Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Recenzie
Frica de Libertate
(Erich Fromm)
Chișinău 2018
Erich Fromm (1900-1980), psihanalist si scriitor, în anul 1941 scrie o lucrare de bază Frica de
libertate.
După cum spune autorul “Cartea face parte dintr-un studiu întins privitor la structura de
caracter a omului modern și problemele interacțiunii dintre factorii psihologici și cei
sociologici”. În acestă carte individul este privit din perspectiva societății, și anume la felul
cum el se dezvoltă în cadrul modernismului, prin tendința de a fi liber și a nu fi asuprit de
cineva sau ceva. În centrul atenției este individul și entitatea sa, el este baza procesului social,
cu dorințele și temerile sale, cu pasiunile și rațiunea sa, cu înclinațiile sale spre bine și spre
rau. Autorul afirmă ca deși libertatea i-a oferit omului independență și raționalitate în același
timp l-a izolat creîndu-i prin aceasta o stare de slăbiciune și izolare. Întrucît aceste stări sunt
de nesuportat, acesta poate alege fie să fugă de această libertate care îl distruge lăuntric, fie să
înainteze către o libertate în care se va baza strict pe unicitatea și individualitatea sa.
În esență cartea este o analiză, în care concluzie au legătură directă cu acțiunile noastre,
aceasta din cauză că înțelegerea motivelor fugii totale de libertate este o indicație a oricărei
acțiuni care are ca obiectiv victoria asupra forțelor totalitare.
Mecanismele evadării
Se disting prin 3 etape ale mecanismului evadării, dintre care:
Autoritarismul- tendința de renunțare la independența propriului eu individual și de
contopire a eului cu cineva sau ceva din afara lui, cu scopul de a căpăta forțe care-i lipsește.
Distructivitatea- are drept scop îndepărtarea tuturor obiectelor cu care individul trebuie să se
compare.
Conformismul de automat- individul recurge la faptul de a fi el însu-și, și societatea îl acceptă așa
cum este el defapt.
Este apreciat și faptul libertății și spontanietății, cu alte cuvinte libertatea pozitivă constă în
activitatea spontană a personalității integrate, totale. În întreaga activitate spontană, individul
îmbrățișează lumea. Nu numai că face ca eul său individual să rămână intact, el devine mai puternic și
mai solid. Fiidcă eu este tot atât de puternic pe cât este de activ.
Automatizarea individului în societatea modernă a sporit sentimentul de neajutorare și insecuritate
ale individului mediu. Astfel eș este gata să se supună noilor autotități car îi oferă securitate și îi
eliberează de îndoială.