Art.

257 - Ultrajul
Reprezintă:
• Amenințarea săvârșită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă,
• lovirea sau alte violenţe,
• vătămarea corporală,
• lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte
• omorul
Săvârşite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul
autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor
atribuţii
Forme asimilate:
• Săvârşirea unei infracţiuni împotriva unui funcționar public care îndeplineşte o funcţie ce
implică exerciţiul autorităţii de stat ori asupra bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de
răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu
• Săvârşirea unei infracţiuni împotriva unui membru de familie al funcţionarului public care
îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat ori asupra bunurilor acestuia, în scop de
intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu
Forma agravata:
Săvârşirea unei infracţiuni asupra unui poliţist sau jandarm, aflat în exercitarea atribuţiilor de
serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii
I. Obiect juridic
1. Obiect juridic principal: relaţiile sociale referitoare la respectul datorat autorităţilor de stat
şi funcţionarilor care exercită o activitate în cadrul acestora; se aduce atingere prestigiului funcţiei
exercitate de persoana protejată
2. Obiect juridic secundar: relaţiile sociale referitoare la libertatea psihică ori la integritatea
corporală sau sănătatea funcţionarului public, iar in cazul mortii subiectului pasiv obiectul juridic il
constituie dreptul la viata al functionarului public
II. Obiect material: corpul persoanei
! In cazul variantelor asimilate, obiect material poate fi şi bunul funcţionarului sau al membrului
de familie al acestuia
! In situatia in care infractiunea se comite prin amenintare infractiunea de ultraj este lipsita de
obiect material.
III. Subiectii infractiunii
1. Subiect activ (autor, coautor, instigator, complice): orice persoana cu capacitate penala
!Infractiunea poate fi savarsita si de catre un functionar public fata de alti functionari publici
 2. Subiect pasiv:
1. Subiect pasiv principal: unitatea sau instituţia care realizează autoritatea de stat
2. Subiect pasiv secundar: este calificat
In cazul variantei tip subiectul pasiv este calificat fiind doar functionarul public care
indeplineste o functie ce implica exercițiul autoritatii de stat.
In cazul variantei asimilate - membru de familie al funcţionarului public care îndeplinește o
funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat;
În cazul variantei agravate - poliţist sau jandarm aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau
în legătură cu exercitarea acestor atribuţii
!!! Personalul de paza al regiilor autonome sau al unui operator economic sau al unei persoane
juridice cu capital integral sau majoritar de stat poate fi subiect pasiv cand exercita atributii legate de
realizarea obiectului de activitate a acesteia
! Pluralitatea de subiecţi pasivi secundari atrage reţinerea pluralităţii de infracţiuni.
IV. Latura obiectiva
1. Element material:
Conditii:
- Actiunea sa fie savarsita nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directa (daca fapta nu este
comisa in acest fel - constituie infractiunea de amenintare)
- Fapta sa fie savarsita impotriva functionarului public care indeplineste o functie ce implica
exercitiul autoritatii de stat
- Fapta sa fie savarsita contra functionarul public care s-a aflat in exercitarea atributiilor de
serviciu sau in legatura cu exercitarea acestor atributii (pentru acte/fapte indeplinite in exercitiul
functiei)
! Daca faptuitorul savarseste in aceeasi imprejurare si impotriva aceleiasi persoane mai multe
actiuni dintre cele incriminate exista o singura infractiune de ultraj
Fapta săvârşita împotriva unui funţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul
autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu (chiar şi pentru fapte care nu au legătură
cu actele de serviciu) sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii prin:
a. ameninţarea
- absoarbe infracţiunea de ameninţare prevăzută de art. 206 NCP;
- se poate reţine în concurs ideal infracţiunea de purtare abuzivă cu infracţiunea de ultraj comisă
asupra aceleiaşi persoane;
b.lovirea sau orice acte de violenţă,
- absoarbe infacţiunea de loviri sau alte violenţe prevăzută de art.193NCP;
c.vătămarea corporală
- absoarbe infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art.194NCP (infracţiune consumată
sau doar tentativă);
d.lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte
- absoarbe infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte,prevăzută de art.195NCP;
e.omorul
- absoarbe infracţiunea de omor (art.188NCP) sau pe cea de omor calificat (art.189NCP).
2. Urmarea imediata: consta intr-o stare de pericol pentru autoritatea statului, atingerea adusa
libertatii, integritatii corporale, sanatatii sau vietii functionarului
3. Legatura de cauzalitate – rezulta din materialitatea faptei
V. Latura subiectiva: intentie directa, indirecta sau praeterintentie
Scop sau mobilul: intereseaza doar in cazul variantelor asimilate, fapta fiind comisa cu scopul
de intimidare sau răzbunare
VI. Formele infractiunii
1. Acte pregatitoare: posibile dar neincriminate
2. Tentativa: posibila (si pedepsibila in cazul unor infractiuni absorbite – omor, vatamare
corporala, loviri sau alte violente) dar neincriminata
3. Fapta este consumata în momentul în care se comite fapta tipică;
4. Fapta poate fi comisă în formă continuată, epuizându-se după efectuarea ultimului act de
executare (unitate legală).
VII. Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate - acţiunea penală se pune în mişcare şi
se exercită din oficiu.
VIII. OBSERVAŢII:
Dacă fapta este comisă împotriva unui judecător sau procuror, aflat în exercitarea atribuţiilor
de serviciu, sau un avocat, în legătură cu exercitarea profesiei de acesta, se va reţine comiterea
infracţiunii de ultraj judiciar prevăzută de art.279NCP.

Art. 258 – Uzurparea de calitati oficiale

Reprezinta:
- Folosirea fără drept a unei calităţi oficiale care implică exerciţiul autorităţii de stat,
- însoţită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate
Forma asimilata este fapta funcţionarului public care continuă să exercite o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii de stat, după ce a pierdut acest drept conform legii
Forma agravata consta in fapta care a fost săvârşita de o persoană care poartă, fără drept,
uniforme sau semne distinctive ale unei autorităţi publice.
 I. Obiect juridic: relatiile sociale privitoare la asigurarea exercitarii calitatilor oficiale
numai de catre cei indreptatiti (relatiile sociale referitoare la respectul datorat autoritatilor de stat
II. Obiect material:
a.nu are la forma de bază şi cea asimilată;
b.la varianta agravată, uniformele sau semnele distinctive ale unei autorităţi publice
III. Subiectii infractiunii
1. Subiect activ (autor, coautor, instigator, complice): orice persoana cu capacitate penala
In cazul variantei asimilate subiectul activ este calificat, fiind un functionar public care a avut
dreptul sa exercite o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, drept pe care nu il mai are sau l-a
pierdut
2. Subiect pasiv: unitatea sau institutia care realizeaza autoritatea de stat, persoanele lezate prin
actele indeplinite prin uzurparea calitatii oficiale
IV. Latura obiectiva
1. Element material
- Folosirea fara drept a unei calitati oficiale care implica exercitiul autoritatii de stat = actiunea
prin care faptuitorul isi aroga, asuma sau atribuie in mod ilegal o calitate oficiala pe care nu o are sau
de care a fost dezinvestit (in cazul variantei asimilate)
- Indeplinirea vreunui act legat de acea calitate = efectuarea unui act ce intra in exercitiul functiei
sau al atributiilor pe care le confera calitatea oficiala uzurpata
! Nu este necesar ca actul legat de calitatea oficiala uzurpata sa fie indeplinit de faptuitor cu
respectarea tuturor conditiilor de fond si de forma cerute de lege, este suficient ca actul sa fie indeplinit
in asa del incat sa rezulte, fara dubiu ca este vorba de un act legat de respectiva calitate oficiala.
Forma asimilata: pentru a se retine aceasta forma este necesar ca autorul sa fi avut calitatea
de functionar public ce exercita o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat iar dupa pierderea in
mod legal, temporar sau definitiv a acestei calitati sa continue exercitarea functiei
Varianta agravata: consta in savarsirea ori a faptei tipice ori a faptei asimilate de catre o
persoana care poarta fara drept uniforme sau semne distinctive ale unei autoritati publice.
!!! Este necesar ca semnele distinctive sau uniforma sa apartina unei autoritati de stat altfel
fapta nu poate fi incadrata ca uzurpare de calitati oficiale
Conditie esentiala: fapta sa fie savarsita fara drept, adica fara o investire legala, valabila
2.Urmarea imediata: starea de pericol pentru autoritatea statului roman
3. Legatura de cauzalitate: rezulta din materialitatea faptei
V. Latura subiectiva: intentie directa sau intentie indirecta
Scop sau mobil: nu intereseaza
VI. Formele infractiunii
 1. Acte pregatitoare: posibile dar neincriminate
2. Tentativa: posibila dar neincriminata
3. Consumare: in momentul efectuarii actului.
4. Fapta este susceptibila de forma continuata, se epuizeaza dupa efectuarea ultimului act de
executare
VII. Conditii de procedibilitate si pedepsibilitate - acţiunea penală se pune mişcare din
oficiu.
VIII. Observatii
- In cazul in care o persoana isi atribuie numai o calitate oficiala fara a efectua vreun act, fapta
nu este infractiune consumata (nu raspunde ca uzurpator) fapta este doar tentativa, care nu se
pedepseste.
- Calitatea oficiala trebuie sa implice exercitiul autoritatii de stat, adica acea calitate care implica
exercitarea unor atributii in cadrul organelor puterilor statului, referitoare la luarea unor masuri cu
caracter obligatoriu si asigurarea respectarii acelor masuri.
- Daca cel care foloseste fara drept o calitate oficiala realizeaza un act care nu intra in sfera
atributiilor de serviciu pe care le presupune acea calitate nu se va retine savarsirea acestei infractiuni.
- In ipoteza in care un functionar comportandu-se abuziv isi depaseste sfera competentelor sale,
cu ocazia efectuarii unui act nu se va retine infractiunea de uzurpare de calitati oficiale ci una din
formele infractiunii de abuz in serviciu
- Nu se va reţine comiterea infracţiunii de neexecutare a sancţiunilor penale - art.288 alin.
(1)NCP, dacă exercitarea funcţiei a fost interzisă ca urmare a aplicării pedepsei complementare, caz în
care infracţiunea de uzurpare de calităţi oficiale absoarbe această infracţiune.
- Este posibil ca aceasta infractiune sa se savarseasca in concurs cu infractiunea de inselaciune,
talharie, furt.

Art. 259 – Sustragerea sau distrugerea de inscrisuri

Reprezinta:
- Sustragerea
- Distrugerea
Unui înscris care se află în păstrarea ori în deţinerea unei autoritati publice, institutii publice
sau a altei persoane juridice care administreaza sau exploateaza bunurile proprietate publica ori a
persoanei care exercita un serviciu de interes public pentru care a fost investita de autoritatile publice
sau care este supusa controlului ori supravegherii acestora cu privire la indeplinirea respectivului
serviciu public
Varianta agravata prevede sustragerea sau distrugerea de inscrisuri săvârşită de un funcţionar
public în exercitarea atribuţiilor de serviciu
 I. Obiect juridic: relatiile sociale referitoare la securitatea inscrisurilor sau documentelor
aflate in pastrarea ori detinerea unei autoritati publice, institutii publice sau a altei persoane juridice
care administreaza sau exploateaza bunurile proprietate publica ori a persoanei care exercita un
serviciu de interes public pentru care a fost investita de autoritatile publice sau care este supusa
controlului ori supravegherii acestora cu privire la indeplinirea respectivului serviciu public
II. Obiect material: il constituie un inscris care se afla in pastrarea sau detinerea unei:
- autoritati publice (Parlamentul, Presedentia, Guvernul, ministerele, consiliile judetene,
consiliile comunale si orasanesti, prefecturile),
- institutiile publice (unitati administrative de specialitate- scoli spitale, muzee, inspectoratele
scolare)
- persoane juridice care administreaza sau exploateaza bunurile proprietate publica (regii
autonome )
- persoanei care exercita un serviciu de interes public pentru care a fost investita de autoritatile
publice sau care este supusa controlului ori supravegherii acestora cu privire la indeplinirea
respectivului serviciu public
!!! Nu pot constitui obiect material:
- Titlurile emise pentru efectuarea de plati
- Titlurile de credit
- Monedele
- Inscrisuri care prezinta o valoare economica
- Inscrisurile emise sau destinate unui organ de urmarire penala, unei instante de judecata sau
altui organ de jurisdictie, atunci cand astfel de inscrisuri sunt necesare solutionarii unei
cauze.
III. Subiectii infractiunii
1. Subiect activ (autor, coautor, instigator, complice): orice persoana cu capacitate penala
In cazul variantei agravate subiectul activ este calificat – functionar public aflat in exercitarea
atributiilor de serviciu
2. Subiect pasiv: autoritatea, institutia publica, persoana juridicia care administreaza sau
exploateaza bunurile proprietate publica ori persoana care exercita un serviciu de interes public
in pastrarea sau detinerea careia se gaseste inscrisul
IV. Latura obiectiva
1. Element material
Sustragerea = existenta unei deposedari ce consta in scoaterea inscrisului de sub stapanirea in
fapt a posesorului sau detentorului fara consimtamantul acestuia
Distrugerea = incetarea existentei inscrisului respectiv prin diferite mijloace (incendiere,
rupere)
2. Urmarea imediata: consta intr-o atingere adusa autoritatii publice
3. Legatura de cauzalitate rezulta din materialitatea faptei
 V. Latura subiectiva: intentie directa si indirecta
Scop sau mobil nu intereseaza
VI. Formele infractiunii
1. Actele pregatitoare: posibile dar neincriminate
2. Tentativa este posibila si incriminata
3. Consumare in momentul producerii urmarii periculoase a faptei
4. Fapta este susceptibila de forma continuata, fapta epuizandu-se in momentul efectuarii
ultimului act material

Art. 260 – Ruperea de sigilii

Reprezinta:
- Înlăturarea
- distrugerea
Unui sigiliu legal aplicat
Varianta agravata – savarsirea faptei de catre custode
I. Obiect juridic: relatiile sociale ce privesc respectul datorat autoritatii
II. Obiect material: sigiliul legal aplicat – substanta materiala pe care este imprimata
amprenta sigiliului
III. Subiectii infractiunii
1. Subiect activ (autor, coautor, instigator, complice)
In cazul variantei agravate avem subiect activ calificat – Custodele. In acest caz participatia
penala sub forma coautoratului este necesar ca si coautorul sa aiba calitatea de custode
2. Subiect pasiv: organul autoritatii de stat care a aplicat sigiliul
IV. Latura obiectiva
1. Elementul material consta in activitatea de rupere a sigiliului legal aplicat, care se poate
realiza in urmatoarele modalitati alternative:
- Inlaturare = procedeu de eludare a efectului aplicarii sigiliului (desprindere, dezlipire,
dislocare) fara a produce distrugerea sigiliului legal aplicat
- Distrugere = desfiintarea materiala a substantei pe care este imprimata sau aplicata amprenta
sigiliului (spargere, rupere, zdrobire, sfasiere) in asa fel incat sigiliul aplicat dispare si nu mai poate fi
refacut
!!! Distrugerea trebuie sa fie efectiva si sa priveasca un sigiliu legal aplicat
 2.Urmarea imediata: crearea unei stari de pericol pentru autoritatea organului care a aplicat
sigiliul
3. Legatura de cauzalitate: rezulta din materialitatea faptei
V. Latura subiectiva: intentie directa sau indirecta
Scop sau mobil nu intereseaza
VI. Formele infractiunii
1. Actele pregatitoare posibile dar neincriminate
2. Tentativa este posibila dar nu se pedepsesete
3. Consumare are loc in momentul in care sigiliul a fost inlaturat sau distrus.
4. Fapta este susceptibila de forma continuata, epuizandu-se la finalizarea ultimului act material
VII. Observatii
Nu exista infractiunea de rupere de sigilii daca sigiliul a fost aplicat in mod abuziv de
functionar, in urma unui conflict cu inculpatul

Art. 261 – Sustragerea de sub sechestru

Reprezinta:
• Sustragerea unui bun care este legal sechestrat
Forma agravata: dacă fapta a fost săvârşită de custode
I. Obiect juridic: relatiile sociale referitoare la asigurarea autoritatii masurii sechestrului
aplicat de organele abilitate de lege asupra acestor bunuri (relatiile sociale referitoare la respectul
datorat autoritatii de stat)
II. Obiect material: bunul legal sechestrat
III. Subiectii infractiunii
1. Subiect activ (autor, coautor, instigator, complice): orice persoana cu capacitate penala.
Inclusiv proprietarul bunului sechestrat.
In varianta agravata subiectul activ este circumstantiat – custodele
2. Subiect pasiv principal: statul
3. Subiect pasiv secundar: autoritatea care a dispus si in numele careia s-a dispus sechestrul si
cel caruia i-a fost sustras bunul
IV. Latura obiectiva
1. Elementul material consta in actiunea de sustragere a bunului sechestrat
Sustragere = scoaterea ilicita a unui bun mobil din stapanirea altuia (de sub puterea
sechestrului) si trecerea acelui bun in stapanirea faptuitorului
 2. Urmarea imediata crearea unei stari de pericol pentru valorile sociale ocrotite de lege prin
impiedicarea realizarii finalitatii sechestrului
3. Legatura de cauzalitate rezulta din materialitatea faptei
V. Latura subiectiva intentie directa si indirecta
Cerinta: faptuitorul sa cunoasca ca bunurile pe care le sustrage sunt legal sechestrate. Scop sau
mobil nu intereseaza
VI. Formele infractiunii
1. Actele pregatitoare posibile dar neincriminate
2. Tentativa posibila dar nu este pedepsibila
3. Consumarea are loc in momentul in care s-a realizat sustragerea
4. Fapta este susceptibila de forma continuata in momentul in care sunt mai multe bunuri
sechestrate – epuizandu-se in momentul comiterii ultimei actiuni de sustragere

Art. 266 – Nedenuntarea

Reprezinta:
Fapta persoanei care, luând cunoştinţă de comiterea unei fapte prevăzute de legea penală contra
vieţii sau care a avut ca urmare moartea unei persoane, nu înştiinţează de îndată autorităţile
Cauze de nepedepsire:
- Nedenunţarea săvârşită de un membru de familie
- persoana care, înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva unei persoane pentru
săvârşirea faptei nedenunţate, încunoştinţează autorităţile competente despre aceasta sau care, chiar
după punerea în mişcare a acţiunii penale, a înlesnit tragerea la răspundere penală a autorului sau a
participanţilor
I. Obiect juridic: relatiile sociale referitoare la infaptuirea justitiei prin indeplinirea
obligatiei legale de încunoștințare prompta a organelor judiciare despre savarsirea anumitor fapte
prevazute de legea penala
II. Obiect material – nu are obiect material
III. Subiectii infractiunii
1. Subiect activ (autor, instigator si complice moral): orice persoana cu capacitate penala
Coautoratul nu este posibil deoarece obligatia de denuntare este personala.
!!! Tainuitorul sau favorizatorul nu au obligatia de a denunta
2. Subiect pasiv – statul, ca titular al valorilor sociale ocrotite
IV. Latura obiectiva
 1. Elementul material - omisiunea încunoştinţării de îndată a organelor de urmărire penală cu
privire la săvârşirea de către un terţ a unei fapte prevăzută de legea penală contra vieţii sau care
a avut ca urmare moartea unei persoane de care făptuitorul are cunoştintă
Cerinte esentiale:
- sa se fi savarsit in prealabil vreuna din faptele prevazute de legea penala contra vietii (Omorul,
Omorul calificat, Uciderea la cererea victimei, Determinarea sau inlesnirea sinuciderii, Uciderea din
culpa, Ultraj, Ultraj judiciar) sau care a avut ca urmare moartea unei persoane (infractiuni in care
moarte survine praeterintentionat - Lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte, Incaierarea, violenta
in familie, Uciderea nou nascutului de catre mama, Lipsirea de libertate in mod ilegal, Violul,
Agresiunea sexuala, Talharia, Pirateria, etc)
- nedenuntatorul sa fi avut cunostinta despre savarsirea vreuneia dintre aceste fapte prevazute de
legea penala contra vietii sau care au avut ca urmare moartea unei persoane
- sa fi omis denuntarea „de indata”, adica in timp util
- sa nu se fi incunostintat autoritatile competente
2. Urmarea imediata – crearea unei stari de pericol pentru activitatea de infaptuire a justitie
3. Legatura de cauzalitate – rezulta din materialitatea faptei
V. Latura subiectiva: intentie directa sau indirecta
Scop sau mobil nu intereseaza
VI. Formele infractiunii
1. Actele pregatitoare – nu sunt posibile
2. Tentativa – nu este posibila
3. Consumarea are loc in momentul in care a expirat timpul util pentru efectuarea denuntului
4. Fapta este susceptibila de forma continuata, se epuizeaza in momentul savarsirii ultimului act
de executare
VII. Observatii
- NCP stabileste obligatia de denuntare indiferent daca infractiunile sunt autonome sau sunt
absorbite in infractiuni complexe
- ! Fapta nu este tipica daca omisiunea denuntarii priveste alte infractiuni sau daca faptuitorul a
aflat de savarsirea faptei din presa devenind notorie intre timp, ori daca faptuitorul a aflat despre
comiterea respectivei infractiuni dupa ce s-a inceput urmarirea penala pentru acea infractiune
- In cazul in care faptuitorul pe langa nedenuntare mai savarseste acte de favorizare a
faptuitorului sau de tainuire a bunurilor provenite din infractiune se va retine doar infractiunea de
favorizare a faptuitorului si respectiv doar infractiunea de tainuire si nu concurs intre acestea si
infractiunea de nedenuntare
- ! In situatia in care omisiunea denuntarii priveste mai multe fapte care au fost savarsite in
aceeasi imprejurare se va retine o singura infractiune de nedenuntare
- In cazul in care mai multe fapte au fost savarsite succesiv, adica in imprejurari diferite iar
autorul infractiunii de nedenuntare nu le-a denuntat, acesta va fi tras la raspundere pentru concurs de
infractiuni intre mai multe fapte de nedenuntare

Art. 267 – Omisiunea sesizarii

Reprezinta:
Funcţionarul public care
- luând cunoştinţă de săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală în legătură cu serviciul în
cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile,
- omite sesizarea de îndată a organelor de urmărire
Varianta atenuanta este când fapta este săvârşită din culpă
I. Obiect juridic: relatiile sociale referitoare la infaptuirea justitiei prin indeplinirea
obligatiei de sesizare prompta a unei fapte prevazute de legea penala in legatura cu serviciul in cadrul
caruia isi indeplineste sarcinile si care omite sesizarea de indata a organelor de urmarire penala
II. Obiect material – nu are obiect material
III. Subiectii infractiunii
1. Subiect activ (autor, instigator, complice):
- autor – subiect calificat : funcţionarul public
- instigatorul şi complicele: orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate penală,
- coautoratul nu este posibil.
2. Subiect pasiv – Statul
IV. Latura obiectiva
1. Elementul material - omisiunea sesizării de îndată a procurorului sau a organului de cercetare
penală de către funcţionarul public care a luat cunoştinţă de săvârşirea unei fapte prevăzută de
legea penală în legătură cu serviciul, în timpul exercitării funcţiei sale sau a îndatoririlor sale
de serviciu.
2. Urmarea imediata – crearea unei stari de pericol pentru activitatea de infaptuire a justitiei
3. Legatura de cauzalitate – rezulta din materialitatea faptei
V. Latura subiectiva
In cazul variantei tip – intentie directa sau indirecta
In cazul variantei atenuante - culpa
Scop sau mobil nu intereseaza
VI. Formele infractiunii
1. Actele pregatitoare – nu sunt posibile
2. Tentativa – nu este posibila
 3. Consumarea are loc in momentul in care a expirat timpul util pentru sesizare
4. Fapta este susceptibila de forma continuata, se epuizeaza in momentul savarsirii ultimului act
de executare
VIII. Observatii
- !!! Autodenuntarea nu este impusa in norma – nu savarseste infractiunea de omisiune a sesizarii
functionarul public care a comis sau a participat la savarsirea infractiunii in legatura cu care a omis sa
sesizeze organele judiciare
- Dacă fapta prevăzută de legea penală de care a luat cunoştinţă nu este în legătură cu serviciul,
fapta nu constituie omisiunea sesizării, însă poate fi angajată răspunderea penală pentru infracţiunea
de nedenunţare (art.266NCP);
- Dacă funţionarul public comite acte de favorizare a făptuitorului sau de tăinuire, se va reţine
numai infracţiunea de favorizarea a făptuitorului, respectiv tăinuire;
- In cazul în care funcţionarul public are şi calitatea de tăinuitor al bunurilor provenite din fapta
prevăzută de legea penală sau de favorizarea a făptuitorului, nu se va reţine în concurs infracţiunea de
omisiune a sesizării cu tăinuirea, respectiv favorizarea făptuitorului, ci numai aceste din urmă
infracţiuni.
- Sesizare ce trebuie facuta organelor de urmarire penala nu trebuie sa fie obligatoriu in personam
(sa nominalizez faptuitorul) si se poate realiza si in rem (sesizand doar fapta penala)
- Daca fapta nu este in legatura cu serviciul infractiunea nu este o omisiune a sesizarii ci ar putea
fi infractiunea de nedenuntarre
- In situatia in care infractiunea omisiunii sesizarii priveste mai multe fapte savarsite in aceeasi
imprejurare se va retine o singura infractiune de omisiune a sesizarii. Dar daca sunt savarsite succesiv
si faptuitorul nu le-a denuntat se va retine un concurs de infractiuni de omisiunea sesizarii

Art. 268 – Inducerea in eroare a organelor judiciare

Reprezinta:
Sesizarea penală, făcută prin:
- Denunţ
- plângere,
Cu privire la existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori în legătură cu săvârşirea unei
asemenea fapte de către o anumită persoană, cunoscând că aceasta este nereală
Varianta agravata (asimilata) consta in:
- Producerea
- ticluirea de probe nereale,
 In scopul de a dovedi existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori săvârşirea acesteia de
către o anumită persoană
Cauza de nepedepsire: persoana care a săvârşit inducerea în eroare a organelor judiciare, dacă:
- declară, înainte de reţinerea, arestarea sau de punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva
celui faţă de care s-a făcut denunţul sau plângerea ori s-au produs probele, că denunţul, plângerea sau
probele sunt nereale.
I. Obiect juridic:
- Principal: relatiile sociale referitoare la înfăptuirea justitiei
- Secundar: relatiile sociale referitoare la protectia juridica a persoanei acuzate pe nedrept
II. Obiect material – nu are obiect material. Denuntul sau plangerea ori probele nereale
ticluite sunt mijloace de savarsire a faptei
III. Subiectii infractiunii
1. Subiect activ (autor, coautor, instigator, complice): orice persoana cu capacitate penala
!!! Subiect activ poate fi si persoana care se autoinvinuieste. In situatia in care inducerea in
eroare a organelor judiciare prin autodenunt se face pentru a ajuta o alta persoana sa se sustraga de la
urmarirea penala fapta va constitui favorizarea faptuitorului.
2. Subiect pasiv
- Principal: statul , reprezentat de organul judiciar
- Secundar: persoana (fizică /juridică) acuzată pe nedept pentru săvârşirea unei infracţiuni ori
cea în acuzarea căreia au fost ticluite probe mincinoase;
Pluralitatea de subiecţi pasivi secundari atrage reţinerea concursului de infracţiuni.
IV. Latura obiectiva
1. Elementul material
- In cazul variantei tip - actiune de sesizare penala facuta prin plangere sau denunt
a. cu privire la existenţa unei fapte prevăzute de legea penală cunoscând că acesta este
nereală (sesizarea mincinoasă);
- nu este necesar să fi fost identificat şi făptuitorul;
b. în legătură cu săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o anumită
persoană cunoscând că aceasta este nereală (învinuire mincinoasă);
- este necesar ca învinuirea mincinoasă să privescă o persoană determinată.
Sesizarea mincinoasa = sesizarea prin plangere sau denunt cu privire la existenta unei
infractiuni cunoscând ca aceasta este nereală. Invinuirea mincionasa = este invinuita o anumita
persoana cu privire la savarsirea unei anumite infractiuni
Nu este necesar pentru existenta acestei infractiuni ca actele de sesizare, denuntul sau plangerea
sa fi respectat toate conditiile prevazute de legea procesual penala
- In cazul variantei agravate - actiunea de producere sau ticluire de probe nelegale
Dacă producerea sau ticluirea de probe mincinoase constituie ea însăşi infracţiune, se va reţine
concursul cu infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare.
Prin ticluirea de probe se intelege construirea de probe mincinoase, crearea unor urme
mincinoase in vederea dovedirii unei infractiuni sau acuzatii pe nedrept a unei persoane
Daca ticluirea sau producerea de probe mincinoase constituie ea insasi o infractiune
(falsificarea unor inscrisuri oficiale si depunerea acestor falsuri in sustinerea unor plangeri mincinoase)
autorul va raspunde atat pentru infractiunea de falsificare a unor inscrisuri oficiale cat si pentru
infractiunea de inducere in eroare a organelor judiciare
In cazul in care se realizeaza concomitent sau in baza aceleiasi rezolutii infractionale toate
modalitatile alternative ale variantei asimilate (si producerea si ticluirea) cu privire la aceeasi invinuire
se va retine o singura infractiune
! Daca producerea sau ticluirea de probe nereale de catre un organ de cercetare penala, procuror
sau judecator se va retine infractiunea de cercetare abuziva in forma ei asimilata
2. Urmarea imediata – crearea unei stari de pericol pentru infaptuirea actului de justitie
Urmare imediata subsidiara – afectarea onoarei sau a demnitatii unei persoane careia i se
imputa savarsirea unei fapte prevazute de legea penală nereala.
3. Legatura de cauzalitate – rezulta din materialitatea faptei
V. Latura subiectiva – intentie directa sau indirecta
Scop sau mobil nu intereseaza
VI. Formele infractiunii
1. Actele pregatitoare posibile dar neincriminate
2. Tentativa – posibila dar neincriminata
3. Consumarea are loc in momentul depunerii denuntului sau plangerii mincinoase la organul
judiciar, ori al folosirii probelor mincinoase sau ticluite in fata organelor judiciare
4. Fapta este susceptibila de forma continuata, se epuizeaza in momentul savarsirii ultimului act
de invinuire
VIII. Observatii
- In forma de bază, învinuirea mincinoasă nu poate fi realizată decât prin actele de sesizare
prevăzute explicit de lege, iar nu prin darea de declaraţii mincinoase (în această ipoteză, se va reţine
numai mărturia mincinoasă);
- In cazul în care sunt săvârşite ambele forme ale infracţiunii, nu se va reţine un concurs de
infracţiuni, ci o unitate naturală de infracţiune;
- Nu este necesar, pentru reţinerea formei asimilate, ca producerea sau ticluirea de probe
mincinoase să fi fost făcută de persoana care a realizat sesizarea/învinuirea mincinoasă;
- In cazul în care sunt formulate mai multe sesizări/învinuiri mincinoase succesive, de mai multe
persoane, toţi denunţătorii vor putea fi traşi la răspundere penală pentru inducerea în eroare a organelor
judiciare, neprezentând importanţă faptul că organele judiciare fuseseră anterior sesizate.

Art. 269 – Favorizarea faptuitorului

Reprezinta:
- Ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală,
tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate
Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru
fapta săvârşită de autor.
Cauza de nepedepsire: Favorizarea săvârşită de un membru de familie
I. Obiect juridic: relatiile sociale privitoare la infaptuirea justitiei
II. Obiect material – nu are
III. Subiectii infractiunii
1. Subiect activ (autor, coautor, instigator, complice):
a. orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate penală;
b. subiectul activ nemijlocit al infracţiunii de favorizare a făptuitorului poate fi la rândul său
favorizat;
c. persoana vătămată sau avocatul suspectului/inculpatului pot fi autori ai infracţiunii de
favorizare a făptuitorului.
d. nu poate fi participant la infracţiunea de favorizare a făptuitorului participantul la comiterea
infracţiunii.
2. Subiect pasiv – statul
IV. Latura obiectiva
1. Elementul material - ajutorul dat unui făptuitor, direct sau indirect, în scopul împiedicării sau
îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei
pedepse sau măsuri privative de libertate (favorizarea personală).
Conditii
- Este necesar sa se fi comis o infractiune de care favorizatorul sa fi avut cunostiinta
- Ajutorul poate interveni in tot cursul urmaririi penale, in tot cursul judecatii (si in timpul
procedurii de camera preliminara) si dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare
- Intelegerea de a-l ajuta pe faptuitor trebuie sa aiba loc dupa savarsirea infractiunii
 2. Urmarea imediata – consta in crearea unei stari de pericol pentru activitate de infaptuire a
justitiei
3. Legatura de cauzalitate – rezulta din materialitatea faptei
V. Latura subiectiva – intentie directa sau indirecta
Faptuitorul trebuie sa aiba reprezentarea faptei comisa de persoana favorizata si sa urmareasca
favorizarea acesteia. Scop sau mobil nu intereseaza
VI. Formele infractiunii
1. Actele pregatitoare posibile dar neincriminate
2. Tentativa posibila dar neincriminata
3. Consumarea are loc in momentul executarii actelor de executare
Nu prezintă importanţă pentru consumarea infracţiunii dacă cercetările într-o cauză penală,
tragerea la răspundere penală, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate nu a fost
efectiv împiedicată sau îngreunată
4. Fapta este susceptibila de forma continuata, se epuizeaza in momentul realizarii ultimului act
de executare
`IX. Observatii
- Cel care a savarsit infractiunea sau a participat la savarsirea infractiunii la care se refera
favorizarea nu poate fi subiect activ al infractiunii de favorizare – Autofavorizarea nu este incriminata.
Autofavorizarea nu este pedepsibila nici daca e facuta in favoarea unui coparticipant.
- Cand mijloacele intrebuintate de catre cel ce a savarsit o infractiune, pentru a ingreuna sau
impiedica cercetarea penala constituie prin ele insele o infractiune, faptuitorul raspunde pentru aceasta
infractiune (darea de mita)
- Cel care a savarsit o infractiune nu poate fi nici instigator sau complice la infractiunea de
favorizare.
- Persoana vatamata printr-o infractiune care indeplineste acte de favorizare a faptuitorului poate
fi subiect activ al infractiunii de favorizare cand actiunea penala pentru infractiunea anterioara se pune
in miscare din oficiu iar in cazul infractiunilor urmarite la plangerea prealabila, numai dupa
intervenirea unei condamnari definitive, deoarece pana atunci actele de favorizare echivaleaza cu o
retragere a plangerii.
- Fapta unui martor de a da declaratii necorespunzatoare in fata unui organ judiciar pentru a
zadarnicii aflarea adevarului in cauza respectiva implicit tragerea la raspundere a faptuitorului
constitutie doar infractiunea de marturie mincinoasa, nu in concurs cu infractiunea de favorizare a
faptuitorului
- Fapta unui participant in cadrul procesului penal care nu are calitatea de martor, expert sau
interpret pentru a zadarnicii aflarea adevarului in cauza respectiva si implicit pentru a zadarnici
tragerea la raspundere penala a faptuitorului constituie infractiunea de favorizare a faptuitorului nu si
infractiunea de fals in declaratii.
- Infracţiunea de favorizare a făptuitorului este autonomă de infracţiunea comisă de cel favorizat;
- Infracţiunea are caracter subsidiar, fiind reţinută numai dacă nu există alte incriminări speciale
ale favorizării;
- Nu reprezintă o condiţie pentru reţinerea tipicităţii faptei punerea în mişcare a acţiunii penale
împotriva făptuitorului favorizat;
- Dacă ajutorul dat făptuitorului vizează evadarea, fapta va avea o incriminare autonomă în
infracţiunea de înlesnire a evadării;
- Dacă înţelegerea de a-l ajuta pe autor are loc anterior sau concomitent cu săvârşirea infracţiunii,
se va reţine complicitate la infracţiunea săvârşită de autor;
- Favorizarea poate interveni pe parcursul verificărilor prealabile, în tot cursul urmăririi penale
(după începerea urmăririi penale, indiferent dacă s-a dispus sau nu continuarea efectuării penale faţă
de suspect ori dacă a fost pusă în mişcare acţiunea penală), în cursul procedurii de cameră preliminară
ori al judecăţii în primă instanţă sau în apel ori după rămânerea definitivă a hotărârii;
- Dacă infracţiunea este săvârşită în participaţie, cauza de nepedepsire se reţine numai în cazul
în care favorizatorul are calitatea de soţ sau rudă cu toţi făptuitorii.

Art. 270 – Tainuirea

Reprezinta:
- Primirea,
- dobândirea,
- transformarea
- înlesnirea
Valorificării unui bun, de către o persoană care:
- fie a cunoscut,
- fie a prevăzut
Din împrejurările concrete că acesta provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea
penală, chiar fără a cunoaşte natura acesteia
(2) Pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege
pentru fapta săvârşită de autor.
Cauza de nepedepsire: Tăinuirea săvârşită de un membru de familie
I. Obiect juridic:
- Principal: relatiile sociale referitoare la infaptuirea actului de justitie
- Secundar: relatiile sociale cu caracter patrimonial
II. Obiect material
 a. bunul mobil sau imobil prin destinaţie care provine din săvârşirea unei fapte prevăzute
de legea penală;
b. acelaşi bun poate fi succesiv obiect material al mai multor infracţiuni de tăinuire, comise
de făptuitori diferiţi.
III. Subiectii infractiunii
1. Subiect activ (autor, coautor, instigator, complice):
a. orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate penală;
b. proprietarul bunului poate fi subiect activ al infracţiunii, în cazul în care tăinuieşte
bunurile provenite din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală împotriva posesorului
neproprietar sau a detentorului;
c. nu poate fi participant la infracţiunea de tăinuire persoana (autorul, coautorul,
instigatorul sau complicele) care a participat la comiterea faptei prevăzute de legea penală din care
provine bunul.
2. Subiect pasiv
- Principal: statul
- Secundar: persoana care a pierdut detentia sau posesia bunului
IV. Latura obiectiva
1. Elementul material – actiunea de tainuire are un continut alternativ si se poate savarsi prin
una din urmatoarele activitati:
a.primirea unui bun provenit din săvârşirea unei fapte prevăzute de legae penală = tăinuitorul
dobândeşte detenţia precară a bunului;
b. dobândirea unui bun dobândit din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală =
tăinuitorul dobândeşte proprietatea bunului;
c. transformarea unui bun dobândit din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală =
tăinuitorul modifică forma sau substanţa bunului în scopul îngreunării recunoaşterii acestuia.
d.înlesnirea valorificării unui bun provenit din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală
= tăinuitorul realizează acte care facilitează înstrăinarea bunului
Daca o persoana realizeaza mai multe modalitati alternative se va retine o singura fapta de
tainuire, nepierzandu-si caracterul unitar.
2. Urmarea imediata – starea de pericol pentru infaptuirea justitiei fie prin trecerea bunului de
provenienta infractionala in sfera patrimoniala a infractorului sau a altuia, fie prin schimbarea
produsa in substanta sau forma bunului, ca rezultat al actiunii de transformare.
3. Legatura de cauzalitate – rezulta din materialitatea faptei
V. Latura subiectiva – intentie directa sau indirecta
Conditii:
- Sa nu fi existat un acord sau intelegere prelabila, deoarece ar constitui o complicitate la
infractiunea principala
- Tainuitorul sa stie ca bunul provine din savarsirea unei fapta prevazute de legea penala
Scop sau mobil nu intereseaza
VI. Formele infractiunii
1. Actele pregatitoare posibile dar neincriminate
2. Tentativa posibila dar neincriminata
3. Consumarea are loc in momentul în care are loc primirea, dobândirea, transformarea unui bun
provenit din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală ori înlesnirea valorificării lui;
4. Fapta este susceptibila de forma continuata, se epuizeaza in momentul savarsirii ultimului act
de executare
VIII. Observatii
- tăinuirea este condiţionată de existenţa unui bun provenit din comiterea anterioară a unei fapte
prevăzute de legea penală,
- tăinuitorul nu poate fi participant la săvârşirea infracţiunii din care provine bunul, deoarece
tăinuirea este o infracţiune autonomă atât faţă de infracţiunea corelativă, cât şi faţă de complicitatea la
aceasta;
- bunul tăinuit poate proveni şi din comiterea altor infracţiuni decât cele împotriva patrimoniului;
- în situaţia în care persoana care primeşte, dobândeşte sau transformă un bun provenit din
săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală are o înţelegere prealabilă sau concomitentă săvârşirii
faptei cu participanţii la aceasta, se va reţine complicitatea ca formă a participaţiei penala la fapta
comisă, iar nu tăinuirea, chiar dacă promisiunea de tainuire nu mai este respectată după comiterea
faptei;
- nu este necesar pentru a se reţine existenţa infracţiunii de tăinuire ca autorul faptei din care
provine bunul să fi fost identificat;
- va exista infracţiunea de tăinuire chiar dacă pentru fapta din care provine bunul tăinuit există
un impediment la punerea în mişcare a acţiunii penale. Prin urmare, nu este întotdeauna necesar ca
pentru o infracţiune de tăinuire şi pentru fapta din care provine bunul tăinuit organele judiciare să
dispună aceeiaşi soluţie în procesul panal;
- dacă sunt comise mai multe modalităţi alternative ale elementului material al infracţiunii, se va
reţine săvârşirea unei singure infracţiuni de tăinuire (unitate naturală), iar nu a unui concurs de
infracţiuni;
- în situaţia existenţei unui prim act de tăinuire, urmat de o altă acţiune a aceluiaşi tăinuitor care
promite că va asigura valorificarea în continuare şi a altor bunuri sustrase, sunt întrunite elementele
constitutive ale complicităţii la infracţiunea de furt (simplu sau calificat) în concurs real cu infracţiunea
de tăinuire, chiar dacă promisiunea anticipată de tăinuire a bunurilor nu a fost îndeplinită;
- spre deosebire de tăinuire, care poate fi realizată sub aspect obiectiv numai prin „primire,
dobândirea, transformarea bunului ori înlesnirea valorificării acestuia”, infracţiunea de favorizare a
infractorului poate fi comisă prin orice fapte sau mijloace
 Art. 271 – Obstructionarea justitiei
Reprezinta:
Persoana care, fiind avertizată asupra consecinţelor faptei sale:
- împiedică, fără drept, organul de urmărire sau instanţa să efectueze, în condiţiile legii, un act
procedural;
- refuză să pună la dispoziţia organului de urmărire penală, instanţei sau judecătorului sindic, în
tot sau în parte, datele, informaţiile, înscrisurile sau bunurile deţinute, care i-au fost solicitate în mod
explicit, în condiţiile legii, în vederea soluţionării unei cauze,
Cauza de nepedepsire - fapta nu se aplică în cazul persoanei urmărite sau judecate pentru
infracţiunea care formează obiectul procesului penal.
I. Obiect juridic: relatiile sociale referitoare la activitatea de infaptuire a justitiei
II. Obiect material – exista numai in situatia prevazuta de modalitatea alternativa, in care
actiunea faptuitorului se refera la inscrisurile sau bunurile detinute si pe care refuza sa le puna la
dispozitia organelor judiciare
III. Subiectii infractiunii
1. Subiect activ (autor, instigator, complice): orice persoana cu capacitate penala, cu exceptia
persoanelor urmarite sau judecate pentru infractiunea care formeaza obiectul procesului penal
(nu se poate impune obligatia de autoacuzare).
Coautoratul este posibil doar in forma comisiva
2. Subiect pasiv: statul
IV. Latura obiectiva
1. Elementul material - se realizeaza prin doua modalitati alternative in care persoana care a
fost avertizata:
a. impiedica fara drept, organul de urmarire sau instanta sa efectueze un act
procedural(ascultarea martorilor sau a subiectiilor principali) sau impiedicarea efectuarii chiar a unui
act sau procedeu probatoriu (perchezitia informatica, confruntarea)
b. Refuzul de a pune la dispozitia organului de urmarire penala, a instantei sau
judecatorului sindic in tot sau in parte date, informatii, inscrisuri sau bunurile detinute
2. Urmarea imediata – starea de pericol pentru desfasurarea normala a activitatii de infaptuire
a justitiei
3. Legatura de cauzalitate – rezulta din materialitatea faptei
V. Latura subiectiva – intentie directa sau indirecta
Scop sau mobil nu intereseaza
VI. Formele infractiunii
1. Actele pregatitoare posibile dar neincriminate
 2. Tentativa nu se pedepseste
3. Consumarea are loc in momentul in care se impiedica activitatea organelor judiciare sau se
refuza punerea la dispozitia acestora a datelor, informatiilor, inscrisurilor sau bunurilor detinute
de faptuitor
4. Fapta este susceptibila de forma continuata, se epuizeaza in momentul savarsirii ultimului de
executare

Art. 272 – Influentarea declaratiilor

Reprezinta:
- Încercarea de a determina
- sau determinarea unei persoane,
indiferent de calitatea acesteia, prin:
- corupere
- constrângere
- altă faptă cu efect vădit intimidant,
Săvârşită asupra sa ori asupra unui membru de familie al acesteia,
- să nu sesizeze organele de urmărire penală,
- să nu dea declaraţii,
- să îşi retragă declaraţiile,
- să dea declaraţii mincinoase
- să nu prezinte probe
într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară
Dacă actul de intimidare sau corupere constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile
privind concursul de infracţiuni.
Cauza de nepedepsire: înţelegerea patrimonială dintre infractor şi persoana vătămată,
intervenită în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângere prealabilă
sau pentru care intervine împăcarea.
I. Obiect juridic: relatiile sociale referitoare la apararea activitatii de infaptuire a justitiei
impotriva actiunilor de constrangere, corupere sau a oricaror alte activitati cu efect intimidant asupra
oricari persoanei indiferent de calitatea acesteia
II. Obiect material – nu exista
III. Subiectii infractiunii
1. Subiect activ (autor, coautor, instigator, complice): orice persoana cu capacitate penala
 2. Subiect pasiv principal: statul
3. Subiect pasiv secundar: persoana asupra careia s-a savarsit constrangerea sau coruperea ori
s-a comis o fapta cu efect intimidant
IV. Latura obiectiva
1. Elementul material consta intr-o actiune de incercarea de a determina sau determinarea unei
persoane indiferent de calitatea acesteia, prin corupere prin constrangere ori prin alta fapta cu
efect vadit intimidant savarsit asupra sa sau asupra unui membru de familiei al acestuia, sa nu
sesizeze organele de urmarire penala, sa nu dea declaratii, sa-si retraga declarariile, sa dea
declaratii mincinoase ori sa nu prezinte probe intr-o cauza penala, civila sau in orice alta
procedura judiciara
Modalitatile prin care se incearca sau se determina sunt coruperea (remiterea unor bunuri), prin
constrangere sau orice alta fapta cu efect intimidant
Daca actele de constrangere, corupere sau orice alta fapta cu efect intimidant intrunesc
elementele constitutive ale unei infractiuni autorul va raspunde pentru concurs intre infractiunea
respectiva (infractiune mijloc) si infractiunea de influentare a declaratiilor (infractiune scop)
2. Urmarea imediata – crearea unei stari de pericol pentru activitatea de infaptuire a justitiei
3. Legatura de cauzalitate – rezulta din materialitatea faptei
V. Latura subiectiva – intentie directa sau indirecta
Scop sau mobil nu intereseaza
VI. Formele infractiunii
1. Actele pregatitoare posibile dar neincriminate
2. Tentativa posibila dar neincriminata
3. Consumarea are loc in momentul in care s-a realizat activitatea materiala
4. Fapta este susceptibila de forma continuata, se epuizeaza in momentul savarsirii ultimei
incercari

Art. 273 – Marturia mincinoasa

Reprezinta:
Fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă
martori:
- face afirmaţii mincinoase
- nu spune tot ce ştie
In legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale cu privire la care este întrebat
Cauza agravanta: Mărturia mincinoasă săvârşită:
- de un martor cu identitate protejată ori aflat în Programul de protecţie a martorilor;
 - de un investigator sub acoperire;
- de o persoană care întocmeşte un raport de expertiză ori de un interpret;
In legătură cu o faptă pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă ori închisoarea
de 10 ani sau mai mare
Cauza de nepedepsire: Autorul nu se pedepseşte dacă îşi retrage mărturia, în cauzele penale
înainte de reţinere, arestare sau de punerea în mişcare a acţiunii penale ori în alte cauze înainte de a se
fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie, ca urmare a mărturiei mincinoase.
I. Obiect juridic: relatiile sociale referitoare la activitatea de infaptuire a justitiei si
aflarea adevarului intr-o cauza in care se asculta martori, experti, interpreti
II. Obiect material – nu exista
III. Subiectii infractiunii
1. Subiect activ (autor, coautor, instigator, complice):
a. nemijlocit: martorul (persoana care are cunoştinţă despre o faptă sau împrejurare
relevantă pentru o cauză şi care poate fi ascultată de către organele judiciare) dintr-o cauză civilă,
penală, disciplinară etc.;
- la varianta agravată a infracţiunii, autor este martorul cu identitate protejată ori aflat în
programul de protecţie a martorilor, investigatorul sub acoperire, expertul, interpretul dintr-o cauză
civilă, penală, disciplinară etc.;
b. complice sau instigator poate fi orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate
penală
2. Subiect pasiv principal: statul
3. Subiect pasiv secundar: persoana prejudiciata prin marturia mincinoasa
IV. Latura obiectiva
1. Elementul material
a. fapta unei persoane de a face afirmaţii mincinoase cu privire la împrejurări esenţiale asupra
cărora a fost întrebată cu ocazia ascultării într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză
în care se ascultă martori;
b. omisiunea unei persoane de a spune tot ce ştie cu privire la împrejurări esențiale asupra
cărora a fost întrebată cu ocazia ascultării într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză
în care se ascultă martori.
Cerinţa esenţială: declaraţia mincinoasă sau omisiunea martorului de a spune tot ce ştie trebuie
să vizeze fapte sau împrejurări esenţiale ale cauzei.
2.Urmarea imediata – crearea unei stari de pericol pentru activitate de infaptuire a justitie
3. Legatura de cauzalitate – rezulta din materialiatea faptei
V. Latura subiectiva – intentie directa sau indirecta
 Scop sau mobil nu intereseaza
VI. Formele infractiunii
1. Actele pregatitoare posibile dar neincriminate
2. Tentativa neincriminata
3. Consumarea are loc:
i.la data efectuării declaraţiei mincinoase cu privire la împrejurări esenţiale ale cauzei,
ii.la data la care are loc, omisiunea de a face declaraţii cu privire la împrejurări esenţiale ale
cauzei despre care a fost întrebat;
iii. la momentul depunerii raportului de expertiză la organul judiciar care a depus-o;
iv. la momentul depunerii/efectuării traducerii de către interpret la organul judiciar care i-a
solicitat serviciile.
4.Fapta este susceptibila de forma continuata, se epuizeaza in momentul efectuarii ultimului
act de executare
VII. Observatii
1. nu poate comite infracţiunea de mărturie mincinoasă persoana care potrivit noului Cod de
procedură penală poate refuza să dea declaraţii în procesul penal în condiţiile în care îşi exercită acest
drept (de pildă în cauzele penale: soţul, ascendenţii în linie directă, precum şi fraţii şi surorile
suspectului sau inculpatului, persoanele care au avut calitatea de soţ al suspectului sau al inculpatului,
persoana obligată să păstreze secretul sau confidențialitatea cu privire la faptele şi împrejurările de
care a luat cunoştinţă în exerciţiul profesiei, martorul care invocă dreptul la tăcere şi privilegiul
împotriva autoincriminării etc.) deopotrivă, nu poate fi subiect activ nemijlocit al infracţiunii partea
civilă, partea responsabilă civilmente, suspectul, inculpatul
2. pentru reţinerea tipicităţii faptei nu este necesar ca declaraţia mincinoasă să fi fost dată în
folosul vreuneia dintre părţile procesuale sau ca instanţa să îşi întemeieze hotărârea pe aceasta.
3. chiar daca declaratiile martorului nu sunt esentiale aceasta va fi considerata marturie
mincinoasa
4. martorul trebuie sa fie intrebat asupra acelor imprejurari esentiale

Art. 274 – Razbunarea pentru ajutorul dat justitiei

Reprezinta:
Săvârşirea unei infracţiuni împotriva unei persoane ori a unui membru de familie al acesteia,
pe motiv că:
- a sesizat organele de urmărire penală,
- a dat declaraţii
 - a prezentat probe
Intr-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură dintre cele prevăzute în art. 273
I. Obiect juridic:
- Principal: relatiile sociale referitoare la realizarea activitatii de infaptuire a justitiei
- Secundar: relatiile sociale care asigura protectia libertatii de vointa a persoanelor ce sprijina
activitatea de infaptuire a justitiei
II. Obiect material – este identic cu obiectul material al infractiunii absorbite, depinzand
de natura acestuia
III. Subiectii infractiunii
1. Subiect activ (autor, coautor, instigator, complice): orice persoana cu capacitate penala
2. Subiect pasiv principal: statul
3. Subiect pasiv secundar: persoana sau membrul de familie al acestuia, care a sesizat organele
de urmarire penala, a dat declaratii ori a prezentat probe in procedura judiciara
IV. Latura obiectiva
1. Elementul material – consta in actiunea de savarsire a unei infractiuni impotriva unei
persoane, a unui membru de familie al acestuia. Aceasta fapta poate consta intr-o infractiune
contra persoanei, o infractiune contra patrimoniului sau orice alta infractiune.
Cerinta:
- infractiunea trebuie savarsita de faptuitor pe motiv ca a sesizat organele de urmarire penala, a
dat declaratii ori a prezentat probe intr-o clauza penala, civila sau in orice alta procedura
- Fapta poate fi savarsita impotriva unei persoane sau a unui membru de familie al acestuia
- Victima infractiunii sa fi fost de buna credinta in ajutorul dat politiei
Toate infractiunile concurente care au realizat scopul urmarit de faptuitor vor fi incadrate ca
infractiuni de razbunare pe victima pentru ajutorul dat justitie, aflate in concurs
2. Urmarea imediata – crearea unei stari de pericol pentru activitatea de infaptuire a justitiei,
prin producerea faptei penale impotriva persoanei
3. Legatura de cauzalitate – rezulta din materialitatea faptei
V. Latura subiectiva – intentie directa calificata prin scopul de a se razbuna
VI. Formele infractiunii
1. Actele pregatitoare posibile dar neincriminate
2. Tentativa posibila dar neincriminata
3. Consumarea are loc in momentul in care se produce urmarea imediata, fapta penala impotriva
persoanei
4. Fapta este susceptibila de forma continuata, se epuizeaza in momentul realizarii ultimului act
de executare
 Art. 275 – Sustragerea sau distrugerea de probe ori de inscrisuri
Reprezinta:
- Sustragerea,
- distrugerea,
- reţinerea,
- ascunderea
- alterarea
De mijloace materiale de probă sau de înscrisuri, in scopul de a împiedica aflarea adevărului
într-o procedură judiciară
Varianta asimilata: reprezinta împiedicarea, în orice alt mod, ca un înscris necesar soluţionării
unei cauze, emis de către un organ judiciar sau adresat acestuia, să ajungă la destinatar.
I. Obiect juridic: relatiile sociale referitoare la activitatea de infaptuire a justitiei, prin
asigurarea pastrarii si circulatiei inscrisurilor sau a mijloacelor materiale de proba necesare solutionarii
cauzelor si aflării adevarului intr-o procedura judiciara
II. Obiect material – mijloacele materiale de proba sau inscrisurile
Mijloacele materiale de proba sunt obiectele care contin sau poarta o urma a faptei savarsite si
orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevarului:
- obiecte care poarta sau contin o urma a faptei savarsite: yala pe care au ramas imprimate urme
ale intrarii prin efractiei
- obiecte care pot servi la aflarea adevarului: un act de identitate al faptuitorului uitat la locul
savarsirii faptei
- obiect care reprezinta mijloace de savarsire a faptei: cheile false folosite pentru patrunderea
fara drept in locuinta
- obiecte care sunt produsul infractiunii: monede false
In cazul variantei asimilate – inscrisul necesar solutionarii unei cauze
III. Subiectii infractiunii
1. Subiect activ (autor, coautor, instigator, complice): orice persoana cu capacitate penala
Daca faptuitorul are calitatea de functionar si savarseste fapta in exercitarea atributiilor sale de
serviciu, alaturi de infractiunea de retinere sau distrugere de inscrisuri subzista si infractiunea de
serviciu
2. Subiect pasiv principal : statul
3. Subiect pasiv secundar: orice persoana ale carei drepturi si interese sunt afectate prin
sustragerea sau distrugerea de obiecte sau inscrisuri
IV. Latura obiectiva
 1. Elementul material in varianta tip - consta in activitatea de sustragere, distrugere, retinere,
ascundere ori alterare de mijloace materiale de proba sau de inscrisuri , in scopul de a impiedica aflarea
adevarului intr-o procedura judiciara
a. Sustragerea = scoaterea mijloacelor materiale de proba sau a inscrisurilor din sfera de
dispozitie a ogranelor judiciare
b. Retinerea = neremiterea, oprirea, neexpedierea inscrisului, nedepunerea lui la locul
cuvenit, pastrarea in posesie ori luarea, sustragerea din locul de unde se gasea in vederea pastrarii
definitive sau vremelnice ori in vederea distrugerii, in timpul sau in cursul solutionarii cauzei
c. Distrugerea = nimicire, suprimarea totala sau partiala a substantei fizice a inscrisului,
adica a suportului scrierii prin ardere, rupere, dizolvare cat si a scrierii prin stergere, acoperire, alterarea
sau modificarea totala sau partiala a textului incat devine ilizibil sau nu mai poate servi ca instrument
probator
d. Ascunderea = luarea si deplasarea unui mijloc de proba sau a unui inscris din locul in
care se afla la dispozitia organelor judiciare intr-un loc necunoscut acestora
e. Alterarea = degradarea totala sau partiala a mijloacelor de proba si a inscrisurilor in asa
fel incat sa nu mai poata fi folosite la aflarea adevarului
Daca mijlocul de proba sau inscrisul nu este susceptibil de a conduce la aflarea adevarului intr-
o procedura judiciara nu se va retine savarsirea acestei infractiuni
2.Elementul material in varianta asimilata – consta in activitatea de impiedicare in orice alt
mod ca un asemenea inscris sa ajunga la un organ judiciar
3. Urmarea imediata – crearea unei stari de pericol pentru activitatea de infaptuire a justitiei
4. Legatura de cauzalitate – rezulta din materialitatea faptei
V. Latura subiectiva – intentie directa sau indirecta
Scop sau mobil nu intereseaza
VI. Formele infractiunii
1. Actele pregatitoare posibile dar neincriminate
2. Tentativa nepedepsibila
3. Consumarea are loc in momentul in care s-a realizat retinerea sau distrugerea inscrisului
4. Fapta este susceptibila de forma continuata, in cazul retinerii, epuizandu-se in momentul
incetarii actiunii de retinere
In varianta asimilata consumarea are loc in momentul in care s-a realizat activitatea materiala,
iar inscrisurile nu au ajuns la cunostinta organului caruia i-au fost adresate
VIII. Observatii
!!! Obiectul material al infractiunii il constituie numai inscrisul necesar solutionarii unei cauze
nu si orice alt inscris folosit de organele judiciare. Prin inscris necesar solutionarii unei cauze se
intelege inscrisul emis de un organ judiciar care prin continutul sau contribuie la solutionarea cauzei,
prin aceea ca serveste la indeplinirea unor acte, operatii sau masuri procesuale sau procedurale, la
solutionarea incidentelor, exceptiilor sau altor situatii ce se ivesc pe parcursul desfasurarii activitatii
procesuale, precum si la solutionarea fondului cauzei prin darea hotarari si masurilor luate prin aceasta

Art. 277 – Compromiterea intereselor justitiei

Reprezinta:
Divulgarea, fără drept, de informaţii confidenţiale privind:
- data,
- timpul,
- locul,
- modul
- mijloacele
Prin care urmează să se administreze o probă, de către un magistrat sau un alt funcţionar public
care a luat cunoştinţă de acestea în virtutea funcţiei, dacă prin aceasta poate fi îngreunată sau
împiedicată urmărirea penală
Variante atenuante:
- Dezvăluirea, fără drept, de mijloace de probă sau de înscrisuri oficiale dintr-o cauză
penală, înainte de a se dispune o soluţie de netrimitere în judecată ori de soluţionare definitivă a cauzei,
de către un funcţionar public care a luat cunoştinţă de acestea în virtutea funcţiei,
- Dezvăluirea, fără drept, de informaţii dintr-o cauză penală, de către un martor, expert
sau interpret, atunci când această interdicţie este impusă de legea de procedură penală,
Cauza justificativa: Nu constituie infracţiune fapta prin care sunt divulgate ori dezvăluite acte
sau activităţi vădit ilegale comise de autorităţi într-o cauză penală.
I. Obiect juridic: relatiile sociale privitoare la activitatea de infaptuire a justitiei
II. Obiect material – nu are obiect material
III. Subiectii infractiunii
1. Subiect activ (autor, coautor, instigator, complice):
In cazul variantei tip subiectul activ este calificat, prin calitatea de magistrat sau de functionar
public (care desfasoara atributii in legatura cu solutionarea unei cauze penale si care dobandeste
informatii in virtutea functiei desfasurate)
Coautoratul este posibil cu conditia ca toti coautorii sa indeplineasca calitatea ceruta de norma
de incriminare
In prima varianta atenuanta subiectul activ - este calificat fiind un functionar public care a luat
la cunostinta de mijloacele de proba sau de inscrisurile oficiale dintr-o cauza penala in virtutea legii.
 In a doua varianta atenuanta subiect activ - este martorul, expertul, interpretul caruia i se
interzice dezvaluirea de informatii intr-o cauza penala
2. Subiect pasiv principal: statul
3. Subiect pasiv secundar: persoana afectata prin divulgarea informatiilor confidentiale
IV. Latura obiectiva
1. Elementul material consta in actiunea de divulgare de informatii confidentiale
Divulgarea = darea in vileag, dezvaluirea, transmiterea prin orice mijloc de informatii
confidențiale prin care urmeaza sa se administreze o proba
Cerinte:
- Informatiile confidentiale trebuie sa fie acele informatii care pot impiedica sau ingreuna
administrarea unei probe
- Informatiile confidentiale trebuie sa priveasca data, timpul, locul, modul sau mijloacele
prin care urmeaza sa se administreze proba
- Divulgarea informatiilor trebuie sa se faca de catre un magistrat sau de catre un
functionar public care a luat la cunostinta de acestea in virtutea functiei
- Actiunea de divulgare trebuie sa se faca fara drept
- Actiunea de divulgare a informatiilor confidentiale trebuie sa se consume in timpul
urmaririi penale
Elementul material in cazul primei variante asimilate consta in actiunea de dezvaluire fara
drept mijloace de proba sau inscrisuri oficiale, inainte de a se dispune o solutie de netrimitere in
judecata ori de solutionare definitiva a cauzei
Elementul material in cazul celei de-a doua variante asimilata (alin3) consta in activitatea
de dezvaluire, fara drept, de informatii dintr-o cauza penala de catre un martor, expert, interpret atunci
cand aceasta interdictie este impusa de legea de procedura penala
Dezvaluirea = destainuirea, desconspirarea, dare la iveala a unui mijloc de proba sau inscris
oficial
2. Urmarea imediata – crearea unei stari de pericol pentru actul de infaptuire a justitie
3. Legatura de cauzalitate – rezulta din materialitatea faptei
V. Latura subiectiva – intentie directa sau indirecta
Scop sau mobil nu intereseaza
VI. Formele infractiunii
1. Actele pregatitoare posibile dar neincriminate
2. Tentativa posibila dar neincriminata
3. Consumarea are loc in momentul in care are loc divulgarea fara drept a informatiilor
confidentiale mentionate in norma de incriminare
 Art. 278 – Incalcarea solemnitatii justitiei
Reprezinta:
Întrebuinţarea de cuvinte ori gesturi jignitoare sau obscene, de natură să perturbe activitatea
instanţei, de către o persoană care participă sau asistă la o procedură care se desfăşoară în faţa instanţei
I. Obiect juridic: relatiile sociale privitoare la activitate de infaptuire a justitiei, care
presupune pastrarea ordinii si disciplinei sedintei de judecata de catre părți sau persoanele care asista
sau participa la o procedura care se desfasoara in fata instanței de judecata
II. Obiect material – nu are obiect material
III. Subiectii infractiunii
1. Subiect activ (autor, coautor, instigator, complice): orice persoana cu capacitate penala care
participa sau asista la o procedura care se desfasoara in fata instantei de judecata
2. Subiect pasiv principal: statul
3. Subiect pasiv secundar: persoana a carei demnitate este lezata prin intrebuintarea de cuvinte
sau expresii jignitoare
IV. Latura obiectiva
1. Elementul material – consta in intrebuintarea de cuvinte ori gesturi jignitoare sau obscene de
natura sa perturbe activitatea instantei de catre o persoana care participa sau asista la procedura
care se desfasoara in fata instantei de judecata
2. Urmarea imediata – crearea unei stari de pericol pentru buna desfasurare a activitatii instantei
de judecata
3. Legatura de cauzalitate – rezulta din materialitatea faptei
V. Latura subiectiva – intentie directa sau indirecta
• Scop sau mobil nu intereseaza
VI. Formele infractiunii
1. Actele pregatitoare posibile dar neincriminate
2. Tentativa posibila dar neincriminata
3. Consumarea are loc in momentul in care au fost intrebuintate cuvinte jignitoare sau obscene,
de natura sa perturbe activitatea instantei, fara a fi necesar ca o asemenea perturbare sa se fi
produs

Art. 284 – Asistenta si reprezentarea neloiala

Reprezinta:
Fapta avocatului sau a reprezentantului unei persoane care, în înţelegere frauduloasă cu o
persoană cu interese contrare în aceeaşi cauză, în cadrul unei proceduri judiciare sau notariale, vatămă
interesele clientului sau ale persoanei reprezentate
 Varianta asimilata: înţelegerea frauduloasă dintre avocat sau reprezentantul unei persoane şi
un terţ interesat de soluţia ce se va pronunţa în cauză, în scopul vătămării intereselor clientului sau ale
persoanei reprezentate.
(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
I. Obiect juridic: relatiile sociale privitoare la infaptuirea justitie, care presupun o
atitudine corecta din partea avocatului/reprezentantului procedurii judiciare sau notariale
II. Obiect material – nu are obiect material
III. Subiectii infractiunii
1. Subiect activ (autor, coautor, instigator, complice): este calificat, avand calitatea de avocat sau
reprezentant al unei persoane in cadrul unei proceduri judiciare sau notariale.
Coautoratul este posibil doar in situatia in care si coautorul prezinta calitatea de avocat sau
reprezentant
2. Subiect pasiv principal: statul
3. Subiect pasiv secundar: clientul sau persoana reprezentata
IV. Latura obiectiva
1. Elementul material in cazul variantei tip se realizeaza prin fapta avocatului sau a
reprezentantului unei persoane care in intelegerea frauduloasa cu o persoana cu interese
contrare in aceeasi cauza in cadrul unei proceduri judiciare sau notariale vatama interesele
clientului sau persoanei reprezentate
Cerinte:
a) Vatamarea intereselor sa survina intr-o procedura judiciara sau notariala, care presupune un
conflict intre cel putin doua parti cu interese contrare
b) Existenta unei intelegeri frauduloase intre avocat/reprezentantul legal al unei persoane si
persoana cu interese contrare in cauza
Elementul material in cazul variantei asimilate consta in intelegerea frauduloasa dintre
avocat sau reprezentantul unei persoane si un tert interesat de solutia ce se va pronunta in cauza, in
scopul vatamarii intereselor clientului sau ale persoanei reprezentate
!!! In cazul variantei asimilate nu se mai cere conditia vatamarii interesului clientului sau
persoanei reprezentate, ci doar sa se savarseasca acest rezultat indiferent daca se realizeaza sau nu.
2. Urmarea imediata – crearea unei stari de pericol pentru desfasurarea activitatii de infaptuire
a justitiei in bune conditii si in conformitate cu prevederile legale. In secundar sunt vatamate
interesele persoanei reprezentate sau asistate
3. Legatura de cauzalitate – rezulta din materialitatea faptei
V. Latura subiectiva – intentie directa sau indirecta
Scop sau mobil nu intereseaza in cazul variantei tip.
In cazul variantei asimilate forma de vinovatie este intentia directa calificata prin scop,
faptuitorul actionand in scopul vatamarii interesului clientului sau sau al persoanei reprezentate
 VI. Formele infractiunii
1. Actele pregatitoare posibile dar neincriminate
2. Tentativa posibila dar neincriminata
3. Consumarea are loc in momentul in care se realizeaza elementul material si se vatama interesele
clientului sau ale persoanei reprezentate
VII. Aspecte procesuale – actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a
persoanei vatamate

Art. 287 – Nerespectarea hotararii judecatoresti

Nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti săvârşită prin:
a) împotrivirea la executare, prin opunerea de rezistenţă faţă de organul de executare;
b) refuzul organului de executare de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească, prin care este
obligat să îndeplinească un anumit act;
c) refuzul de a sprijini organul de executare în punerea în aplicare a hotărârii, de către persoanele
care au această obligaţie conform legii;
d) neexecutarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus reintegrarea în muncă a unui salariat;
e) neexecutarea hotărârii judecătoreşti privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii
de executare adresate angajatorului de către partea interesată;
f) nerespectarea hotărârilor judecătoreşti privind stabilirea, plata, actualizarea şi recalcularea
pensiilor;
g) împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în parte, un imobil deţinut în baza unei hotărâri
judecătoreşti, de către cel căruia îi este opozabilă hotărârea;
h) nerespectarea unei măsuri de protecţie dispuse în executarea unui ordin european de protecţie,
În cazul faptelor de:
d) neexecutarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus reintegrarea în muncă a unui salariat;
e) neexecutarea hotărârii judecătoreşti privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii
de executare adresate angajatorului de către partea interesată;
f) nerespectarea hotărârilor judecătoreşti privind stabilirea, plata, actualizarea şi recalcularea
pensiilor;
g) împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în parte, un imobil deţinut în baza unei hotărâri
judecătoreşti, de către cel căruia îi este opozabilă hotărârea;
Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
În cazul faptei de nerespectare a unei măsuri de protecţie dispuse în executarea unui ordin
european de protecţie împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
 I. Obiect juridic:
1) Principal: relatiile sociale privitoare la infaptuirea justitiei, prin respectarea hotararilor
judecatoresti
2) Secundar: relatiile sociale privitoare la ocrotirea drepturilor persoanelor interesate la
executarea unor astfel de hotarari, cele privitoare la prestigiul functiei si cele privitoare la integritatea
psihica a persoanei fata de care se savarsesc actele de amenintare si care are calitate de organ de
executare.
II. Obiect material - corpul persoanei, bunuri
In cazul in care fapta se comite prin opunerea de rezistenta fata de organul de executare prin
exercitarea de violenta obiectul material il constituie corpul persoanei. In cazul in care violenta se
realizeaza asupra bunurilor, obiectul material este format din acele bunuri
III. Subiectii infractiunii
1. Subiect activ :
In cazul variantei prevazuta de lit. a) - (Nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti săvârşită prin
împotrivirea la executare, prin opunerea de rezistenţă faţă de organul de executare) – subiect activ
poate fi orice persoana cu capacitate penala, indiferent daca a fost sau nu parte in procesul in care s-a
dat hotararea la a carei executare se opune
In variantele normative prevazute de alin. (1) lit. :
b) refuzul organului de executare de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească, prin care
este obligat să îndeplinească un anumit act;
c) refuzul de a sprijini organul de executare în punerea în aplicare a hotărârii, de către
persoanele care au această obligaţie conform legii;
d) neexecutarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus reintegrarea în muncă a unui
salariat;
e) neexecutarea hotărârii judecătoreşti privind plata salariilor în termen de 15 zile de la
data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată;
f) nerespectarea hotărârilor judecătoreşti privind stabilirea, plata, actualizarea şi
recalcularea pensiilor;
g) împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în parte, un imobil deţinut în baza unei
hotărâri judecătoreşti, de către cel căruia îi este opozabilă hotărârea;
h) nerespectarea unei măsuri de protecţie dispuse în executarea unui ordin european de
protecţie
Subiectul activ este calificat
2. Subiect pasiv principal: statul
3. Subiect pasiv secundar: persoana al carui drept se valorifica prin punerea in executare a
hotararii judecatoresti
IV. Latura obiectiva
 1. Elementul material prin care se realizeaza latura obiectiva presupune opt variante
alternative:
a) împotrivirea la executare, prin opunerea de rezistenţă faţă de organul de executare;
b) refuzul organului de executare de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească, prin care
este obligat să îndeplinească un anumit act;
c) refuzul de a sprijini organul de executare în punerea în aplicare a hotărârii, de către
persoanele care au această obligaţie conform legii;
d) neexecutarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus reintegrarea în muncă a unui
salariat;
e) neexecutarea hotărârii judecătoreşti privind plata salariilor în termen de 15 zile de la
data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată;
f) nerespectarea hotărârilor judecătoreşti privind stabilirea, plata, actualizarea şi
recalcularea pensiilor;
g) împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în parte, un imobil deţinut în baza unei
hotărâri judecătoreşti, de către cel căruia îi este opozabilă hotărârea;
h) nerespectarea unei măsuri de protecţie dispuse în executarea unui ordin european de
protecţie,
2. Urmarea imediata – crearea unei stari de pericol pentru activitatea de infaptuire a justitiei,
precum si incalcarea unor drepturi ale persoanei vatamate recunoscute printr-o hotararea
judecatoreasca
3. Legatura de cauzalitate – rezulta din materialitatea faptei
V. Latura subiectiva – intentie directa sau indirecta
Intentia de a se impotrivi la executarea unei hotarari judecatoresti, ceea ce presupune
cunoasterea existentei hotararii judecatoresti. Scop sau mobil nu intereseaza
VI. Formele infractiunii
1. Actele pregatitoare posibile dar neincriminate
2. Tentativa posibila dar neincriminata
3. Consumarea are loc in momentul in care se savarseste actiunea incriminata.
4. Fapta este susceptibila de forma continuata, se epuizeaza in momentul realizarii ultimului act
de executare

Art. 288 – Neexecutarea sanctiunilor penale

Reprezinta:
- Sustragerea de la executare
- neexecutarea conform legii a unei pedepse complementare
 - neexecutarea conform legii a unei pedepse accesorii
- neexecutarea conform legii a unei măsurii de siguranţă (internarea medicală; interzicerea
ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii) de către persoana fizică faţă de care s-au dispus
aceste sancţiuni, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.
Variante atenuante:
- Sustragerea de la executarea unei măsuri educative privative de libertate prin părăsirea fără
drept a centrului educativ sau a centrului de detenţie ori prin neprezentarea după expirarea perioadei
în care s-a aflat legal în stare de libertate
- Neexecutarea, de către mandatar sau administrator, a pedepselor complementare aplicate unei
persoane juridice (dizolvarea persoanei juridice; suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile
persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani; închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice
pe o durată de la 3 luni la 3 ani; interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată
de la unu la 3 ani; plasarea sub supraveghere judiciară; afişarea sau publicarea hotărârii de
condamnare)
I. Obiect juridic: relatiile sociale care asigura infaptuirea justitiei, relatii protejate prin
executarea sanctiunilor penale conform prevederilor legale
II. Obiect material – lipsita de obiect material
III. Subiectii infractiunii
1. Subiect activ (autor, instigator, complice): este calificat, acesta putand fi numai persoana
condamnata la o pedeapsa complementară ori accesorie sau a masurii de siguranta
Participatia sub forma coautoratului nu este posibila, avand in vedere ca obligatia de executare
a sanctiunilor penale este persoanala.
In cazul ultimei variante atenuante subiect activ este mandatarul sau administratorul persoanei
jurdice
2. Subiect pasiv: statul
IV. Latura obiectiva
1. Elementul material in cazul variantei tip se realizeaza prin doua modalitati alternative:
- Actiunea de sustragere de la executarea unei pedepse complementare, accesorii sau a masurii
de siguranta
- Actiunea de neexecutare conform legii a unei pedepse complementare, accesorii sau a masurii
de siguranta
Elementul material in cazul variantelor atenuate consta in:
- Actiunea de sustragere de la executarea unei masuri educative privative de libertate (internarea
intr-un centru educativ; internarea intr-un centru de detentie), ori actiunea de neprezentare dupa
expirarea perioadei in care s-a aflat legal in stare de libertate
- Actiunea de neexecutare de catre mandatar a pedepselor complementare aplicate persoanei
juridice
 2. Urmarea imediata - crearea unei stari de pericol pentru normala desfasurare a activitatii de
infaptuire a justitiei
3. Legatura de cauzalitate – rezulta din materialitatea faptei
V. Latura subiectiva – intentie directa sau indirecta
Scop sau mobil nu intereseaza
VI. Formele infractiunii
1. Actele pregatitoare posibile dar neincriminate
2. Tentativa posibila dar neincriminata
3. Consumarea are loc in momentul in care actiunile incriminate au fost realizate efectiv
VII. Observatii
- Atunci cand sustragerea de la executarea masurii de siguranta realizeaza si continutul altei
infractiuni, va opera principiul subsidiaritatii, fapta constituind infractiunea de neexecutarea
sanctiunilor penale daca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii mai grave
- In cazul nerespectarii pedepsei complementare sau accesorii a interzicerii dreptului de a
exercita profesia sau meseria ori de a desfasura activitatea de care s-a folosit pentru savarsirea
infractiunii, principiul subsidiaritatii actioneaza in sens invers, retinandu-se infractiunea sanctionata
mai grav, si anume infractiunea de neexecutarea sanctiunilor penala, in dauna infractiunii de exercitare
fara drept a unei profesii in acest caz fiind vorba de un concurs de texte, nu de un concurs de infractiuni.