Personalitatea criminalului în serie

Nume: Păduraru
Prenume: Irina
Anul: II
Seria: III
Grupa: 5209

ABSTRACT: Acest studiu presupune analiza personalității criminalului în serie

prin expunerea modus operandi a criminalului organizat și a celui dezorganizat,
prezentarea teoriei criminalului înnăscut, motivațiile specifice care îl determină
pe acesta să comită “crime in serie”, precum și trăsăturile tipice și posibilele
rădăcini ale comportamentului delincvent al criminalilor în serie. Ultima parte a
lucrării tratează două cazuri reale la nivel intern și internațional care ilustrează
trăsăturile esențiale ale criminalului organizat și dezorganizat.

Cuvinte-cheie: criminal în serie, Lombroso,criminal înnăscut, F.B.I., criminal

organizat, criminal dezorganizat, profil, comportament, Ted Bundy, Bota Grigore.

Introducere

Problema crimelor în serie a devenit deosebit de evidentă, iar acest lucru se

datorează unei creșteri semnificative a numărului de ucigași în serie și a atenției
sporite acordate de mass-media. În general, criminalitatea este punctul central al
unei ample producții de cărți, filme și seriale TV. De multe ori suntem conduși să
considerăm fenomenul criminalilor în serie o prerogativă tipică Statelor Unite,
unde crimele teritoriale reprezintă un procent semnificativ în cazurile penale. Dar
există o prezență constantă a ucigașilor în serie condamnați și în restul lumii.
Conform opiniei experților, fenomenul criminalilor în serie ar fi în continuă
creștere: o creștere care reflectă tendința țărilor industrializate. De fapt, aceasta este
realitatea în care criminalul în serie pare să găsească humus fertil. Crima în serie
este o expresie tulburătoare și misterioasă a criminologiei. Cercetatorii și experții
sunt de acord cu faptul că, în lume, mulți infractori în serie sunt încă în libertate.

Definiția criminalului în serie și teoria criminalului înnăscut

Deși criminalii în serie au existat întotdeauna, dezvoltarea unei definiții

consensuale și a clasificării universale este încă o provocare și astăzi. Crima în
serie nu este doar un fenomen global, dar incidența sa continuă să crească, chiar și
în țările în care criminalitatea globală este în scădere. Definițiile sunt destul de
diferite una de cealaltă. Cea mai completă definiție este cea a Biroului Federal de
Investigații (F.B.I.): asasin care ucide trei sau mai multe victime,în locuri diverse și
cu o perioadă de „răcire emoțională” între omucideri. Această definiție subliniază
trei elemente:
1. Cantitate-în sensul că trebuie să existe cel puțin trei crime.
2. Loc-crimele trebuie să aibă loc în diferite locații.
3. Timp-trebuie să existe o „perioadă de răcire” - un interval între crime care poate
dura oriunde de la câteva ore la câțiva ani.
Pentru a întelege mai bine personalitatea criminalului în serie, există diferite
teorii. Lombroso a formulat teza despre existenţa unui tip de criminal înnăscut,
iresponsabil de faptele sale. Concepţiile lui Lombroso ar putea fi reduse la câteva
postulate specifice:
1) Criminalitatea este generată de anumite anormalităţi organice, ce se transmit
ereditar;
2) crima există în lumea plantelor şi animalelor, se întâlneşte la copii şi la oamenii
primitivi (sălbatici);
3) criminalul este marcat de anumite anormalităţi organice. Aceste anomalii sau
stigmate specifice criminalităţii sunt:
- stigmatele anatomice (nesimetria craniului şi a feţei, fruntea teşită şi îngustă,
urechi detaşate de la craniu, ochi mici şi fără expresie, buze şi dinţi deformaţi ş.a.);
- stigmatele fiziologice (tatuajul, stângăcia, tulburări ale unor reflexe etc.);
- stigmatele psihologice (lipsa milei, a căinţei, iubirii şi prezenţa cruzimii,
cinismului etc.),
4) criminalul se naşte criminal. Criminalul este înnăscut(numai 40% din criminali
sunt înnăscuţi);
5) criminalul este un tip antropologic deosebit de tipul omului normal;
6) comportamentul criminal se transmite ereditar prin atavism, stigmatele
criminalităţii comunicându-se la urmaşi chiar şi peste mai multe generaţii;
7) criminalul înnăscut suferă de nebunie morală, adică infractorul înnăscut este
identic cu nebunul moral.

Profilul și modus operandi a criminalului organizat și a celui dezorganizat

Criminalul organizat care îşi premeditează crima are, de obicei, inteligenţa

peste medie, este metodic şi viclean, iar crimele lui sunt bine gândite şi cu atenţie
plănuite. Crima este de obicei comisă în afara zonei unde locuieşte sau lucrează,
autorul dând dovadă de mobilitate şi călătoreşte mai mulţi kilometri decât o
persoană obişnuită. Fantezia şi ritualul sunt importante pentru acest tip de
personalitate. Victimele sunt oameni pe care el îi consideră tipul „corect”, pe care
el îi poate controla (fie prin manipulare sau dominare), de obicei străini, cu care
are ceva trăsături comune. De exemplu, Râmaru agresa femei pentru că erau
vulnerabile şi pentru că el le putea controla. Infractorul este considerat sociabil şi
foloseşte abilităţile verbale pentru a-şi manipula victimele şi a prelua controlul
asupra lor. El este pe deplin conştient de gravitatea criminală a actului său şi este
încrezător în abilităţile sale în confruntarea cu ancheta poliţiei. Aşa cum Râmaru a
negat în faţa poliţiei ce făcuse şi declara doar o mică parte din acţiunile sale.
Infractorul organizat, probabil că urmăreşte reportajele de ştiri privind crima şi,
frecvent, poate lua un obiect personal al victimei, pe care îl poate folosi pentru a
retrăi evenimentul sau pentru a-şi continua fantezia. El este excitat de cruzimea
actului său şi poate declanşa torturarea victimei. Controlul sexual asupra victimei
joacă un rol important în scenariul său. El evită să lase dovezi în urma sa şi, de
obicei, îşi aduce propria armă. Cadavrul este, de cele mai multe ori, mutat de la
locul crimei. Autorul face probabil acest lucru pentru a lua „peste picior” poliţia
sau pentru a preveni descoperirea lui prin transportarea într-un loc unde poate fi
bine ascuns.Criminalul organizat se caracterizează prin: bună integrare socială sau
cu o situație ce impune compasiune, inspiră încredere în faza de apropriere de
victimă, înțelege consecințele actelor sale, lucid, cu sânge rece, capabil să-și
domine victima.

Criminalul dezorganizat a avut o copilărie în care disciplina era foarte

rigidă. Coeficientul său de inteligență este sub medie, slab școlarizat, instruit și
educat, iar activitatea sa socială,inserția profesională și relația de cuplu sunt mereu
sub semnul întrebării; trăiește singur sau cu o rudă mai îndepărtată, izolat, motiv
pentru care crima apare ca o consecință a evoluției unui mental dezorganizat.
Criminalul în serie dezorganizat este un consumator de droguri și alcool. De multe
ori suferă de probleme psihice. Deseori i se atribuie schizofrenie paranoidă.
Această boală este în general descoperită în timpul adolescenței, în jurul vârstei de
cincisprezece ani. Dezvoltarea sa este răspândită pe parcursul a zece ani. Deci, în
jurul vârstei de douăzeci și cinci de ani, demența ar fi într-un moment critic. Acesta
este unul dintre motivele care ar explica comportamentele criminalului în serie
dezorganizat. Crima în cazul unui criminal în serie dezorganizat este adesea
rezultatul unui act spontan. Victimele sunt alese la întâmplare. Din nou, victimele
sunt străine de cele mai multe ori. Victima este ucisă instantaneu fără ca ea să fi
avut timp să-și dea seama ce se întâmplă. Criminalul face acest lucru pentru a-și
dezumaniza victima. Este pentru motiv pentru care el este capabil să o omoare.
Moartea sa are loc în urma unui atac brusc și violent din partea ucigașului. Herbert
Mullin este considerat un ucigaș în serie dezorganizat. În adolescență era
schizofrenic paranoic. Primele simptome s-au manifestat atunci când Mullin a
pretins că aude voci care îi ordonau să omoare. Mullin a ucis 13 bărbați și femei de
diferite vârste în Santa Cruz, California. El nu-și cunoștea victimele. Au fost aleși
la întâmplare. Ca majoritatea criminalilor în serie dezorganizați, victimele nu
aveau nimic în comun .
„Making a serial killer” sau „rădăcinile criminalului în serie”

După ce ucigașii în serie au fost prinși și crimele lor sunt dezvăluite

publicului, se face în mod obișnuit o “strigare” publică cu privire la motivul pentru
care criminalul a putut sustrage forțelor de ordine pentru o perioadă atât de lungă
de timp și cum a fost creat un astfel de „monstru”. Vina este aproape întotdeauna
atribuită părinților de către public. Cercetările au arătat că anumiți indicatori sunt
comuni pentru aproape toți ucigașii în serie. Majoritatea provin dintr-o familie
„ruptă” care nu a putut să ofere copilului feedback emoțional și norme sociale
comune. În majoritatea cazurilor, figura tatălui lipsea sau era prea violentă. În
cazurile în care tatăl a dispărut, de obicei mama este incapabilă să ofere un mediu
emoțional stabil, adesea din cauza abuzului de substanțe sau schimbarea rapidă a
relațiilor cu alți bărbați. Ocupat de căutarea unui partener stabil, mama încearcă
deseori să-și compenseze lipsa de afecțiune printr-o creștere ridicată care implică
reguli și discipline stricte pentru copil fără prea multă afecțiune sau niciun fel de
susținere emoțională. Copilul, în schimb, compensează fie prin retragerea
emoțională, fie prin incapacitatea de a modela răspunsurile emoționale corecte
după îngrijitorul său, prin compensarea lipsei de feedback emoțional cu o
satisfacție psihologică anormală, de obicei prin „acte de putere”. Acești înlocuitori
ai emoțiilor, atunci când se bazează pe „acte de putere”, implică adesea tortura și
uciderea animalelor mici și agresarea celor din jur. Oamenii de știință explică
adesea acest comportament cu necesitatea eliberării serotoninei la copil. Nivelurile
scăzute de serotonină și nivelurile ridicate de testosteron la ucigașii în serie au fost
descoperite recent pentru a indica unele anomalii fiziologice frecvente la infractorii
de această natură. De asemenea, s-a constatat că traumele la cap din timpul
copilăriei s-au produs la o multitudine de criminali în serie. În cele din urmă, un
istoric familial de trăsături excesiv de violente și psihologice s-a constatat ca
anomalii precum tulburările de personalitate și schizofrenia la limită se atribuie
dezvoltării unui criminal în serie. Cercetări recente au ajuns la concluzia că
ucigașii în serie legați de sexualitate își planifică și execută crimele în minte atât de
mult timp, încât vor deveni o „crimă perfectă”. Atunci când își execută fantezia în
lumea reală cu o victimă reală, realitatea de multe ori nu se ridică la fantezie și
„înaltul” - eliberarea serotoninei - nu este ceea ce se imagina a fi. Infractorul va
căuta o nouă victimă pentru a încerca din nou și a realiza fantezia perfectă care, din
nou, nu va trăi ceea ce se spera să fie.

Trăsăturile și motivațiile specifice ale criminalului în serie

Astazi, datorită tehnologiei moderne, psihologii și criminologii au definit și

identificat ceea ce face o persoană să comită astfel de crime cu sânge rece din nou
și din nou. Dr. Elizabeth Yardley, directorul Centrului pentru Criminologie
Aplicată din Birmingham City University, a menționat în revista sa „Real Crime”
următoarele trăsături ale criminalilor în serie:
1. Sunt dependenți de putere. „Ucigașii în serie au o adevărată afinitate cu puterea,
chiar și atunci când au fost arestați și știu că jocul s-a terminat”, au declarat mai
mulți experți pentru Real Crimes. „Prin dorința de a exercita o formă de control
asupra oamenilor din jurul lor, aceștia deseori rețin informații care sunt cruciale
pentru a păstra controlul situației, pentru a continua să atragă atenția și pentru a
menține un sentiment de autoritate”. Astfel, unii ucigași în serie, chiar și în
închisoare fără posibilitatea de a mai vedea din nou lumina zilei, refuză să spună
unde sunt îngropate cadavrele victimelor lor sau chiar câte persoane au ucis.Michel
Fourniret, de exemplu, a mărturisit până acum nouă crime asasinate între 1987 și
2001, dar este suspectat de alte câteva.
2. Sunt manipulatori. „Vulnerabilitatea aparentă și necesitatea de a ruga au fost
adesea folosite de ucigașii în serie ca o modalitate de a-și ascunde personalitățile
sinistre”, continuă dr. Yardley.„Unii dintre cei mai faimoși ucigași în serie au o
capacitate înspăimântătoare de a manipula oamenii din jurul lor, de a apăsa
butoanele potrivite pentru a se prezenta într-o lumină falsă”, scriu autorii studiului.
Doctorul Harold Shipman, de exemplu, și-a folosit pozitia de expert
medical,pentru a-si manipula pacienții în tratamente care i-au ucis în cele din urmă.
3. Sunt egocentrici și lăudăroși. De ce Michel Fourniret și-a dat prenumele mai
multor victime? De ce Richard Biegenwald sau John W. Gacy le-au spus
prietenilor lor despre crimele lor? „Ucigașii în serie sunt egocentrici și de multe ori
nu pot să nu se laude cu atrocitățile pe care le-au comis, fie pentru victimele lor,
pentru complicii lor, pentru poliție sau pentru ei înșiși”, spune Dr. Yardley. „Când
l-am interogat pe Donald Harvey, care a ucis oficial 70 de persoane, mi-a
mărturisit încă 17 infracțiuni”, mărturisește Stéphane Bourgouin.
4. Au farmec superficial. ”Ucigașii în serie au adesea o ușurință de înțeles emoțiile
altor persoane și ajung să înțeleagă rapid orice vulnerabilități sau slăbiciuni din ele,
astfel încât să-i convingă să facă lucruri pe care nu le-ar face în mod normal”, citim
în Real Crime. Un exemplu de astfel de: farmec superficial” este Ted Bundy. Pe
scurt, înainte de execuția sa in 1989, criminalul în serie Bundy a mărturisit 30 de
crime în șapte state între 1974 și 1978, deși se crede că a ucis multe altele. El a
violat și a răpit femei după ce le-a câștigat încrederea, fie prin simularea
dizabilității, folosind curele sau mulaje false, fie pretinzând că este polițist sau
persoană de autoritate. El a fost adesea descris ca fermecător,carismatic și frumos.
5. Sunt aproape întotdeauna bărbați. S-a demonstrat că femeile reprezintă doar 5-
10% dintre ucigașii în serie. Se crede că testosteronul este un factor care explică o
bună parte a diferențelor de comportament agresiv dintre bărbați și femei. „În
multe cazuri, crima este precedată de un atac sexual”, explică psihiatrul și
criminologul Roland Coutanceau au Figaro. „Uciderea persoanelor care au fost
abuzate sexual este apanajul bărbaților”.

Criminalii în serie au motivații diferite de a ucide. S-a făcut o încercare de

clasificare analizând motivațiile specifice:
-Vizionari- porunca de a ucide a venit de la voci, adesea acești infractori au o
tulburare mintală;
- Misionari , care cred că uciderea este o misiune conform unui fel de moralitate și
deseori explicată ca fiind curățarea lumii de indivizi aberanți;
- Hedonist tip numit și căutător de forțe, în această categorie sunt incluși și Lust
Murderers.
-Tipul controlului puterii , include acei ucigași care obțin plăcere prin dominarea
victimei și exercită puterea asupra victimei.

Studiu privind criminalii în serie

Nivel internațional

Ted Bundy s-a născut în 1946 în Burlington, Vermont, Statele Unite ale
Americii. Este exemplul criminalului organizat în serie. Frumos, sociabil,
inteligent, Bundy nu a avut niciodată dificultăți cu femeile. Student în drept la
Universitatea din Utah, Bundy a comis 30 de crime,însă numărul real al crimelor
comise nu este cunoscut. Modul său de a proceda era să pretindă că a fost rănit.
Toate crimele pe care le-a săvârşit Ted Bundy au avut ca victime fete sau femei
tinere. Acesta le lovea în mod repetat cu obiecte contondente sau le strangula până
când rămâneau fără suflare. După ce îşi omora victimele, acesta le abuza sexual şi
le transporta într-un loc cât mai îndepărtat de locul faptei. De cele mai multe ori,
Bundy se întorcea în mai multe rânduri în locul în care a ascuns cadavrele pentru a
săvârşi acte de necrofilie.

Nivel național

Bota Grigore a comis trei omoruri la data de 10.07, 03.08, 07.08.2010.

Ulterior, au mai fost descoperite alte cinci cadavre în râul Săsar din mun. Baia
Mare și pe malurile acestuia, cu care susținea că nu are nicio legătură. Ca mod de
operare, Bota Grigore aborda victimele în timpul nopții, toate acestea de sex
masculin, din categoria boschetarilor. Acesta le cerea victimelor să săvârșească
perversiuni sexuale, ca mai apoi să le lovească cu obiecte contondente, de regulă,
pietre. În ceea ce privește tipologia, Bota Grigore a fost catalogat ca un criminal de
tip mixt, atât organizat, cât și dezorganizat. Elementele tipice întâlnite în cazul
infractorului organizat, care se regăseau în cazul său sunt premeditarea, victimele
necunoscute, capacitatea de a purta o conversație normală, controlată și ascunderea
cadavrului la unele fapte. Pe de altă parte, în cazul aceluiași individ întâlnim și
elemente specifice criminalului dezorganizat, precum neascunderea unor cadavre,
lipsa controlului în câmpul infracțional, iar arma este lăsată la locul faptei.

Concluzii

În această perioadă, când violența atinge cote alarmante, când infractorii au

nenumărate surse de informare și posibilități de disimulare a actului criminal, se
impune ca cei însărcinați cu identificarea autorilor de infracțiuni să își adapteze
metodele din mers și, pe lângă ultimele descoperiri științifice în materie
criminalistică, să adopte și metodele morderne din țările occidentale, metode ce și-
au demonstrat pe deplin viabilitatea.
Fenomenul criminalilor în serie a fost, este și va fi prezent în societate,
problema se pune cum reușește societatea să controleze acest fenomen. Criminalii
în serie trebuie reabilitați atunci când este posibil acest lucru, iar atunci când nu
este posibil, aceștia trebuie pedepsiți conform legii.

Referințe:

1. Vasile, Viorel , 2013, Studiu privind criminalii în serie autohtoni, Revista Română de
Criminalistică, nr.5.
2. Tudorel Butoi, Ioana Teodora Butoi, Alexandru T. Butoi, 2019, Analiza
comportamentala din perspectiva psihologiei judiciare, victimologiei si tacticii
criminalistice , Bucuresti, Pro Universitaria.
3. Canter D.,2011, Resolving the Offender ``Profiling Equations'' and the Emergence of an
Investigative Psychology. Current Directions in Psychological Science, 20, 1, 5-10.
4. Igor A. Ciobanu, 2007, Manual de criminologie Univ. de Stat din Moldova. Catedra
Drept Penal şi Criminologie. 2.3.2: 40.
5. Quintin, Justine, 2016, Les tueurs en série et les meurtriers de masse : la fascination pour
les auteurs d'homicide multiple. Faculté de droit et de criminologie, Université catholique
de Louvain.
6. N.Mitrofan, V.Zdrenghea. T.Butoi, 1994, Psihologie judiciară.
7. Paul Leland Kirk, 1974, Crime Investigation.
8. Cesare Beccaria, 2001, Despre infracțiuni și pedepse, Ed.Rosetti, București.
9. Bonnet,G.,2000, Remușcarea, psihanaliza unui criminal, Paris,PUF.
10. Michael Newton, 2006, The Encyclopedia of Serial Killers.
11. Hickey, 1991, Serial Murderers and Their Victims.