Beteringhe Miruna Andreea

RU G1 An II

Tema 6 TSC
Berger-Luckmann
Nu exista ceva ce poate fi numit o lume a omului, asa cum putem numi o ,,lume a
cainelui” sau o ,,lume a cailor”. In comparatie cu omul, cainii si caii sunt distribuiti cu mult mai
restrictiv intr-o anumita arie geografica specifica lor. Relatia omului cu mediul sau se
caracterizeaza prin deschiderea spre lume. Procesul de devenire a omului se petrece in
interrelatie cu mediul. Natura umana exista doar in sensul unor constante antropologice care
delimiteaza si permit constituirea formatiunilor socio-culturale ale omului.
Maleabilitatea organismului uman si susceptibilitatea sa la o interferenta social
determinat este cel mai bine ilustrata prin dovezile etnologice privind sexualitatea. Sexualitatea
umana se caracterizeaza printr-un grad inalt de maleabilitate. Probele etnologice arata ca, in
probleme sexuale, omul este capabil de orice.
Orice cultura are o configuratie sexuala distincta, are propriile sale matrici secializate de
conduita sexuala. Formarea sinelui trebuie sa fie inteleasa prin raportare atat la dezvoltarea sa
biologica, cat si la procesul social in care ambianta naturala si umana sunt intermediate de alte
persoane semnificative. Organismul, si chiar sinele, nu pot fi in mod adecvat intelese daca sunt
separate de contextual social in care s-au format. Dezvoltarea obisnuita a organismului uman si a
sinelui uman intr-un mediu social determinat este legata de relatia specifica umana dintre
organism si sine.
O ordine sociala data precede dezvoltarea fizica a oricarui individ. Deschiderea catre
lume este transformata de oridinea sociala intr-o relativa inchidere fata de lume. Ordinea sociala
exista doar ca produs al activitatii umane, Orice activitate umana este supusa obisnuintei,
deprinderii, habitudinii. Aceste procese de habitualizare preced orice institutionalizare.
Institutionalizarea apare oricand exista o tipizare reciproca intre cei care actioneaza, a
actiunilor devenite deprinderi. Institutiile implica istoricitatea si controlul. A spune ca un
segment al activitatii umane a fost institutionalizat inseamna a spune ca acest segment a fost pus
sub control social. Din punct de vedere teoretic, procesul de institutionalizare a tipizarii reciproce
poate aparea chiar si daca doi indivizi au inceput sa interactioneze de novo.
O constructie a tipologiei rolurilor presupune in mod necesar colerarea cu
institutionalizarea conduitei. Institutiile sunt intrupate in experienta individuala prin mijlocirea
Beteringhe Miruna Andreea
RU G1 An II

rolurilor. Rolurile constituie un ingredient esential al lumii obiectiv accesibil din orice societate.
Asadar, rolurile iau parte la formarea caracterului de control al institutionalizarii. Acestea
reprezinta ordinea institutionala si o intreaga inlatuire de conduite. Institutia se poate manifesta
in experiente reale printr-o reprezentare prin rolurile indeplinite. Institutiile pot fi reprezentate
simbolic prin obiecte fizice atat naturale cat si artificiale.
Legitimarea este cel mai bine descrisa ca o obiectivare ,,de ordin al doilea” a intelesului.
Aceasta produce noi intelesuri care servesc la integrarea semnificatiloor deja atasate unor
procese institutionale disparate. Integrarea constituie totodata si scopul tipic care-I motiveaza pe
ligitimatori. Legitimarea este procesul de explicare si justificare.
Realitatea identitatii nu are nevoie sa fie legitimata prin cunoasterea ei in orice moment
de catre individ, pentru legitimare este suficient ca ea sa fie cognoscibila.
Considerat ca o constructie cognitiva, universal simbolic are un caracter teoretic. El isi
are originea in procesele de reflectie subiectiva, care, dupa ce au fost obiectivate social, conduc
la stabilirea unorc conexiuni explicite intre temele semnificative inradacinate in multe institutii
ale societatii.
Exista poate paradigmatic posibilitatea ca expertii universali sa detina un monopol efectiv
asupra definitiilor ultime ale realitatii intr-o societate. Un astfel de monopol arata ca universaul
respectiv este conservat de o singura traditie simbolica. A fi in societate inseamna a accepta fara
discutie aceasta traditie.
Doua aplicatii ale mecanismului conceptual pentru conservarea universului raman de
discutat in contextual teoriei generale: terapia si negarea. Terapia implica aplicarea
mecanismului conceptual pentru a avea siguranta ca actualii sau potentialii deviant raman in
cadrul definitiilor institutionalizate ale realitatii sau pentru a-i impiedica pe locuitorii unui anumit
univers sa emigreze. Anihilarea foloseste un mechanism similar pentru a lichida conceptual orice
se afla in afara aceluiasi univers.
Institutiile si universurile simbolice sunt legitimate de indivizii vii cu pozitii sociale
concrete si care au interese sociale concrete. Istoria teoriilor legitimatoare constituie intotdeauna
o parte a istoriei societatii ca intreg. Nicio ,,istorie a ideilor” nu se desfasoara separat de sangele
si sudoarea istoriei generale. Aceasta nu inseamna ca aceste teorii sunt doar o reflectare a unor
procese institutionale ,,fundamentale”, deoarece relatia dintre ,,idei” si procesele sociale pe care
Beteringhe Miruna Andreea
RU G1 An II

le sustin este intotdeauna o relatie dialectica. Teoriile sunt alcatuite cu scopul de a legitima
insitutii sociale deja existente.
Definitiile realitatii au capacitatea de a se auto-realiza. Schimbarile sociale trebuie sa fie
intotdeauna intelese ca fiind intr-o relatie dialectica cu ,,istoria ideilor”. Atat acceptia ,,idealista”
cat si cea ,,materialista” a acestei relatii neglijeaza aaspectul sau dialectic, distorsionand astfel
istoria.
Ceea ce ramane esential din punct de vedere sociologic este recunoasterea faptului ca
toate universurile simbolice si toate legitimarile sunt produse umane, existenta lor avand la baza
vietile unor indivizi concreti si nu are un statut empiric in afara acestor vieti.