Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
piatauniversitatii.com/ico/p1991-1992/docs/jurnal_ian-iun91.htm
8 ianuarie 1991
9. Strategia
defensivă a rezistenţei, reacţie total eronată şi degradantă la
sesizarea
dezechilibrului de forţe. Incapacitatea de a se găsi o cale de mijloc
între confruntarea
violentă disproporţionată şi cedarea la ameninţare prin
afirmarea răspicată şi explicită a
1/33
adevărului; semi-opoziţia îi plasează pe
intransigenţi în postura incomodă de „extremişti”,
marginalizîndu-i
şi expunîndu-i la loviturile puterii.
11. Formarea insidioasă a unei „burghezii opozante” sau „opozantură” pe baza unor
„criterii” secrete şi dubioase din
care cel cu adevărat activ pare a fi cel a primului venit.
Cultivarea miturilor
care mistifică realitatea unor persoane, o altă variantă de idolatrie şi
servilism în lipsă de personalitate. Autoaleşii nu
permit schimbarea echipei de la vîrf în
baza unui
mecanism de selecţie a valorilor. Mai rău, pentru a nu-şi periclita poziţiile,
ei
blochează apelurile pentru întărirea rîndurilor cu
elemente noi, evitînd să-şi facă publică
slăbiciunea.
Suntem condamnaţi să suportăm şirul de gafe a liderilor pe viaţă în speranţa
că
pînă la urmă o vor nimeri. Cei care demonstrează mai
multă clarviziune în momente
cheie, nu sunt selectaţi , ci îndepărtaţi.
Explicaţiile acestei atitudini iresponsabile merg de
la
incapacitate/inconştienţă, la impostură şi ascunsa fugă după interese.
- limitărilor gîndirii
intelectualilor umanişti, care s-au aruncat într-un război pe care îl
tratează
ca pe un experiment existenţial, manifestînd penibile
satisfacţii interioare în faţa
unor „realizări” vădit sterile. Trăind miracolul
trecerii de la frică , la cuvîntul liber, ei nu mai
sunt capabili să treacă la acţiuni eficace. Au imprimat opoziţiei o direcţie
teoretică,
anemică, simbolică, emoţională.
2/33
17. Dezgustul faţă de cangrena în care a fost adus
organismul colectiv. Dorinţa de a evita
cancerul nu prin implicarea în efortul
general de vindecare (îndoielnic) ci prin evadarea
din contextul viciat.
3/33
26. Tendinţa de a fi satisfăcut ca pion de manevră în
jocul unor „maeştri” neconvingători
şi nevalidaţi ca atare. Farsa împărţirii în
„personalităţi” şi „persoane” în urma unor „valori”
afirmate în epoca antiselecţiei.
30. Dorul de
libertate.
Noi propunem o soluţie cu totul diferită decît continuarea şirului de violenţe: reconcilierea
între
victimă şi acuzat! Numai astfel acesta va putea dovedi cît
de sinceră este părerea
sa de rău pentru accidentul consumat, cît de mult ar dori reparaţia. Nu putem fi siguri de
reeducarea
clientului meu, nu-i putem oferi şansa reabilitării decît
într-un singur mod:
lăsîndu-l în libertate în aceeaşi
funcţie de cabanier pe care a ocupat-o pînă acum!
Numai
astfel va putea dovedi că nu mai vrea să profite de singurătatea vreunei
turiste, că este
un element recuperat al societăţii.
4/33
Faţă de toate acestea, denotînd
o înţelegere imatură a mecanismelor recuperării
delicvenţilor irecuperabili,
acuzarea vine cu propuneri vădit destabilizatoare care ar
accentua tensiunea,
fiind cunoscută promiscuitatea sexuală din locurile de detenţie! Cu
ce drept
veţi răpi dreptul la penitenţă a acestui om? Nu credeţi că excesele sale au
motivaţii mai profunde socio-morale, sunt rezultatul crizei generale de valori,
de care
suntem cu toţi responsabili?
[februarie]
5/33
[Planuri de organizare a Alianţei civice]
Sinteză: situaţia la 22 decembrie 89; sinteza primului
an; structură organizare; scopuri ,
strategii; acţiuni concrete; probleme
speciale
[martie]
[30 martie]
Notă
1
„Comuniştii-n
libertate,
Se cocoaţă în palate
6/33
2
3.
7/33
puţini….mai ales pentru cel care doreşte
fierbinte să-şi vadă idealul realizat. Neputinţa
acestei situaţii ţine de
condiţia dublă de individ şi membru al unei colectivităţi şi este o
tragedie
existenţială obiectivă.
8/33
O astfel de analiză presupune desigur condiţii de joc
corecte, ceea ce nu e cazul la noi,
unde organizaţia puterii îşi continuă
procesele prin care impun regulile jocului (aşadar, nu
e un joc corect, e o
nouă „competiţie” într-o structură cristalizată spre tiranie!).
9/33
Se pare că din acest unghi, problematica libertăţii
individuale nu este cu totul alta: ea
rămîne
conflictul dintre individ ca parte şi întregul societăţii sale. Modul de
structurare
însă al acestei societăţi face ca poziţia individului să fie
modulată, variabilă.
3 aprilie
Notă
2. cine cumpără???
Este îngrozitor! Nici-o alegere. Nici să o iei spre stînga (te aşteaptă mirosul greu al
ideologiei lor ce stîrneşte amintiri insuportabile) nici spre dreapta (te
aşteaptă batjocura
plasării lor în fruntea pionerilor capitalismului).
Mi-e atît de rău încît ameţesc pe stradă, adorm în picioare, nu mai pot face
nimic. M-am
surpat tot. Ar mai rămîne fuga afară….
dar..
10/33
ascensiune spirituală ,
combinaţia supravieţuire plus confort este săracă. Aşadar, S
(supravieţuire) –
scop la noi; S plus C (plus confort) – scop în vest; S plus C plus E
(emancipare) – normal şi frumos . O revoluţie ce se va produce oare vreodată?
Murdăria
tot mai mare nu promite nimic!!!
7 aprilie
[Paşti]
Notă
1. O strategie a demnităţii
11/33
atrage noi membri sau să-i influenţeze.
- foştii securişti şi urmaşii lor (avem de gînd să punem în discuţie legitimitatea întregii lor
activităţi, culpabilizînd-o, cu consecinţele de
rigoare
Etc….
3. (vezi şi nr. 1)
12/33
Refuzăm egalizarea – atunci să susţinem ierarhizarea ce
ia naştere , ni se spune.
Silogisme ieftine pentru oameni ieftini. Se trece sub
tăcere criteriul acestei ierarhizări, cel
care ordonează ierarhia.
„Tehnicienii” actuali declară irelevant acest aspect:”vă vom
înlocui o
structură egalitară cu una ierarhizată” , ne promit ei cu zîmbet
de falsă
nevinovăţie.
13/33
Societatea „perfectă” nu are poate nici sens. dar cea
„corectă” este intuibilă. De
asemenea intuim ce însemnă dreptate: să lupţi cu
aceleaşi arme (fabulă – 10 pîini; doi
pretendenţi; un
om e de patru ori mai puternic; împărţirea dreaptă – a foamei: 5 plus 5;
împărţirea dreaptă – a forţei – 8 plus doi; împărţirea reală: 10 plus 0 – celui
mai slab i se
smulge tot).
De revenit asupra
morfologiei dreptăţii.
8 aprilie
Am început prin a mă vrea sincer şi corect şi am sfîrşit prin a deveni cu adevărat. Iată de
ce tonul lui
Cioran (Cartea amăgirilor) mi-e atît de familiar.
Relevă stupefiante coincidenţe
cu minele meu de la 25 de ani. Vizita lui Fernando sau…atingerea consecvenţei în
sinceritate mi-au
interzis exaltările şi emoţiile vibratile cu care Cioran îşi degustă
surparea.
9 aprilie
[Comunicat
nepublicat]
14/33
foamei.
12 aprilie
Notă
15/33
13 aprilie
Notă
17 aprilie
16/33
3. Scopul campaniei noastre este construirea alternativei
de autentică valoare naţională,
regruparea energiilor şi capacităţilor celor ce
vor să se implice în acest proces.
4. Pînă cînd
vom reuşi să smulgem puterea din mîinile celor ce
au cucerit-o prin fraudă,
posibilităţile
noastre de intervenţie sunt foarte limitate.
17/33
1 mai
I.
Pretenţiile AC:
18/33
- corectitudine şi eficienţă – să asigure funcţionarea în
optime condiţii a organismului
social, politic, economic
- susţinînd în viitoarele
alegeri lista FDA, atît prin
campania electorală cît şi prin prezenţa
unor membri
ai AC pe aceste liste
II.
19/33
- unitate (de listă, de platformă, de acţiune)
Împlinim un an de cînd,
îngroziţi de posibilitatea ca şansa eliberării să fie ratată am ieşit
în stradă
ca să strigăm „Acum!”.
2 mai
12 mai
Algoritmul continuării
20/33
3. Dacă nu, care e criteriul care mai orientează
alegerile în existenţă? Se poate trăi fără
un fir călăuzitor? Merită?
Există lucruri de
respectat?
-„- de iubit?
-„- de căutat?
-„- de acceptat?
-„- de înţeles?
-„- de crezut ?
-„- de urît?
-„- de analizat?
-„- de perceput?
19 mai
21/33
Comunicat la 1 an de la retragerea din Piaţa Universităţii
20? Mai
22/33
Pasul 1: se dă un decret, într-un moment minuţios
calculat, care permite celor de la ţară
să-şi adjudece de la CAP 1000 mp de pămînt pentru a-şi face casă. Frumos, nu? De
fapt, în spate se ascund alte intenţii:
- să dinamiteze
cadrul de aplicare a unei legi a pămîntului,
iminentă, compromiţînd
practic şi anulînd
ideia cheie a returării la
proprietari – din moment ce se dă CAPului
dreptul de
a vinde un pămînt… care nu-i aparţine
[exemplu]
23/33
Pentru strategii clicii comuniste, anul 1990 reprezintă
un succes extraordinar care trebuie
înţeles la adevăratele sale proporţii. Să
încercăm să privim detaşat evenimentele ultimului
an pentru a-i căuta marile
semnificaţii. Bilanţul este fructuos pentru democraţie sau
dimpotrivă? Mai
multe confuzii şi mode trebuie evitate pentru a da şanse unui astfel de
demers.
Problema fundamentală a unei societăţi: ce te faci cînd vinovatul este tocmai cel ce are
puterea dea face
dreptate! Prezenta opoziţiei în parlament. Recunoaşterea caracterului
ilegitim
al conducerii. Nepronunţarea netă a acuzaţiilor ce
trebuie aduse puterii.
24/33
Ca-n poveşti se ridică
adevăratele castele pe respectivele locuri. Un adevărat şantier
industrial care dovedeşte forţa ieşită din comun a „noilor” ţărani. E o
adevărată plăcere să
vezi şirul de betoniere ce pavează drumul către domeniul
dlui Ciurea sau ridică zidurile
fortăreţei dlui Mocanu. La apariţia legii fondului funciar, proprietarii pămîntului se trezesc
din somn!
Sunt respinse multe cereri („nu a lucrat în CAP”; „e un trîntor”) dar în confuzia generală
ţăranii nu observă două
lucruri:
25/33
La ieşirea din Buzău spre Focşani, peisajul se schimbă
într-un ritm ameţitor. Noii
proprietari ai pămîntului
cumpărat cu 4 lei mp (!) îşi cunosc interesele şi intră dîrz
în cursa
contra cronometru cu nu întîmplător
temporizata lege funciară. Fundaţiile se înmulţesc ,
casele se ridică ca-n
poveşti, demonstrînd starea materială cu totul
deosebită a noilor…
„cooperatori”.
Comisia de
aplicare a legii constată că de fapt pămîntul în
intravilan nu mai poate reveni
proprietarilor pentru că a fost vîndut…. Anul trecut. Nu consideră relevant faptul că noii
proprietari sunt pseudocooperatori şi nu au obţinut actele pe cale legală.
Sunt sceptici
privind posibilitatea de a le da proprietarilor un pămînt intravilan echivalent. Au şi de ce!
Plasat pe
şoseaua internaţională E20, la intrarea în Buzău, pămîntul
respectiv are o
valoare evident incomparabilă cu cel din cîmp.
1. Să evite
pedeapsa pentru monstruozităţile la care s-au dedat pentru a ajunge la cîrma
societăţii
26/33
economică, pedeapsa pentru crimele cooperatiste şi tentativele de distrugere a
satului
românesc nu putea fi amînată.
[..]
31 mai
Aparţin aici unei minorităţi. Acest lucru e pe deplin
demonstrat. Pot sau nu să respect
decizia majorităţii. Pot sau nu să lupt
pentru a-i schimba opţiunea. Toate cele patru
atitudini nu sunt însă
acceptabile:
- poziţie revoluţionaristă,
dubioasă în sine („activist”)
- discutabil valoric
27/33
Aşadar… o singură ieşire lasă loc unei salvări onorabile:
părăsirea sistemului
NB: O circumstanţă
agravantă, constatată pe deplin în acest an este că nu sunt nici
măcar în acord
cu minoritatea opoziţiei. Evident că reprezint un element exotic, că
adevăratul
model al meu este nu minoritatea, ci singularitatea.
C.
28/33
D.
În acest timp:
Observaţia 3: cine ştie, în acest stil (am văzut doar cît de variabilă este opţiunea mea în
timp) dacă în mod
firesc această atitudine nu mă va duce din nou în B sau în D.
Căutare –B cît
timp nu se găseşte un răspuns iar dacă se găseşte se continuă pe
cealaltă
ramură
Este
da, întrebarea C este neesenţială şi poate inutil pusă
Este
nu, întrebarea de sens este esenţială şi fără răspuns, din care se desprinde
revolta şi eventual moartea]
29/33
[Alt model – figură al versiunii de
trăire a întrebării de sens: căutare, există un răspuns
dar nu-l pot cerceta,
căutare cu întrebarea dezamorsată de un „răspuns” care dă un ax
existenţei, nu
există răspuns şi nu are nici-o importanţă asta, nu există răspuns şi e
intolerabil – existenţa cu durerea întrebării de sens]
[ Alt model-figură:
-
dacă nu, revoltă
-
dacă da, căutare şi se pune întrebarea cum din care se desprind căile
revelaţiei
mistice sau căutării metodice]
Rezumat: nu cred aprioric nimic! (decît inacceptabilitatea credinţei SAU optez pentru –
întrebarea de sens nu are sens).
13 iunie
[Versiunile 1 şi 2]
30/33
[Versiunea 3]
Reţeaua securiştilor şi
activiştilor (partea activă) cît şi marea masă a profitorilor ideii de
comunism (adică
incapabilii şi escrocii interesaţi de conservarea inversării scării de valori)
considerau – firesc – 22 decembrie ca un capăt de drum. Pentru ei, 22 decembrie
e o
sărbătoare: Au scăpat de cel care, pe de o parte le otrăvise viaţa şi pe de
alta, prin
excesele sale, pusese în pericol o structură socială („comunistă”)
care le convenea de
minune.
31/33
Revoltaţii au simţit, instinctiv, că
vor pierde bătălia. Atuurile erau de partea celorlalţi.
Încercările lor de a
antrena populaţia la continuarea operaţiei de răsturnare a puterii
(mişcările
de stradă din ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai) au fost de un tragic
ridicol.
Era evident că puterea şi burta fac o înţelegere, o coaliţie contra
revoluţiei, pe care
alegerile de la 22 mai erau destinate să o parafeze.
Reacţia „pieţarilor”
bucureşteni a suscitat atîtea comentarii încît punctul nostru de vedere
a trecut neobservat (vezi
Dreptatea din iulie 90). De fapt comunicatul respectiv nici nu a
putut apare în
presa de opoziţie atunci cînd l-am dat (18 iunie
1990), fiind taxat drept
„extremist” şi „incitator” de cei ce nu au înţeles de
fapt niciodată adevărul simplu al celui
ce vroia să răstoarne puterea criminală
cu orice preţ!
Această înfrîngere
era previzibilă şi poate trebuia evitată ( cu traumele aferente). Dar , pe
de
altă parte, ea a salvat onoarea rezistenţei anticomuniste!!
32/33
Aşadar, în rezumat, declarăm că pentru
noi, acţiunea de revoltă de pe 13 iunie are
aceeaşi semnificaţie cu cea de pe
21 decembrie. Nu există nici-o deosebire de esenţă ci
doar de rezultat: înfrîngere în loc de victorie.
La împlinirea unui an de la
declanşarea CONTRAREVOLUŢIEI, de la marea trădare a
puterii, anunţăm că vom
înceta de a mai face declaraţii publice. Războiul vorbelor,
absolut ineficace,
nu a reuşit să împiedice un singur abuz, o singură urîţenie,
o
nedreptate. El pare mai mult destinat drenării energiilor protestatare,
transformării luptei
în bocet revoluţionar.
[Versiunile 4 şi 5]
33/33