CRIMINOGENEZ sI PERSONALITATEA

2.1 Personalitatea - concept, tipuri Majoritatea filosofilor si psihologilor prefera sa defineasca personalitatea ca o entitate obiectiva, ca ceva care exista "cu adevarat". n acelasi timp, personalitatea este "organizarea dinamica n cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gndirea si comportamentul sau caracteristic" (G. Allport, 1991, p.40). De asemanea, personalitatea nu este doar suma trasaturilor, ci o structura specifica a cestor trasaturi. A cunoaste personalitatea cuiva nseamna a vedea cum se mbina aceste trasaturi si, mai ales, care dintre ele constituie dominanta care se impune. "Orientarile personalitatii trebuie sa fie active, dinamice, transformatoare, accentul caznd nu pe o adaptare pasiva sau conformista la exigentele realitatii, ci pe finalitatea dezvoltarii umane, pe procesul crearii de sine". (T. Rudica, 1990, p.2) Prima componenta compexa a personalitatii este data de particularitatile anatomo-fiziologice ale sistemului nervos 949u209j care determina, fundamenteaza temperamentul uman. n aceasta categorie intra toate acele trasaturi formale care se refera la modul n care se desfasoara viata psihica a individului. Al doilea bloc complex al personalitatii este dat de ceea ce se numeste caracter. Aici intra unele paticularitati care se formeaza si se manifesta n interactiunea sociala dintre individ si subcultura data, trasaturi care exprima relatiile esentilae ale individului: a) atitudinea omului fata de sine;

b) atitudidea omului fata de semeni; c) atitudinea omului fata de munca.

Analiznd personalitatea delincventilor se observa ca marea majoritate a populatie din penitenciare are carente esentiale la aceste atitudini. A treia componenta a personalitatii este cea orientativa, componente directionala. Este vorba de trasaturile care exprima trebuintele, interesele aptitudinile si telentul individului. Este extrem de greu sa se poata separa diversele componente ale personalitatii. Formarea personalitatii se realizeaza n conditiile n care trasaturile luate separat evolueaza n ritmuri diferite , atragnd diverse niveluri de dezvoltare. Din vechime s-a recurs la metoda de a deslusi acele trasaturi ce dau tenta specifica individului si care provoaca o maxima repetare a conduitei n conditiile date. De aceea s-a ncercat construirea de tipologii. Kretschmer si Sheldon pleaca de la cteva caracteristici somatice despre care afirma ca ar fi intim legate cu caracteristicile psihice. Sistemele lor merg pe trei categorii. Primul grup este format: dinpicnici (grasii): tipul este rotunjor, grasut, lent n gndire si miscare, iubitor de confort fizic, amator de contacte sociale. A doua grupare este tipul leptosom/longilin acest tip de oameni fiind caracterizati ca fiind nalti, rezervati, inhibati, mereu jenati nesociabili. ntre aceste doua tipuri extreme este al treilea tip, de tranzitie, tipu atletic/mezomorf. Acestia sunt energici, activi, cauta sa se impuna si au tendinta spre dominanta. Fiecare tip, n masura n care exista, tinde spre a comite alte feluri de infractiuni. Spre exemplu, leptosomii comit infractiuni intelectuale, escrocherii, sunt autori de anonime; atleticii tind sa comita infractiuni violente pentru ca agresivitatea este trasatura lor fundamentala; picnicii

comit infractiuni minore. Dar, n practica s-a constatat ca aceste clasificari nu sunt numai discutabile, dar sunt si nereale ntlnindu-se n multe cazuri escroci grasi sau agresivi leptosomi, etc. Tipologiile antropologice sau socioculturale nu ne satisfac n efortul de ntelegerea individualitatii. Cu toate acestea, n caracterizarile ce le face altora, ct si n descrierea propriilor noastre trasaturi, psihologia individului apare ca o constructie ideala, abstracta si inabordabila n practica. "Calea spre un model al personalitatii o vedem n aprofundarea procesului de fi personalizare a lumii externe, de interiorizare, subectivizare a normelor sociale, concomitent si corelat cu operatia de proiectare, obiectivare si obiectualizare a trairilor interne de integrare a acestor sisteme psihice individuale n suprasistemul constiintei sociale" (V. Pavelcu, 1982, p.364). n acest proces de distantare si apropiere simultana si corelata ntre Eu si lume, dimensiunea temporala are un rol covrsitor. n modul acesta, procesul de personalizare se integreaza n sistemul dinamic al istoricitatii sociale, devine apt de inculturare. Se poate afirma ca "personalitatea si descrierea ei nu este numai terenul vietii psihice, ci l reprezinta si pe cel al tulburarilor mintale carora le va imprima amprenta ei dndu-le acelasi caracter: de unicat n diversitate". (C. Gorgos, 1985, p. 223) 2.2 Aceptiuni ale personalitatii n Psihologia juridica

O analiza strict psihologica a actului infractional consta n analiza modului n care pregatirea, savrsirea si atitudinea postinfractionala se manifesta psihicul autorului, elementele sale: inteligenta, afectivitate si vointa. Personalitatea infractorului este studiata din perspectiva sinergetica implicnd: a) cercetarea clinica pentru reconstituirea antecedentelor personale si patologice ale subiectului; b) examinarile paraclinice avnd ca rol principal probarea si obietivarea diagnosticului clinic, precum si aprofundarea ctiopatogeniei unor tulburari; c) investigarile biogenetice avnd ca premisa rolul factorilor ereditari. n strcturarea personalitatii, iar ca scop identificarea concreta a factorilor de ereditate;

d) interpretarea neurofiziopatologica pentru explicarea cauzalitatii manifestarilor agresive de comportament cu rasunet antisocial, legate de conditiile biopsihologice care le exacerbeaza sau declanseaza; e) cercetarea sociologica care are doua obiective; n primul rnd, reconstituirea structurii personalitatii delincventului si modului de adaptare la mediul social si n al doilea rnd, pentru orientarea asupra posibilitatilor de reechilibrare si reinsertie sociala; rezolvarea medicolegala adica furnizarea datelor medicale obiective pe baza carora se concluzioneaza asupra starii de imputabilitate( constiinta, discernamnt).

f)

Personalitatea infractorului este fondul pe care trebuie sa se ncruciseze functiile acuzarii si apararii pentru ca pedeapsa este impusa infractorului, iar efectele sale sunt conditionate de personalitate. Elementele pozitive ale personalitatii vor putea conduce spre o pedeapsa mai blnda, pe cnd cele negative vor trebui

nfrnteprintr-o pedeapsa mai aspra. Exista si situatii n care pedepsele sunt insuficiente, acestea genernd fenomenul recidivei sau al obisnuintei infractionale, carorasocietatea nu le-a gasit remedii practice. O ampla teorie asupra personalitatii criminale a creat Jean Pinatel care considera ca n comportamentul criminal "trecerea la act" constituie elementul decisiv. Conditiile trecerii la act sunt comandate, la delincventii care comit acte grave de la un nucleu al personalitatii ale carei componente sunt: egocentrismul, labilitatea, agresivitatea si indiferenta afectiva. Nucleul personalitatii criminale este o structura dinamica, este reunirea si asocierea componentelor amintite, printre care nici una nu este n sine anormala. J. Pinatel pune un accent deosebit asupra faptului ca o rezultanta, nu un dat (I. Dafinoiu, 1995, Curs de psihologie judiciara). nucleul personalitatii criminale este

Cercetarile efectuate au condus la concluzia ca factorii de mediu influenteaza att formarea personalitatii ct si a situatiilor. Aceasta nseamna ca mediul poate fi criminogen nu numai prin multiplicarea ocaziilor de a comite crime, ci n egala masura si prin faptul ca usureaza structurarea personalitatii criminale. Individul criminal reuseste sa depaseasca si aversiunea fata de acte odioase, caci fiind indiferent afectiv nu-i pasa de nimeni, nu nutreste sentimente de simpatie fata de nimeni si, n consecinta poate comite orice crima. Personalitatea structurata dizarmonic de tip antisocial se caracterizeaza n principal prin lipsa de adaptare constanta la normele sociomorale ale societatii n care traeste, subiectul venind deseori, prin comportamentul sau, n conflict direct cu aceasta. Elementele definitorii ale acestui tip de personalitate sunt: a) lipsa de adaptare cronica la normele sociomorale;

b) incapacitatea de mentinere a relatiilor sociale; c) activitatea primitiva, cu tulburari instinctuale.

a) Lipsa de adaptare cronica la normele sociomorale se datoreaza incapacitatii intelectuale de a forma concepte morale. Acesti indivizi suporta greu orice autoritate, orice sistem de reguli, venind n contradictie cu cele sociale pentru ca violeaza drepturile celorlalti. Lipsa de identificare cu un statut social obisnuit, nentelegerea rolului pe care trebuie sa-l aiba individul n societate l pune n opozitie permanenta cu mocro si cu macrogrupul social. b) Incapacitatea de mentinere a relatiilor sociale se manifesta pe toate planurile. Relatiile nu au trainicie si nici ncarcatura afectiva pozitiva care sa le prelungeasca existenta. c) Afectivitatea acestor indivizi se manifesta primitiv prin reactii brutale sau explozii brutale, printr-o continua nemultumire, avnd aspect distrofic. Tulburarile instinctuale, n special cele din sfera sexuala, modifica modelul structural acceptabil al afectivitatii. Personalitatea antisociala propriu-zisa este reprezentata de subiect al carui comportament infractional constant mbraca multiple aspecte, prin care se intra ntr-o tensiune negativa cu grupul social, fapt care se afla n continua respingere reciproca. Functionalitatea sociala si socioprofesionala a individului cu o personalitate antisociala este grav perturbata, fiind permanent ntretaiata de perioada n care subiectul este institutionalizat fie de sistemul medical, fie de sistemul judiciar. 2.3 Infractorului recidivist - personalitate si comportament Un exemplu care evidentiaza anumite trasaturi de personalitate ale infractorului recidivist este cel al detinutului H.G., n vrsta de 37 ani, absolvent a zece clase, de meserie sudor. Dupa ce a suferit cinci condamnari

pentru infractuini comise cu violenta, infractorul a comis din nou 18 furturi n dauna avutului obstesc si personal. De mentionat este si faptul ca o parte din aceste furturi le-a comis n timpul unor perioade de suspendare a executarii pedepsei din cauza efectuarii unui tratament medical. La savrsirea infractiunilor a utilizat o gama larga de moduri de operare, cum ar fi: folosirea de chei potrivite sau adevarate(fara drept), fortarea usilor sau a ncuietorilor, escaladarea ferestrelor, patrunderea pe usi ramase deschise ori n timpul programului unor unitati, ramnnd n interior dupa nchidere (W.C, subsol, scara de serviciu). Din analiza circumstantelor savrsirii faptelor, a bunurilor si valorilor nsusite si a modului concret de comportare rezulta unele caracteristici care merita sa fie subliniate: * Spontaneitetea manifestata n trecerea la actul infractional, care demonstreaza un prag scazut al rezistentei la tentatii, n sensul ca n "majoritatea cazurilor nu aconceput si nici nu a pregatit ntr-un mod anume savrsirea delictelor, trecnd direct la fapta, oriunde observa o firma de institutie si considera ca gaseste ceva de furat. Odata decizia luata, gasea totdeauna solutii de patrundere, la nevoie ncercnd pe rnd mai multe puncte vulnerabile ale obiectivului (fortarea usii principale sau de serviciu, spargerea sau escaladarea ferestrelor, folosirea de chei potrivite, etc.) * Un curaj deosebit, mergnd pna la desconsiderarea riscului dovedit de faptul ca n cazul multor furturi comise, desi si-a dat seama ca locatarii sunt acasa nu a renuntat la comiterea furtului, ci a cautat si a luat ce a gasit in camera. * Viclenia deosebita n discutiile purtate cu cetatenii, aflnd diverse informatii utile derspre locuintele lor sau ale altora, informatii pe care ulterior le folosea n scopul savrsirii infractiunii. De asemenea examenul psihologic evidentiaza o personalitate cu profunde tulburari de comportament. Prezinta un Eu primitiv, ndepartat de realitate, indicnd o regresiune accentuata. n relatiile interpersonale prezinta o eficacitate scazuta deoarece manifesta tendinta de a intimida si de a ntretine conflictul n jurul sau. n acelasi timp, simte placerea de agresiune si de a ntretine agresiunea, fiind preocupat de a se pune n evidenta si de a-i determina pe ceilalti sa-i dea ascultare. Necontrolat, impulsiv si viclean, manifesta exces n a se da n spectacol pentru a obtine ceea ce doreste. Pune accent pe placerea si cstigul propriu, nselnd si umilind pe ceilalti. Studiul multirecidivistilor arata o conjugare de deficiente individuale si sociale, ce i fac marginali fata de comunitatea n care traiesc. Astfel, fata de ceilalti, delincventii arata o tendinta marcanta de a "merge cu banda", dau semne de neadaptare, sunt vanitosi si egocentrici. Egocentrismul este o caracteristica fundamentala a infractorului din obisnuinta. S-a aratat ca un mare numar de comportamente deviante sunt asociate cu o persistenta gndire egocentrica, care este nsotita de o slaba capacitate de adaptare sociala. Alaturi de egocentrism personalitatea recidivistului este caracterizata si printr-o imaturitate persistenta. nsasi actele antisociale sunt semne evidente ale unei imaturitati fie pe plan intelectual, fie pe plan afectiv. Criminalul prin obisnuinta se caracterizeaza prin incapacitatea de a prevedea pe termen lung consecintele actelor sale antisociale. n 1970 cercetatorul italian Giacomo Cnepa evidentia n cercetarile sale existenta unor relatii esentiale ntre comportamentul antisocial si delictual si unele trasaturi psihologice ale personalitatii. Este vorba despre urmatoarele elemente: 1. 2. 3. 4. 5. 6. impulsivitate marita la 68% dintre delincventi; indiferenta afectiva la 27%; egocentrism la 41%; agresivitate la 72%; tendinte de opozitie la 46%; scepticism la 50%.

De asemenea, cercetarule lui Cnepa au relevat:

tendinta de a percepe realitatea ntr-un mod neobisnuit si deformat, n sensul de a considera ca toti cei din jur sunt dusmani, nu ofera ajutor si ca n viata totul se petrece conform legilor baftei sau a ghinionului; prezenta unor manifestari de indecizie si incertitudine interioara; profunda dificultate de autoreprezentare, lipsa capacitatii de a se vedea pe sine n mod realist, la care se adauga si stradania de a ascunde propria personalitate.

Indiferenta afectiva, ca si agresivitatea- impulsivitatea infractorului, este analizata de psihiatrul berlinez Karl Leonhard. El arata ca atunci cnd si are origineantr-o dominatie exagerata a impulsurilor, criminalitatea capata un caracter deosebit. Deoarece personalitatile nestapnite comit acte de violenta, dnd dovada cu aceasta ocazie de brutalitate, ele sunt adesea socotite "fara inima". Aceasta pretinsa "lipsa de inima" este considerata a fi cauza criminalitatii. Acesti oameni sunt nsa gresit ntelesi. Ei nu devin violenti dintr-o indiferenta afectiva, ci dintr-o prea mare tensiune afectiva. "Cnd sunt linistiti, de multe ori se arata afectuosi, grijulii fata de copiii lor, iubitori de animale si gata sa ajute pe oricine, caci prin felul lor impulsiv sunt capabili si de reactii pozitive din punct de vedere social. n schimb, nu au ntelegere pentru acele cerinte sociale care reclama o judecata mai profunda. Nu prea nteleg ca nu au voie sa traga chiulul de la scoala, ca nu este bine sa bea excesiv de mult alcool, nu se gndesc dect prea putin si nici mai departe de ceea ce depaseste momentul prezent."(K. Leonhard, 1972, p.98) Traind la marginea societatii, singurul mod de afirmare al delincventilor este comiterea de acte din ce n ce mai grave si din ce n ce mai spectaculoase. Toti au ambitia sa devina niste "duri". Sintetiznd rezultetele cercetarilor psihocrminologice moderne se poate afirma ca:

1)

Examenul personalitatii delincventilor minori sau adulti scoate la iveala factorul comun de imaturitate, care se prezinta sub forma de egocentrism, indiferenta afeectiva, agresivitate, labilitate, inconstanta, opozitie fata de orice autoritate. Toate acestea fixeaza comportamentul delictual si duc la tendinta spre recidiva. Imaturitatea si trasaturile psihice pe care aceasta le genereaza duc spre stari de frustrare ce produc apoi toate simptomele de desocializare. Pe plan subiectiv, fenomenele descrise sunt si semne ale unui mascat sentiment de inferioritate care, nefiind constientizat, provoaca stari conflictuale ntre subiect si comunitatea de nedelincventi n care el traieste.

2) 3)

4) Dincolo de aceste caracteristici de ordin general pe care le gasim n masura mai mare sau mai mica la cei mai multi delincventi recidivisti, n fiecare caz se vorobserva si alti factori specifici si particulari, care n conditiile date pot ocupa un punct de prim plan n criminogeneza