1.

Criminologia este:
a. o ştiinţă pur juridică
b. o ştiinţă pur socială
c. o ştiinţă socio-juridică.

2. Criminologia se caracterizează prin faptul că:

a. studiază toate fenomenele sociale
b. este autonomă în raport cu celelalte ştiinţe socio-juridice
c. este descriptivă şi explicativă.

3. Criminologia se înrudeşte cu:

a. dreptul penal şi criminalistica
b. dreptul civil şi procedura civilă
c. penologia şi sociologia.

4. Obiectul criminologiei îl reprezintă studiul:

a. crimei, ca fapt individual
b. criminalităţii, ca fenomen social
c. făptuitorului şi victimei faptei sale.

5. Scopul criminologiei:
a. constă în sancţionarea tuturor celor care comit fapte reprobabile pentru societate
b. este imediat şi mediat
c. constă în stabilirea cauzelor care determină producerea criminalităţii.

6. Scopul general al criminologiei:

a. constă în fundamentarea unei politici penale eficiente, în măsură să determine prevenirea şi
combaterea fenomenului infracţional
b. constă în stabilirea cauzelor care determină producerea criminalităţii.
c. este identic cu al celorlaltor ştiinţe juridico-penale.

7. Cauzele ce determină criminalitatea pot fii:

a. endogene şi exogene
b. biologie şi psihologice
c. numai sociologice.

8. Funcţiile criminologiei:
a. constau în fundamentarea unei politici penale eficiente, în măsură să determine prevenirea şi
combaterea fenomenului infracţional
b. constau în descrierea şi explicarea fenomenului infracţional
c. au rol profilactic (anticipativ) şi predictiv (preventiv).

9. Funcţia descriptivă:
a. este cea mai importantă funcţie a criminologiei
b. demonstreză atât existenţa unor diferenţe semnificative între infractori şi non-infractori, cât şi
evoluţia stării infracţionale pe un anumit teritoriu, într-o perioadă de timp dată
c. utilizează conceptele operaţionale precum: mediul, terenul, personalitatea, actul.

10. Situaţiile precriminale pot fi:

a. specifice sau periculoase în care ocazia nu trebuie căutată de infractor
b. situaţii nespecifice sau amorfe în care ocazia trebuie căutată de infractor
c. situaţii mixte sau intermediare în care, pe de o parte, situaţia este căutată, iar pe de altă parte
există un stimul specific rezultat din presiunea exercitată asupra individului pentru a comite fapta.
11. Mediul social ca factor descriptiv:
a. poate fii micro şi macro
b. cel macrosocial se referă la familie, anturaj cel cultural şi politic
c. cel micro poate fii ocazional, impus şi ales.

12. Funcţia explicativă:

a. este cea mai importantă funcţie a criminologiei moderne
b. utilizează conceptele operaţionale precum: mediul, cauza, condiţia, efectul, factorul, mobilul,
indicele
c. utilizează conceptele operaţionale precum: factor criminogen şi criminofeneza.

13. Funcţia predictivă:

a. vizează anticiparea unor modificări cantitative şi calitative în dinamica fenomenului
infracţional, atât în ceea ce priveşte tipologiile infracţionale, cât şi autorii implicaţi
b. conceptele operaţionale de ordin predictiv sunt: prezent, viitor, probabilitate, similitudine,
extrapolare, hazard, risc, prognoză.
c. utilizează formule matematice şi de statistică.

14. Funcţia profilactică:

a. reprezintă scopul imediat al criminologiei
b. se materializează în sintetizarea rezultatelor privind etiologia criminalităţii, în înlănţuirea lor
logică şi transpunerea acestora într-un sistem coerent de măsuri de prevenire şi combatere a
fenomenului infracţional
c. conceptele operaţionale sunt: reacţie socială, control social, modelul clasic de prevenire,
modelul social de prevenire, răspuns social, tratament, resocializare, reintegrare socială.

15. Criminalitatea poate fi:

a. reală, aparentă şi legală.
b. masculină şi feminină
c. gravă, mijlocie şi uşoară.

16. Ramurile criminologiei sunt:

a. internă şi internaţională
b. clinică
c. dinamică.

17. Mijloacele de luptă împotriva crimei şi a criminalităţii:

a. sunt pur juridico-penale
b. sunt juridice şi empirice
c. prin intermediul lor legiuitorul decide incriminarea sau modificarea sancţiunii penale a unui
anumit comportament.

18. Identitatea dintre criminologie şi dreptul penal există sub aspectul:

a. funcţiilor lor comune
b. instituţiilor lor comune
c. sopului lor mediat identic.

19. Criminologia:
a. influenţează dreptul penal privind incriminarea sau dezincriminarea unor fapte
b. se subordonează dreptului penal, depinzând de acesta
c. are un scop şi funcţii proprii.

20. Izvoarele cercetării criminologice sunt:

a. statisticile (interne şi internaţionale)
b. studiile de caz
c. sondajele (de victimizare, aoto-raportare şi de opinie).

21. Metodele utilizate în criminologie sunt:

a. observaţiei şi experimentală
b. clinică şi comparativă
c. chestionarul şi interviul.

22. Sunt adevărate afirmaţiile:

a. metodele utilizate în criminologie sunt împrumutate de la alte ştiinţe, fără a fi adaptate
obiectului de studiu al criminologiei
b. predicţia este o metodă, dar şi o funcţie a criminologiei
c. observaţia este şi metodă, dar şi o tehnică în criminologie.

23. Observarea ca metodă poate fii:

a. empirică şi ştiinţifică
b. directă şi indirectă
c. globală şi parţială.

24. Experimentul, ca metodă în criminologie poate fi:

a. de laborator şi de teren
b. ante şi post factum
c. provocat şi invocat.

25. Metoda clinică:

a. este specifică criminologiei
b. cercetează cazul individual în scopul formulării unui diagnostic şi prescrierii unui tratament
c. nu operează cu variabile ci se bazează pe anamneză (istoria cazului sau studiul de caz).

26. Metoda tipologică:

a. constă în descrierea unor tipuri particulare de criminali (de ocazie, profesionist, pasional,
violent, escroc)
b. conduce la stabilirea unei tipologii criminologice a actului infracţional.
c. aceasta reprezintă şi o tehnică de lucru în criminologie.

27. Metoda comparativă:

a. în aplicarea ei exclude utilizarea celorlaltor metode
b. presupune cel puţin trei elemente care urmează a fi comparate
c. ea presupune existenţa antrerioară a anumitor criterii.

28. Metodele de predicţie:

a. sunt strâns legate de funcţia predictivă a criminologiei
b. stabileşte evoluţia în timp a criminalitatii (dinamica sa)
c.are un caracter accesoriu în criminologie.

29. Conceptul de criminologie:

a. a fost stabilit de italianul Cesare Lombroso
b. provine din limba geacă şi latină
c. a fost stabilit de Rafaele Garofalo.

30. Teoriile cauzalităţii în criminologie sunt:

a. biologice
b. psihologice
c. sociologice.

31. Cesare Lombroso este fondatorul teoriei:

a. eredităţii
b. biotipurilor criminale
c. atavismului evoluţionist.

32. Omul atavic reprezintă:

a. omul dezvoltat corespunzător epocii în care trăieşte
b. omul subdezvoltat, cu stigmate înnăscute
c. omul cu predispoziţii clare spre comiterea de fapte antisociale.

33. Lucrarea "L'uomo delinquente" (Omul delincvent) îi aparţine lui:

a. Enrico Ferri
b. Cesare Lombroso
c. Ralaele Garoffalo.

34. Termenul de "criminal înnăscut" a fost inventat:

a. Lombroso
b. Enrico Ferri
c. Darwin.

35. Teoria lui Lombroso se găseşte în teoriile:

a. evoluţioniste ale lui Darwin
b. recapitulaţiei a lui Haekel
c. biotupurilor criminale.

36.Care dintre următoarele teorii aparţin curentului biologic:

a. Teoria atavismului evoluţionist, teoriile "eredităţii"
b. Teoriile biotipurilor criminale, constituţia biopsihologică şi inadaptarea socială
c. Teoria constituţiei delincvente, teoria freudiană.

37. Conceptul specific teoriei lui Lombroso este:

a. omul se trage din regnul animnal şi are unele conduite specifice acestuia
b. omul atavic este omul sălbatic, necivilizat
c. omul devine un criminal el nu se naşte.

38. Studiile de arborele genealogic, pe gemenii monozigotici şi dizigotici şi cercetările de

antropologie comparată sunt specifice teoriei:
a. biotipurilor criminale
b. eredităţii
c. freuidiene.

39. Teoriile biotipurilor criminale au clasificat tipul de criminal în:

a. leptosom sau astenic, caracterizat prin trăsături longiline, umeri înguşti şi musculatură
subdezvoltată
b. atletic, cu musculatură puternică, robust, prezintă o bună stabilitate psihologică dar
ocazional poate deveni exploziv
c. picnic, scund şi rotund, cu tendinţe spre îngrăşare
d. displastic.
40. Teoria inadaptării sociale, potrivit lui Kinberg, are la bază ideea:
a. inadaptarea reprezintă o incapacitate a individului de a reacţiona armonios la stimulii
mediului căruia îi aparţine
b. rezultatul acţiunii anumitor trăsături biologice ale individului îl determină să acţioneze la
anumiţi stimului exteriori prin acte sancţionate de legea penală
c. inadaptabilul este un atavic.

41. Cromozomul crimei se regăseşte în structura:

a. 46, XY
b. 46, XX
c. 46, XYY.

42. Din curentul psihologic fac parte următoarele teorii :

a. biotipurilor criminale, a eredităţii
b. freuidiene, a complexului de inferioritate
c. psihomorală, a personalităţii criminale.

43. Sigmund Freud este fondatorul teoriei:

a. eredităţii
b. freuidiene
c. psihomorală.

44. Teoria freuidiană are la bază următoarele argumente:

a. inconştientul este partea invizibilă a „aisbergului”, care formează cel mai larg şi puternic
sector al minţii noastre
b. preconştientul care, deşi în mod normal este similar inconştientului, poate fi stimulat prin
procesele gândirii şi deveni conştient.
c. inconştientul cuprinde toate impulsurile instinctive ale omului şi memoria sa defulată.

45. Psihicul uman se divide, în opinia lui Freuid, în:

a. Eul, Supereul şi Sinele
b. Eul şi Sinele
c. Supereul şi Sinele.

46. Eul reprezintă:

a. conştiinţa de sine, nucleul personalităţii, în alcătuirea căreia intră cunoştinţele şi
imaginea despre sine, precum şi atitudinile conştiente sau inconştiente despre cele mai
importante interese şi valori
b. conştiinţa morală şi constituie expresia existenţei individului în mediul social, purtătorul
normelor etico-morale şi al regulilor de convieţuire socială.
c. un complex de instincte şi tendinţe refulate, care are caracter apersonal şi nu este trăit în
mod conştient.

47. Supraeul reprezintă:

a. conştiinţa de sine, nucleul personalităţii, în alcătuirea căreia intră cunoştinţele şi
imaginea despre sine, precum şi atitudinile conştiente sau inconştiente despre cele mai
importante interese şi valori
b. conştiinţa morală şi constituie expresia existenţei individului în mediul social, purtătorul
normelor etico-morale şi al regulilor de convieţuire socială.
c. un complex de instincte şi tendinţe refulate, care are caracter apersonal şi nu este trăit în
mod conştient.

48. Sinele reprezintă:

a. conştiinţa de sine, nucleul personalităţii, în alcătuirea căreia intră cunoştinţele şi
imaginea despre sine, precum şi atitudinile conştiente sau inconştiente despre cele mai
importante interese şi valori
b. conştiinţa morală şi constituie expresia existenţei individului în mediul social, purtătorul
normelor etico-morale şi al regulilor de convieţuire socială.
c. un complex de instincte şi tendinţe refulate, care are caracter apersonal şi nu este trăit în
mod conştient.

49. Răspundeţi cu adevărat sau fals:

a. Eul este expus atacurilor din partea celor două puteri, ostile şi incompatibile: pulsiunile
instinctive ale Sinelui şi cenzura exercitată de Supereu
b. Eul încearcă să echilibreze raportul dintre pulsiunile instinctive şi conştiinţa morală a
individului, dând o formă acceptabilă dorinţelor Sinelui, astfel încât să le facă mai
acceptabile pentru Supereu, într-un proces numit sublimare
c. echilibrul se poate obţine, temporar, şi prin deturnarea de la scopul iniţial a impulsurilor
transmise de Sine, în vederea eliberării energiilor latente (ex.: prin sport), în cadrul unui
proces de compensare
d. când sublimarea şi compensarea nu reuşesc să producă echilibrul necesar, Supereul
utilizează represiunea, determinând refularea în inconştient a instinctelor nedorite, unde vor
rămâne până când vor găsi o ocazie să erupă în mod necontrolat, înlăturând barierele
impuse de Eu şi Supereu. Aceste răbufniri ale Sinelui pot lua forme dintre cele mai diferite,
de la cele benigne (ex.: ticurile verbale, de gestică ori comportamentale) până la
manifestările periculoase, violente.

50. Alfred Adler este iniţiatorul conceptului de:

a. complex de inferioritate
b. sublimare şi compensare
c. nevroze şi psihoze.

51.Sunt adevărate afirmaţiile:

a. sentimentul de inferioritate al individului declanşează dorinţa acestuia de a-şi depăşi
condiţia proprie, în contextul unor relaţii de compensare sau supracompensare
b. când individul devine conştient de carenţele sale, încearcă să le compenseze ajungând
uneori la supracompensare.
c. în cazul în care deficienţa nu este depăşită, sentimentul de inferioritate obligatoriu dege-
nerează în complex de inferioritate.

52. Conform cercetătorilor, instinctele înnăscute ale omului sunt:

a. de apărare şi de simpatie
b. de apărare, conservare, simpatie şi de reproducere
c. de conservare, asociere şi reproducere.

53. Trăsăturile frecvent întâlnite la infractori sunt:

a. egocentrismul şi labilitatea psihică
b. agresivitatea şi indiferenţa afectivă
c. personalitate adaptabilă uşor la stimulii externi.

54. Teoriile sociologice admit ca şi cauze ale criminalităţii următorii factori:

a. endogeni
b. exogeni
c. endogeni şi exogeni.

55.Care dintre următoarele şcoli şi teorii aparţin curentului sociologic privind cauzalitatea
în criminologie:
a. legea termică a criminalităţii, şcoala sociologică (teoria lui Durkheim), şcoala mediului
social, şcoala interpsihologică, biotipurile criminale
b. teoria sociologică multifactorială, şcoala ecologică de la Chicago
c. teoria "asociaţiilor diferenţiate", învăţarea socială a comportamentului delincvent

56.Care dintre următoarele şcoli şi teorii aparţin curentului sociologic privind cauzalitatea
în criminologie:
a. teoria "conflictului de cultură", teoria "subculturilor delincvente"
b. teoria anomiei sociale, teoria "oportunităţii diferenţiate" (eşecul social), complexelor
de inferioritate
c. teoria apartenenţei sociale (legăturii sociale), teoria rezistenţei la frustrare
(autostăpânirii).

57. Sunt false afirmaţiile:

a. vârsta nu este considerată că ar avea o mare influenţă în comiterea crimei
b. anotimpul determină un impact important asupra criminalităţii
c. eterogenitatea socială determinată de imigrare, nu poate conduce la discriminare,
inegalitate socială şi violenţă.

58. În opinia lui Ferri cum se clasifică a factorii criminogeni:

a. antropologici (endogeni)
b. fizici sau cosmo-telurici (climatul, anotimpurile, condiţiile atmosferice, etc.)
c. factorii mediului social: densitatea populaţiei, familia, educaţia, opinia publică, producţia
industrială, alcoolismul, organizarea economică şi politică, etc.
d. psihologici.

59. Conform teoriei apartenenţei sociale (legăturii sociale), legătura socială include
următoarele aspecte:
a. ataşamentul
b. respectul şi acceptarea scopurilor (obiectivelor) convenţionale ale societăţii globale
c. implicarea şi credinţa în validitatea regulilor morale şi sociale
d. dorinţa omului de a evolua.

60. Ataşamentul reprezintă:

a. aderarea individului la un grup de persoane
b. acceptarea normelor sociale şi dezvoltarea conştiinţei sociale individuale şi grija faţă de
alte fiinţe umane
c. o trăsătură de caracter a oamenilor slabi, care au nevoie de ajutor.

61. Care sunt tendinţele actuale în criminologie?

a. impactul criminalităţii transnaţionale (crima organizată şi terorismul)
b. integrarea culturală internaţională şi criminalitatea
c.victima în complexul lege penală - infracţiune - pedeapsă.

62. Factorii criminogeni sunt:

a. cei care generează criminalitatea la nivel micro şi macro
b. endogeni şi exogeni
c. numai sociologici.

63. Factorii economici consideraţi a avea un conţinut criminogen pronunţat sunt:

a. industrializarea şi şomajul
b. nivelul de trai şi crizele economice
c. rata natalităţii.

64. Factori demografici consideraţi a avea un conţinut criminogen pronunţat sunt:

a. şomajul şi urbanizarea
b mobilitatea socială şi urbanizarea
c. rata natalităţii.

65. Factori socio-culturali consideraţi a avea un conţinut criminogen pronunţat sunt:

a. familia, nivelul de instruire şcolară, religia
b. starea civilă, impactul activităţilor din timpul liber, impactul mijloacelor de informare
în masă
c. discriminarea, specificul naţional, toxicomania, profesia şi revoluţia.

66. Factorii politici consideraţi a avea un conţinut criminogen pronunţat sunt:

a. războiul
b. revoluţia
c. terorismul.

67. Criminalitatea este:

a. un fenomen social cu profunde rădăcini în istoria şi evoluţia umanităţii
b. un fenomen individual ce cuprinde faptele indivizilor care, cu vinovăţie, săvârşesc
acţiuni ori inacţiuni care prezintă pericol social, fapte interzise de legea penală
c. numai un fenomen colectiv.

68. Personalitatea este:

a. un concept operaţional de ordin descriptiv care înfăţişează rezultatul unui proces de
adaptare a fiinţei umane la lume, cu scop de conservare şi dezvoltare
b. consecinţa procesului interacţionist prin care infrastructura biologică a fost grefată cu
principalii vectori sociali, un rezultat al interacţiunii dialectice dintre ansamblul
caracteristicilor organizării interne a individului (factorii endogeni) şi ansamblul factorilor
mediului social (factorii exogeni)
c. un concept specific criminologiei.

69. Sunt adevarate afitmatiile:

a. personalitatea umană nu este doar consecinţa eredităţii, interacţiunile dintre individ şi
mediu răsfrângându-se asupra componentelor personalităţii
b. in cadrul procesului de socializare, de maturizare biologică şi socială, omul nu îşi
modelează personalitatea
c. procesul de socializare modelează un tip de personalitate definit prin unicitate şi
originalitate şi care exprimă, într-un mod constant, durabil şi predictibil, un amplu
repertoriu de atitudini, opinii şi acţiuni compatibile cu modelul cultural şi normativ al
societăţii respective.

70. Adaptarea pasivă la mediu este:

a. cu scop de conservare
b. cu scop de dezvoltare
c. este operată de reflexe şi instincte care sunt precumpănitor ereditare.

71. Adaptarea activă la mediu este:

a. cu scop de conservare şi dezvoltare
b. operată de voinţa organizată a caracterului, luminată de învăţare şi inteligenţă şi
controlată de emoţii şi sentimente
c. superioara adaptarii pasive.

72. Din punct de vedere criminologic, cea mai importantă componentă a personalităţii este:
a. caracterul, a cărui descifrare şi valorificare poate avea un rol deosebit în prevenirea şi
combaterea fenomenului infracţional, precum şi în tratamentul şi resocializarea infractorilor
b. temperamentul
c. comportament sau conduita.

73. Maturizarea poate fi:

a. doar biologica
b. biologica si/sau sociala
c. un proces de dezvoltare şi împlinire venit dinspre esterior spre interior.

74. Personalitatea este:

a. o structură statică
b. una dinamică
c. un concept despre care se ştie că se formează până în jurul vârstei de 35 de ani şi
continuă să evolueze în timp, într-un ritm care depinde de relevanţa factorilor exogeni.

75. Reacţia socială antiinfracţională a cunoscut urmatoarele modele:

a. represiv
b. preventiv
c. mixt.

76. Modelul de reactie sociala represiv a imbracat urmatoarele forme:

a. răzbunarea privata nelimitata
b. răzbunarea privata limitata
c. compoziţiunea sau regula talionului.

77. Fondatorul modelului preventiv de reactie sociala este:

a. Enrico Ferri
b. Cesare Lombroso
c. Rafaelle Garofalo.
78. Care dintre urmatoarele masuri reprezinta alternative la sanctiunile traditionaliste de
drept penal:
a. avertismentul penal
b. amânarea nelimitată a pronunţării sentinţei
c. măsuri de compensare a victimei.

79. Prevenirea criminalităţii:

a. este o preocupare recenta a societatii omenesti
b. poate fi generala sau speciala
c. se face doar ante factum.

80. Modelele de prevenire a criminalităţii sunt:

a. clasic
b. social
c. situational.

81. Modelul social de prevenire a criminalitatii are urmatoarele forme:

a. general si special
b. primar, secundar si tertiar
c. măsuri de securitate.

82. Măsuri de securitate ca forme ale modelului situational de preventie sunt:

a. măsuri prin care ţintele devin mai dificile, măsuri prin care se înlătură ţintele
b. măsuri de înlăturare a mijloacelor de comitere a infracţiunilor
c. supravegherea tehnică.

83. Măsuri care influenţează costurile şi beneficiile infractorilor ca forme ale modelului
situational de preventie sunt:
a. marcarea proprietăţii
b. supravegherea tehnică si asigurarea supravegherii zonale
c. măsuri prin care se înlătură ţintele.

84. Resocializarea infractorului:

a. este un proces educativ, reeducativ şi de tratament aplicat persoanelor condamnate
penal
b. prin resocializare se urmăreşte readaptarea infractorilor la sistemul de norme şi valori
general acceptate de societate, în scopul reintegrării sociale a acestora şi prevenirii
recidivei
c. vizeaza doar persoane care au comis o infractiune.

85. Sunt adevarate afirmatiile:

a. resocializarea vizează persoane care au săvârşit deja o infracţiune
b. resocializarea are drept scop imediat prevenirea recidivei, deci reprezintă o
componentă a prevenirii generale
c. metodele resocializării sunt: educarea, reeducarea şi tratamentul.
86. Criminologia clinică:
a. se concretizează în examinarea multidisciplinară a cazului individual si pe formularea
unui diagnostic, a unei ipoteze asupra conduitei ulterioare
b. se concretizează in luarea unei decizii asupra tratamentului ce se va aplica
infractorului, în scopul resocializării acestuia şi prevenirii recidivei
c. impune necesitatea examenului medico-psihologic.

87. Primele realizări ale criminologiei clinice au avut loc:

a. în America Latină şi în ţările anglo-saxone
b. in SUA
c. in Rusia.

88. Examenul de personalitate cuprinde:

a. un examen cu privire la personalitatea inculpatului şi o anchetă referitoare la situaţia
socială materială şi familială a acestuia
b. un examen medical si unul medico-psihologic
c. declaratii anterioare ale faptuitorului.

89. Starea periculoasă a infractorului poate fii:

a. cronică (permanentă)
b. iminentă
c. starea periculoasa cronica poate fi caracterizată ca o stare de criză, de frământări, a
individului care şi-a propus să comită o faptă pedepsită de lege.

90. Criminologii clinicieni utilizează un evantai larg de tehnici de investigare cum sunt:
a. ancheta socială, observarea directă
b. examenul medical, psihiatric şi psihologic, interviul clinic aprofundat
c. testele psihologice proiective şi de sinceritate, studierea documentelor referitoare la
delincventul respectiv.

91. Diagnosticul criminologic:

a. se realizează în trei etape succesive: aprecierea capacităţii infracţionale, evaluarea
inadaptării sociale şi aprecierea stării periculoase
b. este specific criminologiei clinice
c. are la baza dosarul de personalitate al infractorului si ancheta sociala.

92. Programe de tratament specific criminologiei clinice sunt:

a. numai psihanaliza
b. psihoterapia raţională
c. psihoterapii colective.

93. Prin noţiunea de victimă se intelege:

a. o persoană care suferă de pe urma unui agent victimizator
b. o persoana care suporta actiunea unui factor victimizator
c. o persoană fizică ce a suferit material sau moral (sau numai sub unul dintre cele două aspecte)
de pe urma unei acţiuni sau inacţiuni voit criminale a unei (sau a altor) persoane fizice.

94. Principalele tipologii victimale sunt:

a. victimele nevârstnice – cele mai expuse violenţelor psihice şi fizice
b. femeile – expuse mai ales la crime de ordin sexual
c. imigranţii – pentru că nu cunosc bine limba, legile şi obiceiurile locului.

95. Principalele tipologii victimale sunt:

a. minorităţile etnice – mai ales în ţările în care nu sunt protejate legislative
b. indivizii normali, dar cu o inteligenţă scăzută
c. indivizii (temporar) deprimaţi.

96. Factorii victimologici sunt:

a. biologici
b. sociali
c. factori psihologici.