Eul in cognitia sociala.

Datorita cercetarilor facute in ultimele decenii psihologii au izbutut sa impuna eul ca unul din
subiectele de predilectie a psihologiei sociale contemporane. Psihologia cognitive pleaca de la
premise ca fiinta umana construieste active o imagine alumii, care ese esentiala pentru evolutia
in mediu. Se spune ca individual cauta informatia in mediu, o proceseaza si desfasoara
comportamente potrivit prezentarii interne a acestei informatii, afirma Maikus si Sentis. Schema
este un alt concept pe care sa bazat noua orientare, ea a fost inteleasa ca o structura cognitive
care consista in reprezentarea unui domeniu de stimuli. Tratamentul informatiei inseamna
formarea sau activarea schemei, integrarea noii informatii si revizuirea schemelor pt a o include.
Psihologii sociali spuneau ca daca rem sa intelegem comportamentul trebuie sa stim cum
individual isi reprezinta si organizeaza mental lumea. Pina a devein o sfera de cercetare in care
metodele cognitive sociale se aplica foarte eficient, eul sa impus ca o tema esentiala in
psihologia soc. in general. Astfel Rogers spunea ca eul ar fi o structura cognitive care genereaza
continuu consistenta . Kelly facea o anologie intre operatiile cognitive ale sistemului psihic si
teoriile stiintifice si demonstra importanta eului ca o structura de cunoastere in perceperea lumii
sociale. Cercetarile din domeniul cognitiei sociale, au dat un tratament mult mai efficient a
informatiei despre eu. Aceste cercetari au dus la concepera eului ca o structura de cunoastere sau
ca un set de structuri cognitive si la ipoteza influentei lui asupra procesarii oricarei inf. Eul a fost
considerat ca o schema, de aceia teoriile chemai au marcat un process evident in in incercarile
psihilogice de a explica viata mentala, astfel putem sune ca cunostintele pe care le are individual
despre lumea exterioara si despre sine insusi sunt lucruri structurate. Aici vb ca perceptia este
ghidata de scheme, si shemele apar in orice act perceptual, astfel se procedeaza la o selectie a
stimulilor.

O proprietate importanta a schemelor se concentreaza in stabilirea inf ce va fi codata sau

actualizata in memorie. Distimgem 3 clase de scheme sociale: scheme de personae, sc de roluri
si sc de evenimente. Psihologii au aratat ca eul ar putea fi chiar cea mai extinsa si mai elaborata
structura din mamoria umana. In modelul clasic al lui Bower si Gilligan, eul e vazut ca un nod in
reteau memoriei. El se afla in conexiune cu alte noduri ce contin diverse inf semantice sau
episodice. Unele noduri se situiaza mai aproape de eu, care desamneaza trasaturi impotrtante de
personalitate si au mai multe sanse sa fie activatea cind individul se descrie pe sine. Rogers
spune ca aprecierea daca cu un adjeciv este sau nu autodecriptiv, luinduse foarte repede , intra in
contradictie flagranta cu intinderea presupusa a retelei de memorie care este eul. Multi psihologi
siau pus intrebarea daca eul este o structura unica, chiar daca eu a fost privit intotdeaunca ca ceva
misterios, iesit din comun, ca entitate ce domina viata psihica ai individului si este singura
raspunzatoare pt comportamentul lui. Astfel eul ar fi numai un corp de cunostinte polarizate
evaluativ, foarte familiar si ft organizat. el serveste ca un punct de referinta in anumite contexte
socile, de ex: in mod obisnuit comparatiile cu prietenii il folosesc ca standard, dar aceasta nu se
intimpla in toate comparatiile sociale pe care le face individul. In discutie a fost pusa si problema
unicitatii eului care se pune in raport cu alte structuri de cunostere, printre care si cele ce
organizeaza cunostintele despre altii. O ipoteza veche in psih. soc. avanseaza ideia ca atribuirile
pe caer individul le face cu privire la conduita celorlalti sunt influientate de autoperceptie. Sa
aratat spre ex, ca indivizii apreciaza cit se simt de fericiti in functie de propriul lor sentiment de
fericire. Imaginea pe are o costruieste omul despre altul este o structura complexa, la alcatuirea
careia participa structuri cognitive ca stereoripurie sau teoriile imlicite ale personalitatii precum
si inf despre comportamentele celorlalti, infatisarea lui, realati sociala care il leaga de observator
etc. Putem afirma ca eul inriureste cautarea inf despre altii.

Interactiuni sociale si dezv cognitive

Bordieu intro lucrare despre sociologia judecatilor esteteice, situiaza diviziunile socale in clase
de virsta, clase sexuale si clase sociale la originea principiilor de opozitie. Dar terbuie sa ne
amintim ca Peaget formulaza ipoteza unei corespondente intre mantalitatea copililui si
mentalitatea primitiva, explicaila prin constringere sociala dominanta in domeniul moral: Fara
respectul unilateral al celui mic pt cel mare, al copilului pt parintii sai. Pt a vedea cum a avut loc
dezvoltarea cognitiilor sociale, puteam apela la cartea lui Peaget despre judecata morala postula
interventia socialului in dezv judecatilor morale, dar paradigma lui nui permitea confirmarea
aestei interventii. Am putea spune ca cunostintele sociale au un continut descriptiv de natura
sociala si ca me todele explicative se prezinta in termeni de dezvoltare de competente cognitive
individuale. Copilul se concentreaza mai intii pe caracteristici usor de observat, adese de nautura
fizica pe care inca nu le inroleaza intrun sistem coordinat, de abia mai tirziu vom tine cont de
caracteristici psihologice cum ar fi intentiile, si va stabili conexiuni indiferite elemente ale unui
acelasi sistem cum ar fi preturile de vinare cumparare, dovezile etc. Doise si Pulmonarii spun
ca fiecare moment al dezvoltarii unui individ, competentele organizatorice ii permit sa
participenla interactiuni din ce in ce mai complexe, rezurltind din noi coordinari individuale.
Piaget afirma ca interaciunea sociala e ca factor de dezvoltare cognitiva si la necesitate de a
construi paradigma permitind explicarea rolului jucat de coordonarile sociale in geneza
diferitelor coordonari sociale. Dupa aceste paradigme nu putem recurge doar la metoda de
investigare clinica, ele implica recurgerea la procedura experimentala clasica. Anterioritatea
coordonarilor sociale. Un aspect al acestei poblematici se refera la compararea performantelor
cognitive ale unor indivizi care lucreaza singuri sau in grup la o problema.

Autorii ca Flament, Moscovici studiaza legaturile dintre structura sarcinii si structura

comunicarilor in grup. Ei verifica experimental faptul ca structurile de comunicare erarhizate se
potrivesc mai bine cu sarcinile care fac apel la operatii cognitive numite logice, in timpce
structurile de grup mai omogene a caror retea de comunicare nu este centralizata, se potrivesc
mai bine cu sarcinile numite cognitive, pt care nu exista un algoritm de rezolvare bine structurat
si stapinit de membrii grupului. Pt a demonstra aceasta idee in mod experimental, a fost utilizat
jocul cooperativ. O cercetare realizata de catre Glachan si Light ilustreaza bine specificul
demersului socioconstructiv. Acesti autori studiaza modul in care grupuri de cite 2 copii relzolva
problema turnului din Hanoi. Astfel sa ajuns la concluzia ca perechile de copii are lucreaza
impreuna nu invata mai bine decit copiii care lucreaza singuri . La fel Piaget a pus ideile sale
despre originea sociala a discutarii la baza cercetarilor facute asupra rolului jucat de conflictul
sociocognitiv. Vorbim de conflict sociocognitiv atunci cind intr-o situatie identica sunt produse
social diferite, abordari cognite ale aceleiasi probleme. Doise si Mugny afirma ca obligatia ,
produsa social, de a tine cont de un alt punct de vedere incompatibil cu propriul punct de vedere,
dar care este pastrat totusi prezent in situatii, devine sursa de progres. Dinamicile care leaga
semnificatiile sociale si activitatile cognitive au fost numite marcaje sociale. Vorbim de marcaj

social atunci cind exista o legatura intre regulile sociale care intervin intr-o situatie si operatiile
cognitive referitoare la caracteristicile obiectelor pertinente pt aceassi situatie . In concluzie
putem afirma c metoda preconizata tine de psih. soc care multiplic paradigmele experimentale pt
a ilustra modele explicative diferite cum ar fi cele referitoare la coodonarea actiunilor
interdependente, la conflictul sociocognitiv sau la marcajul social. Totusi aceste modele specifice
isi au orginea si orientarea de ansamblu in cadrul unei conceptii generale ai intelegentei.

Rolurile si conflictele de roluri

Notiunea de rol este dificil de definit din cauza ca este des folosita. Plasinduse la nivelul simtului
comun degaja doua aspecte: 1-un aspect functional si pragmatic in raport cu o anume situatie, cu
anume pozitie siciala (rolul de tata, de medic, sunind ca o pers. isi asuma sau nu rolul la anumite

reguli, obiceiuri) 2-un aspect imaginar, teatral. Se are in vedere jucarea unui rol nu numai la
teatru ci si in viata. Rolul juacat poate fi omasca, in mmod de disimulare a person. sau in mod de
edintificare imiaginara cu un personaj ideal. Trecerea de la un aspect la altul este curenta la
nivelul limbajului, ca si la nivelul fantasmelor, si se efecuiaza in ambele sensuri, in timp ce
teatrul imite viata sau transofma visele si de vreme ce viata poate caracterizata si traita ca teatru.
Notiune de personaj este apropiata de cea de rol. Aici este vorba despre un rol care atrage atentia
asupra celui care sil asuma, carel joaca; rolul care poate fi atribuit sau de care poate fi lipsit
lasind la suprafata propria persoana. Dar in aceste cazuri, nu suntem singuri pt a juca un rol;
viata de zi cu zi comporta mai multe persoane ale caror roluri sunt mai mult sau mai putin
ajustate unele altora. Rolul la nivelul institutional se caracterizeaza prin prescrierea si prin
araportul pe carel intretine cu un sistem de pozitii sociale. Este vorba despre normele de roluri.
Problema inventarierii si clasificarii rolurilor este legata de cea a pozitiilor. Se poate imparti, mai
intii in roluri institutionale, corespunzind unor pozitii si modele ale societatii globale si adesea
unor scheme transculturale (cazul categoriilor virsta, sex, clas) si pe de alta parte, rolurile
funcionale in interiorul grupurilor si a organizatiilor, in care individul actioneaza conform
pozitiei sale specifice si conform pozotiilor celorlalti, intetinind in acelasi timp relatii net diferite.
Rolurile la nivel institutional se caracterizeaza prin functia lui de expresie si rin raporturile cu
personalitatea subiectilor. Fiecare pers isi asuma rolul mai mult sau mai putin fidel fata de
modelele in vigoare in societatea globala sau intrun grup local. In dependenta de caz, pesoana
data poate transa sau inova raport cu modelul. un undivid simultan, se afla pe mai mlute pozitii
(familiala, profesioanala).

Personalitatea se exprima prin intermediul unei multimi de roluri si contituie in ea insasi un

sistem de segmente de roluri. Problema raporturilor intre peronalitate si rol ajunge la o
perspectiva filosofica, pt ca atinge problema libertatii probabile. Se deosebesc 3 pozitii esentiale:
-una mentine o discutie ferma intre cele 2 notiuni a doua pozitie reduce in mod strict pers la
jocul de roluri a treia pozitie tinde sa faca din peronalitate o putere de optiune intre roluri si de
sinteza a lor si a anumitor elemente aparte. Personajul constituie un compromis intre aspiratiile
subiectului si exigentele sociale, obtinind astfel o funcie de securizare sau valorizare. Se pot
deosebi: -pers. cu rol stereotepizat (a tebui sa fii) pers ca masca (aparenta) pers ca refugiu
pers ca ideal personal (a voi sa fii). Rolurile la nivel interactional- Modele si normele,
atitudinile si personajele, acestea nu au sens decit fiind luat impreuna. Conflictele de rolurirolurile au functie de reglare a raporturile sociale si au functie integratoare pt pers., deci este
necesar sa examinam sursele si formele conflictelor de roluri care pot compromite aceste
echilibre; si procesul de austare si de rezolvarea posibila a conflicelor. Sursele de coflict ce tin
de conditiile socioculturale; 1-prolifierea rolurilor in societatea contemporana 2-inconstienta
pozitiilor si al metodelor de roluri corelative. Pozitie de intersectie apar intre 2 culturi; inte 2
grupe profesionale; intre 2 clase de virsta. 3-articularea deficienta a functiilor. 4-evolutia
rolurilor o devanseaza pe cea a statutelor si modelelor comune. Experienta traita a conflictelor
la nivel individual. Ea este deosebit de acuta: -atunci cnd subiectul este plasat ntr-o pozitie de
intersectie. -atunci cnd nu adera afectiv sau ideologic la rolul sau (cazul func]iei impuse). -cnd
este contrariat ntre exigen]ele incompatibile ale unui rol mixt. Jocurile de roluri constituie, deci,
un mijloc privilegiat de a elucida sau de a determina evolutia anumitor atitudini personale sau a
anumitor tensiuni colective. Nu trebuie, totusi, sa le exageram, din acest motiv, importanta;
jocurile dramatice nu ar putea sa rezolve n nici un fel conflictele de structura sau cel mai mic
conflict ideologic.