ALEXANDRA PODEA, GRUPA 357,

ESEU PENTRU DISCIPLINA FILOSOFIE SOCIAL POLITICĂ,

SESIUNEA IUNIE 2020

Provocări contemporane ale idealurilor libertății de exprimare

În acest eseu o să analizez libertatea de exprimare pentru care pleda John Stuart Mill
în contrast cu doctrina corectitudinii politice. O să ilustrez ideile și idealurile libertății de
exprimare ale liberalismului englez și o să arăt cum ele intră în tensiune cu corectitudinea
politică. Miza mea este să arăt neajunsurile doctrinei milliene în configurația socială
contemporană, neajunsuri care ies la iveală în miezul unui conflict de valori.
 Provocări contemporane ale idealurilor libertății de exprimare

Chiar putem să spunem orice, oricând?

Configurația nouă a societății contemporane provoacă idealurile și principiile libertății

de exprimare. Chiar putem să spunem orice, oricând? Chiar dacă lui Mill i s-au adus obiecții
încă din vremea lui, o să evidențiez cum o societate actuală care se conformează acestor
principii poate eșua să obțină consecințele pe baza cărora Mill și-a sprijinit teoria. Acest fapt
se datorează, în primă instanță datorită unei tensiuni conceptuale cauzate de relativitatea
conceptului de vătămare. Tensiune care duce către a doua hibă a teoriei milliene, mai cu
seamă prejudiciile și daunele ce trebuie cântărite în preajma unui conflict de valori. Ce
valorizăm mai mult dintre dauna în progresul cunoașterii cauzată de restricția unor exprimări
și dauna emoțională sau ofensa cauzată de nelimitarea acestora. Apoi, configurațiile virtuale
în care ne desfășurăm existența fac posibilă apartenența și izolarea în anumite tipuri de
discurs prin dependența pe care vor să o instituie asupra utilizatorilor deținătorii de platforme.
Voi ilustra fiecare dintre aceste puncte în cele ce urmează. Miza mea este să arăt că acest
tensiuni sunt mai întețite în lumea în care trăim față de lumea în care a trăit Mill.

Liberalismul clasic și mizele lui

Mill pleda pentru o deplină lipsă de restricție a exprimării opiniilor indivizilor 1. La

baza acestei concepții stă, mai întâi, o încredere în rațiune. Chiar dacă știa că piața ideilor e în
mod real viciată2, iar exprimările nu sunt mereu lucide 3, rațiunea e cea în lumina căreia
indivizii pot cântări mai multe mulțimi de temeiuri 4, dacă li se dă șansa, ajungând astfel la
adevăr. Mai apoi, el pleacă de la un failibilism absolut. Chiar dacă dă certitudine metodei
matematice, pentru că acolo se ajunge la adevăr pe baza unei demonstrații și nimic nu poate fi
gândit în afara ei, el nu exclude posibilitatea de a ne înșela cu privire la teorii din alte științe,

1
John Stuart Mill, Despre libertate, trad. Adrian-Paul Iliescu, București: Humanitas, 2005, p. 75.
2
Bloom, Lackland, John Stuart Mill and Political Correctness (2017). University of Louisville Law Review, Vol. 56,
No. 1, 2017; SMU Dedman School of Law Legal Studies Research Paper No. 364. Available at SSRN:
https://ssrn.com/abstract=3024294, p. 16.
3
Mill, Despre libertate, p. 117.
4
Idem, p. 93.
dând exemple din istorie, cum ar fi revoluția copernicană 5. A fortiori ne-am putea înșela și în
considerațiile noastre din domeniul științelor sociale. Cenzorii din vremea acestui eveniment
istoric aveau garanția adevărului. Noi toți știm cum a sfârșit Giordano Bruno, așa că e
dezirabil să renunțăm la monismul riscant6 care presupunea un adevăr absolut.

Revizuirea permanentă a temeiurilor pe care se sprijină opiniile noastre păstrează

vitalitatea adevărului, revizuire care e posibilă mai ales atunci când credințele sunt contestate.
Pentru Mill, acesta e un motiv pentru care nu ar trebui ca cei cu opinii diferite sau nepopulare
să fie cenzurați. Mai apoi, așa se dezvoltă autonomia gândirii, „a cultiva intelectul înseamnă a
învăța temeiurile propriilor opinii”7. Cât despre opiniile greșite, ele pot totuși conține un dram
de adevăr, ele nu trebuie înăbușite din pricina pierderii unei oportunități, „numai prin
confruntarea opiniilor opuse putem avea șansa de a ajunge la restul adevărului” 8. Cenzura stă,
astfel, în calea progresului individual și social.

Corectitudinea politică

Intoleranța la anumite opinii nepopulare, înăbușirea lor și „stigmatizarea celor ce

susțin opinia contrară ca fiind răi și imorali” 9 sunt fapte împotriva cărora Mill a luptat din
cauza daunelor pe care ele le produc în câmpul ideilor. Aceste fapte caracterizează astăzi ceea
ce numim corectitudine politică, un produs al ultimelor decenii 10. Dacă în România există
acum mai puțină cenzură din partea statului față de perioada comunistă, în același timp există
mai multă intoleranță socială față de anumite tipuri de discurs 11. Acestea privesc rasa,
identitatea de gen, orientarea sexuală sau orice alt discurs care poate fi găsit ofensator pentru
o cultură sau un grup social12.

Această sensibilitate contemporană vine, paradoxal sau nu, din partea categoriilor
defavorizate, minoritare, pe care Mill s-a străduit să le apere tocmai prin protecția furnizată
de principiile libertății de exprimare. Feminist convins 13, adept al abolirii sclaviei14, susținător

5
Idem, p. 93.
6
Isaiah Berlin, Patru eseuri despre libertate, trad. Laurențiu Ștefan Scalat, București: Humanitas, 1996. p. 256.
7
Mill, Despre libertate, ed.cit. p. 92.
8
Idem, p. 112.
9
Idem, p. 118.
10
Bloom, Lackland, John Stuart Mill and Political Correctness (2017). University of Louisville Law Review, Vol.
56, No. 1, 2017; SMU Dedman School of Law Legal Studies Research Paper No. 364. Available at SSRN:
https://ssrn.com/abstract=3024294, p. 6.
11
Idem, p. 6
12
Idem.
13
Bloom, p. 5, vezi și Mill, Despre libertate, p. 174.
14
Kristina A. Bentley (2006) If baboons could talk ... J.S. Mill on freedom of speech and the limits of racial
discourse, Politikon: South African Journal of Political Studies, 33:1, 31-44, DOI: 10.1080/02589340600618040,
al libertății apartenenței la orice credință 15, credea că persecuția celor care își exprimă
individualitatea, ei nefiind raliați la o opinie majoritară, e o pierdere incontestabilă pentru
autonomia individului și dezvoltarea gândirii.

Cenzură și cultură

Politologul Vladimir Tismăneanu a postat, nu demult, o memă pe contul lui public de

Facebook și a fost sancționat social, gestul fiind considerat rasist, așa cum rezumă limpede
Dan Panaet, într-un articol din revista Scena9 16. Alexandru Bălan postează clipuri pe
Youtube, are o audiență de aproape un milion de oameni și, cu ocazia unei filmări, a instigat
la viol, prin vorbe nedemne de reprodus aici 17. El a fost mai întâi arestat preventiv, după care
plasat sub control judiciar, cu restrângerea dreptului de desfășurare a activității în exercitarea
căreia a săvârșit fapta, i.e. de a mai publica clipuri pe diferite canale publice.

Primul exemplu este un caz de cenzură socială a unei idei exprimate sub formă de
glumă, ambalată într-o memă, i.e. o imagine căreia i se aplică un text. Asocierea dintre
comunitatea rromilor din Țăndărei cu un stol de ciori este considerată ofensatoare, iar
catalogarea cuiva ca rasist intră sub auspiciile a ceea ce Mill numea stigmatizare socială și
înăbușire a adevărului. Această înăbușire e descrisă ca o reducere la tăcere a opiniilor asupra
cărora s-a produs penalizarea, implicit pierderea ocaziei de confruntare a opiniilor
concurente. Bloom amintește de cercetările lui Lukianoff, care concluziona în urma unor
statistici că „atunci când oamenii cred că există un risc de pedeapsă pentru a enunța o opinie,
ei nu se vor mai deranja să deschidă gură” și că „regulile care reduc la tăcere devin parte din
cultură”18. Chiar dacă cercetările sunt făcute pe teritoriul Americii, ele servesc scopurilor
mele datorită evidențierii acestui posibil mecanism dintre cenzură și cultură. Cu toate acestea,
înăbușirea adevărului rămâne greu de apreciat empiric 19. Mecanismul arată că intoleranța
socială față de idei e capabilă să aducă consecințele pe care Mill le considera ca dăunătoare.

Stigma
p. 36.
15
Mill, p. 163.
16
Dan Panaet, în Scena9: „În urmă cu câteva săptămâni, politologul Vladimir Tismăneanu a postat pe Facebook
o memă care prezenta un grup de ciori, însoțit de textul „Aeroportul Țăndărei - Toate zborurile sunt anulate” -
o trimitere rasistă la carantina produsă de coronavirus în orașul respectiv. După câteva minute, a șters
postarea, explicând că n-a înțeles bine despre ce era vorba în gluma pe care o distribuise. A șters apoi și
explicația, pentru ca-n cele din urmă să-și ceară scuze pur și simplu pentru postarea rasistă.” articol disponibil
la https://www.scena9.ro/article/istorie-umor-rasist-romania
17
Detalii despre fapta lui Alexandru Bălan: https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/vloggerul-colo-a-
fost-eliberat-si-plasat-sub-control-judiciar-1320904
18
Bloom, John Stuart Mill and political correctness, p. 13
19
Idem.
 Stigmatizarea socială din primul exemplu are loc prin calificarea persoanei ca rasistă
și e analogă calificării a cuiva, așa cum descrie Mill în vremea lui 20, ca ateu. Analogia e
posibilă din pricina mecanismului, nu din pricina conținutului conceptual al fiecărui termen.
Conținutul fiind, de altfel, irelevant, pentru că rezultatul e similar. Mill era conștient că
ostracismul social e foarte puternic21. Ce vreau să subliniez în acest eseu și cu ajutorul acestui
exemplu e că persecuția și ostracizarea cuiva nu are loc doar atunci când acesta nu e lăsat să
se exprime liber, ci și atunci când îi sunt adresate cuvinte ofensatoare.

Ofensă sau vătămare?

Putem să zicem oricând ce vrem? Așa ar putea provoca astăzi o discuție un adept al
corectitudinii politice, începând de aici să traseze o graniță ce ar porni de la cuvintele cele
mai înjositoare. Pentru Mill, poți să zici orice atât timp cât nu dăunează nimănui. Dar cum
putem vedea din exemplele lui, ofensa nu este suficientă. Cuvintele la adresa creștinismului
era ofensatoare22, simplu fapt de a consuma carne în fața unui musulman era o ofensă 23, faptul
că un om își apără opinia cu virulență poate fi ofensiv24.

Profesorul Adrian Paul Iliescu, în Prefața cărții Despre libertate afirmă că „cea mai
importantă obiecție ce se aduce ideii de vătămare la Mill vizează relativitatea ei”25. Principiul
lui Mill nu pot fi aplicat neproblematic datorită lipsei unui consens dintre ceea ce dăunează și
ce nu26. Acesta e și miezul corectitudinii politice actuale:

„Diversitatea opiniilor și preferințelor individuale nu se manifestă doar la nivelul

alternativelor dintre care se alege; ea se extinde și asupra criteriilor de judecată, inclusiv asupra
criteriilor după care se evaluează ceva drept vătămare sau daună. Persoane diferite pot avea convingeri
foarte diferite cu privire la caracterul vătămător sau nu al unei acțiuni umane.” 27

Vorbele dor

J. L. Austin, filosof al limbajului propune în eseul său, scris la aproape un secol

distanță față de Mill, o altă perspectivă asupra enunțurilor noastre, care, după el, a fost
neglijată în istoria filosofiei: se pot face lucruri cu vorbe. Astfel:

20
Mill, Despre libertate, ed. cit., p. 84.
21
Idem, p. 81.
22
Idem, p. 83.
23
Idem, p. 163
24
Idem, p. 117.
25
Adrian Paul Iliescu, Prefață la John Stuart Mil, Despre libertate, ed. cit., p. 32.
26
Adrian Paul Iliescu, Prefață în Despre Libertate, ed. cit., p. 32.
27
Idem, p. 33.
 „A spune ceva va aduce deseori, ba chiar în mod obișnuit, după sine producerea anumitor
efecte asupra sentimentelor, gândurilor sau acțiunilor auditoriului, sau a vorbitorului, sau a altor
persoane. Și se poate vorbi tocmai în vederea, cu intenția ori cu scopul de a produce astfel de efecte.” 28

Pentru Austin, o locuție, e.g.. enunțarea îndemnului „Împușcă-l”, poate duce sau
produce performarea actului, o perlocuție, e.g. „m-a convins să-l împușc” 29. Conceptul de
locuție din această încadrare conceptuală are ca omolog conceptul de instigare din domeniul
dreptului, iar dacă perlocuția este performată, locuția va fi încadrată la fel ca fapta 30.
Instigarea este motivul pentru care Alexandru Bălan a fost arestat. Mill nu ar fi de acord cu
asemenea intervenții ale statului, din cauza fricii pe care o are el față de potențiale abuzuri:

„Este una din funcțiile mai presus de orice discuție ale cârmuirii aceea de a lua precauții
împotriva unei crime înainte ca ea să se fi comis, precum și a o descoperi și pedepsi după aceea. Totuși
funcția preventivă a cârmuirii este într-o măsură mult mai mare susceptibilă de a fi obiectul unor
abuzuri în dauna libertății decât funcția punitivă”31

Miza mea nu este să arăt că idealurile lui Mill nu se potrivesc sistemului nostru de
drept, ci să evidențiez că cuvintele, așa cum Austin ne arată, pot avea o putere cu mare impact
emoțional, iar prevenția în fața enunțării lor e într-un conflict deschis cu libertatea de
exprimare.

Non-ingerința

Ideile tocmai expuse mă ajută să arăt că idealul millian al libertății de exprimare

nerestricționate va eșua prin faptul că nu va putea să prezerve ceea ce își propune, chiar
libertatea. Suntem în miezul unui tensiuni. Mill nu era străin de puterea cuvintelor.
Ostracizarea ca formă de sancțiune socială îl preocupa cel mai mult, pentru că îl reduce pe
celălalt la tăcere. Calificarea cuiva ca rasist e o formă de ostracizare. Dar înaintea acestui
epitet, alte acte sunt de asemenea, posibile.

Să ne imaginăm, de pildă, că suntem într-o sală de clasă și un coleg spune către altul:
„Nu știu ce cauți, tu, Mihai, la școală, oricum nu o să se lipească nimic de tine, ar trebui să
vinzi fiare vechi”. Pentru Mill, orice opinie, oricât de greșită trebuie să fie lăsată liber să fie
exprimată datorită confruntării ideilor care duce la cultivarea intelectului și la autonomie în
gândire. Dacă asta nu se întâmplă, se aduce o daună progresului. Dar dauna emoțională a

28
J.L. Austin, Cum să faci lucruri cu vorbe, trad. Sorana Corneanu, București: Editura Paralela 45, p. 100.
29
J.L. Austin, Cum să faci lucruri cu vorbe, trad. Sorana Corneanu, București: Editura Paralela 45, p. 101.
30
https://legeaz.net/noul-cod-penal/art-368
31
Mill, Despre libertate, ed. cit, p. 179.
celui care se cheamă Mihai poate să fie mult mai mare 32. Tensiunea pe care o ilustrez este
apanajul unui conflict între valori.

Mai mult spațiu, mai puțină voce

Pe cât de probabilă e consecința unui enunț de a provoca o confruntare între idei, pe

atât de probabil e ca vorbele spuse des și nesancționate să solidifice prejudecăți. Configurarea
spațiilor virtuale unde ne desfășurăm activitățile înlesnesc tocmai lipsa acestei confruntări.
Aproape un milion de oameni urmăresc canalul lui Alexandru Bălan. Youtube-ul și celelalte
canale oferă acest piedestal de unde orice om poate zice ceva scandalos, făcându-și astfel
vocea auzită. Dar sutele de mii de urmăritori nu pot intra într-un schimb de idei deschis.
Publicitatea ideilor era dezirabilă pentru Mill, pentru că doar așa sondarea presupozițiilor și
cântărirea temeiurilor era posibilă. Dar în vremea lui Mill nu existau așa ziși formatori de
opinie, influenceri, care pot vorbi de la piedestaluri virtuale și se pot apoi retrage cu un singur
click, ignorând comentariile din subsol, blocând accesul celor care îi contrazic.

Oferta atât de mare în acest câmp virtual al ideilor face posibilă ca spectatorul să
urmărească doar canale unde se simte confortabil, personaje cu care e de acord. Dan Panaet
observa cum meme rasiste circulă în grupurile de Facebook închise 33, și, de obicei, dacă
cineva le contestă conținutul, vor fi dați afară. Mai mult, zona de confort e înlesnită de
platformă. Apartenența la același discurs nu are loc doar datorită dorinței utilizatorului, ci
platforma are un „design persuasiv”, algoritmii generează conținuturi similare cu preferințele
utilizatorului. Dacă nu apreciezi activitatea cuiva pe Facebook, postările persoanei respective
îți vor apărea din ce în ce mai rar. Utilizatorii sunt astfel „captivi în ecosisteme digitale”, iar
platformele fac profit.34 Pericolul ca vocile utilizatorilor să fie auzite doar de cei cu care cad
de acord e sporit.

Scara valorilor

Ce provocări aduce astfel configurația ilustrată mai sus argumentelor lui Mill?
Confruntarea deschisă de idei își pierde potențialul. Exprimarea unor idei pot fi nocive pentru
cei vulnerabili, chiar cei din categoriile pe care adepții corectitudinii politice vor să-i
32
Richard Delgado, Words That Wound: A Tort Action for Racial Insults, Epithets, and Name Calling, in WORDS
THAT WOUND: CRITICAL RACE THEORY, ASSAULTIVE SPEECH, AND THE FIRST AMENDMENT (1993) apud
Bloom, Political Correctness, ed. cit., p. 8.
33
Dan Panaet, Să spui bancuri cu romi e mai vinovat decât pare. Scurtă istorie a umorului rasist de
după ‘90, în Scena9, articol accesibil la https://www.scena9.ro/article/istorie-umor-rasist-romania.
34
Cristina Voinea, în Scena9, articol disponibil la https://www.scena9.ro/article/infodemie-dezinformare-
coronavirus
protejeze, expresii moștenite și rostogolite pot solidifica prejudecăți. Pe baza acestor
prejudecăți, oamenii sunt stigmatizați și împinși la marginea societății, iar vocea lor nu e
auzită. Exact ceea ce Mill nu voia să se întâmple. Dar dăunătoare în egală măsură poate fi și
cenzura, pentru că nu îi va face pe cei cu idei nocive să-și schimbe rațional opinia, ci doar să
nu o mai enunțe. Berlin se întreabă care e prețul pe care trebuie să-l plătim pentru marea
binefacere a dezbaterii35:

„Trebuie, într-adevăr, să permitem urii rasiale, de exemplu, să se exprime în mod liber pentru
că Milton a spus că «presupunând că toate curentele doctrinare lăsate libere pe pământ. .. cine ar putea
ști că adevărul a pus pe fugă răul într-o înfruntare liberă și deschisă?» pentru că «într-o luptă dreaptă,
adevărul trebuie să învingă întotdeauna minciuna»? lată o judecată curajoasă și optimistă, dar ce
evidență o mai animă astăzi?”36

Concluzii

Am arătat cum o deplină libertate de exprimare poate eșua să conserve ceea ce își
propune. Mai cu seamă, să facă mai mult rău decât bine, prin impactul emoțional pe care îl au
cuvintele noastre asupra celorlalți. Ne putem imagina pe cineva care îi aduce nenumărate
argumente băiatului din exemplul meu, dar el nu va înceta cu adresarea de cuvinte
dezamăgitoare lui Mihai. Analiza libertății propusă de Mill, din prisma consecințelor îi poate
slăbi valoarea. Profesorul Mihail Radu Solcan, propune o altă perspectivă, pentru că „nu
consecințele benefice la care ne așteptăm de la libertate o justifică, ci altceva” 37. Berlin credea
că ceea ce „Mill caută să promoveze este diversitatea de opinii ca o valoare în sine. El
vorbește de nevoia de «a fi corecți cu toate fațetele adevărului»”.38 Critica sau divergența de
opinii are valoare în sine.

Berlin sesizează la Mill o confuzie între două idei cu privire la libertate. Astfel, orice
constrângere e văzută de Mill în sine rea, iar orice non-ingerință, opusul constrângerii, e
văzută în sine bună39. Dar nu orice constrângere este rea, pentru că adeseori „trebuie să fim
dispuși să restrângem libertatea în interesul altor valori” securitate, fericire, sau chiar al
libertății înseși40.

35
Berlin, Patru eseuri despre libertate, ed. cit., p. 272.
36
Idem, p. 272.
37
Mihail Radu Solcan, Prefață în Isaiah Berlin, Patru concepte despre libertate, ed. cit., p. 17.
38
Berlin, Patru eseuri despre libertate, ed. cit., p. 275.
39
Idem, p. 211.
40
Idem, p. 206.
 Așa cum Tocqueville spune că soluția la pericolele democrației e și mai multă
democrație41, așa și pentru pericolele idealurilor libertății de exprimare e nevoie de și mai
multă exprimare. E nevoie să nu ratăm șansa de a ne face auziți și de a-i auzi pe ceilalți.
Putem ține cont de fragilitatea celorlalți, și de daunele pe care le provoacă vorbele noastre și
ne putem confrunta ideile cu măiestrie, în timp ce suntem atenți și la cei a căror voce nu se
face auzită. Să nu fim ostili în fața ideilor diferite și să fim mai sensibili la argumente și
dornici la promovarea lor. Nu putem ști dacă adevărul va pune pe fugă răul într-o confruntare
liberă și deschisă, dar e singura șansă pe care o avem să aspirăm către mai bine.

41
Idem, p. 281.
 Bibliografie

1. John Stuart Mill, Despre libertate, trad. Adrian-Paul Iliescu, București: Humanitas,
2005.
2. Bloom, Lackland, John Stuart Mill and Political Correctness (2017). University of
Louisville Law Review, Vol. 56, No. 1, 2017; SMU Dedman School of Law Legal
Studies Research Paper No. 364. Available at SSRN:
https://ssrn.com/abstract=3024294,
3. Isaiah Berlin, Patru eseuri despre libertate, trad. Laurențiu Ștefan Scalat, București:
Humanitas, 1996.
4. Kristina A. Bentley (2006) If baboons could talk ... J.S. Mill on freedom of speech
and the limits of racial discourse, Politikon: South African Journal of Political
Studies, 33:1, 31-44, DOI: 10.1080/02589340600618040
5. Dan Panaet, Să spui bancuri cu romi e mai vinovat decât pare. Scurtă istorie a
umorului rasist de după ‘90, în Scena9, articol accesibil la
https://www.scena9.ro/article/istorie-umor-rasist-romania
6. https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/vloggerul-colo-a-fost-eliberat-si-plasat-
sub-control-judiciar-1320904
7. J.L. Austin, Cum să faci lucruri cu vorbe, trad. Sorana Corneanu, București: Editura
Paralela 45.
8. Richard Delgado, Words That Wound: A Tort Action for Racial Insults, Epithets, and
Name Calling, in WORDS THAT WOUND: CRITICAL RACE THEORY,
ASSAULTIVE SPEECH, AND THE FIRST AMENDMENT (1993)