Categorizare si prototip Conceptele Notiunile si conceptele, ca forme generalizate de reflectare a insusirilor obiectelor si fenomenelor, ca unitati cognitive esentiale ale

gandirii, indeplinesc un rol enorm in cunoasterea umana. Conceptele, in calitatea lor de constructe mintale, reprezinta componentele critice ale continuei maturari psihice a individului, avand darul de a largi structurile cognitive ale acestuia. Ele se folosesc : a) pentru a identifica noile exemple si nonexemple ale conceptului; b) pentru a intelege principiile implicate de concept; c) pentru a intelege taxonomia si alte relatii ierarhice; d) pentru a rezolva problemele care cer intelegerea conceptului . Osgood scria: Un concept este un raspuns comun la o clasa de fenomene ai carei membri manifesta cateva trasaturi comune" (Osgood, 1953, p. 666). La randul sau, Munn considera ca un concept este procesul ce reprezinta asemanarile unor obiecte, situatii, evenimente, altminteri diferite. Conceptele sunt produse ale rationamentelor si, o data dezvoltate, joaca un rol important in gandirea ulterioara [..,]; conceptele sunt condensari de experiente trecute" Conceptul este o imagine simplificata, scheletica, redusa la trasaturile esentiale, formalizate ale obiectului desemnat" sau conceptele sunt categorii mintale pe care oamenii le utilizeaza pentru a clasifica evenimentele si obiectele cu respectarea proprietatilor lor comune" (Lefton, 1991, p. 237). In afara acestor definitii, pe care le-am numi esentialiste, intalnim si definitii mai largi, mai extinse, tip caracterizare, care reusesc sa aduca o perspectiva mult mai complexa asupra conceptelor. Cele sapte caracteristici ale conceptului stabilite de el sunt urmatoarele: 1. conceptele nu sunt date senzoriale, ci sisteme produse de raspunsurile noastre la diferite situatii trecute caracteristice; 2. utilizarea lor nu inseamna altceva decat aplicarea experientei trecute la situatia actuala; 3. conceptele reunesc date senzoriale independente; 4. la om, cuvintele sau alte simboluri constituie mijloacele de legatura ale elementelor independente apartinand experientei noastre; 5. conceptele au doua moduri de utilizare : utilizarea extensiva, comuna pentru toti oamenii, absolut necesara, cand conceptele sunt utilizate public, si utilizarea intentionala, care variaza de la individ la individ, depinzand intr-o larga masura de experienta personala; in realitate, fiecare concept este partial extensiv si partial intentional, in proportii variabile, utilizarea conceptelor fiind facuta in functie de circumstante si punanduse accent cand pe un aspect, cand pe altul; 6. un concept nu este in mod obligatoriu rational" (ideea ca boala este rezultatul unui act de vrajitorie este un concept, la fel ca si notiunea de infectie microbiana, numai ca primul nu este demonstrat stiintific); 7. un concept poate exista fara a fi formulat intr-o maniera stiintifica. Conceptele au constituit obiectul de studiu atat al logicienilor, cat si al psihologilor, numai ca perspectivele de abordare a acestora au fost diferite. Pentru logicieni, conceptele definesc clase de obiecte date sau construite, ele fiind comune pentru toti indivizii. Conceptele pure" studiate de logica, cu notele lor definitorii si invariante, opuse total imaginilor intuitive, rareori sunt prezente ca atare in mintea omului. Iata de ce psihologia este interesata de concept nu atat in expresia lui finita, ca produs al gandirii, cat in expresia lui procesuala, in desfasurarea, in discursivitatea lui, ca moment important al continuumului cognitiv. El poate lua, de aceea, infatisari foarte diverse ; preconcept sau semiconcept; pseudoconcept sau concepi potential; concept stiintific sau concept empiric. Pentru psihologi, conceptele sunt sisteme de raspunsuri invatate care permit organizarea si interpretarea elementelor furnizate de perceptii si care influenteaza comportamentul, independent de orice stimulare provenind din mediu, permitandu-ne aplicarea automata a experientei noastre trecute la situatiile prezente".Conceptul constituie nu doar o entitate cognitiva, un construct mintal, ci si o entitate semantica, depinzand, de aceea, de limbaj si de comunicare. Suportul

conceptului este fie cuvantul, fie expresia verbala, fapt care permite ca unul si acelasi continut al conceptului sa fie intotdeauna inteles si impartasit de toti indivizii care vorbesc aceeasi limba. Conceptele pot fi legate si de imaginile mintale, ca suport al lor, astazi insa majoritatea psihologilor considera imaginile mintale si conceptele ca fiind entitati cognitive distincte. Teoriile cognitive nu fac diferentierea intre concepte si semnificatiile unui cuvant. Potrivit lor, conceptele sunt semnificatiile bine determinate si explicite. Criteriul lor il constituie capacitatea subiectului de a le da o caracterizare verbala, chiar aproximativa. De ce sunt importante conceptele ? Deoarece ele ne ajuta sa generalizam, sa relationam experientele si obiectele, fara ele fiecare obiect parandu-ni-se unic. Conceptele ung rotile memoriei", facand-o mai eficienta. Ele ne ajuta sa nu mai reinvemam de fiecare data roata atunci cand intram in contact cu o noua informatie. Conceptele asigura cheia comportarii fata de un obiect sau de o experienta, ele ne ajuta sa asociem clase de obiecte sau de evenimente. intr-un cuvant, conceptele dau un sens lumii din jurul nostru in explicarea naturii conceptelor trebuie sa ne ferim de extremele la care ajunsesera orientarile empirico-asociationiste, introspectioniste sau cele ale instrumentalismului logic, primele pierzand din vedere calitatea informatiei continuta de concept, celelalte absolutizand infrastructura operationala a conceptului. Conceptul era fie golit de orice consistenta intuitiva, aparand ca un simplu nume", fie considerat ca un demiurg al realului si fara nici un corespondent in el. in realitate, conceptul are o natura complexa, informational-operationala. Desi el contine o cantitate mai redusa de informatie decat imaginea, aceasta este esentiala, structurata si unificata. Daca in imagine intalnim uneori insusiri independente unele de altele, in concept acestea sunt intotdeauna integrate, ele nu apar sub forma unor segmente informationale, ci ca totalitati informationale bine sudate. De asemenea, spre deosebire de imagine, care nu contine in sine intotdeauna semnificatia, conceptul implica intelegerea semnificatiei - ea insasi mai mult sau mai putin generala. Oricat de general ar fi insa un concept, el conserva in sine un anumit continut concret, dependent de experienta. Aceasta, deoarece el tine, dupa cum sublinia Vinacke, de intentionalitatea omului. Se pare ca din punct de vedere psihologic numai interactiunea dintre general si particular este in masura sa explice adecvat natura conceptului. Specificul conceptelor provine si din faptul ca ele nu exista izolat unele de altele, dimpotriva, ele sunt interdependente si ierarhizate. Ele se leaga unele de altele, trec unele in altele, se evoca sau se actualizeaza uncie pe altele. Conceptul ar putea fi considerat, de aceea, ca o structura structuranta, deoarece pe masura ce se formeaza el include si integreaza in sine alte concepte compatibile si le exclude pe cele incompatibile. Gradul de esentialitate a informatiei conceptuale este dependent, pe de o parte, de discriminarea reciproca a conceptelor, pe de alta parte, de sinteza lor. Daca la aceasta vom adauga caracterul evolutiv al conceptelor, permanenta schimbare a continutului si a relatiilor dintre ele, vom intelege si mai bine de ce ele isi sporesc valoarea informationala si capacitatea reglatorie. Conceptele se afla la diverse niveluri de constituire, ocupand locuri diferite in sistemul intelectual al individului. Dupa gradul lor de generalitate, pot fi clasificate in individuale, particulare si generale. Dupa existenta sau inexistenta unui corespondent concret, imediat, in realitatea inconjuratoare, vorbim de concepte concrete si abstracte. In sfarsit, dupa calea de formare si continutul lor, conceptele se impart in empirice si stiintifice, primele formandu-se pe cai neorganizate, nesistematizate, ca urmare a relatiilor cotidiene de comunicare intre copil si adult si avand, de aceea, un continut la fel de neorganizat si accidental, celelalte fiind produsul cailor organizate, dirijate si cuprinzand in continutul lor esentialitatea obiectelor si fenomenelor. Conceptele empirice sunt asimilate de psihologia contemporana asa-numitelor concepte naturale, iar cele stiintifice - conceptelor formale, numite adeseori si artificiale. In ceea ce ne priveste, preferam termenii empiric" si stiintific", pe care ii consideram mai nimeriti, conceptele formale fiind, in fond, la fel de naturale ca si celelalte.

Deci limitate, saracacioase,fragile si individualizate, notiunile empirice indeplinesc un mare rol in cunoastere. Si aceasta, din cel putin doua considerente : in primul rand, datorita valorii lor practico-operatorii, ele fiind instrumente de comunicare si intelegere eficienta intre copil si adult; in al doilea rand, datorita faptului ca, cel putin pentru o anumita varsta, ele constituie singurele mijloace intelectuale accesibile gandirii copilului. Conceptele stiintifice, spre deosebire de cele empirice, sunt constructe ipotetico-deductive", presupun deliberari constiente, insertie voluntara si coordonari rationale inlauntrul sistemului intelectual ce incearca prin necesitatea implicativa sa surprinda necesitatea obiectiva. In continutul lor sunt incadrate insusirile esentiale ale obiectelor si fenomenelor, cele obiective si necesare, legitatile acestora, invariantii. Trasaturile legate de semnificatii trec pe primul plan, pe cand cele accidentale, corelate cu sensul personal, palesc si se pierd. Chiar daca procesual continutul este structurat la diferite niveluri de abstractizare si generalizare (se vorbeste de esente de gradul I, de gradul II etc), chiar daca el este redat in forme diferite (complet, in toata multitudinea si plenitudinea lui, sau mai limitat si schematic), el reprezinta nucleul central al conceptelor stiintifice. Cuprinzand in ele condensari si corelari ale notelor definitorii ale obiectelor si fenomenelor, conceptele stiintifice faciliteaza formularea definitiilor. De altfel, definitiile nu sunt alcceva decat conceptele explicitate, mai bine spus, desfasurate. Desi s-ar parea, cel putin la prima vedere, ca notiunile stiintifice nu dispun de nici un fel de suport intuitiv, lucrurile nu stau deloc asa in realitate. Este adevarat ca in anumite forme de cunoastere suportul intuitiv nu se vede" aproape deloc; in altele insa el reprezinta mijlocul prin intermediul caruia se exprima conceptul. Exista si unele forme ale cunoasterii in care suportul intuitiv sufoca" pur si simplu conceptul, fara ca acesta sa-si piarda insa caracterul de concept. Specificul conceptelor stiintifice provine nu atat din natura abstractului, ca produs mintal, ideal, cat din caracterul lui. Suportul intuitiv-imagistic, prezent in grade diferite in orice concept stiintific, nu afecteaza direct esentializarea continuturi lor. Indirect insa, el poate acoperi, invalui, inabusi continutul stiintific al conceptelor sau se poate disocia de el, fapt care creeaza mari probleme in invatarea conceptelor. Specificul conceptelor stiintifice provine insa si din caracteristicile continutului, nu doar din natura lui. Ceea ce frapeaza este caracterul mobil, flexibil, dinamic si mai ales structurat si organizat al continutului conceptelor stiintifice. Rareori conceptele stiintifice sunt izolate unele de altele, dimpotriva, ele se inlantuie si se organizeaza in retele si sisteme in care fiecare concept reprezinta un nod". L.S. Vigoiski introduce expresia piramida notiunilor" tocmai pentru a semnifica mai plastic organizarea si ierarhizarea conceptelor. In piramida notiunilor" fiecare concept isi are locul sau, care este acelasi la toti indivizii, deoarece si esenta obiectelor si fenomenelor este aceeasi. Cu cat o notiune se afla mai aproape de varful piramidei, cu atat ea are un grad mai mare de generalitate, o mai extinsa valoare cognitiva. Cu cat in sistemul notiunilor sunt mai multe notiuni stiintifice, generale, cu atat sistemul este mai suplu, mai flexibil. O alta particularitate a conceptelor stiintifice consta in faptul ca sunt transformatoare in activitatea practica. Ele dau posibilitatea actiunii practice conforme cu legitatea fenomenelor. in sfarsit, spre deosebire de notiunile empirice, ale caror cai de provenienta sunt variabile si deschise, individualizate insa prin caracterul lor neorganizat, nestructurat, intamplator, conceptele stiintifice se formeaza tot pe cai variabile si care raman tot timpul deschise, dar sunt organizate, sistematice, dirijate constient de adult sau de procesul de invatamant, iar la varste mai inaintate, de insusi individul implicat in procesul invatarii. Caracteristicile celor doua categorii de concepte, implicit de cunoastere, conduc spre creionarea opozitiei lor. In realitate, ele nu trebuie rupte unele de altele deoarece atat genetic, cat si functional se afla intr-o permanenta unitate si continuitate. Gandirea debuteaza cu empiricul, dar nu ramane la el, ci trebuie sa faca saltul la stiintific.

Empiricul joaca in raport cu stiintificul rol de premisa, de punct de pornire, de factor facilitator are deschide si pregateste operational insusirea stiintificului, dar si depiedica, daca nu este depasit. El constituie, am putea spune, canavaua cunoasterii umane pentru ca, in afara activitatii sale profesionale, multe dintre notiunile omului sunt empirice. Chiar cele care au fost candva stiintifice se subtiaza" si se dilueaza", ramanand la un stadiu semistiintific. La randul lui, stiintificul foloseste, suplimenteaza, restructureaza, reconsidera sau, cand este cazul, corijeaza si inlatura empiricul. Influentele sunt, asadar, reciproce. Nu trebuie pierdut insa din vedere caracterul acestei influente, mai ales atunci cand ne referim la notiunile empirice, unele dintre ele fiind pozitive, altele negative. Adeseori notiunile empirice sunt atat de inradacinate, atat de puternice in mintea copilului, incat ele intarzie sau impiedica formarea celor stiintifice, sau le elimina instalandu-se in locul lor. Prototipurile Prototipurile sunt exemplare foarte asemanatoare exemplarelor apartinatoare unei categorii si mai putin asemanatoare exemplarelor care nu fac parte din categoria respectiva, ele maximizand asemanarile intracategoriale si minimizand asemanarile intercategoriale. Prototipul, ca entitate cognitiva, reprezinta o medie mintala a tuturor variatiilor individuale ale obiectelor si fenomenelor. Eleanorei Rosch postuleaza semnificatia prototipului in ansamblul gandirii umane, acesta avand rol in incadrarea exemplarelor concrete in categorii, deci in delimitarea categoriilor. Pornindu-se de la astfel de idei s-a ajuns la formularea teoriei prototipului. Aceasta teorie se bazeaza pe urmatoarele postulate : a) conceptele au structura de prototipuri, prototipul fiind o colectie de atribute caracteristice sau cel mai bun exemplu pentru concept; b) nu exista o linie delimitativa pentru atributele necesare si suficiente in vederea introducerii unui membru intr-o categorie ; c) legaturile, relatiile dintre categorii sunt neclare, fragile, labile, un membru putand trece cu usurinta dintr-o categorie in alta (de exemplu, rosiile pot trece din categoria fructelor in categoria legumelor); d) instantele unui concept, locul lui in piramida conceptelor variaza in functie de tipicalitatea lui; e) categoria membrilor unui concept este determinata prin asemanarea atributelor obiectului cu atributele prototipului, deci ale exemplarului cel mai reprezentativ pentru categoria respectiva. Teoria prototipului a starnit insa un val de riposte. S-a observat ca nu toate conceptele au caracteristici prototipale, mai ales cele abstracte (stiinta, crima etc). Este evidenta apoi labilizarea conceptelor, atat in continut, cat si in ceea ce priveste locul lor in sistemul conceptelor. Dupa opinia noastra, cel mai important fapt este insa altul, si anume acela ca prototipurile nu dispun de structuri conceptuale. Ele semnifica mai degraba cantonarea gandirii in concret, in obiectual, incapacitatea ei de a opera cu insusirile obiectului, desprinse de el. Prototipul este mai mult expresia unor perceptii condensate si concentrate decat expresia gandirii. Ele constituie, poate, ilustrarea cea mai deplina a gandirii concrete sau a gandirii in imagini. Varietatea si labilitatea prototipurilor este un argument in acest sens. Ceea ce constituie prototip pentru un individ nu este in mod obligatoriu prototip si pentru un altul. Variabilitatea socio-culturala si geografica a prototipurilor ar explica poate si mai bine stationarea gandirii in concret. Un exemplar dintr-o anumita categorie, considerat a fi prototipul categoriei date de catre o populatie dintr-o zona geografica (unde, eventual, exemplarul respectiv este mai raspandit), s-ar putea dovedi a fi atipic pentru populatia dintr-o alta zona geografica (unde exemplarul respectiv este mai putin raspandit). Prototipul este, dupa opinia noastra, un exemplu de gandire implicita, el amplasandu-se in mersul cunoasterii intre perceptie si gandire. Se pare ca prototipul este echivalentul notiunilor empirice iar uneori

chiar inferior lor. Afirmam aceasta deoarece notiunile empirice opereaza cu atributele obiectelor, indiferent de valoarea lor, pe cand prototipurile opereaza cu distantele dintre aceste atribute. B.C. Malt si E.E. Smith (1983) aratau ca, potrivit teoriei prototipului, oamenii cunosc mai degraba relatiile dintre atribute decat atributele insele" (apud Eysenck si Kean, 1992, p. 269). Apartenenta este definita in termeni de distanta si nu in termeni de proprietati, ideea de baza este ca judecata de apartenenta la o categorie se fondeaza pe asemanarea din aproape in aproape" (Richard & Richard, 1992, voi. I, p. 433). Ceea ce caracterizeaza o categorie nu sunt proprietatile, atributele comune, ca in notiunile empirice, ci asemanarile stabilite in lant, din aproape in aproape.