Beteringhe Miruna Andreea

RU G1 An II

Viata cotidiana ca spectacol

Textul 7
Cand un individ se afla in prezenta altora, acestia incearca in general sa obtina informatii
despre el sau sa scoala la lumina informatii pe care deja le detin. Expresivitatea individului pare
sa implice doua tipuri de activitate semiotica radical diferite: expresia pe care o da si expresia pe
care o transmite. Prima se bazeaza pe simboluri verbal folosite in mod declarat si exclusive, cu
scopul de a transmite informatia pe care el si ceilalti o ataseaza conventional acestor simboluri. A
doua activitate implica o gama larga de actiuni, pe care ceilalti le pot percepe ca simptomatice
pentru actor.
Uneori individul va actiona intr-un mod extrem de calculat exprimandu-se intr-un anumit
fel doar pentru a da celorlalti tipul de impresie care sa le provoace raspunsul specific pe care el
doreste sa il obtina. Alteori, individul va fi calculat in activitatea sa, dar nu complet constient ca
este intr-adevar astfel.
Cand un individ joaca un rol, el cere implicit observatorilor lui sa ia in serios impresia
cultivata dinaintea lor. Li se cere sa creada ca personajul pe care il vad chiar poseda atributele pe
care pare sa le posede.
Persoana in intelesul etimologic inseamna masca. Avem mai degraba o recunoastere a
faptului ca orice om, intotdeauna si oriunde, mai mult sau mai putin constient, joaca un rol, prin
care ne cunoastem unul pe celalalt, si pe noi insine.
Diferite roluri pot imprumuta aceeasi fata. In completarea acestei ideii, trebuie observat
ca o fata sociala data tinde sa se institutionalizeze, in termenii asteptarilor stereotipe abstracte
carora le da nastere, si tinde, de asemenea, sa isi assume un inteles si o stabilitate diferite de
sarcinile specific performate in acest moment in numele ei. Fata devine o ,,reprezentare
colectiva” si un fapt cu drepturi depline.
Fata sociala poate fi divizata in parti traditionale, cum ar fi cadrul, infatisarea si atitudinea
si ca s-ar putea sa nu se gaseasca o potrivire perfecta intre caracterul specific al performarii si
costumatia generala socializata in care ea ne apare. Aceste doua fapte luate impreuna conduc la
aprecierea ca obiecte din fata sociala a unei anumite routine nu se gasesc numai in fetele sociale
ale unei intregi game de routine, ci si ca intreaga gama de rutine in care se afla un obiect al
echipamentului-semnal va diferi de gama rutinelor in care se gaseste un alt obiect din aceeasi
Beteringhe Miruna Andreea
RU G1 An II

fata sociala. Astfel, un avocat poate vorbi unui client intr-un cadru social pe care-l foloseste
numai pentru acest scop, dar hainele pe care le poarta in asemenea ocazii le va folosi, cu egala
adecvare, si la o cina cu colegii sau la teatru, alaturi de sotia lui. In mod similar, gravurile de pe
peretii lui si covoarele de pe podea pot fi descoperite si in asezari sociale domestice. Desigur, in
ocazii ceremonial la nivel inalt, cadrul infatisarea si atitudinea pot fi unice si specifice, folosite
numai pentru performari ale unui singur tip de secventa, dar o astfel de folosire exclusiva a
echipamentului-semnal constituie mai degraba exceptia decat regula.
Daca individul vrea ca activitatea lui sa il faca semnificativ in ochii celorlalti, el trebuie
sa isi mobilizeze aceasta activitate, astfel incat ea sa exprime in timpul interactiunii ceea ce
doreste sa produca. O imagine idealizata a situatiei este foate comuna. Cand individul se prezinta
pe sine in fata celorlalti, performarea lui tinde sa incorporeze si sa exemplifice valorile oficial
acreditate ale societatii, mai mult decat o face comportamentul lui in asamblu.
Multe clase sociale au avut diverse motive de a exersa modestia sistematica, interpretand
cat se poate de natural expresiile bogatiei, ale competentei, ale fortei spirituale si ale respectului
de sine.
Exitsa multi indivizi care cred sincer ca definirea situatiei, asa cum o proiecteaza ei de
obicei, reprezinta adevarata realitate. Nu vrem sa punem in discutie in acest studio proportia lor
in cadrul populatiei, ci mai degraba relatia structurala dintre sinceritatea lor si performarile pe
care le ofera. Daca urmeaza sa aiba loc o performare, toti martorii ei trebuie sa creada ca
performerii sunt sinceri. Acesta este locul structural al sinceritatii in inlantuirea dramatica a
evenimentelor. Performerii pot fi sinceri sau nesincer, totusi sincer convinsi de propria lor
sinceritate, dar acest atasament pentru un rol nu se manifesta neaparat pentru performarea lor
convingatoare. Desi oamenii sunt in general cee ace par sa fie, asemenea aparente pot fi
manipulate. Exista, deci, o relatie statistica intre aparente si realitate, iar nu una intrinseca sau
necesara.
Un statut, o pozitie, un loc social nu reprezinta un lucru material, care sa fie posedat si
apoi etalat, ci un model de comportament adecvat, coerent, infrumusetat si bine articulat.
Indiferent daca sunt performate cu naturalete sau cu stangacie, cu prefacatorie sau cu buna
credinta, in mod constient sau nu, acestea sunt lucruri care trebuie jucate, portretizate, realizate.