aspect, unele instanţe au dispus achitarea inculpaţilor, in baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) din
Codul de procedură penală din 1968 [fn prezent, art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de proeedură penală
- Legea nr. 135/2010], motiv~ndu-se că
181valoarea pagubei face parte din latura obiectivă a infracţiunii, iar in condiţiile in care nu este realizată această cerinţă,
faptei ii lipseste unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii.
Av~nd in vedere aceste controverse, procurorul general al Parchetului de pe l~ngă Inalta Curte de Casaţie si Justiţie a
promovat recurs ~n interesul legii, apreciind că soluţia legală este aceea a achitării inculpaţilor, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)
raportat la art. 10 lit. d) din Codul de procedură penală din
1968 [fn prezent, art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală - Legea nr.
135/2010]. In motivarea opiniei s-a arătat că preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior este un element care se
regăseste in conţinutul constitutiv al unor infracţiuni reglementate in actele normative privind fondul forestier.
Inalta Curte de Casaţie si Justiţie, in Secţii Unite, a decis că soluţia legală este aceea a achitării inculpaţilor, in temeiul art. 11 pct. 2
lit. a) raportat la art.
10 lit. d) din Codul de procedură penală din 1968 [fn prezent, art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de
procedură penală - Legea nr. 135/2010].
0 altă problemă controversată este cea referitoare la aplicarea unor dispoziţii cuprinse in Codul penal in cazul săv~rsirii
unui furt prin violenţă sau ameninţare. Intr-o opinie, se consideră că, intruc~t existenţa t~lhăriei este esenţialmente legată de fapta
de furt, este evident că fapta incriminată prin art. 109 din Codul silvic este susceptibilă, in măsura in care sunt indeplinite
condiţiile de violenţă sau ameninţare cerute de art. 233-234 din Codul penal - Legea nr.
286/2009, să fie convertită in infracţiunea de t~lhărie.
In opinia contrară, se arată că, deoarece legiuitorul a inţeles să reunească in aceeasi infracţiune două fapte distincte, si
anume lovirea sau ameninţarea si furtul, nu orice infracţiune dintr-o lege specială care are in conţinutul său constitutiv un bun
patrimonial, poate fi inglobată in conţinutul infracţiunii de t~lhărie. Prin urmare, se consideră că faptele persoanelor care
folosesc violenţa sau ameninţarea pentru a sustrage arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional, sau de pe terenurile cu
vegetaţie forestieră constituie infracţiunea de lovire sau alte violenţe (ori ultraj după caz) si infracţiunea prevăzută de art. 109 din
Codul silvic săv~rsite in concurs real.
Urmarea imediată a infracţiunii de furt de material lemnos constă in schimbarea poziţiei faptice a bunului sustras, respectiv
trecerea acestuia in sfera de putere (in stăp~nirea de fapt) a făptuitorului. 0dată ajuns bunul in posesia subiectului activ fapta s-a
consumat si nu are relevanţă c~t timp durează starea de stăp~nire a obiectului furat.
Intre elementul material si urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate, dar stabilirea acesteia nu ridică probleme
practice.

Fapta incriminată de art. 109 din Codul silvic se comite cu intenţie, in ambele sale modalităţi
(directă sau indirectă). Dacă fapta este comisă din culpă, aceasta nu constituie infracţiune.
Existenţa infracţiunii examinate nu este condiţionată de scopul in care a acţionat subiectul activ si nici de mobilul cu care

Actele de pregătire, desi sunt posibile, nu sunt incriminate. In schimb, tentativa este posibilă
si este incriminată.
Consumarea infracţiunii are loc in momentul in care se execută integral acţiunea de sustragere, cu alte cuvinte in clipa
in care făptuitorul a ajuns in stăp~nirea bunului (animus domini), indiferent c~t a durat această situaţie de fapt.
Dacă făptuitorul a pătruns in perimetrul forestier (pădure, teren etc.), dar nu a reusit să sustragă bunurile vizate,
nerealiz~ndu-se această acţiune (sustragerea), fapta răm~ne in stare de tentativă.
Furtul de arbori dobor~ţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori, puieţi sau lăstari care
au fost tăiaţi ori scosi din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecţie, din terenuri degradate care au fost
ameliorate prin lucrări de impădurire si din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional, precum si al oricăror altor
produse specifice ale fondului forestier naţional constituie infracţiune si se sancţionează după cum urmează:
a) cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de cel puţin 5 ori mai mare
dec~t preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior;
b) cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta a fost săv~rsită de cel puţin două ori in interval de un an, iar
valoarea cumulată a materialului lemnos depăseste valoarea prevăzută la lit. a);
c) cu inchisoare de la un an la 5 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de cel puţin 20 de ori mai mare dec~t preţul
mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior;
d) cu inchisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras depăseste de 50 de ori preţul mediu al unui metru cub de
masă lemnoasă pe picior.
Limitele speciale ale pedepselor se majorează cu jumătate in cazul in care faptele au fost săv~rsite in următoarele
imprejurări:
Realizaţi un examen comparaţiv al infracţiunii de furt prevăzută de art. 109 din Codul silvic cu infracţiunile de furt prevăzute
de art. 228 sau 229 din Codul penal.
Folosiţi drept principală sursă de informare cărţile menţionate in Bibliografia unităţii de curs, care detaliază infracțiunile
prevăzute de Codul silvic.
..................................................................................................................................
..................................................................................................................................
1835.5. Infracţiunea prevăzută la art. 110 din Codul silvie - nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 30 alin. (1)

~Art. 110 - Nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 30 alin. (1)
constituie infracţiune silvică si se pedepseste cu amendă."

Obiectul juridic al infracţiunii este constituit din relaţiile sociale referitoare la re~mpădurirea si completarea regenerărilor naturale,
~n vederea gestionării durabile a pădurilor.
Subiectul activ al infracţiunii este calificat - persoana care are obligaţia legală de a efectua lucrările de re~mpădurire si de
completare a regenerărilor naturale (proprietarul).
Subiectul pasiv principal al infracţiunii este statul, ca reprezentant al societăţii, interesată ~n ocrotirea fondului forestier naţional.

Elementul material al infracţiunii constă ~ntr-o inacţiune, respectiv neexecutarea lucrărilor de re~mpădurire si de completare a
regenerărilor naturale ~n termen de cel mult două sezoane de vegetaţie de la tăierea unică sau definitivă.
Lucrările de regenerare, ~ntreţinere a seminţisurilor si a plantaţiilor si de ~ngrijire a arboretelor trebuie astfel
executate ~ncat să se realizeze compoziţiile-ţel stabilite prin amenajamentele silvice si/sau prin studiile de specialitate.
Compoziţia, schemele si tehnologiile de ~mpădurire se stabilesc potrivit prevederilor din normele tehnice de specialitate si/sau
ale studiilor de specialitate aprobate. Regenerarea se consideră ~ncheiată la realizarea stării de masiv. Potrivit art. 32, ~n cazul ~n care
proprietarul nu ~si ~ndeplineste obligaţia, prevăzută la art. 17 alin. (2) lit. c), de a realiza lucrări de regenerare a pădurii din motive
imputabile, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, după somaţie, asigură, prin ocoale silvice sau prin societăţi
atestate, executarea lucrărilor de ~mpădurire si de ~ntreţinere, pe bază de deviz, pană la ~nchiderea stării de masiv, contravaloarea
acestor lucrări fiind suportată de proprietar. Devizul acceptat ~n mod expres sau necontestat de proprietar ~n termen de 30 de zile
calendaristice, constituie temei pentru executarea lucrărilor de regenerare.
Urmarea imediată constă ~n crearea unei stări de pericol pentru fondul forestier naţional, prin
neexecutarea lucrărilor de re~mpădurire si de completare a regenerărilor naturale.
Intre elementul material si urmarea imediată legătura de cauzalitate rezultă ex re.

Infracţiunea se comite cu intenţie, ~n ambele sale modalităţi (directă sau indirectă) ori din
culpă, de asemenea, ~n cele două modalităţi (culpă simplă si culpă cu prevedere).
acesta a săvarsit fapta.
184
Consumarea infracţiunii are loc in momentul in care expiră termenul maxim de două sezoane
de vegetaţie de la tăierea unică sau definitivă in interiorul căruia trebuiau realizate lucrările de reimpădurire si de completare a
regenerărilor naturale.
Fapta se pedepseste cu amendă.
5.6. Stabilirea preţului pentru un metru cub de masă lemnoasă pe picior

Pentru stabilirea existenţei unor infracţiuni prevăzute de Codul silvic (art. 107 - 109) este
necesară determinarea preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
in conformitate cu dispozițiile art. 116 din Codul silvic, potrivit modificărilor aduse prin Legea nr. 133/2015 pentru
modificarea si completarea Legii nr. 46/2008 - Codul silvic, publicată in Monitorul Oficial nr. 411 din 10 iunie 2015, preţul
mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se stabileste anual, prin hotărare a Guvernului, la propunerea
autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
De menționat că anterior modificării conținutului art. 116, preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior era
stabilit anual, prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
Cu privire la această modalitate de stabilire a preţului mediu, in practică s-a pus problema neconstituţionalităţii prevederilor art.
107 - 109, cu argumentul că nu sunt intrunite toate condiţiile de previzibilitate si accesibilitate. Faţă de aceste susţineri, Curtea
Constituţională, prin Decizia nr. 1593/2010, a statuat următoarele: Este adevărat că preţul mediu al unui metru cub de masă
lemnoasă pe picior este stabilit, fn baza art. 123 din Codul silvic, prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care
răspunde de silvicultură, dar această determinare se face fn baza unei fmputernieiri date prin lege organică, fn acord cu art.
73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, iar evaluarea pagubelor are la bază criterii stabilite de lege (anexa nr. 1 la Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri si
din afara acestora, fn cazul fn care pre}udiciul este produs prin fapte care, potrivit legii, constituie contravenţii sau infracţiuni).
Asadar, determinarea preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se realizează fn baza unor criterii
obiective si legale, cu fnlăturarea oricăror elemente subiective sau discreţionare ce ar putea duce la fncălcarea
principiului legalităţii incriminării. Chiar dacă valoarea acestui preţ oscilează de la an la an, limitele minime si maxime (de
exemplu, de 5 pană la 20 de ori inclusiv mai mare) care sunt determinante fn stabilirea pedepselor vor fi aceleasi. Altfel spus,
existenţa infracţiunilor silvice este condiţionată nu de valoarea, ci de volumul masei lemnoase extrase. in felul acesta se dă
satisfacţie deplină principiului legalităţii incriminării si se elimină arbitrarul fn calificarea
}uridică a infracţiunilor silvice.
185in orice caz, apreciem că varianta actuală a legii, care permite stabilirea prin hotăr~re a Guvernului a prețului mediu
al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior oferă o mai bună previzibilitate și accesibilitate a prevederilor legale cu
incidență ~n materia dreptului penal.
5.7. Reguli proeesuale derogatorii

in conformitate cu art. 111 din Codul silvic, pe l~ngă organele de urmărire penală sunt
competente să constate faptele prevăzute la art. 106 - 109 personalul silvic din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de
silvicultură si al structurilor sale teritoriale cu specific silvic, personalul silvic din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva
si al structurilor sale teritoriale, personalul silvic din cadrul ocoalelor silvice private autorizate, precum si personalul
~mputernicit din cadrul Jandarmeriei Rom~ne. Competențele stabilite de lege trebuie ~nțelese prin raportare la dispozițiile art. 61
din Codul de procedură penală - Legea nr. 135/2010.
Astfel, potrivit art. 61 din Codul de procedură penală - Legea nr. 135/2010, ori de c~te ori există o suspiciune rezonabilă cu
privire la săv~rsirea unei infracţiuni, sunt obligate să
~ntocmească un proces-verbal despre ~mprejurările constatate:
a) organele inspecţiilor de stat, ale altor organe de stat, precum si ale autorităţilor publice, instituţiilor publice sau ale altor
persoane juridice de drept public, pentru infracţiunile care constituie ~ncălcări ale dispoziţiilor si obligaţiilor a căror respectare o
controlează, potrivit legii;
b) organele de control si cele de conducere ale autorităţilor administraţiei publice, ale altor autorităţi publice, instituţii publice
sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracţiunile săv~rsite ~n legătură cu serviciul de către cei aflaţi ~n
subordinea ori sub controlul lor;
c) organele de ordine publică si siguranţă naţională, pentru infracţiunile constatate ~n timpul exercitării atribuţiilor prevăzute de
lege.
Organele menționate au obligaţia să ia măsuri de conservare a locului săv~rsirii infracţiunii si de ridicare sau conservare a
mijloacelor materiale de probă. in cazul infracţiunilor flagrante, aceleasi organe au dreptul de a face percheziţii corporale sau ale
vehiculelor, de a-l prinde pe făptuitor si de a-l prezenta de ~ndată organelor de urmărire penală.
Articolul 112 prevede că personalul silvic prevăzut la art. 111 are competenţa să identifice si să inventarieze, ~n locurile unde se
află, materialele lemnoase provenite din săv~rsirea unor fapte ce pot fi calificate ca infracţiuni silvice. Materialele lemnoase se
reţin de personalul silvic
~mputernicit să constate aceste fapte. Procedura de reţinere se aprobă prin hotăr~re a Guvernului, la propunerea autorităţii publice
centrale care răspunde de silvicultură.
in temeiul art. 113, ~n cazul constatării prejudiciilor produse prin fapte ce pot fi calificate ca infracţiuni, persoana care are calitatea
să le constate depune actul de constatare la unitatea sau la instituţia ~n care ~si desfăsoară activitatea. Conducătorul unităţii sau al
instituţiei menţionate mai sus transmite actul de constatare la parchetul de pe l~ngă instanţa competentă din punct de vedere
material si teritorial.
§6. Rezumat
Unitatea de ~nvăţare 7 - Infracţiunile silvice identifică legea cadru ~n această materie, defineste fondul forestier naţional,
prezintă obligaţiile deţinătorilor de fond forestier și explică noțiunea de personal silvic.
186Accentul in cadrul unității de invățare este pus pe analiza tuturor infracțiunillor silvice cuprinse in Codul silvic
- Legea nr. 46/2008 [art. 106 - reducerea suprafeţei fondului forestier si schimbarea destinaţiei obiectivului, art.
107 - tăierea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, a vegetaţiei forestiere, art. 108
- păsunatul nelegal in suprafeţe impădurite, art. 109 - furtul din fondul forestier și art. 110 - nerespectarea obligaţiei prevăzute la
art. 30 alin. (1)], cu menţionarea aspectelor procesuale.
$7. Teste de evaluare / autoevaluare

1. Analizaţi infracţiunea prevăzută la art. 106 din Codul silvic - reducerea
suprafeţei fondului forestier si schimbarea destinaţiei obiectivului.
2. Analizaţi infracţiunea prevăzută la art. 108 din Codul silvic - păsunatul nelegal in suprafeţe impădurite.
3. Analizaţi infracţiunea prevăzută la art. 109 din Codul silvic - furtul din fondul forestier.

1. Varianta agravantă a infracţiunii de a păsuna in pădurile sau in suprafeţele
de pădure in care acesta este interzis presupune săv~rsirea acestei fapte:
a) de două sau mai multe persoane impreună;
b) de o persoană av~nd asupra sa o armă sau o substanţă narcotică ori paralizantă;
c) in timpul nopţii.
2. Preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior este stabilit:
a) prin lege, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură;
b) anual, prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură;
c) prin hotăr~re, de către Guvernul Rom~niei.
$8. Temă de control

Realizaţi un examen comparaţiv al infracţiunii de furt prevăzută de art. 109 din Codul silvic cu infracţiunile de furt prevăzute de
art. 228 sau 229 din Codul penal - Legea nr. 286/2009, cu evidenţierea, pe de-o parte a aplicabilităţii principiului speeialia
generalibus derogant, si, pe de altă parte, a jurisprudenţei relevante in această materie.
187§9. Bibliografie
Obligatorie
1. Codul silvic - Legea nr. 46/2008, cu modificările si completările
ulterioare;
Facultativă
ulterioare;
2. Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările si completările ulterioare;
3. Codul penal din 1968;
4. Codul de procedură penală din 1968;
5. Legea nr. 171/2010 privind stabilirea si sancţionarea contravenţiilor
silvice, cu modificările si completările ulterioare;
6. C. Vlad, C. Ene, Infracţiunile silvice. Teorie si practică judiciară, C.H.
Beck, Bucuresti, 2006, pag. 89 - 809;
7. R. Bodea, Infracţiuni prevăzute ~n legi speciale, Ed. Hamangiu, Bucuresti,
2011, pag. 262 - 301.
188Răspunsuri la testele de evaluare a cunostinţelor tip grilă
Unitatea de invăţare 1 - Evaziunea fiscală si spălarea banilor
Grila nr. 1 - a) Grila nr. 2 - c)
Unitatea de invăţare 2 - Infracţiunile vamale
Grila nr. 1 - a) Grila nr. 2 - c) Grila nr. 3 - c)
Unitatea de invăţare 3 - Infracţiunile din domeniul societăţilor si pieţei de capital
Grila nr. 1 - a) Grila nr. 2 - b)
Unitatea de invăţare 4 - Infracţiuni privind regimul drogurilor
Grila nr. 1 - a) Grila nr. 2 - b)
Unitatea de invăţare 5 - Infracţiunile cinegetiee
Grila nr. 1 - a) Grila nr. 2 - a), b)
Unitatea de invăţare 6 - Infracţiunile prevăzute in Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,

descoperirea si sancţionarea faptelor de corupţie
Grila nr. 1 - c) Grila nr. 2 - a)
Unitatea de invăţare 7 - Infracţiunile prevăzute in Codul silvie
Grila nr. 1 - c) Grila nr. 2 - c)
189Bibliografie generală
I. Legislaţie
• Codul penal din 1968;

• Codul de procedură penală din 1968;
• Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările si
• Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
• Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare;
• Legea nr. 111/1996 privind desfăsurarea ~n siguranţă, reglementarea, autorizarea si controlul activităţilor nucleare,
• Legea nr. 34/1998 privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor si fundaţiilor rom~ne cu personalitate juridică, care
~nfiinţează si administrează unităţi de asistenţă socială, cu modificările si completările ulterioare;
• Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările si completările
ulterioare;
• Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de
droguri, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
• Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a Rom~niei, cu modificările și completările ulterioare;
• Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările si completările ulterioare;
• Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sancţionarea spălării banilor, precum si pentru instituirea unor măsuri de prevenire si
combatere a finanţării actelor de terorism,republicată, cu modificările si completările ulterioare;
• Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalităţii organizate, cu modificările si completările ulterioare;
• Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei ~n exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor
publice si ~n mediul de afaceri, prevenirea si sancţionarea corupţiei, cu modificările si completările ulterioare;
• Legea nr. 360/2003 privind regimul substanţelor si preparatelor chimice periculoase,
republicată;
• Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare;
• Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare;
• Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si al muniţiilor, republicată;
• Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările și completările ulterioare;
• Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu modificările si completările ulterioare;
• Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor si preparatelor stupefiante si psihotrope, cu
• Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Rom~niei, cu modificările și completările

ulterioare;
190• Legea vanătorii si a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările si completările ulterioare;
• Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 121/2006 privind regimul juridic al
precursorilor de droguri, cu modificările și completările ulterioare;
• Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicat;
• Hotărarea Guvernului nr. 1408/2008 privind clasificarea, ambalarea si etichetarea substanţelor periculoase;
• Hotărarea Guvernului nr. 1599/2008 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si funcţionare a Oficiului Naţional de
Prevenire si Combatere a Spălării Banilor;
• Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările si completările ulterioare;
• Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările
ulterioare;
• Legea nr. 171/2010 privind stabilirea si sancţionarea contravenţiilor silvice, cu
• Ordonanței Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate
producătorilor agricoli, mncepand cu anul 2010, cu modificările si completările ulterioare;
• Legea nr. 101/2011 pentru prevenirea si sancţionarea unor fapte privind degradarea mediului, republicată;
• Legea nr. 211/2011 privind regimul deseurilor, republicată;
• Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene din
1995.
II. Tratate. Cursuri. Monografii
• C. Balaban, Infracţiuni prevăzute de legi speciale care reglementează domeniul comerţului. Aspecte controversate de
doctrină si practică judiciară, Ed. Rosetti, Bucuresti, 2004;
• R. Bodea, Infracţiuni prevăzute mn legi speciale, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2011;
• C. Bogdan, Spălarea banilor. Aspecte teoretice si de practică judiciară, Ed. Universul
Juridic, Bucuresti, 2010;
• T. Dima, A. G. Păun, Droguri ilicite (Legea nr. 143/2000, jurisprudenţă si
eomentarii), Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2010;
• V. Dobrinoiu, M.A. Hotca, N. Neagu, M. Murea, C. Căsuneanu, Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea si sancţionarea faptelor de corupţie, Wolters Kluwer, Bucuresti,
2008;
• M.-A. Hotca (coord.), M. Gorunescu, N. Neagu, M. Dobrinoiu, R. F. Geamănu, Infracţiuni prevăzute mn legi
speciale. Comentarii si explicaţii, ed. a III-a, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2013;
• M.S. Minea, C.F. Costas, D.M. Ionescu, Legea evaziunii fiscale. Comentarii si explicaţii, Ed. C.H. Beck, Bucuresti,
2006;
• N. Neagu, Fraudarea bugetului eomunitar, Wolters Kluwer, Bucuresti, 2008;
• D. Richard, J.-L. Senon, Dicţionar de droguri, toxicomanii si dependenţe, Ed.
Stiinţelor Medicale si Editura Juridică, Bucuresti, 2005;
191• G. V. Sabău, Traficul si consumul ilicit de droguri si precursori. Combaterea traficului si consumului ilicit de
droguri si precursori prin mijloace de drept penal, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2010;
• A. Ungureanu, A. Ciopraga, Dispoziţii penale din legi speciale romane, comentate si adnotate cu jurisprudenţă si doctrină, vol
IX, Lumina Lex, Bucuresti, 1998;
• C. Vlad, C. Ene, Infracţiunile silvice. Teorie si practică judiciară, C.H. Beck,
Bucuresti, 2006;
• C. Vlad, C. Ene, Legislaţie cinegetică. Doctrină. Jurisprudenţă, C.H. Beck, Bucuresti,2007;
• C. Voicu, Al. Boroi, I. Molnar, M. Gorunescu, S. Corlăţeanu, Dreptul penal alafaeerilor, ed. a IV-a, C.H. Beck,
Bucuresti, 2008.
III. Jurisprudenţă
• www. scj. ro - Inalta Curte de Casație și Justiție;

• www.ccr.ro - Curtea Constituțională;
• Curtea de Apel Iasi, Culegere de practică judiciară, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2010;
• Curtea de Apel T~rgu-Mures, Buletinul jurisprudenţei - Repertoriu anual 2009, Ed.
Universul Juridic, Bucuresti, 2010, pag. 349 - 354.
192

Pen

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pen

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mihai Adrian Hotca Radu Florin Pănu

Infracţiuni prevăzute in legi speciale - suport de curs -

Unitatea de invăţare 1 - Evaziunea fiscală si spălarea banilor

Suportul de curs prezentat ~n r~ndurile ce urmează se adresează studenţilor din

Resurse si mijloace de lucru

Prezentul suport de curs este structurat pe 7 unităţi de invăţare și analizează cele

Durata medie de studiu individual

Aprecierea nivelului de pregătire a studenţilor se realizează astfel:

9calendarului disciplinei (al doilea tutorial).

Grila de evaluare pentru examen cuprinde:

Mihai Adrian Hotca

Radu Florin Geamănu

§2. Obiectivele unităţii de invăţare

§3. Durata medie de parcurgere a unităţii de invăţare

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de ~nvăţăm~nt este de 2 ore.

§4. Criminalitatea in afaceri

§5. Aspecte generale de ordin financiar-fiscal

5.1. Consideraţii introductive

5.3. Evaziunea fiscală

$6. Infracţiunile prevăzute ~n Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea

6.1. Infracţiunea prevăzută de art. 3 – refuzul refacerii documentelor

Text de lege: 6.1.1. Conţinutul normei de incriminare

6.1.2. Condiţiile preexistente

6.1.3. Latura obiectivă

6.1.4. Elementul subiectiv

6.1.5. Forme si modalităţi

6.2. Infracţiunea prevăzută de art. 4 – refuzul prezentării documentelor legale si a

6.2.1. Conţinut legal si situaţii tranzitorii

Text de lege: A. Conţinutul normei de incriminare

6.2.2. Condiţiile preexistente

6.2.3. Latura obiectivă

Detaliaţi analiza elementului material al infracţiunii prevăzute la art. 4 - refuzul

6.2.4. Elementul subiectiv

6.2.5. Forme si modalităţi

6.3. Infracţiunea prevăzută de art. 5 - ~mpiedicarea efectuării verificărilor

Text de lege: 6.3.1. Conţinutul normei de incriminare

6.3.2. Condiţiile preexistente

6.3.3. Latura obiectivă

6.3.4. Elementul subiectiv

6.3.5. Forme si modalităţi

Text de lege: 6.4.1. Conţinutul textului incriminator

6.4.2. Condiţiile preexistente

6.4.3. Latura obiectivă

6.4.4. Elementul subiectiv

6.4.5. Forme si modalităţi

6.5. Infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) - punerea ~n circulaţie a marcajelor si

6.5.1. Conţinutul normei de incriminare. Marcajele si formularele cu regim special

Text de lege: A. Conţinutul normei de incriminare

6.5.3. Latura obiectivă

6.5.4. Elementul subiectiv

6.5.6. Sancţionarea Infracţiunea se pedepseste cu inchisoarea de la un an la 5 ani si

6.6. Infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (2) - operaţiunii interzise cu timbre,

Text de lege: 6.6.1. Conţinutul normei de incriminare

6.6.2. Condiţiile preexistente

6.6.3. Latura obiectivă

6.6.4. Elementul subiectiv

6.6.5. Forme si modalităţi

Text de lege: 6.7.1. Conţinut normei de incriminare

306.7.2. Condiţiile preexistente

6.7.3. Latura obiectivă

6.7.4. Elementul subiectiv

6.7.5. Forme, modalităţi si variante

6.8. Infracţiunile de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9

6.8.2. Condiţiile preexistente