MINISTERUL EDUCAŢIEI

UNIVERSITATEA “1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE

ȘTIINȚE PENALE ȘI CRIMINALISTICĂ

Referat
Conceptul de criminalitate informatică

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC,

PROF. UNIV. DR. ZLATI GEORGE

MASTERAND,

BÎRLEA STELIAN-DANIEL

ALBA IULIA

2023

1
 CUPRINS

1. Conceptul de criminalitate informatică........................................................3

2. Categorii de infracţiuni informatice prevăzute în dispoziţii

internaţionale.......................................................................................................4

3. Categorii de infracţiuni informatice prevăzute de legislaţia română.........6

3.1. Infracţiuni săvârşite cu ajutorul sistemelor informatice.................................6

3.2. Infracţiuni săvârşite prin intermediul sistemelor informatice........................7

4. Jurisprudenţă în domeniul infracţiunilor informatice...............................10

5. Bibliografie.....................................................................................................12

2
 1. Conceptul de criminalitate informatică

Criminalitatea informatică reprezintă un fenomen al zilelor noastre, reflectat în mod

frecvent în mass-media. Un studiu indică chiar că teama de atacuri informatice o depăşeşte pe
cea faţă de furturi sau fraude obişnuite. Cercetările criminologice asupra infracţiunilor realizate
prin sistemele informatice se află încă în stadiul tatonărilor. Chiar şi cele realizate până în acest
moment tind să schimbe modul clasic în care sunt privite infracţiunile în sistemele actuale de
justiţie penală.1
Specialiştii din domeniu definesc în multe feluri fenomenul, însă nu au ajuns la un punct
comun, din cauza complexităţii acestui act infracţional, iar modalităţile diferite de reglementare a
criminalităţii informatice din fiecare stat în parte au condus la imposibilitatea creării unui tipar
legal internaţional.
Conceptul de infracţiune informatică a primit mai multe definiţii, printre care amintim:
orice infracţiune în care un calculator sau o reţea de calculatoare este obiectul unei infracţiuni,
sau în care un calculator sau o reţea de calculatoarea este instrumentul sau mediul de înfăptuire a
unei infracţiuni; orice comportament ilegal, neetic sau neautorizat ce priveşte un tratament
automat al datelor şi/sau o transmitere de date.
O definiţie asupra criminalităţii informatice care pare mai elocventă este “orice acţiune
ilegală în care un calculator constituie instrumentul sau obiectul delictului, astfel spus orice
infracţiune al cărei mijloc sau scop este influenţarea funcţiei unui calculator.”2
În present, deși fenomenul este într-o continua creștere, doar o mică parte din faptele
penale legate de utilizarea sistemelor informatice ajung la cunoştinţa organelor de cercetare
penală, astfel încât este foarte greu de realizat o privire de ansablu asupra amplorii şi evoluţiei
fenomenului. Dacă este posibil să se realizeze o descriere adecvată a tipurilor de fapte penale
întâlnite, este foarte dificilă prezentarea unei sinteze fundamentate asupra întinderii pierderilor
cauzate de acestea, precum şi a numărului real de infracţiuni comise, deoarece numărul cazurilor
de infracţiuni informatice este în continuă creştere.
Evoluţia crimei organizate în România în ultimii ani este strâns legată de evoluţia
criminalităţii informatice şi de folosirea tot mai intensă a Tehnologiei Informației și a
Comunicațiilor în comiterea de infracţiuni. Analizele realizate la nivelul organismelor europene
privind trendul criminalităţii organizate definesc criminalitatea informatica ca o ramura
importantă a crimei organizate la nivelul ţărilor Uniunii Europene. 

Ca urmare a acestei evoluţii, şi în România s-au făcut o serie de studii si evaluări care au
identificat unele caracteristici ale acestui tip de criminalitate care se desfăşoară pe teritoriul ţării
noastre sau în care făptuitorii sunt cetăţeni români. 

Astfel, aceste activităţi vizează obţinerea unor produse financiare, respectiv de credit şi
sisteme de plată oferite de instituţii financiar-bancare, pe care membrii acestor reţele
criminogene le accesează fraudulos, producând prejudicii importante atât unor persoane fizice,
dar şi unor corporaţii sau societăţi comerciale. Persoanele predispose a comite aceste infracţiuni
sunt mult mai dificil de identificat şi reţinut prin prisma faptului ca au nivel de inteligenţa ridicat
şi dispun de mijloace informatice sofisticate, de ultimă generaţie. 

Grupurile infracţionale sunt organizate, structurate şi specializate pe diverse tipuri de

1
T, Amza, Criminalitatea informatică, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003, pag 14.
2
M, Dobrinoiu,Infractiuni in domeniul informatic, Editura C.H. Beck , Bucuresti 2006, pag.62.
3
activităţi, în funcţie de abilităţile individuale ale membrilor şi gradul de complexitate a
operaţiilor informatice pe care cei implicaţi sunt în măsură sa le pună la dispoziţia grupului, în
vederea accesării cât mai rapide a mijloacelor tehnice, a penetrării staţiilor de lucru, a serverelor
şi altor dispozitive de calcul folosite în mediul financiar, bancar, etc. O altă caracteristică a
grupărilor infracţionale se referă la caracterul transfrontalier, aceasta însemnând că membrii
reţelelor se pot afla raspandiţi atât pe teritoriul României, cât şi în alte zone ale globului, de unde
pot accesa informaţii şi pot executa operaţiuni cu caracter infracţional, fără a putea fi identificaţi
cu usurinţă. 
Cauzele care motivează evoluția criminalităţii informatice sunt numeroase, dintre care
cele mai importante ar fi:
 tehnologia sofisticată utilizată de viitorii autori;
 lipsa unui plan de reacţie în caz de atacuri, din partea victimelor acestor fapte penale, fapt
ce poate duce la neidentificarea pierderilor provocate;
 lipsa instruirii specifice a ofiţerilor din cadrul organelor de urmărire penală;
 reţinerile în a raporta organelor de cercetare penală săvârşirea infracţiunilor.

În cea din urmă cauză, chiar dacă infracţiunea a fost sesizată, victimele nu înştiinţează
organele de urmărire penală în vederea descoperirii şi sancţionării autorilor. Motivaţiile acestui
comportament din partea victimelor sunt multiple. Dintre acestea, amintim preocupările faţă de
imaginea publică, ce ar putea fi afectată de publicitatea în jurul infracţiunii, dorinţa de a nu
suporta costurile unei eventuale investigaţii, având în vedere complexitatea unei asemenea
cercetări și nu în ultimul rând, lipsa posibilităţii de a recupera pierderile suferite, chiar în cazul
identificării autorului.
Simultan cu cele expuse mai sus, investigaţiile în domeniul infracţionalităţii informatice
sunt, prin natura lor, complexe şi implică utilizarea de echipamente sofisticate, cu costuri
ridicate. De asemenea, pregătirea personalului de specialitate este un proces de durată şi implică
costuri destul de mari din partea entităților implicate. Asemenea investigaţii sunt consumatoare
de timp. Un investigator în domeniul criminalităţii informatice poate lucra la maximum 1-2
cazuri pe lună, în timp ce un investigator classic poate soluţiona între 20 şi 30 de cazuri în
aceeaşi perioadă de timp.

2. Categorii de infracţiuni informatice prevăzute în dispoziţii

internaţionale

Noțiunea de faptă penală de natură informatică este deosebit de variată, fiind abordată din
diferite perspective în cadrul lucrărilor de specialitate. Astfel, în raportul Comitetului European
pentru probleme criminale, infracţiunile informatice sunt sistematizate în următoarele categorii:
 infracţiunea de fraudă informatică;
 infracţiunea de fals în informatică;
 infracţiunea de prejudiciere a datelor sau programelor informatice;
 infracţiunea de sabotaj informatic;
 infracţiunea de acces neautorizat la un calculator;
 infracţiunea de interceptare neautorizată;
 infracţiunea de reproducere neautorizată a unui program informatic protejat de lege;
 infracţiunea de reproducere neautorizată a unei topografii;
 infracţiunea de alterare fără drept a datelor sau programelor informatice;
4
  infracţiunea de spionaj informatic;
 infracţiunea de utilizare neautorizată a unui calculator;
 infracţiunea de utilizare neautorizată a unui program informatic protejat de lege.

Manualul Naţiunilor Unite pentru prevenirea şi controlul infracţionalităţii informatice

sintetizează următoarele categorii de infracţiuni:
 fraude prin manipularea calculatoarelor electronice;
 fraude prin falsificarea de documente;
 alterarea sau modificarea datelor sau a programelor pentru calculator;
 accesul neautorizat la sisteme şi servicii informatice;
 reproducerea neautorizată a programelor pentru calculator protejate de lege.

În studiul “Aspectele legale ale infracţionalităţii informatice în cadrul societăţii

informaţionale” (studiul COMCRIM), realizat pentru Comisia Europeană de către prof. dr.
Ulrich Sieber, de la Universitatea din Wurzburg, Germania, sunt prezentate următoarele categorii
şi sub-categorii de infracţiuni informatice:
 atingeri aduse dreptului la viaţa privată;
 infracţiuni cu caracter economic:
 penetrarea sistemelor informatice în scopul depăşirii dificultăţilor tehnice de
securitate (“hacking”);
 spionajul informatic;
 pirateria programelor pentru calculator;
 sabotajul informatic;
 frauda informatică;
 distribuirea de informaţii cu caracter ilegal sau prejudiciabil (propagandă rasistă,difuzare
de materiale pornografice, etc.);
 infracţiuni contra vieţii;
 infracţiuni legate de crima organizată;
 război electronic.

Infracţiunile informatice pot fi clasificate urmând diverse criterii. Vom utiliza pentru
clasificarea infracţiunilor informatice criteriul rolului avut de sistemele informatice în comiterea
infracţiunii. Din această perspectivă, infracţiunile informatice se clasifică în:
 infracţiuni săvârşite cu ajutorul sistemelor informatice, în care sistemele informatice
constituie un instrument de facilitare a comiterii unor infracţiuni. Este vorba de infracţiuni
“clasice”, perfecţionate prin utilizarea sistemelor informatice;
 infracţiuni săvârşite prin intermediul sistemelor informatice, în care sistemele
informatice, incluzând şi datele stocate în acestea, constituie ţinta infracţiunii.

Amintim aici şi un alt rol pe care sistemele informatice îl pot juca în ancheta
criminalistică: rolul de mediu de stocare şi regăsire a indiciilor sau probelor ce privesc modul de
săvârşirea unei infracţiuni. Aceste infracţiuni pot fi săvârşite doar prin intermediul sistemelor
informatice. Ele au făcut obiect de reglementare în ultimii ani.
Conştientizarea existenţei pericolului social al faptelor penale de natură informatică a
atras după sine incriminarea acestora în numeroase state ale lumii. A luat astfel fiinţă conceptul
de “drept penal cu specific informatic”, ca o reflectare a numeroaselor elemente de noutate
5
introduse în materia dreptului penal de noile forme de criminalitate bazate pe tehnologia
modernă.
În acest sens, la nivel internaţional, Consiliul Europei a iniţiat o serie de reglementări cu
privire la criminalitatea informatică. Astfel, dacă în 1995 a fost adoptată Recomandarea nr. R
(95) 13 cu privire la problemele de procedură penală legate de tehnologiile informaţionale, în 23
noiembrie 2001 a fost semnată la Budapesta Convenţia privind criminalitatea informatică.
Convenţia îşi propune să prevină actele îndreptate împotriva confidenţialităţii, integrităţii şi
disponibilităţii sistemelor informatice, a reţelelor şi a datelor, precum şi a utilizării frauduloase a
unor asemenea sisteme, reţele şi date, prin asigurarea incriminării unor asemenea conduite şi prin
încurajarea adoptării unor măsuri de natură a permite combaterea eficace a acestor tipuri de
infracţiuni, menite să faciliteze descoperirea, investigarea şi urmărirea penală a acestora atât la
nivel naţional, cât şi internaţional, precum şi prin prevederea unor dispoziţii materiale necesare
asigurării unei cooperări internaţionale rapide şi sigure.3 Convenţia a fost ratificată de România
prin Legea 64/2004 (pentru ratificarea Convenţiei Consiliului Europei privind criminalitatea
informatică, adoptată la Budapesta la 23 noiembrie 2001). După ratificarea, în martie 2004, de
către al cincilea stat, Convenţia a intrat în vigoare la data de 4 iulie 2004.

3. Categorii de infracţiuni informatice prevăzute de legislaţia

română

3.1 Infracţiuni săvârşite cu ajutorul sistemelor informatice

O serie de infracţiuni prevăzute de legea penală prezintă particularităţi ce permit

perfecţionarea modalităţilor de înfăptuire a acestora prin recurgerea la ajutorul dat de sistemele
informatice. Ele sunt acele infracţiuni în care “modus operandi” nu este îndreptat împotriva
funcţionării corespunzătoare a unui sistem informatic sau asupra informaţiilor cuprinse în el, ci
rezultatul procesării datelor este utilizat pentru înfăptuirea unor infracţiuni clasice. Suspecții fac
astfel apel la mijloace ne-tradiţionale pentru înfăptuirea unor infracţiuni cu caracter
“tradițional”.4
Cu titlu de exemplu, menţionăm:
 Infracţiunea de punerea la dispoziția publicului, inclusiv prin internet ori prin alte rețele
de calculatoare, fără drept, a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe ori de
drepturi suigeneris ale fabricanților de baze de date sau a copiilor acestora, indiferent de suport,
astfel încât publicul să le poată accesa în orice loc sau în orice moment ales în mod individual,
reglementată de art. 194 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe;
 Infracţiunea de reproducere, fără drept, a unei opere sau a unui produs purtător de
drepturi conexe, reglementată de art. 196, alin. 1, lit. a din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de
autor şi drepturile conexe;
 Infracţiunea de spălare a banilor, reglementată de art. 49 din Legea nr. 129/2019, pentru
prevenirea şi combaterea spălării banilor și finanțării terorismului;
 Infracţiunea de trădare prin transmitere de informații secrete de stat, reglementată de art.
395 din Codul Penal;
 Infracţiunea de divulgare a secretului care periclitează securitatea națională, reglementată
de art. 407 din Codul Penal şi art. 12 alin. 2 din Legea 51/1991 privind siguranţa naţională;

3
http://conventions.coe.int/Treaty/en/Treaties/Html/185.html
4
I, Vasiu, Informatică juridică şi dreptul informatic, Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2002, pag. 166.
6
  Infracţiunea de divulgare a secretului profesional, reglementată de art. 227 din Codul
Penal;
 Infracţiunea de gestiune frauduloasă, reglementată de art. 242 din Codul Penal;
 Infracţiunea de falsificare de monede, reglementată de art. 310 din Codul Penal;
 Infracţiunea de falsificare a instrumentelor oficiale, reglementată de art. 317 din Codul
Penal;
 Infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, reglementată de art. 320 din Codul
Penal;

3.2 Infracţiuni săvârşite prin intermediul sistemelor informatice

Legea nr. 21/1999 (abrogată în prezent și înlocuită de Legea nr. 129/2019, pentru
prevenirea şi combaterea spălării banilor și finanțării terorismului) pentru prevenirea şi
sancţionarea spălării banilor a introdus pentru prima oară în legislaţia română noţiunea de
“infracţiuni săvârşite prin intermediul calculatoarelor”.
Potrivit textului art. 23, lit. a, din legea amintită mai sus constituia infracţiunea de spălare
a banilor […] schimbarea sau transferul de valori, cunoscând ca acestea provin din săvârşirea
unor infracţiuni: […] infracţiunile săvârşite prin intermediul calculatoarelor, […] în scopul
ascunderii sau disimulării originii ilicite acestora, precum şi în scop de tăinuire sau de
favorizare a persoanelor implicate în astfel de activităţi sau presupuse că s-ar sustrage
consecinţelor juridice ale faptelor lor.
În momentul de faţă, legea penală română reglementează un număr de 15 infracţiuni ce
corespund definiţiei de mai sus, fiind prevăzute în Codul Penal și în Legea privind dreptul de
autor şi drepturile conexe.
Acestea erau prevăzute anterior în Titlul III (Prevenirea şi combaterea criminalităţii
informatice) din Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în
exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi
sancţionarea corupţiei, însă acum acest act normativ prevede doar o contravenție.

Codul Penal reglementează însă patru categorii de infracţiuni:

1. Fraude comise prin sisteme informatice și mijloace de plată electronice:
 Infracţiunea de fraudă informatică;
 Infracţiunea de efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos;
 Infracţiunea de acceptarea operațiunilor financiare efectuate în mod fraudulos;

2. Falsuri în înscrisuri:
 Infracţiunea de fals informatic;

3. Infracțiuni contra siguranței și integrității sistemelor și datelor informatice:

 Infracțiunea de acces ilegal la un sistem informatic;
 Infracțiunea de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice
 Infracțiunea de alterarea integrității datelor informatice
 Infracțiunea de perturbarea funcționării sistemelor informatice
 Infracțiunea de transfer neautorizat de date informatice
 Infracțiunea de operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice

7
4. Infracțiuni contra ordinii și liniștii publice:
 Infracţiunea de pornografie infantilă prin intermediul sistemelor
informatice.

Legea dreptului de autor reglementează următoarele infracţiuni:

 Infracţiunea de punerea la dispoziția publicului, inclusiv prin internet ori prin alte rețele
de calculatoare, fără drept, a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe ori de
drepturi suigeneris ale fabricanților de baze de date sau a copiilor acestora, indiferent de suport,
astfel încât publicul să le poată accesa în orice loc sau în orice moment ales în mod individual;
 Infracţiunea de reproducere, fără drept, a unei opere sau a unui produs purtător de
drepturi conexe, reglementată de art. 196, alin. 1, lit. a din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de
autor şi drepturile conexe;
 Infracţiunea de reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru
calculator în oricare dintre următoarele modalități: instalare, stocare, rulare sau executare, afișare
ori transmitere în rețea internă;
 Infracţiunea de produce, importă, distribuie sau închiriază, oferă, prin orice mod, spre
vânzare sau închiriere, ori deține, în vederea comercializării, dispozitive ori componente care
permit neutralizarea măsurilor tehnice de protecție sau care prestează servicii care conduc la
neutralizarea măsurilor tehnice de protecție sau care neutralizează aceste măsuri tehnice de
protecție, inclusiv în mediul digital;
În continuare, mi-am propus să analizez reglementările legale, sumar și din punctul meu
de vedere, a următoarelor infracțiuni:

Accesul ilegal la un sistem informatic

Reglementarea urmăreşte să protejeze sistemele informatice şi datele stocate pe acestea
de accesul neautorizat la acestea. Sistemul informatic este definit de lege ca fiind orice dispozitiv
sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate în relaţie funcţională, dintre care unul sau
mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic. Un
program informatic este de asemenea definit de lege ca fiind un ansamblu de instrucţiuni care pot
fi executate de un sistem informatic în vederea obţinerii unui rezultat determinat. Prin măsuri de
securitate, legea înţelege folosirea unor proceduri, dispozitive sau programe informatice
specializate cu ajutorul cărora accesul la un sistem informatic este restricţionat sau interzis
pentru anumite categorii de utilizatori.5
Accesul poate fi realizat mai multe tipuri de, cum ar fi:
• Autentificare (authenticate) – prezentarea identităţii cuiva unui program şi, dacă este nevoie,
verificarea acestei identităţi, cu scopul de a primi acces pe sistemul ţintă;
• Evitarea (bypass) – evitarea unui proces sau program folosind o metoda alternativă de a accesa
ţinta;
• Citire (read) – obţinerea conţinutului unui mediu de date;
• Copiere (copy) – reproducerea ţintei fără a o modifica;
• Furt (steal) – preluarea posesiei unei ţinte, fără a păstra o copie în locaţia originală.

Interceptarea ilegală a unei transmisii de date informatice

Reglementarea protejează transmisiile de date informatice din cadrul sau între sisteme
informatice, indiferent de modul cum se realizează acestea. Datele informatice sunt definite ca
5
M, Dobrinoiu,Infractiuni în domeniul informatic, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2006, pag.147.
8
fiind orice reprezentare a unor fapte, informaţii sau concepte într-o formă care poate fi prelucrată
printr-un sistem informatic, în aceeaşi categorie fiind inclus şi orice program informatic care
poate determina realizarea unei funcţii de către un sistem informatic.

Alterarea integrităţii datelor informatice

Reglementarea urmăreşte să protejeze datele informatice stocate în cadrul sistemelor
informatice, urmărind să împiedice modificarea, ştergerea sau deteriorarea datelor informatice,
restricţionarea accesului la ele, transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic sau dintr-
un mijloc de stocare a datelor informatice.

Perturbarea funcţionării sistemelor informatice

Reglementarea urmăreşte să protejeze datele informatice stocate în cadrul sistemelor
informatice. Observăm că spre deosebire de infracţiunea ”Alterarea integrităţii datelor
informatice, accentul este pus aici pe efectul pe care îl au pentru sistemele informatice afectate
acţiunile asupra datelor informatice (introducere, transmitere, modificare,
ştergere, deteriorare, restricţionarea accesului).

Falsul informatic
Reglementarea urmăreşte protejarea securităţii juridice prin încriminarea tuturor acelor
acţiuni care pot, prin modificarea unor date aflate pe suport informatic, să atragă după sine
consecinţe juridice nedorite de sau pentru persoanele care au conceput, realizat, implementat sau
asupra cărora îşi manifestă efectele informaţia modificată.

Punerea la dispoziția publicului, inclusiv prin internet ori prin alte rețele de
calculatoare, fără drept, a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe ori de
drepturi suigeneris ale fabricanților de baze de date sau a copiilor acestora, indiferent de
suport, astfel încât publicul să le poată accesa în orice loc sau în orice moment ales în mod
individual

Reglementarea urmăreşte să protejeze drepturile autorului unor baze de date pe

calculator, baze de date ce constituie în sine opere protejate, sau conţin astfel de opere protejate.
Prin autor, legea înţelege persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera. Prin operă
protejată, legea înţelege opera originală de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau
ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma concretă de exprimare şi
independent de valoarea şi destinaţia acesteia. Legea nu defineşte noţiunea de bază de date. Prin
bază de date se înţelege o colecţie de date organizată conform unei structuri conceptuale care
descrie caracteristicile acestor date şi relaţiile dintre entităţile lor corespondente, destinată unuia
sau mai multor domenii de aplicaţie.6
Din analiza datelor referitoare la criminalitatea informatică, pot evidenţia următoarele
tendinţe de evoluţie în viitor:
• Infracţiunile informatice devin din ce în ce mai frecvente. Societatea informaţională
depinde din ce în ce mai mult de calculatoare. Componente importante ale vieţii sociale sunt
coordonate de sisteme informatice. Ca o consecinţă, atacurile prin intermediul şi asupra acestora
se vor înmulţi.
• Infracţiunile informatice pot fi comise în zilele noastre de, virtual, orice persoană, şi
pot atinge, virtual, toate persoanele. Dacă sistemele informatice constituiau, la apariţia lor, un
6
. I, Vasiu, Prevenirea criminalităţii informatice, Editura Hamangiu, , Bucureşti, 2006, pag 78.
9
atribut al mediilor ştiinţifice, militare şi guvernamentale, în ziua de astăzi, datorită creşterii
performanţelor corelată cu reducerea preţurilor, ele au devenit disponibile pentru oricine.
• Infracţiunile informatice au un caracter din ce în ce mai mobil, şi din ce în ce mai
internaţional. Procesarea electronică a datelor este din ce în ce mai mult convergentă cu
domeniul telecomunicaţiilor. Infracţiunile informatice sunt în măsură sporită comise prin
intermediul reţelelor de telecomunicaţii.
• Infracţiunile informatice şi reţeaua Internet constituie în mod special o atracţie pentru
grupările crimei organizate. Anonimitatea oferită de reţelele mondiale decalculatoare, precum şi
metodele de criptare a transmiterii mesajelor prinintermediul acestora, corelate cu imposibilitatea
forţelor de menţinere a ordiniipublice de a controla fluxul de informaţii prezintă avantaje
deosebite pentrugrupările crimei organizate, inclusiv cele cu caracter transnaţional.

4. Jurisprudenţă în domeniul infracţiunilor informatice

Accesul ilegal la un sistem informatics și alterare a integrității datelor informatice

În data de 05.05.2014 inculpata M.M. a accesat fără drept contul de Facebook „A____
Ale” aparținând persoanei vătămate H.A.A, utilizând user-ul de conectare reprezentat de adresa
de email xxxxxxxxxxxxxxxxxx și parola de conectare, care reprezintă o măsură de securitate, iar
ulterior, schimbând user-ul de conectare cu adresa de email xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx și
restricționând astfel accesul la contul de facebook „A____ Ale”.

În sarcina inculpatei s-a mai reținut că a efectuat unele modificări la contul de Facebook
în cauză, astfel încât oricine deține un cont pe această rețea de socializare să poată vedea
informațiile existente în conținutul respectivului cont, context în care a făcut publice unele
discuții private existente pe chat-ul aplicației Facebook pe care persoana vătămată le-a purtat
cu martora A.R.M..

Tribunalul Suceava – Secția Penală, sentinţa penală nr. 55 din 09 martie 2015,
Definitivă si executorie

Prin rechizitoriul nr. 188D/P/2014 din 28.11.2014 al Direcției de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, înregistrat
pe rolul acestei instanțe în data de 02.12.2014, sub nr. XXXX, s-a dispus trimiterea în judecată,
în stare de libertate, a inculpatei M.M. pentru săvârșirea infracțiunii de acces ilegal la un sistem
informatic  prev. de art. 360 alin. 1 și 3 Cod penal și a infracțiunii de alterare a integrității
datelor informatice prev. de art. 362 Cod penal.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă

administrate în cursul urmăririi penale:
-declarațiile persoanei vătămate H.A.A,
-procesele verbale de investigații din datele de 19.05.2014, 02.06.2014,
-declarația martorei A.R.M.,
-procesul verbal de percheziție domiciliară din data de 05.06.2014,
-procesul verbal de percheziție informatică din data de 08.07.2014 și
-declarațiile de recunoaștere ale inculpatei M.M..
10
 Înainte de începerea cercetării judecătorești inculpata M.M. a recunoscut integral faptele
pentru care a fost trimisă în judecată, solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată a
recunoașterii învinuirii prev. de art. 375 Cod procedură penală, instanța admițând cererea.
Analizând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale coroborat cu declarațiile de
recunoaștere în totalitate a faptelor de către inculpata M.M., instanța reține următoarea situație de
fapt:
În data de 05.05.2014, inculpata M.M. a accesat fără drept adresa de email
xxxxxxxxxxxxxxxxxx aparținând persoanei vătămate H.A.A, utilizând parola de acces pe care o
cunoștea. În aceeași împrejurare inculpata a accesat și contul de facebook „A____ Ale” al
persoanei vătămate și a schimbat adresa de conectare cu adresa de email
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx astfel încât de la această dată persoana vătămată nu a mai putut să-
și utilizeze contul de facebook.
După ce i-a restricționat persoanei vătămate accesul la contul de facebook, inculpata a
modificat setările contului, astfel încât unele discuții purtate de inculpată cu martora A.R.M., pe
chat-ul privat al aplicației au putut fi vizualizate de orice vizitator al contului persoanei vătămate.
Acuzațiile aduse inculpatei au fost recunoscute în totalitate de aceasta atât cu ocazia
audierii în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată (filele 38-46 dup). Inculpata
nu a putut explica care a fost motivul pentru care a procedat în acest fel, însă a arătat că regretă
săvârșirea faptelor. 
Declarațiile de recunoaștere ale inculpatei se coroborează cu declarațiile persoanei
vătămate (filele 14-16, 19-22 dup) care, după ce a reușit să-și recupereze parola de acces la
adresa de mail și contul de facebook, a descoperit un mesaj de la rețeaua de socializare
www.facebook._________________ informată că în data de 05.05.2014, la ora 16.28, parola
contului său de facebook a fost schimbată, cu aceeași ocazie fiind schimbată și adresa de
conectare, respectiv adresa care era utilizată ca user, fiind setată adresa de email
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx, adresă care nu îi apartine numitei H.A.A.
În același mesaj se indica și faptul că în aceeași zi la orele 16.40 și 17.09 a fost schimbată
și parola contului de Facebook „A____ Ale”, toate modificările fiind efectuate de la adresa de IP
92.84.232.1910.
În urma autorizării de către judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul Suceava
procurorul a solicitat furnizorului de servicii de comunicații electronice
____________________________ datelor de identificare și adresa abonatului sau ale
utilizatorului înregistrat, căruia i s-a alocat adresa IP 92.84.232.191.
Furnizorul de servicii de comunicații electronice a comunicat faptul că adresa de IP
92.84.232.191. în data de 05.05.2014 de la ora 16.00 a fost alocată abonatei M.M. pentru o
perioada de 268 de ore, conexiunea la Internet fiind amplasată în orașul Salcea,
_____________________________ 110, județul Suceava.
În data de 05.06.2014, în baza mandatului de percheziție numărul 88 din 03.06.2014 emis
de Tribunalul Suceava, s-a efectuat o percheziție la locuința inculpatei M.M., ocazie cu care a
fost ridicat laptop-ul marca COMPAQ model PRESARIO CQ56 cu ________________, așa
cum rezultă din procesul verbal de percheziție domiciliară (filele 101-103 dup).
Asupra acestui laptop a fost efectuată o percheziție informatică în urma căreia s-a
constatat faptul că de la acest sistem informatic a fost accesat contul de facebook „A____ Ale”
(fila 119 dup).
Așadar declarațiile de recunoaștere ale inculpatei coroborate cu toate probele anterior
expuse conduc la concluzia vinovăției inculpatei în săvârșirea faptelor pentru care a fost trimisă
în judecată.
11
 În drept, fapta inculpatei M.M., care în data de 05.05.2014 a accesat fără drept contul de
Facebook „A____ Ale” aparținând persoanei vătămate H.A.A, utilizând user-ul de conectare
reprezentat de adresa de email xxxxxxxxxxxxxxxxxx și parola de conectare, întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic prev. de art. 360
alin. 1 și 3 Cod penal.
Cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei apărătorul ales al inculpatei a susținut că rețeaua
de socializare Facebook nu reprezintă un „sistem informatic” motiv pentru care s-ar impune
achitarea inculpatei în temeiul disp. art. 16 lit.a sau b Cod procedură penală.
Instanța urmează a respinge această apărare ca neîntemeiată. Potrivit art. 181 Cod
penal prin sistem informatic se înțelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive
interconectate sau aflate în relație funcțională, dintre care unul sau mai multe asigură
prelucrarea automată a datelor cu ajutorul unui program informatic.
Facebook este o rețea de socializare existentă în mediu virtual la care are acces orice
utilizator al unui computer conectat la Internet care și-a creat un cont la care are acces pe baza
unei parole.
Prin urmare accesarea de către inculpată a contului de facebook al persoanei vătămate
H.A.A, prin utilizarea fără drept a parolei de acces se înscrie în noțiunea de acces fără drept la un
sistem informatic.
În drept, fapta inculpatei, care în data de 05.05.2014 care a efectuat modificări la contul
de Facebook al persoanei vătămate H.A.A, făcând publice discuții purtate de aceasta pe rețeaua
de socializare și restricționând accesul persoanei vătămate la contul său de Facebook, întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de alterare a integrității datelor informatice prev. de art.
362 Cod penal.
Inculpata a săvârșit faptele cu forma de vinovăției a intenției directe, aceasta prevăzând și
urmărind prin accesarea fără drept a contului de Facebook al persoanei vătămate H.A.A,
producerea rezultatului periculos, respectiv încălcarea securității și integrității datelor
informatice.
Având în vedere vinovăția dovedită a inculpatei instanța urmează a dispune condamnarea
acesteia la pedepse cu închisoarea.
La individualizarea pedepselor ce-i vor fi aplicate inculpatei instanța va avea în vedere
criteriile prev. de art. 74 Cod penal. Astfel instanța va ține cont de modul de comitere a faptelor,
inculpata încălcând securitatea sistemului informatic reprezentat de contul de facebook al
persoanei vătămate, gravitatea rezultatului produs, prin săvârșirea faptelor inculpata făcând
public conținutul unor discuții private pe care persoana vătămată le-a avut cu martora A.R.M..
Totodată relevantă pentru individualizarea pedepselor este împrejurarea că inculpata nu a
putut oferi un motiv pentru care a înțeles să săvârșească faptele.

5. Bibliografie:

T, Amza, Criminalitatea informatică, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003;

M, Dobrinoiu,Infractiuni în domeniul informatic, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006;
3.D, Gărăiman, Dreptul şi informatica, Editura All Beck, Bucureşti, 2003;
D, Oprea, Protecţia şi securitatea informaţiilor, Editura Polirom, Iaşi,2003;
I, Vasiu, Prevenirea criminalităţii informatice, Editura Hamangiu, , Bucureşti, 2006;
I, Vasiu, Informatică juridică şi dreptul informatic, Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2002.
http://conventions.coe.int/Treaty/en/Treaties/Html/185.htm
http://www.epic.org - Centru de Informare pentru Confidenţialitate Electronică
12
http://www.w3.org/P3P - Platforma Proiect pentru Preferinţe de Confidenţialitate
http://legi-internet.ro/blogs/index.php/infractiuni-informatice
http://e-crime.ro/ecrime/site/index.php/articole/
https://legislatie.just.ro/Public
https://www.juridice.ro/741395
https://www.rolii.ro

13