NEDENUNŢAREA (art.

266 NCP)
I.PARTEA TEORETICĂ
1.DEFINIŢIA LEGALĂ
(1) Fapta persoanei care, luând cunoștință de comiterea unei fapte prevăzute de legea penală
contra vieții sau care a avut ca urmare moartea unei persoane, nu înștiințează de îndată
autoritățile se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani.
(1^1) Fapta persoanei care, luând cunoștință de comiterea unei fapte prevăzute de legea penală,
de trafic și exploatare a persoanelor vulnerabile ori contra libertății și integrității sexuale, săvârșite
față de un minor, nu înștiințează de îndată autoritățile se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2
ani.
(2) Nedenunțarea săvârșită de un membru de familie nu se pedepsește.

2.STRUCTURA INFRACŢIUNII
A.Obiect 1. Juridic - relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei.
2.Material - nu are.
B.Subiect 1.Activ (autor, coautor.instigator,complice)
a.instigatorul şi complicele moral:orice persoană (fizică/juridică) care are
capacitate penală;
b.coautoratul nu este posibil.
2. Pasiv-statul.
C. Latura obiectivă
1. Element material - omisiunea încunoştinţării de îndată a organelor de urmărire penală cu
privire la săvârşirea de către un terţ a unei fapte prevăzută de legea penală
contra vieţii sau care a avut ca urmare moartea unei persoane de care
făptuitorul are cunoştină.
2.Urmarea imediată - starea - de pericol pentru înfăptuirea actului de justiţie penală (infracţiune
de pericol abstract).
3.Legătura de cauzalitate - rezultă din materialitatea faptei şi nu trebuie dovedită.
D. Latura subiectivă - intenţia directă sau indirectă;
nu prezintă importanţă mobilul sau scopul comiterii faptei tipice.
E. Forme 1.Acte pregătitoare - nu sunt posibile,
2.Tentativă - nu este posibilă.
3.Consumare
a.faptă consumată: în momentul în care făptuitorul care are în mod cert
cunoştinţă de săvârşirea uneia dintre faptele
prevăzute de legea penală limitativ enumerate de
lege nu denunţă de îndată fapta autorităţilor;
b. fapta epuizată: poate fi comisă în formă continuată, epuizându-se
după efectuarea ultimului act de executare (unitate
legală).
F. OBSERVAŢII.
 1.legea prevede obligaţia de denunţare pentru toate faptele prevăzute de legea penală contra
vieţii sau care au avut ca urmare moartea unei persoane, şi nu doar pentru faptele intenţionate
contra vieţii, fie atunci când faptele sunt incriminate autonom, fie atunci când acestea sunt
absorbite în conţiutul unei infracţiuni complexe;.

2.dacă o persoană nu denunţă comiterea uneia dintre infracţiunile limitativ prevăzute de

art.266NCP şi comite deopotrivă şi acte de favorizare a făptuitorului sau de tăinuire, se va reţine
numai infracţiunea de favorizare a făptuitorului, respectiv tăinuirea;

3.dacă omisiunea denunţării priveşte mai multe fapte prevăzute de legea penală săvârşite în
aceeiaşi împrejurare, se va reţine o singură infracţiune de nedenunţare pentru reţinerea comiterii
unui concurs de infracţiuni de nedenunţare fiind necesar ca faptele prevăzute de legea penală să fi
fost comise succesiv.

G.Cauza specială de nepedepsire

1.nedenunţarea săvârşită de căte un membru de familie (a se vadea art.177NCP); situaţia în care
persoana care, înainte depunerea în mişcare a acţiunii penale împotriva unei persoane pentru
săvârşirea faptei nedenunţate, încunoştinţează autorităţile competente despre aceasta sau care,
chiar după punerea în mişcare a acţiunii penale,a înlesnit tragerea la răspundere penală a
autorului sau a participanţilor.

OMISIUNEA SESIZĂRII (art. 267 NCP)

I.PARTEA TEORETICĂ
1.DEFINIŢIA LEGALĂ
(1) Funcționarul public care, luând cunoștință de săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală
în legătură cu serviciul în cadrul căruia își îndeplinește sarcinile, omite sesizarea de îndată a
organelor de urmărire penală se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Când fapta este săvârșită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la un an sau
amenda.

2. STRUCTURA INFRACŢIUNII
A.Obiect
1.Juridic - relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei.
2.Material-nu are.
B. Subiect 1.Activ (autor,coautor,instigator,complice)
a.autor. funcţionarul public,
b.instigatorul şi complicele: orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate
penală,
c.coautoratul nu este posibil.
2.Pasiv – statul.
C. Latura obiectivă
1.Element material - omisiunea sesizării de îndată a procurorului sau a organului de cercetare
penală de către funcţionaru public care a luat cunoştinţă de săvârşirea unei
fapte prevăzută de legea penală în legătură cu sereviciul, în timpul exercitării
funcţiei sale sau a îndatoririlor sale de serviciu.
2.Urmarea imediată - starea de pericol pentru înfăptuirea actului de justiţie penală (infracţiune de
pericol abstract).
3.Legătura de cauzalitate - rezultă din materialitatea faptei şi nu trebuie dovedită.
D. Latura subiectivă - intenţia directă sau indirectă; nu prezintă importanţă
mobilul sau scopul comiterii faptei tipice.
E. Varanta atenuată - omisiunea sesizării comisă din culpă.
F.Forme 1. Acte pregătitoare - nu sunt posibile.
2.Tentativă - nu este posibilă.
3. Consumare
a.faptă consumată: - în momentul în care făptuitorul, care are în mod cert
cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiui în legătură cu
serviciul, nu sesizează de îndată organele de urmărire
penală;
b. fapta epuizată: poate fi comisă în formă continuată, epuizându-se după
efectuarea ultimului act de executare (unitate lgală).
G.OBSERVAŢII.
1.dacă fapta prevăzută de legea penală de care a luat cunoştinţă nu este în legătură cu serviciul,
fapta nu constituie omisiunea sesizării, însă poate fi angajată răspunderea penală pentru
infracţiunea de nedenunţare (art.266NCP);

2.dacă funţionarul public comite acte de favorizare a făptuitorului sau de tăinuire, se va reţine
numai infracţiunea de favorizarea a făptuitorului, respectiv tăinuire;

3.în cazul în care funcţionarul public are şi calitatea de tăinuitor al bunurilor provenite din fapta
prevăzută de legea penală sau de favorizarea făptuitorului, nu se va reţine în concurs infracţiunea
de omisiune a sesizării cu tăinuirea, respectiv favorizarea făptuitorului, ci numai aceste din urmă
infracţiuni.

II.PARTEA PRACTICĂ
 Pentru existenţa infracţiunii de omisiune a sesizării este necesar ca funcţionarul căruia i se
impută nesesizarea de îndată a procurorului sau a organului de urmărire penală despre
săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu serviciul în cadrul căreia îşi îndeplineşte sarcinile
să aibă cunoştinţe cu privire la comiterea acelei infracţiuni,în lipsa unei asemenea
reprezentări instanţa trebuie să pronunţe achitarea
(T.S.,s.pen.dec.nr.3071/1974).
 SUPUNEREA LA RELE TRATAMENTE (art. 281 NCP)
I.PARTEA TEORETICĂ
1.DEFINIŢIA LEGALĂ
(1) Supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, măsuri de siguranță sau educative în alt
mod decât cel prevăzut de dispozițiile legale se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani și
interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.
(2) Supunerea la tratamente degradante ori inumane a unei persoane aflate în stare de reținere,
deținere ori în executarea unei măsuri de siguranță sau educative, privative de libertate, se
pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o
funcție publică.

2.STRUCTURA INFRACŢIUNII
A.Obiect
1.Juridic - relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei, la executarea pedepselor, a
măsurilor de siguranţă sau educative private de libertate, precum şi cele
referitoare la respectarea demnităţii umane.
2. Material - corpul persoanei supuse ilegal la executarea pedepsei închisorii sau a unei
măsuri de siguranţă ori educative privative de libertate.
B.Subiect
1.Activ (autor,coautor,instigator.complice)
a.autor al infracţiunii poate fi angajatul Administraţiei Naţionale a
Penitenciarelor, respectiv persoana care îşi desfăşoară activitatea în unităţile
în care se execută măsura de siguranţă sau măsura educativă;
b.coautoratul este posibil numai dacă subiecţii activi nemilociţi au calitatea
cerută de lege;instigarea sau complicitatea este posibilă şi nu este
condiţionată de vreo calitate a participantului,
c.persoana juridică nu poate fi subiect activ nemijlocit al infracţiunii.
2.Pasiv
a.principal:statul;
b.secundar:persoana supusă ilegal la executarea pedepsei închisorii sau a unei
măsuri de siguranţă ori educative private de libertate;
c.pluralitatea de subiectţi pasivi secundari atragerea reţinerea concursului de
infracţiuni.

C.Latura obiectivă
1.Element material –supunerea unei persoane la executarea uneri pedepse,
măsuri de siguranţă ori educative în alt mod decât cel
prevăzut prin dispoziţiile legale;
 lipsirea de libertate nu este absorbită în infracţiunea de
supunere la rele tratamente.
 2.Urmarea imediată - starea de pericol pentru înfăptuirea actului de justiţie
penală (infracţiune de pericol abstract).
3.Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei şi
nu trebuie dovedită.
D.Latura subiectivă - intenţia directă sau indirectă; nu prezintă importanţă mobilul
sau scopul comiterii faptei tipice.
E. Vatianta agravată - supunerea la tratamente degradante ori inumane a unei persoane aflate
în stare de reţinere ori în executarea unei măsuri de siguranţă sau
educative, privative de libertate[art.281 alin.(2)NCP];
Tratament inuman = acea atitudine care poate costitui un atentat la viaţa persoanei ori să producă
numai o suferinţă psihică şi fizică de o mare intensitate; suferinţa trebuie să
fie provocartă în mod voluntar de agenţi ai statului ori chiar de persoane
private tolerate de organele statului şi să se situeze la n nivel de gravitate
deosebit;
Tratament degradant = un tratament care umileşte persoana în faţa ei înseşi sau a altor persoane
ori care o determină să acţioneze contrar voinţei sau conştiinţei sale;
-relele tratmante nu trebuie să îmbrace forma torturii;
-este necesară săvârşirea de acte repetate prin care o persoană este
supusă la rele tratamante; în cazul comiterii unui singur act de supunere la
rele tratamente, se va reţine purtarea abuzivă ori abuzul în serviciu.
F.Forme 1.Acte pregătitoare posibile dar neincriminate.
2.Tentativă –posibilă, dar neincriminată.
3.Consumare
a.faptă consumată: în momentul comiterii faptei tipice;
b. fapta epuizată: poate fi comisă în formă continuată, epuizându-se după
efectuarea ultimului act de executare (unitate legală).
G.OBSERVAŢII:
1.dacă persoana vătămată este supusă unei măsuri preventive privative de libertate care nu a fost
dispusă în condiţiile legii, va putea fi reţinută infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal;

2.în cazul în care relele tratamente sunt comise cu ocazia punerii în executare a unui mandat de
arestare preventivă sau de executare a pedepsei, se va reţine purtarea abuzivă;

3.infracţiunea de supunere la rele tratamente poate fi reţinută în concurs cu infracţiunile de

vătămare corporală ori cu infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

TORTURA
I.PARTEA TEORETICĂ
1.DEFINIŢIA LEGALĂ
(1) Fapta funcționarului public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat
sau a altei persoane care acționează la instigarea sau cu consimțământul expres ori tacit al
acestuia de a provoca unei persoane puternice suferințe fizice ori psihice:
a) în scopul obținerii de la această persoană sau de la o terță persoană informații sau declarații;
b) în scopul pedepsirii ei pentru un act pe care aceasta sau o terță persoană l-a comis ori este
bănuită că l-a comis;
c) în scopul de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni
asupra unei terțe persoane;
d) pe un motiv bazat pe orice formă de discriminare, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani
și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a avut ca urmare o vătămare corporală, pedeapsa este
închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Tortura ce a avut ca urmare moartea victimei se pedepsește cu închisoarea de la 15 la 25 de
ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Tentativa la infracțiunea prevăzută în alin. (1) se pedepsește.
(5) Nicio împrejurare excepțională, oricare ar fi ea, fie că este vorba de stare de război sau de
amenințări cu războiul, de instabilitate politică internă sau de orice altă stare de excepție, nu
poate fi invocată pentru a justifica tortura. De asemenea, nu poate fi invocat ordinul superiorului
ori al unei autorități publice.
(6) Nu constituie tortură durerea sau suferințele ce rezultă exclusiv din sancțiuni legale și care sunt
inerente acestor sancțiuni sau sunt ocazionate de ele.

2.STRUCTURA INFRACŢIUNII
A.Obiect 1. Juridic realţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei, precum şi cele referitoare la
respectarea demnităţii umane.
2. Material -corpul persoanei supus la tortură.
B.Subiect 1.Activ (autor,coautor,instigator,complice)
a. autor: funcţionarul public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul
autorităţii de stat, instigarea sau complicitatea este posibilă şi nu
escte condiţionată de vreo calitate a participantului;
b. autor: orice persoană fizică, numai dacă acţionează la instigarea sa cu
consmţământul expres ori tacit al acestuia (instigatorul sau
complicele trebuie să aibă în acest caz calitatea de funcţionar public
care înedeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat);
c. coautoratul este posibil numai dacă subiecţii activi nemijlociţi au calitatea
cerută de lege;
d. persoana juridică nu poate fi subiect activ nemijlocit al infacţiunii;
2.Pasiv
a. principal.statul.
b. secundar:persoana supusă torturii;
c. pluralitatea de subiecţi pasivi secundari atrage reţinerea concursului de
infracţiuni.
C.Latura obiectivă
1.Element natural - fapta de a provoca unei persoane puternice suferinţe fizice
ori psihice,
 a. în scopol obţinerii de la ceastă persoană sau de la o terţă
persoană informaţii sau declaraţii;
b. în scopul pedepsirii ei pentru un act pe care aceasta sau o
terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis;
c. în scopul de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei
ori de a intimida sau a face presiuni asupra unei terţe
persoane;
d. pe un motiv bazat pe orice formă de discriminare,nu
prezintă importanţă dacă scopul urmărit a fost atins
Acte de tortură = orice durere sau suferinţă deosebită fizică sau mentală, acestea se produc
inteţionat, cel care le produce este un agent al forţei publice, sau o persoană
care acţionează la instigarea ori cu consimţământul expres sau tacit al acesteia,
asemenea acte pot provoca chiar moarte în condiţiile menţionate mai sus; nu
constituie tortură durerea sau suferinţele ce rezultă exclusiv din sancţiuni legale
şi care sunt inerente acestor sancţiuni sau sunt oaczionate de ele.
2.Urmarea imediată - starea de pericol pentru înfăptuirea actului de justiţie
penală.
3.Legătura de cauzalitate - rezultă din materialitatea faptei şi nu trebuie
dovedită.
D.Latura subiectivă - intenţia directă.
E.Variante agravate-Tortura care: a) a avut ca urnare o vătămare corporală; absoarbe
infracţiunea de vătămare corporală;
b) a avut ca urmare moartea victimei; absoarbe infracţiunea
de loviri sau alte violenţe;-ambele variante agravate se comit
cu praeterintenţie.
F.Forme 1.Acte pregătitoare –posibile, dar neincriminate.
2.Tentativă-posibilă şi incriminată doar la forma tip.
3.Consumare a.faptă consumată:în momentul comiterii faptei tipice;
b.faptă epuizată:poate fi comisă în formă continuată, epuizându-se după
efectuarea ultimului act de executare (unitate legală).
G.OBSERVAŢII:
1.nu pot fi reţinute drept cauze justificative ale torturii:
a.existenţa oricărei împrejurări aexcepţionale fie că este vorba de stare de război sau de
ameninţare cu războiul, de instabilitate politică internă sau de orice altă stare de exceptie;
b.ordinul superiorului ori al unei autorităţi publice.

EVADAREA (art.285NCP).

I.PARTEA TEORETICĂ
1.DEFINIŢIA LEGALĂ
(1) Evadarea din starea legală de reținere sau de deținere se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni
la 3 ani.
(2) Când evadarea este săvârșită prin folosire de violențe sau arme, pedeapsa este închisoarea de
la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Se consideră evadare:
a) neprezentarea nejustificată a persoanei condamnate la locul de deținere, la expirarea perioadei
în care s-a aflat legal în stare de libertate;
b) părăsirea, fără autorizare, de către persoana condamnată, a locului de muncă, aflat în exteriorul
locului de deținere.
c) încălcarea de către persoana aflată în arest la domiciliu a obligației de a nu părăsi imobilul ori
nerespectarea de către aceasta a itinerarului sau condițiilor de deplasare, stabilite potrivit legii.
(4) În situațiile prevăzute la alin. (3) lit. a) și b), pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare
se adaugă la restul rămas neexecutat din pedeapsă la data evadării.
(4^1) În situația prevăzută la alin. (3) lit. c), se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.
(5) Tentativa la infracțiunile prevăzute în alin. (1) și alin. (2) se pedepsește.

2.STRUCTURA INFRACŢIUNII
A.Obiect 1.Juridic
a.principal: relaţiile sociale privitoare la înfăptuirea justiţiei şi respectarea stării
legale de reţinere sau detenţie;
b.secundar (la forma agravată): relaţiile sociale referitoare la protecţia
sănătăţii şi integrităţii corporale a persoanei.
2.Material
a.-la forma de bază nu are;
b. excepţie: la varianta agravată-corpul persoanei asupra căreia se exercită
violenţele.
B.Subiect 1.Activ
a.nemijlocit: suspectul sau inculpatul afat în stare de reţinere, respectiv
inculpatul aflat în stare legală de arest preventiv sau condamnatului
aflat în executara pedepsei închisorii ori a detenţiunii pe viaţă;
 este posibil coautoratul, fiind necesar ca toţi coautorii să aibă
caliatea cerută de lege;
b. complice moral sau instigator, poate fi orice persoană (fizică/juridică) care are
capacitate penală;
c.complicitate materială la evadare are o incriminare autonomă, constituind
infracţiunea de înlesnirii a evadării.
2.Pasiv
a.principal: statul;
b. secundar (în cazul formei agravate):persoana a cărei sănătate sau
integritate corporală a fost vătămată de cel care evadează.

C. latura obiectivă
 1.Element material - evadarea suspectului, inculpatului ori a condamnatului
din starea legală de privare de libertate; sunt asimilate
evadării:
a.neprezentarea nejustificată a persoanei condamnate la
locul de deţinere, la expirarea perioadei în care s-a aflat
legal în stare de libertate;
b.părăsirea fără autorizaţie, de către persoana
condamnată, a locului de muncă, aflat în exteriorul locului
de deţinere.
2.Urmarea imediată - starea de pericol pentru înfăptuirea justiţiei.
3.Legătura de cauzalitate - rezultă din materialitatea faptei tipice,
netrebuind să fie dovedită.
D. Latura subiectivă - intenţia directă sau indirectă; nu prezintă importanţă mobilul ori scopul
comiterii faptei.
E.Varianta agravată - evadarea săvârşită prin folosirea de violenţe sau de arme; -varianta
agravată absoarbe infracţiunea de loviri sau alte violenţe.
F.Forme 1.Acte pregătitoare - posibile dar neincriminate;
-pot reprezenta acte de complicitate anterioră, după începerea
executării activităţii infracţionale.
2.Tentativă - posibilă şi incrimintă.
3.Consumare în momentul în care persoana privată de libertate iese din această stare,
aflându-se efectiv în libertate.
G.OBSERVAŢII:
1.legalitatea privării de libertate se referă numai la cazurile în care aceasta poate fi dispusă, nu şi
la alte condiţii referitoare la temeinicia ori la oportunitatea acesteia;astfel făptuitorul nu poate
invoca în apărarea sa faptul că a evadat dintr-o stare de arest pe care nu o considera oportună sau
proporţională cu scopul urmărit;
2.infacţiunea de evadare se comite numai printr-o acţiune, nu şi prin inacţiune;
3.nu este o infracţiune continuă şi nu poate fi săvârşită în formă continuată;
4.sancţionarea evadării (faptă tentată sau consumată) va fi realizată potrivit sistemu cumulului
aritmetic dacă infractorul evadează din executarea pedepsei închisorii:pedeapsa aplicată pentru
infracţiunea de evadare se va cumula aritmetic cu restul din pedepsa închisorii rămas de executat
la momentul evadării, fără a se putea depăşi maximul general al pedepsei închisorii;
5.dacă infractorul evadează din starea legală de reţinere sau arestare preventivă, infracţiunea de
evadare va fi reţinută în concurs real de infracţiuni care a constituit temeiul reţinerii/arestării,
fiind aplicabile regulele generale de apliare a pedepsei în cazul concursului de infracţiuni.

ÎNLESNIREA EVADĂRII (art.286NCP)

I.PARTEA TEORETICĂ
DEFINIŢIA LEGALĂ
(1) Înlesnirea prin orice mijloace a evadării se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Înlesnirea evadării:
a) săvârșită prin folosire de violențe, arme, substanțe narcotice sau paralizante;
b) a două sau mai multor persoane în aceeași împrejurare;
c) unei persoane reținute sau arestate pentru o infracțiune sancționată de lege cu pedeapsa
detențiunii pe viață ori cu pedeapsa închisorii de 10 ani sau mai mare ori condamnate la o astfel
de pedeapsă se sancționează cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) sunt săvârșite de o persoană care avea îndatorirea
de a-l păzi pe cel reținut sau deținut, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
(4) Înlesnirea evadării, săvârșită din culpă, de către o persoană care avea îndatorirea de a-l păzi pe
cel care a evadat, se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani.
(5) Tentativa la infracțiunile prevăzute în alin. (1)-(3) se pedepsește.

STRUCTURA INFRACŢIUNII
A.Obiact 1.Juridic a.princupal: relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea jutiţiei, precum şi la
respectatea stării legale de reţinere sau deţinere,
b.secundar: integritatea fizică sau sănătatea persoanei şi relaţiile sociale în
legătură cu acestea [în cazul variantei prevăzute de art.286 alin.
(2) lit.a)NCP].
2.Material a. în principiu nu are,
b. corpul victimei, când fapta se comite prin acte de vuolenţă.
B.Subiect 1. Activ (autor, coautor,instigator,complice)
a.orice persoană care are capacitate penală, cu excepţia celei care evadează;
b.persoana care în mod legal avea îndatorirea (temporară sau permanentă) de a păzi
pe cel care a evadat (la varianta agravată);
c.participaţia penală este posibilă sub toate formele:coautorat,
instigare,complicitate.
2. Pasiv a.principal.statul;
b.secundar:persoana vătămată în cazul comiterii faptei prin atce de violenţă.
C.Latura obiectivă
1. Element material-ajutorul material sau moral dat suspectului, inculpatului sau condamnatului
pentru evadarea din starea de privare legală de libertate;
-este necesar ca actele de ajutorare (acţiuni sau inacţiuni) să fie anterioare
sau concomitente evadării, să aibă caracter efectiv, şi să fie utile evadatului.
2.Urmarea imediată-starea de pericol pentru înfăptuirea justiţiei.
3.Legătura de cauzalitate-rezultă din materialitatea faptei, şi nu trebuie dovedită.
D.Latura subiectivă-intenţia directă sau indirectă; nu prezintă importanţă mobilul sau scopul
comiterii faptei tipice.
E.Variante agravate
1.înlesnirea evadării săvârşită prin folosirea de violenţe, de arme, substanţe
narcotice sau paralizante [art.286 alin.(2) lit.a)NCP];
2.înlesnirea evadării a două sau mai multe persoane în aceeiaşi împrejurare
[art.286 alin.
(2)lit.b)NCP];
  nu prezintă relevanţă pentru reţinerea agravantei ca toate persoanele ajutate
să fi reuşit să evadeze;
3.înlesnirea evadării unei persoane reţinute sau arestate pentru o
infracţiune sancţionată de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă ori cu
pedeapsa închisorii de 10 ani sau mai mare ori condamnate la o astfel de
pedeapsă [art.286 alin.(2) lit.c)NCP];
4.înlesnirea evadării săvârşită de o persoană care avea îndatorirea de a-l
păzi pe cel care a evadat [art.286 alin.(3)NCP];
 reprezintă o variantă agravată atât a formei de bază,cât şi a primei variante
agravate prevăzute de art.286alin(2)NCP.
F.Varianta atenuată - înlesnirea evadării din culpă săvârşită de cel care avea îndatorirea de a-l
păzi pe evadat.
G.Forme 1.Acte pregătitoare-posibile (la fapta comisă săvârşită cu intenţie),dar neincriminate.
2.Tentativă - posibilă(la fapta comisă săvârşită cu intenţie) şi incriminată.
3.Consumare - în momentul în care, ca urmare a efectuării actelor de ajutorare,
înfăptuitorul iese din starea legală de privare de libertate prin evadare ori
săvârşeşte tentativa de evadare; -nu poate fi săvârşită în formă continuată.
H.OBSERVAŢII:
1.înlesnirea evadării reprezintă o incriminare autonomă a unor activităţi de complicitate la
evadare;
2.fapta nu este tipică dacă se înlesneşte evadarea unei persoane care este privată nelegal de
libertate;
3.dacă o persoană determină pe cel privat de libertate să evadeze, iar apoi îl ajută prin acte
efective să pună în executare hotărârea luată, se va reţine instigare la evadare în concurs cu
înlesnirea evadării.

288 Neexecutarea sancțiunilor penale

(1) Sustragerea de la executare ori neexecutarea conform legii a unei pedepse complementare ori
accesorii sau a măsurii de siguranță prevăzute în art. 108 lit. b) și lit. c), de către persoana fizică
față de care s-au dispus aceste sancțiuni, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.
(2) Sustragerea de la executarea unei măsuri educative privative de libertate prin părăsirea fără
drept a centrului educativ sau a centrului de detenție ori prin neprezentarea după expirarea
perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un
an sau cu amendă.
(3) Neexecutarea, de către mandatar sau administrator, a pedepselor complementare aplicate
unei persoane juridice dintre cele prevăzute în art. 141 se pedepsește cu amendă.
 LUAREA DE MITĂ art.289 NCP
I. PARTEA TEORETICĂ
1. DEFINIŢIA LEGALĂ
(1) Fapta funcționarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori
primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în
legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în
îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se
pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție
publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârșită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2),
constituie infracțiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii
unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor
îndatoriri.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai
găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

2. STRUCTURA INFRACŢIUNII
A. Obiect 1. Juridic - buna desfăşurare a relaţiilor de serviciu şi relaţiile sociale în legătură cu
aceasta.
2. Material - în principiu nu are.
B. Subiect 1. Activ – a.nemijlocit calificat (autor, coautor)
i.în cazul formei tip, funcţionarul public astfel cum acesta este definit de
art.175 alin.(1)NCP;
ii.persoana asimilată, funcţionarului public potrivit art.175 alin.(2) NCP (de
pildă,medicii,farmaciştii, notsrii publici, executorii judecătoreşti etc.) poate
fi subiect activ nemijlocit al infracţiunii dacă fapta este comisă în legătură
cu neândeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle
sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri;
iii.persoanele care,pe baza unui acord de arbritraj, sunt chemate să
pronunţe o hotărâre cu privire las un litigiu ce le este dat spre soluţionare
de către părţile la acest acord, indiferent dacă
procedura arbitrală se desfăşoară în baza legii române ori în baza altei legi;
iv.faţă de definiţia oferită de noul Cod penal funcţionarul public, autor al
infracţiunii poate fi atât o persoană fizică, cât şi o persoană juridică;
b. compilce, instigator - orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate
penală;
c. coautor poate fi numai o persoană care are calitatea de funţionar public
sau o altă calitate din cele prevăzute de lege.
Cerinţa esenţială: funcţionarul public trebuie să aibă competenţa de a îndeplini,a întârzia sau
accelera îndeplinirea unui act pentru care este mituit.
2.Pasiv a.general: statul,
 b.special: autoritatea publică, instituţia publică, instituţia sau persoana juridică de interes
public ori privată în cadrul căreia făptuitorul se află în exercitarea atribuţiilor de
serviuciu respectiv autoritatea publică a statului străin,instanţa internaţională
sau organizaţia internaţională în care subiectul activ nemijlocit îşi exercită
serviciul.
Poate fi considerată subiect pasiv special al infracţiunii şi persoana constrânsă
să dea mită.
C.Latura obiectivă
1.Element material
a. pretinderea de bani sau alte foloase necuvenite=formularea unei pretenţii (direct sau indirect)
de bani sau alte foloase necuvenite;
b. primirea de bani sau alte foloase necuvenite=dobândirea de bani sau alte foloase necuvenite
remise (direct sau indirect) de mituitor, dininiţiativa acestuia,
c. acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase necuvenite=acordul explicit sau implicit, direct
sau indirect, al făptuitorului de a accepta oferta de mită.
Cerinţe esenţiale:
a. banii sau foloasele (patrimoniale sau nepatrimoniale) nu trebuie să fie
cuvenite în mod legal făptuitorului,pot fi determinate sau determinabile,,
b. actul (licit sau ilicit) pentru a cărui îndeplinire, neîndeplnire, accelerare ori
întârzire se pretinde, primeşte, sau acceptă promisiunea de bani sau alte
foloase necuvenite trebui să intre în cadrul atribuţiilor de serviciu ale
funcţionarului;
c. pretinderea, primirea sau acceptarea de promisiuni de bani sau alte foloase
necuvenite tebuie comisă în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea,
urgentarea,ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de
serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri;
d. fapta poate fi săvârşită anterior concomitent sau ulterior îndeplinirii,
neîndeplinirii, accelerării, întârzierii actului ce intră în atribuţiile de serviciu ale
funcţionarului sau îndeplinirii unui act contrar acestor atribuţii.
2. Urmarea imediată - starea de pericol pentru buna desfăşurare a raporturilor de serviciu în
cadrul unităţilor prevăzute de art.176NCP, persoanelor juridice de drept
privat, a autorităţilor publice ale statului străin, a unei instanţe
internaţionale sau organizaţii internaţionale etc.
3. Legătura de cauzalitate - rezultă din materialitatea faptei, netrebuind să fie dovedită.
D. Latura subiectivă - intenţia directă; nu prezintă importanţă mobilul sau scopul comiterii faptei
tipice.
E.Varianta agravată - luarea de mită comisă de o persoană care exercută o funcţie de demnitate
publică ori care este judecător sau procuror, organ de cercetare penală sau
are atribuţii de constatare ori de sancţionare a contravenţiilor sau de
persoanele care, pe baza unui acord de arbitraj, sunt chemate să pronunţe
o hotărâre cu privire la un litigiu ce le este dat spre soluţionare de către
 părţile la acest acord, indiferent dacă procedura arbitrală se desfăşoară în
baza legii române ori în baza altei legi [art.7 alin.(1) din Legea nr.78/2000].
F.Varianta atenuată - luarea de mită comisă de către persoanele care exercită permanent ori
temporar, cu sau fără remuneraţie, o însărcinare de orice natură în
serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art.175 alin.(2)NCP
ori în cadrul oricărei persoane juridice [art.308NCP raportat la art.289NCP].
G. Forme 1. Acte premergătoare - nu sunt posibile.
2.Tentativă nu este posibilă.
3. Consumare a. fapta consumată: în momentul pretinderii, primirii, acceptării
promisiunii de bani sau foloase necuvenite în
legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea,
accelerarea ori înârzierea efectuării uni act
privitor la îndatoririle de serviciu ale
funcţionarului;
b. fapta epuizată: poate fi comisă în formă continuată, epuizându-se
după efectuarea ultimului act de executare (unitate
lagală).
H.OBSEREVAŢII:
1.mituitorul nu are calitatea de instigator sau complice la infracţiunea de luare de mită, ci va
răspunde penal ca autor al infracţiunii de dare de mită;
2.potrivit art..294NCP pot fi subiecţi activi nemijlociţi ai infracţiunii de luare de mită (dacă prin
tratatele internaţionale la care România este parte nu se dispune altfel):
a.funcţionarii sau persoanele care îşi desfăoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori
altor persoane care exercită atribuţii similare în cadrul unei organizaţii publice internaţionale la
care România este parte;
b.membrii adunărilor parlamentare ale organizaţiilor internaţionale la care România este parte;
c.funcţionarii sau persoanele care îşi desfăşoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori
altor persoane care exercită atribuţii similare, în cadrul Uniunii Europene;
d.persoanele care exercită funcţii juridice în cadrul instanţelor a căror competenţă este acceptată
de România, precum şi funcţionarilor de la grefele acestor instanţe; e.funcţionarii unui stat străin;
f.membrii adunărilor parlamentare sau administrative ale unui stat străin;
g.juraţii din cadrul unor instanţe străine,
3.dacă darea de mită se realizează prin mijlocirea unui intermediar, acesta va avea calitatea de
complice la infracţiunea de dare de mită, dacă scopul urmărit a fost acela de a-l ajuta pe mituitor,
sau complice la infracţiunea de luare de mită, dacă acesta a urmărit să-l ajute pe mituit;
4.banii, valorile, sau orice alte bunuri primite (remise efectiv) sunt supuse confiscării, iar dacă
acestea nu se găsesc, se va dispune confiscarea prin echivalent; 5.nu se poate dispune confiscarea
specială cu privire la:
a.bunurile sau foloasele necuvenite pretinse, dar care nu au fost efectiv primite;
b.bunurile sau foloaele necuvenite acceptate, dar care nu au fost efectiv primite;
c.banii sau foloasele necuvenite care au fost restiruite mituitorului, care a denunţat fapta înainte
de sesizarea organelor de urmărire penală;
d.sumele de bani puse la dispoziţia mituitorului pentru realizarea flagrantului la infracţiunea de
luare de mită;
e.banii, valorile sau orice alte bunuri date de mituitorul constrâns [care beneficiază de cauza de
neimputabilitate specială prevăzută de art.290 alin.(2)NCP] sau de mituitorul care beneficază de
cauza de nepedepsire specială prevăzută de art.290 alin.(3)NCP (denunţarea faptei înainte de
sesizarea organelor de urmărire penală), dacă au fost date după efectuarea denunţului, în ambele
cazuri se restituie persoanei care le-a dat;
6.în cazul participaţiei penale , nu se poate dispune confiscarea în solidar de la inculpaţi a sumelor
de bani ori a foloaselor necuvenite, ci de la fiecare participant se va confisca suma de bani pe care
a primit-o efectiv, ori prin echivalent, valoarea bunurilor de care a profitat efectiv prin săvârşirea
infracţiunii;
7.dacă făptuitorul realizează mai multe dintre variantele alternative ale elementuleui material al
infracţiunii, se va reţine o singură infracţiune de luare de mită, care se consumă în momentul
realizării primei activităţi infracţionale.
DAREA DE MITĂ art.290 alin.NCP

I. PARTEA TEORETICĂ
1. DEFINIŢIA LEGALĂ
(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condițiile arătate în art. 289, se
pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1) nu constituie infracțiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin
orice mijloace de către cel care a luat mita.
(3) Mituitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi
fost sesizat cu privire la aceasta.
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care le-a dat, dacă acestea au
fost date în cazul prevăzut în alin. (2) sau date după denunțul prevăzut în alin. (3).
(5) Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării, iar când acestea nu
se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

2. STRUCTURA INFRACŢIUNII
A. Obiect 1. Juridic - buna desfăşurare a relaţiilor de serviciu şi relaţiile sociale în legătură cu
acestea.
2. Material - în principiu nu are.
B. Subiect 1. Activ (autor,coautor,instigator,complice)
a.orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală;
b.funcţionarul public poate fi subiect activ al infracţiunii de dare de mită;
c.subiectul activ nemijlocit al infracţiunii de dare de mită nu este în acelaşi timp
şi complice sau instigator la infracţiunea de luare de mită.
2. Pasiv a. general: statul;
b. special: autoritatea publică, instituţia publică, instituţia sau persoana juridică de interes
public ori privat în cadrul căreia persoana mituită se află în exercitarea atribuţiilor de
 serviciu, respectiv autoritatea, instituţia sau persoana (fizică sau juridică) în care
persoanele mituite prevăzute de art.293NCP, art.294NCP sau art.308NCP îşi desfăşoară
serviciul sau exercită o însărcinare de orice natură.
C. Latura obiectivă
1. Element material
a. promisiunea de bani sau alte foloase necuvenite făcută unui funcţionar public în legătură cu
îndeplinirea, neîndeplinirea, accelerarea sau întârzierea îndeplinirii unui act
referitor la îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu efectuarea unui act
contrar acestor îndatoriri=făgăduinţa de bani sau alte foloase, realizată direct sau
indirect, verbal ori în scris, expres sau implicit. fără ca bunurile promise să fie
prezentate persoanei mituite;
b. oferirea de bani sau alte foloase necuvenite făcută unui funcţionar public în legătură cu
îndeplinirea, neîndeplinirea, accelerarea ori întârzierea îndepliniri unui act referitor la
îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor
îndatoriri=prezentarea bunurilor oferite persoanei mituite, chiar dacă oferta este
acceptată sau nu;
c. darea de bani sau alte foloase necuvenite făcută unui funcţionar public în legătură cu
îndeplinirea, accelerarea, neîndeplinirea, ori întârzierea îndeplinirii unui act referitor la
îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor
înadatoriri = remiterea efectivă a banilor sau a altor foloase necuvenite, precum şi
primirea acestora direct sau indirect de către cel mituit;
Cerinţe asenţiale:
a.promisiunea, oferirea sau darea să aibă ca obiect bani sau alte foloase
necuvenite funcţionarului public mituit;
b.actul (licit sau ilicit) pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire, accelerare,ori
întârzire se promit, oferă sau se dau bani ori alte foloase necuvenite trebuie să
facă parte din cadrul atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului;
c.promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase necuvenite poate avea
loc anterior comiterii sau ulterior îndeplinirii, neîndeplinirii, accelerării sau
întârzierii actului ce intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului ori efectuării
unui act contrar acestor atribuţii.
2.Urmarea imediată - starea de pericol pentru buna desfăşurare a raporturilor de serviciu în
cadrul unităţilor prevăzute de art.176NCP, al persoanelor juridice de drept
privat, al autorităţilor publice ale statului străin, al unei instanţe
internaţionale sau organizaţii internaţionale.
3.Legătura de cauzalitate rezultă din materialitate faptei, netrebuind să fie dovedită.
D.Latura subiectivă intenţia directă;
nu prezintă importanţă scopul şi mobilul comiterii faptei tipice.
E.Cauza apecială de neimputabilitate
-constrângerea mituitorului [art.290alin.(2)NCP] = presiunea pe care acţiunea celui care a luat
mită a exercitat-o asupra persoanei care a dat mită, în scopul de a-l
 determina pe acesta din urmă să săvârşească infracţiunea de dare
de mită;
-se poate realiza prin orice mijloace şi nu numai prin ameninţarea
cu un pericol grav;
-nu trebuie să fie irezistibilă.
F.Cauza specială de nepedepsire - nu se pedepseşte făptuitorul care denunţă unei autorităţi (chiar
necompetente) fapta de dare de mită mai înainte ca organul de
urmărire penală să fi fost sesizat pentru această infacţiune
[art.290alin.(3)NCP].
G.Varianta atenuată - darea de mită comisă în legătură cu persoanele care exercită,permanent
ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însrcinare, de orice natură în
serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art.175 alin.(2)NCP
(persoana fizică care exercită un serviciu de interes public pentru care a
fost investită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori
supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu
public) ori în cadrul oricărei persoane juridice.
H.Forme 1 .Acte pregătitoare posibile, dar neincriminate.
2. Tentativă - nu este posibilă
3. Consumare a. faptă consumată: în momentul promiterii, oferirii sau dării banilor sau
a altor foloase necuvenite funcţionarului mituit;
b. faptă epuizată: poate fi comisă în formă continuată. epuizându-se
după efectuarea ultimului act de executare (unitate
legală).
I. OBSERVAŢII:
1. banii sau foloasele necuvenite oferite (chiar dacă nu au fost acceptate) sau date se considcă, iar
dacă nu se găsesc, infractorul va fi obligat la plata echivalentului lor în bani; 2. nu sunt supuse
confiscării:
a. banii sau foloasele necuvenite promise;
b. banii sau foloasele necuvenite date în cazul vonstrângerii mituitorului;
c. banii sau foloasele necuvenite date, în cazul în care se reţine cauza specială de nepedepsire;
dacă banii, valorile sau orice alte bunuri au fost date de mituitor înainte de realizarea
denunţului, chiar dacă acesta beneficiază de cauza specială de nepedepsire, aceste bunuri vor fi
supuse confiscării;
d. sumele de bani puse la dispoziţia mituitorului pentru realizarea flagrantului la infracţiunea de
luare de mită;
3. elementul material poate fi realizat direct de mituitor sau indirect, prin intermediul unei
persoane interpuse (complice la infracţiunea de dare de mită); dacă persoana interpusă este cea
care l-a determinat pe mituitor să comită infracţiunea, se va reţine numai instigarea la dare de
mită.
II. PARTEA PRACTICĂ
 Infracţiunea de dare de mită poate fi săvârşită în modalitatea oferirii de bani sau alte
foloase necuvenite unui funcţionar, în scopul ca acesta să îndeplinească, să nu
 îndeplinească ori să întârzie îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau
să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri. Pentru existenţa infracţiunii de dare de
mită în această modalitate nu este necesar ca oferirea de ani sau alte foloase necuvenite
să fi fost urmată de acceptare sau de executare, fiind suficient faptul oferirii de bani ori de
alte foloase. De asemenea, nu este necesar ca scopul urmărit – îndeplinirea,
neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii de către funcţionar a unui act privitor la îndatoririle
sala de serviciu sau săvârşirea unui act contrar acestor îndatoriri – să fi fost realizat
(I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 181/2008).
 Dispoziţiile referitoare la confiscare se aplică chiar dacă oferta nu a fost urmată de
acceptare şi, ca urmare, instanţa avea obligaţia de a dispune confiscarea sumei de bani în
baza acestui text de lege (C.A. Craiova, s. pen., dec. nr. 34/2007).

TRAFICUL DE INFLUENŢĂ art. 291 NCP

I. PARTEA TEORETICĂ
1. DEFINIŢIA LEGALĂ
(1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect,
pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă
că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să
îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în
îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește
cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai
găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

2. STRUCTURA INFRACŢIUNII
A. Obiect 1. Juridic – buna desfăşurare a relaţiilor de serviciu şi relaţiile sociale în legătură cu
acestea.
2. Material – în principiu, nu are.
B.Subiect 1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)
a. orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală care are influenţă sau lasă
să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public;
b. funcţionarul public poate fi subiect activ al infracţiunii de trafic de influenţă.
c. participaţia penală este posibilă sub toate formele; coautor poate fi numai o
persoană care are sau pretinde că are influenţă asupra unui funcţionar public.
2. Pasiv a. general: statul.
 b.special: autoritatea publică, instituţia publică, instituţia sau persoana
juridică de interes public ori privată în cadrul căreia funcţionarul public se află
în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Deopotrivă, subiect pasiv special este şi
funcţionarul public cu privire la care se pretinde că există o influenţă.
C. Latura obiectivă 1. Element material
a. pretinderea de bani sau alte foloase necuvenite în scopul determinării unui
funcţionar public să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu =
formularea unei pretenţii (direct sau indirect) de bani sau alte foloase necuvenite;
b. primirea de bani sau alte foloase necuvenite în scopul determinării unui funcţionar public
să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu = dobândirea de bani sau alte
foloase necuvenite remise (direct sau indirect) de cumpărătorul de influenţă, din iniţitiava
acestuia;
c. acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase necuvenite în scopul determinării unui
funcţionar public să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu = acordul
explicit sau implicit, direct sau indirect, al făptuitorului de acceptare a ofertei.
 Cerinţe esenţiale:
a. făptuitorul să aibă o influenţă reală sau să lase să se creadă că are influenţă asupra
funcţionarului public sau funcţionarului; influenţa făptuitorului trebuie să reprezinte motivul
determinant al acţiunii cumpărătorului de influenţă;
b. făptuitorul să promită că îl va determina pe funcţionarul public sau pe funcţionar să facă
ori să nu facă un act ce intră în competenţa acestuia potrivit atribuţiilor de serviciu, chiar dacă
această promisiunea nu este îndeplinită ulterior sau actul nu este efectuat;
c. fapta să fie săvârşită înainte sau concomitent cu îndeplinirea actului ce intră în atribuţiile
de serviciu ale funcţionarului asupra căruia este traficată influenţa.
2. Urmarea imediată – starea de pericol pentru buna desfăşurare a raporturilor de serviciu în
cadrul unităţilor prevăzute de art. 176 NCP sau al persoanelor juridice de drept privat. 3. Legătura
de cauzalitate – rezultă din materialitatea faptei, netrebuind să fie dovedită.
D. Latura subiectivă -
intenţia directă;
- scopul: determinarea funcţionarului public sau a funcţionarului să facă ori să nu facă un act ce
intră în atribuţiile sale de serviciu;
- prezintă importanţă mobilul comiterii faptei tipice.
E. Varianta agravată – traficul de influenţă comis de: o persoană care exercită o funcţie de
demnitate publică; este judecător sau procuror, este organ de cerectare penală sau are atribuţii
de constatatre ori de sancţionare a contravenţiilor; persoanele care, pe baza unui acord de
arbitraj, sunr chemate să pronunţe o hotărârre cu privire la un litigiu ce le este dat spre
soluţionare de către părţile la acest acord, indiferent dacă procedura arbitrală se desfăşoară în
baza legii române ori în baza unei alte legi.
F. Varianta atenuată – traficul de influenţă comis în legătură cu persoanele care exercită, permanent
ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane
fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) NCP ori în cadrul oricărei persoane juridice. G.
Forme 1. Acte pregătitoare posibile, dar neincriminate.
 2.Tentativă – nu este posibilă.
3.Consumare
a. faptă consumată: în moementul pretinderii sau primirii de bani sau alte foloase ori
acceptării promisiunii unor foloase sau daruri, pentru a-l determina pe funcţionarul public sau pe
funcţionar să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu;
b. faptă epuizată: poate fi comisă în formă continuată, epuizândi-se după efectuarea
ultimului act de executare (unitate legală).
H. Prezentare comparativă Înşelăciune
1. înşelăciunea este o infracţiune de rezultat.
2. activitatea infracţională trebuie să aibă ca urmare producerea unui prejudiciu.
3. activitatea infracţională trebuie să constea într-o alterare a adevărului ca urmare a inducerii în
eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte
adevărate.
4. persoana vătămată care remite un bun infractorului acţionează cu bună-credinţă în urma
activităţii de inducere în eroare.
Trafic de influenţă
1. traficul de influenţă este o infracţiunea de pericol.
2. reţinerea faptei tipice de trafic de influenţă nu este condiţionată de producerea unui prejudiciu.
3. reţinerea faptei tipice de trafic de influenţă nu este condiţionată de alterarea adevărului (în
ipoteza în care traficul de influenţă are în realitate influenţă asupra funcţionarului public).
4. cumpărătorul de influenţă care dă bani sau alte valori traficantului de influenţă acţionează cu
rea-credinţă, urmărind să obţină determinarea funcţionarului public să dea, să facă sau să nu
facă un cat ce intră în atrbuţiile sale de serviciu.
I. OBSERVAŢII:
1. în cazul în acre traficantul de influenţă este totodată şi un funcţionar care are competenţe în
legătură cu actul pentru a cărui îndeplinire sau neîndeplinire trafichează influenţa, se va reţine
concursul între luarea de mită şi traficul de influenţă;
2. dacă pretinderea sau primirea de bani sau alte foloase necuvenite a fost realizată după
îndeplinirea actului de către funcţionar, va putea fi reţinută comiterea unei infracţiuni de
înşelăciune dacă sunt îndeplinite toate elementele de tipicitate prevăzute de art. 244 NCP;
3. în ipoteza în care traficantul de influenţă oferă bani sau alte foloase necuvenite funcţionarului
pentru îndeplinirea sau neîndeplinirea actului, se va reţine un concurs între traficul de influenţă
şi darea de mită;
4. nu sunt supuse confiscării:
a. banii, valorile sau orice alte bunuri pretinse;
b. banii, valorile sau orice alte bunuri cu privire la care a fost acceptată promisiunea că vor fi date;
c. sumele de bani puse la dispoziţie pentru realizarea flagrantului la infracţiuniea de trafic de
influenţă;
5. activitatea complicelui sau a instigatorului poate îmbrăca în unele cazuri caracter infracţional,
constituin infracţiunea de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 292 NCP.

CUMPĂRAREA DE INFLUENŢĂ art.292 NCP

I. PARTEA TEORETICĂ
1. DEFINIŢIA LEGALĂ
(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori
indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui
funcționar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să
urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să
îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și
interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Făptuitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să
fi fost sesizat cu privire la aceasta.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dacă au fost date după
denunțul prevăzut în alin. (2).
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar dacă acestea nu
se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

2.STRUCTURA INFRACŢIUNII
A.Obiect 1. Juridic - buna desfăşurare a relaţiilor de serviciu şi relaţiile sociale în legătură cu
acestea.
2.Material-în principiu ,nu are.
B.Subiect 1. Activ (autor,coautor,instigator,complice)
a.orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală;
b.funcţionarul public poate fi subiect activ al infracţiunii de
cumpărare de influenţă.
c.participaţia penală este posibilă sub toate formele.
2.Pasiv a.general:statul;
b.special:autoritatea publică, instituţia publică, instituţia sau persoana juricică de interes
public ori privată în cadrul căreia funcţionarul public se află în exercitarea
atribuţiilor de serviciu.Deopotrivă, subiect pasiv special este şi funcţionarul
public cu privire la care se pretinde că există o influenţă.
C.Latura obiectivă 1.Element material
Cerinţe esenţiale:
a.promisiunea de bani sau alte foloase necuvenite făcută unei persoane care are influenţă sau
lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l
determina pe acesta să îndeplinescă, să nu îndeplinescă, să urgenteze, ori să
întârzie îndeplinirea uni act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să
îndeplinescă un act contrar acestor îndatoriri= făgăduinţa de bani sau alte foloase,
reallizată direct sau indirect, verbal sau în scris, expres sau implicit fără ca
bunurile promise să fie prezentate;
b.oferirea de bani sau alte foloase necuvenite făcută unei persoane care are influenţă sau lasă să
se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe
acesta să îndeplinescă, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea uni
act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinecă un act contrar
 îndatoririi=prezentarea bunurilor oferite persoanei mituite,chiar dacă oferta este
acceptată sau nu;
c. darea de bani sau alte foloase necuvenite făcută unei persoane care are influenţă sau lasă să se
creadă că are influenţă asupra unui funcţuionar public, pentru a-l determina pe acesta
să îndeplinească, să nu îndeplnească,să urgentaeze ori să întârzie îndeplinirea unui act
ce intrtă în îndatorirrile sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor
îndatoriri=remiterea efectivă a banilor sau a altor foloase necuvenite, precum şi
primirea acestora direct sau indirect de traficantul de influenţă.
Cerinţe esenţiale:
a.promisiunea,oferirea sau darea să aibă ca obiect banii sau alte foloase
necuvenite persoanei care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă
asupra funcţionarului păublic;
b.promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase să fie realizată
pentru ca traficantul de influenţă să promită că îl va determina pe funcţionarul
public să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze, ori să întârzie
îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinescă
un act contrar acestor îndatoriri, chiar dacă această promisiune nu este
îndeplinită ulterior ori actul nu este efectuat;
c.promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase necuvenite trebuie
să fie săvârşite anterior sau concomitent cu îndeplinirea, neîdeplionirea,
urgentarea sau întârzierea actului ce intră în atribuţiile de serviciu ale
funcţionarului asupra căruia urmează să fie traficată influenţa, respectiv
anterior sau concomitent cu îndeplinirea actului contrar îndatoririlor de
serviciu.
2.Urmarea imediată - starea de pericol pentru buna desfăşurare a raporturilor de serviciu în
cadrul unităţilor prevăzute la art.176NCP sau al persoanelor juridice de drept
privat.
3.Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, netrebuind să fie dovedită.
D. Latura subiectivă - intenţia directă;
scopul: determinarea funcţionarului public sau a funcţionarului să facă ori să nu facă un act ce
intră în atribuţiile sale de serviciu; nu prezintă importanţă mobilul comiterii faptei tipice.
E.Cauza specială de nepedepsire-nu se pedepseşte făptuitorul care denunţă fapta de cumpărare
de influenţă mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost
sesizat cu privire las această infracţiune.
F.Varianta atenuată - cumpărarea de influeţă comisă în legătură cu persoanele care exercită,
permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice
natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art.175 alin.
(2)NCP (persoana fizică care exercită un serviciu de interes public pentru
care a fost investită de autorităţile publice sau care este supusă controlului
ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu
public) ori în cadrul oricărei persoane juridice.
G.Forme 1.Acte pregătitoare posibile, dar neincriminate.
 2.Tentativă- nu este posibilă.
3.Consumare
a.fapta consumată: la momentul promiterii, oferirii sau dării banilor sau a altor foloase
necuvenite traficantului de influenţă;
b.fapta epuizată: poate fi comisă în formă continuată, epuizându-se după efectuarea ultimului act
de executare (unitate legală).
H.OBSERVAŢII.
1.autorul infracţiunii de cumpărare de influenţă nu poate fi considerat totodată şi complice sau
instigator la infracţiunea de trafic de influenţă;
2.sunt supuse confiscării banii, valorile sau orice alte bunuri, necuvenite oferite (chiar dacă nu au
fost cceptate) sau date, iar dacă nu se găsesc, se va dispune confiscarea prin echivalent; 3.nu sunt
supuse confiscării:
a.banii, valorile sau orice alte bunuri promise;
b.banii, valorile au orice alte bunuri date după realizarea denunţului, find restituite
cumpărătorului de influenţă, dacă banii, valorile sau orice alte bunuiri au fost date de
cumpărătorul de influenţă înainte de realizarea denunţului, chiar dacă acesta beneficiază de cauza
specială de nepedepsire, aceste bunuri vor fi supuse confiscării.

PURTAREA ABUZIVĂ art. 296 alin.

I. PARTEA TEORETICĂ
1. DEFINIŢIA LEGALĂ
(1) Întrebuințarea de expresii jignitoare față de o persoană de către cel aflat în exercitarea
atribuțiilor de serviciu se pedepsește cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.
(2) Amenințarea ori lovirea sau alte violențe săvârșite în condițiile alin. (1) se sancționează cu
pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o
treime.

2. STRUCTURA INFRACŢIUNII
A. Obiect 1. Juridic principal: relaţiile de serviciu referitoare la buna desfăşurare a raporturilor de
serviciu, cu asigurarea respectului faţă de persoanele cu care
funcţionarul intră în contact;
a. secundar: relaţiile sociale referitoare la onoarea şi demnitatea persoanei (la varianta tip),
respectiv cele referitoare la libertatea psihică a persoanei sau integritatea corporală ori
sănătatea persoanei (la varianta agravată).
2. Material - la varianta tip: nu are;
- la varianta agravată: coprul persoanei asupra căreia se exercită
actele
B. Subiect 1. Activ nemijlocit (autor, coautor): persoana fizică aflată în exerciţiul atribuţiilor de
serviciu (inclusiv funcţionarul public sau
 persoanele asimilate funcţionarului public ori
cele prevăzute de art. 308 NCP);
- în cazul coautoratului este necesar ca toţi
făptuitorii să aibă calitatea specială cerută de lege,
exceptând situaţia în care fapta este săvârşită prin
întrebuinţarea de expresii jignitoare, când fiecare
subiect activ are calitatea de autor;
b. complice, instigator: orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate penală.
2. Pasiv general: statul;
special: orice persoană care a fost jignită, ameninţată sau asupra căreia au fost exercitate
acte de violenţă;
pluralitatea de subiecţi pasivi speciali atrage, în principiu, reţinerea pluralităţii de
infracţiuni.
C. Latura obiectivă 1. Element material
- întrebuinţarea de către persoana aflată în exerciţiul atribuţiilor de serviciu de expresii jignitoare
(nu gesturi jignitoare), în orice formă, faţă de o persoană care le percepe în mod
direct; Cerinţa esenţială: făptutorul trebuie să comită fapta în exercitarea
atribuţiilor sale de serviciu potrivit fişei postului sau reglementărilor în domeniu
(legi de organizare, statute, regulamente de ordine interioară).
2. Urmarea imediată – starea de pericol creată prin atingerea demnităţii persoanei şi a
prestigiului activităţii unităţii în care îşi desfăşoară serviciul făptuitorul (la varianta tip).
3. Legătura de cauzalitate – rezultă din materialitatea faptei şi nu trebuie dovedită.
D. Latura subiectivă intenţia directă sau indirectă; nu prezintă importanţă mobilul sau scopul
comiterii faptei titpice.
E. Variante agravate
1. ameninţarea săvârşită de către persoana aflată în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu
2. lovirea sau alte acte de violenţă săvârşită de către persoana aflată în exerciţiul atribuţiilor sale
de serviciu
3. F. Forme 1. Acte pregătitoare – posibile, dar neincriminate.
- nu este posibilă la varianta tip;
- este posibilă, dar neincriminată la varianta agravată.
3. Consumare
a. faptă consumată: în moemntul comiterii activtăţii infracţionale;
b. faptă epuizată: poate fi comisă în formă continuată, epuizându-se după efectuarea ultimului
act de executare (unitate legală).
G. OBSERVAŢII:
1. pierderea calităţii speciale a subiectului activ nemijlocit după comiterea faptei nu prezintă
importanţă pentru existenţa infracţiunii;
2. purtarea abuzivă a coautorilor poate fi realizată simultan sau succesiv;
3. purtarea abuzivă poate fi reţinută în concurs ideal cu infracţiunea de ultaj săvârşită asupra
aceleiaşi persoane în cazul în care persoana vătămată avea calitatea de funcţionar public care
îndeplinea o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi se afla în exerciţiul funcţiei;
4. în cazul în care prin actele violente se urmăreşte vătămarea corporală, suprimarea vieţii
persoanei sau dacă acest rezultat se produce praterintenţionat, purtarea abuzivă va fi reţinută
în concurs cu infracţiunea de vătămare corporală, omor, respectiv loviri sau vătămări
cauzatoare de moarte;
5. dacă, imediat după folosirea de expresii jignitoare sau după ameninţare, făptuitorul exercită
acte de violenţă asupra victimei, se va reţine numai forma agravată prevăzută de art. 296 alin.
(2)
NCP;
6. purtarea abuzivă este absorbită în infracţiunea de cercetare abuzivă (art. 280 NCP) dacă actele
de violenţă sunt exercitate asupra unei persoane aflate în curs de cerectare în scopul obţinerii
de declaraţii.
H. Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate – acţiunea penală se pune în mişcare şi se exercită
din oficiu.
ABUZUL ÎN SERVICIU art.297 NCP

I. PARTEA TEORETICĂ
1. DEFINIŢIA LEGALĂ
297 Abuzul în serviciu
(1) Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act
sau îl îndeplinește în mod defectuos (îndeplinește prin încălcarea legii) și prin aceasta cauzează o
pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei
persoane juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului
de a ocupa o funcție publică
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și fapta funcționarului public care, în exercitarea
atribuțiilor de serviciu, îngrădește exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru
aceasta o situație de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex,
orientare sexuală, apartenență politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă
sau infecție HIV/SIDA.

2.STRUCTURA INFRACŢIUNII
A.Obiect 1Juridic relaţiile sociale referitoare la asigurarea desfăşurării în condiţii optime a
activităţii persoanelor juridice (publice sau private) sau cele în legătură cu protecţia intereselor
legitime ale persoanelor împotriva abuzurilor venite din partea funcţionarilor publici.
2.Material a.în principui, nu are;
b.excepţie:dacă fapta tipică este îndreptată împotriva unor bunuri, acestea pot
constitui obiect material al infracţiunii (de exemplu, în ipoteza în care funcţionarul
ridică în mod abuziv actele de contabilitate ale unei societăţi comerciale sub pretextul
efectuării unui control fiscal detaliat).
B.Subiect 1.Activ nemijlocit calificat (autor,coautor):
i.funcţionarul public astfel cum acesta este definit de art.175 alin.(1)NCP;
ii. presoana asimilată funcţionarului public potrivit art.175 alin.(2)NCP (persoana care exercită un
serviciu de interes public pentru care a fost investită de autorităţile publice sau care este supusă
controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public); iii.în
ipoteza variantei atenuate a infracţiunii pot fi autori persoanele care exercită, permanent ori
temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane
fizice dintre cele prevăzute de art.175 alin.(2)NCP ori în cadrul oricărei persoane juridice;
b.complice,instigator. orice persoană (fizică/juridică) care are capacitate penală.
2.Pasiv general.statul;
b.special:perssoana (fizică/juridică) care a suferit o vătămare a intereselor legale prin activitatea
infracţională;
c. în ipoteza formei asimilate a infracţiunii subiect pasiv special este cetăţeanul român sau străin
ori apatridul căruia prin activitatea infracţiomală i-a fost îngrădit exerciţiul drepturilor ori care a
fost pus într-o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică,religie,
sex,orientare sexuală,, apartenenţă politică,avere, vârstă,dizablitate, boală cronică necontagioasă
sau infecţie HIV/SIDA;
d.pluraltatea de subiecţi pasivi speciali atrage, în principiu, reţinerea pluralităţii de infracţiuni.
C.Latura obiectivă
1.Element material
a.neîndeplinirea unui act de către funcţionarul public aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu;
b.îndeplinirea în mod defectuos a unui act decătre un funcţionar public aflat în exerciţiul
atribuţiilor sale de serviciu;
c.actul trebuie să intre în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului public potrivit fişei postului sau
reglementărilor în domeniu (legi de organizare, statute, regulamente de
ordine interioară). Cerinţa esenţială:funcţionarul public să comită fapta în
exercitarea atribuţiilor sale de serviciu.
d.în cazul formei asimilate, elementul material, constă în acţiunea sau inacţiunea prin care se
realizează îngrădirea exerciţiului drepturilor unei persoanei ori crearea unei
situaţii de inferioritate, ambele pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică,
limbă, religie,sex,orientare sexuală, apartenenţă politică, avere ,vârstă,
dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA de către un
funcţionar public aflat în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu.
2.Urmarea imediată - la forma de bază vătămarea intereselor legale ale unei persoane
fizice/juridice ( infracţiune de rezultat);
- la forma asimilată - vătămarea materială sau morală a dreptului unei persoane prin restrângerea
exerciţiului acestuia ori prin crearea unei situaţii de inferioritate (infracţiune
de rezultat sau de pericol).
3.Legătura de cauzalitate - în cazul formei de bază, trebuie dovedită legătura de cauzalitate între
activitatea infracţională abuzivă şi urmarea produsă;
-în cazul formei asimilate, legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.
D. Latura subiectivă-în cazul formei de bază. intenţia directă sau indirectă; nu prezintă importanţă
mobilul sau scopul comiterii faptei tipice;
-în cazul formei asimilate, numai intenţia directă, mobilul constă în ura de rasă, naţionalitate,
origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă
 politică, avere, vârstă,dizabilitate,boală cronică necontagiosă sau
infecţie HIV/SIDA;
- în cazul primei variante agravate (art.297NCP rapotat la art.309 NCP) fapta poate fi comisă şi cu
praeterintenţie.
E.Varianta atenuată - abuzul în serviciu comis de către o persoană care exercită, permanent sau
temporar, cu sau fără remuneraţie, această calitate în serviciul unei persoane fizice din cele
prevăzute la art.175 alin.(2)NCP ( persoana fizică care exercită un serviciu de interes public pentru
care a fost investită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii
acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public) ori în cadrul oricărei persoane
juridice.
F.Variante agravate-abuzul în serviciu care a produs pagube materiale mai mari de 2.000.000 lei
[art297NCP raportat la art.309NCP); se va reţine această variantă agravată
inclusiv în ipoteza comiterii faptei de subiecţi activi nemijlociţi prevăzuţi de
art. 308NCP);
abuzul în serviciu prin care funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos
necuvenit[art.13² din Legea nr.78/2000).
G.Forme 1.Acte pregătitoare-posibile (în ipoteza faptei comisive), dar neincriminate.
2.Tentativă-posibilă, dar neicriminată în cazul modalităţii alternative comisive ce constă
în îndeplinirea defectuaoasă a unui act, nu este posibilă în cazul
modalităţii alternative omisive ce constă în îndeplinirea unui act.
3.Consumare a.faptă consumată.în momentul realizării acţiunii sau inacţiunii tipice
(data neîndeplinirii actului sau la data expirării
termenului pentru efectuarea acestuia) prin care s-a
produs rezultatul socialmente periculos;
b.fapta epuizată: poate fi comisă în formă continuată,epuizându-se după
efectuarea ultimului act de executare (unitate
legală).
H.OBSERVAŢII:
1. pierderea calităţii speciale a subiectului activ nemijlocit după comiterea faptei nu prezintă
importanţă pentru existenţa infracţiunii.
2.înfracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei are caracter subsidiar faţă de alte
infracţiuni prevăzute de Codul penal sau de legile speciale, cu dispoziţiile penale comise de un
subiect activ calificat (funcţionar public) şi care implică o exercitare abuzivă a atribuţiilor de
serviciu prin care se produce o vătămare intereselor legale ale unei persoane (de exemplu,
delapidare, cercetarev abuzivă, represiune nedreaptă);
3.activitatea abuzivă a coautorilor poate fi realizată simultan sau succesiv.
I.Condiţii de procedibilitate şi pedepsibilitate
-acţiunea penală se pune în mişcare şi se exercită din oficiu.

NEGLIJENŢA ÎN SERVICIU art. 298 NCP

I. PARTEA TEORETICĂ
1. DEFINIŢIA LEGALĂ
Încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea
acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o pagubă ori o vătămare a
drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice
STRUCTURA INFRACŢIUNII
A. Obiect Juridic – relaţiile sociale referitoare la asigurarea desfăşurării în condiţii optime a
activităţii persoanelor juridice (publice sau private) sau la protecţia intereselor legitime ale
persoanelor împotriva abuzurilor săvârşite, chiar din culpă, de funcţionari.
1. Material în principiu, nu are; excepţie: dacă fapta tipică este îndreptată împotriva unor bunuri
ori asupra corpului unei persoane, acestea pot constitui obiect material al infracţiunii.
B. Subiect 1. Activ nemijlocit calificat (autor):
i. funcţionarul public astfel cum acesta este definit de art. 175 alin. (1) NCP;
ii.persoana asaimilată funcţionarului public potrivit art. 175 alin. (2) NCP (persoana care exercită
un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este
supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu
public) poate fi de asemenea subiect activ nemijlocit al infracţiunii; iii. în cazul variantei
atenuate a infracţiunii pot fi subiecţi activi nemijlociţi persoanele care exercită, permanent ori
temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane
fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) NCP ori în cadrul oricărei persoane juridice;
b. participaţia penală proprie nu este posibilă.
2. Pasiv general: statul;
special: persoana (fizică/juridică) care a suferit o pagubă sau o vătămare imoprtantă a
intereselor legale prin activitatea infracţională.
C. Latura obiectivă
1. Element material
a. neîndeplinirea unui act de către un funcţionar public aflat în exerciţiul atribuţiilor sale de
serviciu;
b. îndeplinirea în mod defectuos a unui act de către un funcţionar public aflat în exerciţiul
atribuţiilor sale de serviciu;
c. actul trebuie să intre în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului public potrivit fişei
postului sau reglementărilor în domeniu (legi de organizare, statute, regulament de ordine
interioară);
 Cerinţa esenţială: funcţionarul public să comită fapta în exercitarea atribuţiilor sale de
serviciu.
2. Urmarea imediată
a. producerea unei pagube efective şi certe în patrimoniul persoanei fizice sau juridice;
b. producerea unei vătămări a drepturilor şi intereselor legitime ale unei persoane fizice sau
juridice.
3. Legătura de cauzalitate – între activitatea infracţională abuzivă şi urmarea produsă trebuie
dovedită.
D. Latura subiectivă – culpa cu sau fără prevedere (culpă profesională).
E. Varianta atenuată – neglijenţa în serviciu comisă de către o persoană care exercită, permanent
ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, această calitate în serviciul unei persoane fizice dintre
cele prevăzute la art. 175 alin. (2) NCP (persoana fizică care exercită un serviciu de interes
public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori
supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public) ori în cadrul
oricărei persoane juridice.
F. Varianta agravată – neglijenţa în serviciu care a avut ca urmare producerea de pagube
materiale mai mari de 2.000.000 lei; se va reţine această variantă agravată inclusiv în ipoteza
comiterii faptei de subiecţii activi nemijlociţi prevăzuţi de art. 308 NCP. G. Forme
1. Acte pregătitoare – nu sunt posibile.
2. Tentativă – nu este posibilă.
3. Consumare
a. faptă consumată: în momentul vătămării intereselor legale ale persoanei prin întocmirea în
mod defectuos a unui act sau prin neîndeplinirea abuzivă a actului (neîndeplinirea actului sau
expirarea termenului pentru efectuarea acestuia);
b. nu poate fi comisă în formă continuată.
H. OBSERVAŢII:
1. pierderea calităţii speciale a subiectului activ nemijlocit (funcţionar public) după comiterea
faptei nu prezintă importanţă pentru existenţa infracţiunii;
2. infracţiunea de neglijenţă în serviciu are caracter subsidiar faţă de alte infracţiuni prevăzute de
Codul penal sau de legile speciale cu dispoziţii penale comise de un subiect activ calificat
(funcţionar public) şi care implică o exercitare abuzivă din culpă a atribuţiilor de serviciu;
3. la infracţiunea de neglijenţă în serviciu este posibilă participaţia improprie, caz în care autorul
va fi tras la răspundere penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 298 NCP, în vreme ce
instigatorul sau complicele vor răspunde pentru participaţia improprie la infracţiunea de abuz în
serviciu (art. 297 NCP);
4. urmările imediate ale infracţiunii sunt prevăzute de lege cu caracter alternativ, iar nu cumulativ;
dacă se produc toate urmările activităţii infracţionale, se va reţine comiterea unei singure
infracţiuni de neglijenţă în serviciu.
300 Uzurparea funcției
Fapta funcționarului public care, în timpul serviciului, îndeplinește un act ce nu intră în atribuțiile
sale, dacă prin aceasta s-a produs una dintre urmările prevăzute în art. 297, se pedepsește cu
închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
302 Violarea secretului corespondenței
(1) Deschiderea, sustragerea, distrugerea sau reținerea, fără drept, a unei corespondențe
adresate altuia, precum și divulgarea fără drept a conținutului unei asemenea corespondențe,
chiar atunci când aceasta a fost trimisă deschisă ori a fost deschisă din greșeală, se pedepsesc cu
închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Interceptarea, fără drept, a unei convorbiri sau a unei comunicări efectuate prin telefon sau
prin orice mijloc electronic de comunicații se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă.
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) au fost săvârșite de un funcționar public care are
obligația legală de a respecta secretul profesional și confidențialitatea informațiilor la care are
acces, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea unor drepturi.
(4) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, către o altă persoană sau către public,
fără drept, a conținutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în cazul în care
făptuitorul a luat cunoștință de aceasta din greșeală sau din întâmplare, se pedepsește cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(5) Nu constituie infracțiune fapta săvârșită:
a) dacă făptuitorul surprinde săvârșirea unei infracțiuni sau contribuie la dovedirea săvârșirii unei
infracțiuni;
b) dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificație pentru viața comunității și a căror
divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate.
(6) Deținerea sau confecționarea, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de
înregistrare a comunicațiilor se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
301 Folosirea funcției pentru favorizarea unor persoane
(1) Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit un act prin
care s-a obținut un folos patrimonial pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori un afin până
la gradul II inclusiv se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării
dreptului de a ocupa o funcție publică pe o perioadă de 3 ani.
(2) Dispozițiile alin. (1) nu se aplică în cazurile în care actul sau decizia se referă la următoarele
situații:
a) emiterea, aprobarea sau adoptarea actelor normative;