Obiectul si conceptele fundamentale ale

criminologiei

Evoluia criminologiei
Criminalitatea, ca fenomen social, a aprut odat cu structurarea primelor comuniti umane
arhaice. Cuvntul criminologie este compus din 2 cuvinte crimen care nseamn tiina ce
studiaz fenomenul criminal i logos, care nseamn tiin, termenul respectiv fiind utilizat
pentru prima dat n 1879 de ctre Topinard.
Unii autori consider c utilitatea acestui termen nu poate s aib loc dect odat cu
constituirea criminologiei ca tiin, lucru care s-a produs n 3 etape:
a) I etap, care este marcat de activitatea lui Cesario Embrosso, care, n 1876 public
lucrarea Omul delincvent, unde susine c gsete un model al infractorului descriindu-l ca
pe o fiin predestinat s comit crime datorit unor stigmate (semne) fizico-psihice
nnscute.
b) II etap, se caracterizeaz prin activitatea profesorului de drept i sociologie Enrico
Fairy, care, n lucrarea sa din 1881, analizeaz rolul factorilor sociali n geneza criminologiei.
c) III etap este marcat de activitatea magistratului Rafaello Garafalo, care se evideniaz
prin lucrarea Criminologia, aprut n 1885, moment n care se consider apariia
criminologiei ca tiin.
Criminologia este o tiin social autonom, auxiliar tiinei penale, cu caracter
pluridisciplinar, care studiaz starea, structura, dinamica, cauzele i condiiile socio-umane ale
criminalitii, elabornd modele cauzale i soluii de intervenire preventive contra crimei i
criminalitii, conform realitii existente, n interesul societii.
Pinattel definete criminologia ca fiind studiul tiinific al omului delincvent i al delictului.
Astfel el consider c criminologia este tiina complex despre om, care studiaz cauzele
comportamentului su anti-social.
Criminologia ca tiin, examineaz:

Reacia social contra criminalitii;

Investigarea metodelor i procedeelor de prevenire i combatere a crimei i
criminalitii;
Aprarea social mpotriva crimei.

n documentul celui de-al VIII-lea Congres al Naiunilor Unite pentru prevenirea delicvenei
(Havanna 1990) este format urmtoarea definiie a criminologiei: este o disciplin care
analizeaz cauzele infraciunii i factorii ce influeneaz apariia fenomenului infracional,
propune totodat i realizeaz unele strategii globale pentru obinerea unui mecanism de
protecie i intervenirea preventiv corespunztoare realitii i nevoilor sociale.

Obiectul de studiu al criminologiei il constituie criminalitatea ca fenomen social. Fapta

penala comisa, fptuitorul, victima i reacia sociala contra criminalitii.
Noiunea de crima folosita n studiile de criminologie are o accepiune mai larga i se refer la
infraciune in general si nu la noiunea de crima folosita n limbajul penal ce are un sens mai
restrns si face referire la infraciunea contra vieii ori alte fapte mai grave.
Criminalitatea ca fenomen social este constituita din ansamblul infraciunilor care se produc
ntr-o anumita perioada de timp i ntr-un loc bine determinat.
Criminologia i propune sa observe, sa localizeze si sa clasifice delicventa in funcie de
problemele sociale care frmnta societatea iar metodele folosite sunt cele ale tiinelor
sociale in general: statisticile fenomenului criminal inute la nivelul unor instituii, anchetele
si interogatoriile, cercetarea dosarelor i a arhivelor, monografiile i monitorizarea studiilor,
etc.
Criminalitatea legala : reprezinta numrul faptelor ce privesc nclcarea legii penale i unde
hotrrile de condamnare au rmas definitive.
Criminalitatea aparenta cuprinde toate acele fapte care par sa constituie infraciuni si care
au fost aduse la cunotina puterii publice, fiind nregistrate ca atare. Principalul decalaj care
apare intre criminalitatea legala si criminalitatea aparenta provine din aceea ca autorii unui
important numr de infraciuni constatate nu au putut fi identificai. Statisticile politiei
cuprind intre 50% si 60% infraciuni in care autorii nu au fost descoperii.
Criminalitatea reala constituie obiectul criminologiei ce are n vedere n principal
criminalitatea reala ale crei dimensiuni si realiti trebuie sa fie cuprinse ct mai exact.
Conceptele de baza ale criminologiei:
Conceptul de criminalitate constant in totalitatea faptelor antisociale comise intr-un loc si timp
determinat, are 3 subconcepte:
1.structura criminalitatii
2.starea si dinamica criminalitatii
3.etiologia criminalitatii
Conceptul de criminal are 2 subconcepte: Infractor si Delincvent

Conceptul de crima: fapta antisociala

Conceptul de victima: stiinta victimologiei
Conceptul de reactie sociala:
1.masuri preventive
2.masuri repressive

BIBLIOGRAFIE
www.scrib.ro
www.reponseprizee.blogspot.ro
www. wikipedia.ro
www.dreptmd.wordpress.com/