UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCURESȚI

FACULTATEA DE DREPT
Master: Științe penale și criminalistică

INSTITUȚII DE DREPT
PROCESUAL PENAL I

INCULPATUL
 INCULPATUL

Introducere
Faptele antisociale sunt produsul natural al raporturilor dintre oameni, ele existând și
putând fi calificate ca neumane, imorale, independent de orice așezare juridică. Acestea însă, nu
pot fi calificate drept infracțiuni decât din momentul în care legea le consideră ca ilicite,
sancționându-se cu pedepse.
România este astăzi un stat de drept, democratic și sociale, în care cetățenii beneficiază de
drepturile și libertățile consacrate prin Constituție sau prin alte legi, dar supunându-se și
obligațiilor prevăzute de acestea, fiind egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și
fără discriminări. Respectarea Constituției, a supremației sale si a legilor este obligatorie și de
aceea cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile cu
buna-credința și de așa maniera încât să nu încalce drepturile și libertățile celorlalți.
Respectarea acestor cerințe impune cu necesitate stabilirea unor reguli de conduită într-un
cadru legal bine determinat care configurează conținutul diferitelor ramuri de drept.
Încălcarea unei asemenea reguli de conduită determină aplicarea sancțiunii prevăzută de lege,
intervenție ce nu poate avea loc decât prin desfășurarea unor activități de către organele anume
împuternicite în acest scop.
Cei bănuiți de săvârșirea unei fapte penale au situația de persoane suspecte, dar nu sunt
încă părți în raportul procesual penal, fiindcă acest raport ia naștere numai în momentul când
acțiunea penală este pusă în mișcare.
Acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare în mod impersonal, contra ,,incertae
personnae” ci trebuie să fie îndreptată contra unei persoane bine determinată. În general, cauzele
penale încep a fi rezolvate prin efectuarea actelor de cercetare – acte cu vădită importanță, în
activitatea de identificare a făptuitorului, a victimei infracțiunii, urmate de strângerea probelor
necesare, efectuarea unor anumite constatări și în măsura în care, există suficiente temeiuri că o
anumită persoană a săvârșit infracțiunea ce face obiectul cauzei penale, se poate dispune trimiterea
acesteia în judecată.
Desfășurarea procesului penal conferă autorului infracțiunii diferite calități procesuale,
fiecare cu semnificații juridice distincte, în funcție de aceste calități procesuale, astfel că, subiectul
activ al infracțiunii va avea anumite drepturi și obligații, pe care urmează a le exercita sau suporta
în activitatea procesuală.
Prin constituirea raportului procesual penal, părţile între care se leagă acest raport devin
subiecţi. Dobândirea calităţii de parte în procesul penal atrage anumite drepturi şi obligaţii şi
implică anumite capacităţi. Capacitatea este o noţiune juridică fundamentală,
susceptibilă de unele diferenţieri sau diviziuni, cu aplicaţie generală în toate domeniile dreptului.
Cea mai elementară calitate a persoanei în viaţa juridică este de a fi subiect de drept. Această
aptitudine se numeşte capacitate juridică, adică aptitudinea de a fi subiect de drept , de a se bucura
de drepturi. Naşterea, începerea sau constituirea raportului procesual penal se produce prin
începerea acţiunii penale, adică prin aducerea conflictului de drept penal substanţial, provocat prin
săvârşirea unei infracţiuni, înaintea justiţiei Potrivit art. 82 Cod Proc. Pen., persoana împotriva
căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală devine parte în procesul penal şi se numeşte inculpat.

1.1. Participanții în procesul penal

În literatura de specialitate, noțiunea de participanți în procesul penal a fost analizată în

sens larg și în sens restrâns .
În sens larg, noțiunea de participanți încorporează toate persoanele care iau parte, în price
mod, la desfășurarea activității procesuale penale, din rândul acestora făcând parte organele
judiciare, părțile, apărătorii și alte persoane.
 În sens restrâns, aceasta noțiune înglobează numai persoanele ce au drepturi și obligații
procesuale în apărarea intereselor societății sau intereselor personale și pot dispune de mersul și
soarta procesului, din rândul acestora făcând parte organele judiciare, părțile si apărătorii.
Persoanele fizice sau juridice care apar ca titulare de drepturi și obligații, ce izvorăsc din
exercitarea acțiunii penale și a acțiunii civile în procesul penal, capătă calitatea de părți.
Spre deosebire de părți, care acționează pentru realizarea intereselor personale ce se nasc
în urma săvârșirii infracțiunii, exista și participanți care nu au interes în rezolvarea cauzei, dar care
prin participarea lor, ajuta la aflarea adevărului, căpătând calitatea procesuala de persoane în
procesul penal.
Între organele judiciare și părți se situează, cu o poziție procesuală specială, apărătorii,
deoarece aceștia nu acționează în interese proprii în cauzele penale, ci în interesele părților cărora
le oferă asistență juridica.
În virtutea principiului oficialității care guvernează desfășurarea procesului penal, subiecții
procesuali pot fi clasificați în subiecți oficiali și subiecți particulari. Astfel, subiecții oficiali sunt:
judiciari (judecători, procurori, organe de cercetare) si extrajudiciari (persoane cu atribuții de
inspecție, de control, comandanți de nave si aeronave etc.).

1.2. Noțiunea de parte în procesul penal

Au calitatea de părți, persoanele care au interes în rezolvarea cauzei penale, fiind atât
subiecți ai raportului juridic penal cât și subiecți ai raportului juridic procesual principal.
Un loc deosebit în distribuţia procesuală îl au părţile, care pot fi definite ca persoane
fizice sau juridice, care au drepturi şi obligaţii care izvorăsc în mod direct din exercitarea acţiunii
penale şi a acţiunii civile în cadrul procesului penal pentru a îşi rezolva problemele care le
interesează şi, în aceeaşi măsură, procesul penal are nevoie de părţi pentru a se putea desfăşura1.
Părțile în procesul penal au, de regulă, interese contrare. Astfel, învinuitul sau inculpatul
încearcă, de cele mai multe ori, să nege fapta săvârșită sau să recunoască o contribuție cât mai
redusă la săvârșirea ei, pentru a primi o sancțiune penală cât mai mică și a suporta o despăgubire
cât mai redusă către partea civila, iar partea vătămată sau partea civilă are interesul să se
stabilească întregul adevăr în cauză, pentru tragerea la răspunderea penală, în mod corespunzător,
a învinuitului sau inculpatului sau pentru a fi despăgubită proporțional cu prejudiciul suferit în
urma infracțiunii săvârșite.
Pentru ca o persoana sa fie parte în procesul penal, trebuie sa îndeplinească următoarele
condiții:
a) partea civilă, partea responsabila civilmente și inculpatul trebuie sa aibă, sub aspect civil,
capacitatea procesuală (legitimaţio ad processum) atât de folosinţa, cât şi de exerciţiu. Persoanele
juridice care au calitatea de parte civilă, dobândesc capacitatea de folosinţa la data autentificării
actului de constituire (statut sau contract) ori de la data actului de dispoziţie care o înfiinţează.
Capacitatea de exerciţiu se dobândeşte din momentul înmatriculării lor la registrul comerţului.
b) să existe un interes al părţii, pentru justifica astfel participarea sa la desfăşurarea procesului
penal
c) dreptul parţilor care exercita acţiunea civilă să nu fie supus unui termen sau unei condiţii
suspensive

Părţile în procesul penal sau civil pot fi:

·        Inculpatul
·        Partea vătămată
·        Partea civilă
·        Partea responsabilă civilmente.

1
Udroiu M., Procedură penală. Partea generală. Noul Cod de procedură penală, ediţia 2, Editura C.H.Beck,
Bucureşti, 2015, pp. 81- 84.
1.1. Noţiunea de inculpat

Inculpatul este persoana fizică sau juridică împotriva căreia a fost pusă în mişcare
acţiunea penală. Inculpatul este parte în procesul penal atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza
camerei preliminare sau a judecăţii, fiind subiect pasiv atât al acţiunii penale, cât şi al acţiunii
civile.
Pot avea calitatea de inculpaţi2: autorii, coautorii, complicii, instigatorii la săvârşirea
infracţiunii în forma tentativei consumată ori epuizată, care au capacitate penală. Pot avea calitatea
de inculpat atât o persoană fizică cât şi o persoană juridică. Una sau mai multe persoane pot
dobândi calitatea de inculpat pe parcursul urmăririi penale.
Nu pot dobândi calitatea de inculpat:
- minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani la data comiterii infracţiunii,
- statul,
- autorităţile publice (Parlamentul, Preşedintele României – privit ca instituţia prezidenţială,
Guvernul, administraţia public centrală de specialitate sau locală, autoritatea
judecătorească),
- instituţiile publice (de exemplu, Banca Naţională a României, penitenciarele, Institutul
Naţional al Magistraturii, universităţile de stat sau private etc.).
Calitatea de inculpat are caracter personal şi netransmisibil, astfel că la decesul persoane
fizice sau la desfiinţarea persoanei juridice, moştenitorii, respective succesorii în drepturi, nu
dobândesc calitatea de inculpat, ci procurorul va dispune clasarea, iar instanţa de judecată
încetarea procesului penal. Faţă de caracterul personal al răspunderii penale nu este posibilă
confiscarea echivalentului valoric al bunului care nu a fost găsit de la succesorii legali sau
testamentari ai inculpatului în ipoteza în care faţă de inculpate s-a dispus încetarea procesului
penal ca urmare a constatării decesului3.
Sub aspectul laturii civile, inculpatul este cel căruia i se impută fapta cauzatoare de
prejudicii, fiind astfel subiectul pasiv principal şi parte în latura civilă a cauzei. Sub aspectul laturii
civile, inculpatul are anumite drepturi procesuale4:
a. Dreptul de a da declaraţii, de a formula cereri, ridica excepţii, depune memorii;
b. Dreptul de a propune administrarea de probe în combaterea pretenţiei civile;
c. Dreptul de a lua cunoştinţă de actele dosarului;
d. Dreptul de a formula căi de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pe latura civilă a
cauzei.
Inculpatul va răspunde pentru întreg prejudiciul cauzei părţii civile prin infracţiune, chiar
dacă la săvârşirea faptei au participat şi alte persoane, care nu au fost trimise în judecată.
În cazul recunoaşterii pretenţiilor civile, instanţa obligă la despăgubiri, în măsura
recunoaşterii, cu privire la pretenţiile civile nerecunoscute pot fi administrate probe.
În cazul în care intervine decesul inculpatului în cursul urmăririi penale, procurorul va
dispune clasarea, caz în care partea civilă poate părăsi calea penală şi să adreseze instanţei civile
pentru recuperarea prejudiciului. Dacă decesul inculpatului intervine în faza de judecată, instanţa
va înceta procesul penal şi va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă.
Persoana prejudiciată va putea să exercite în faţa instanţei civile o acţiune în pretenţii
împotriva moştenitorilor universali sau cu titlu universal ai inculpatului care au acceptat
succesiunea, ori a statului, în caz de succesiune vacantă, aşadar, în cursul judecăţii, în caz de deces
al inculpatului, partea civilă nu va mai putea exercita acţiunea civilă în procesul penal împotriva
succesorilor inculpatului5.

2
Udroiu M., op.cit., ediţia 2, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2015, pp. 82-84.
3
Neagu I., Damaschin M., Tratat de procedură penală. Partea generală.,Ediţia II-A, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2015, pp. 163 – 175.
4
Lorincz A.L., Drept procesual penal, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2015, pp.141 – 143.
5
Udroiu M., op.cit., ediţia 2, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2015, pp. 83-84
 Dacă în cauză au fost trimişi mai mulţi inculpaţi care au contribuit prin fapta lor la
producerea prejudiciului, iar în cursul judecăţii survine decesul unuia dintre aceştia, instanţa se va
pronunţa cu privire la acţiunea civilă, ceilalţi inculpaţi răspunzând solidar pentru prejudiciul
produs. Lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile intervine numai în ipoteza în care singurul inculpat
trimis în judecată decedează în cursul procesului penal.

Drepturile şi obligaţiile inculpatului

Inculpatul, ca parte în proces, are anumite obligaţii şi anumite drepturi. Pentru a răspunde
obligaţiilor pe care le are, precum şi pentru a îşi exercita drepturile, inculpatul trebuie să participe
efectiv la desfăşurarea procesului penal. În anumite situaţii activitatea procesuală nu poate avea
loc decât în prezenţa inculpatului.
Comunicarea drepturilor şi a obligaţiilor conform art. 108 din Codul de procedură
penală se face astfel6:
(1) Organul judiciar comunică suspectului sau inculpatului calitatea în care este audiat, fapta
prevăzută de legea penală pentru săvârşirea căreia este suspectat sau pentru care a fost pusă în
mişcare acţiunea penală şi încadrarea juridică a acesteia.
(2) Suspectului sau inculpatului i se aduc la cunoştinţă drepturile prevăzute la art. 83, precum şi
următoarele obligaţii:
a) obligaţia de a se prezenta la chemările organelor judiciare, atrăgându-i atenţia că, în
cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, se poate emite mandat de aducere împotriva sa, iar în cazul
sustragerii, judecătorul poate dispune arestarea sa preventivă;
b) obligaţia de a comunica în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei,
retrăgându-i-se atenţia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, citaţiile şi orice alte acte
comunicate la prima adresă rămân valabile şi se consideră că le-a luat la cunoştinţă.
(3) În cursul urmăririi penale, înainte de prima audiere a suspectului sau inculpatului, i se aduc la
cunoştinţă drepturile şi obligaţiile prevăzute la alin. (2). Aceste drepturi şi obligaţii i se comunică
şi în scris, sub semnătură, iar în cazul în care nu poate ori refuză să semneze, se va încheia un
proces-verbal.
(4) Organul judiciar trebuie să aducă la cunoştinţa inculpatului posibilitatea încheierii, în cursul
urmăririi penale, a unui acord, ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei, iar în cursul judecăţii
posibilitatea de a beneficia de reducerea pedepsei prevăzute de lege, ca urmare a recunoaşterii
învinuirii.

În cursul urmăririi penale, inculpatul are drepturi şi obligaţii procesuale dintre care
enumerăm7:
a. Dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat şi încadrarea juridică a
acesteia. Obligaţia de informare cu privire la natura şi cauza acuzaţiei variază în funcţie de
circumstanţele cauzei; cu toate acestea, inculpatul trebuie să dispună de elemente
suficiente pentru a înţelege în totalitate acuzaţiile care i se aduc, pentru a putea să îşi
pregătească apărarea în mod corespunzător.
b. Dreptul la tăcere şi privilegiul împotriva autoincriminării reprezintă o garanţie a
echitabilităţii procedurii de care se bucură persoană acuzată de săvârşirea unei infracţiuni
atât în cazul procedurilor desfăşurate în faţa organelor de poliţie sau a procurorului, cât şi a
procedurilor din faţa instanţei de judecată.
Garanţia dreptului de a păstra tăcerea este însoţită de procedura avertismentului care
presupune obligaţia organelor judiciare de a atrage atenţia inculpatului că ceea ce declară poate fi
folosit şi împotriva sa.

6
Noul Cod de Procedură Penală actualizat prin: Legea nr. 255/2013 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010
privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii
procesual penale din 19 iulie 2013, Monitorul Oficial 515/2013;
7
Olariu M., Marin C., Drept procesual penal. Partea generală, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2015, pp.94 - 97.
 Codul de procedură penală prevede că inculpatului i se aduce la cunoştinţă, înainte de a fi
ascultat, calitatea în care este audiat, fapta prevăzută de legea penală pentru săvârşirea căreia este
suspectat sau pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi încadrarea juridică a acesteia,
precum şi dreptul de a nu da nicio declaraţie pe parcursul urmăririi penale, retrăgându-i-se atenţia
că dacă refuză să dea declaraţii nu va suferi nicio consecinţă defavorabilă, iar dacă va da
declaraţii, acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa8.
În materia măsurilor preventive, înainte de audiere, organul de cercetare penală, procurorul
ori judecătorul de drepturi şi libertăţi este obligat să aducă la cunoştinţa inculpatului că are dreptul
de a fi asistat de un avocat ales ori numit din oficiu şi dreptul de a nu face nicio declaraţie, cu
excepţia furnizării de informaţii privitoare la identitatea sa, retrăgându-i-se atenţia că ceea ce
declară poate fi folosit împotriva sa.
c. Dreptul de a nu contribui la propria incriminare (privilegiul împotriva autoincriminării)
este garanţia procedural implicită a dreptului la un proces echitabil.
d. Dreptul la apărare concretizat prin posibilitatea de a formula cereri cu privire la recuzarea
organelor de urmărire penală, administrarea unor mijloace de probă, revocarea ori
înlocuirea măsurilor preventive etc.
e. Dreptul de a formula orice alte cereri ce ţin de soluţionarea laturii penale şi civile a cauzei.
f. Dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înţelege, nu se exprimă
bine sau nu poate comunica în limba română.
g. Dreptul de a asista personal sau prin avocat la efectuarea actelor de urmărire penală.
h. Dreptul de a da declaraţii cu privire la acuzaţia care i se aduce.
i. Dreptul de a formula plângere împotriva actelor de urmărire penală.
j. Dreptul de a consulta dosarul de urmărire penală în condiţiile art. 94 Noul Cod de
procedură penală.
k. Dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale.
l. Dreptul de a apela la un mediator, în cazurile premise de lege.
m. Obligaţia de a se prezenta la chemările organelor judiciare, atrăgându-i-se atenţia că, în
cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, se poate emite mandat de aducere împotriva sa, iar în
cazul sustragerii, judecătorul poate dispune arestarea sa preventivă.
n. Obligaţia de a comunica, în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atrăgându-
i-se atenţia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, citaţiile şi orice alte acte comunicate
la prima adresă rămân valabile şi se consider că le-a luat la cunoştinţă.
o. Obligaţia de a se supune măsurilor dispuse de organele de urmărire penală sau de
judecătorul de drepturi şi libertăţi (de exemplu, măsurile preventive, asigurătorii,
percheziţia corporală, domiciliară etc.).

În continuare prezint Decizia nr.415/A/2016, publicată în www.scj.ro din 27 octombrie 20169:

ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală
Decizia nr. 415/A/2016
Şedinţa publică din 27 octombrie 2016
Decizia nr. 415/A/2016
Asupra apelurilor de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 117/F din 23 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală,
pronunțată în Dosar nr. x/2/2016:

8
Neagu I., Damaschin M., op.cit., Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2015, pp. 163 – 175.
9
Decizie preluată din exemple folosite în „Drept procesual penal – Partea generală”, Curs universitar, Editura
Universul Juridic, 2020,Lect. Univ.dr. Bogdan Buneci.
I. Cu privire la inculpata A. în temeiul art. 386 alin. (1) rap. la art. 377 alin. (4) C. proc. pen., a
schimbat încadrarea juridică, cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) rap. la art.
291 alin. (1) C. pen. corob. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, în sensul aplic. art. 77 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 291 alin. (1) C. pen. corob. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 396 alin.
(10) C. proc. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 în ref. la art. 79 alin. (1) C. pen., a condamnat
pe inculpată la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de
influență (pct. 13 din rechizitoriu).

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea
drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. (dreptul de a fi aleasă în autoritățile
publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul
autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de avocat), pe o perioadă de 5 ani după
executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C.
pen.

În temeiul art. 65 alin. (1), (3) C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea
acelorași drepturi, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la
executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În temeiul art. 48 alin. (1) rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. corob. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000
cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 în
ref. la art. 79 alin. (3) C. pen., a condamnat pe inculpată la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare,
pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență (pct. 14 din rechizitoriu).

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea
drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. (dreptul de a fi aleasă în autoritățile
publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul
autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de avocat), pe o perioadă de 5 ani după
executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C.
pen.

În temeiul art. 65 alin. (1), (3) C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea
acelorași drepturi, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la
executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În temeiul art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale și
a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 4 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 9 luni
închisoare (o treime din cealaltă pedeapsă), inculpata urmând să execute, în regim de detenție,
pedeapsa rezultantă de 3 ani și 1 lună închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară cea mai
grea, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C.
pen. (dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a
ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de
avocat), pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei
rezultante, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în
interzicerea exercitării acelorași drepturi, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de
condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante.

S-a constatat că, față de inculpată, nu au fost luate măsuri preventive.

A constatat că suma de 25.000 euro, primită de inculpată prin săvârșirea infracțiunii de trafic de
influență, a fost pusă la dispoziție de către organul de urmărire penală și a fost recuperată, în
totalitate, de către acesta.

În temeiul art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpată la plata către stat a sumei de
10.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

II. Cu privire la inculpata B. în temeiul art. 386 alin. (1) rap. la art. 377 alin. (4) C. proc. pen., a
schimbat încadrarea juridică, cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 48 alin. (1) rap. la art.
291 alin. (1) C. pen. corob. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. și,
respectiv, de art. 48 alin. (1) rap. la art. 292 alin. (1) corob. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu
aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., în sensul aplic. art. 77 lit. a) C. pen., pentru fiecare dintre cele
două infracțiuni.

În temeiul art. 48 alin. (1) rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. corob. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000
cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. în ref. la
art. 79 alin. (3) C. pen., a condamnat pe inculpată la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență, în stare de recidivă
postcondamnatorie (pct. 9 din rechizitoriu).

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea
drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi aleasă în autoritățile
publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul
autorității de stat), pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a
pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1), (3) C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea
acelorași drepturi, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la
executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În temeiul art. 48 alin. (1) rap. la art. 292 alin. (1) C. pen. corob. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000
cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. în ref. la
art. 79 alin. (3) C. pen., a condamnat pe inculpată la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de complicitate la cumpărare de influență, în stare de recidivă
postcondamnatorie (pct. 10 din rechizitoriu).

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea
drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi aleasă în autoritățile
publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul
autorității de stat), pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a
pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1), (3) C. pen., interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea
acelorași drepturi, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la
executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În temeiul art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale și
a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de 6 luni
închisoare (o treime din cealaltă pedeapsă), inculpata urmând să execute pedeapsa de 2 ani
închisoare.

În temeiul art. 96 alin. (4), 5 rap. la art. 43 alin. (2) C. pen., a revocat suspendarea sub
supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.
680/2012 a Judecătoriei Sectorului 4 București (rămasă definitivă la data de 13 decembrie 2012)
și a dispus executarea acestei pedepse, pe care a adăugat-o la pedeapsa de 2 ani închisoare,
aplicată în prezenta cauză, inculpata urmând să execute, în regim de detenție, pedeapsa
rezultantă de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară cea mai
grea, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C.
pen. (dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a
ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 3 ani după executarea
sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în
interzicerea exercitării acelorași drepturi, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de
condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. și art. 399 alin. (9) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa
rezultantă perioada reținerii și arestării preventive din cauza soluționată prin Sentința penală nr.
680/2012 a Judecătoriei Sectorului 4 București (05 octombrie 2010 - 18 octombrie 2010), precum
și perioada reținerii, arestării preventive și arestului la domiciliu din prezenta cauză (11/12 iunie
2015 și 13 iunie 2015 - 23 iunie 2016).

În temeiul art. 399 alin. (1), (4) C. proc. pen., a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestului la
domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar, pe o perioadă de 60 de zile (începând cu
data de 23 iunie 2016 până la data de 21 august 2016, inclusiv), această dispoziție fiind
executorie.

În temeiul art. 215 alin. (1) lit. a) - c) și alin. (2) lit. a), d) C. proc. pen., pe durata controlului
judiciar, inculpata va trebui să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte la organele judiciare, ori de câte ori este chemată;

- să informeze, de îndată, organul judiciar în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea
locuinței;

- să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială locuiește, conform programului de

supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemată;

- să nu depășească limita teritorială a municipiului București, decât cu încuviințarea prealabilă a

organului judiciar în fața căruia se află cauza;

- să nu se apropie de inculpații A., C., D., E., F. și G. și să nu comunice cu aceștia, în mod direct
sau indirect, pe nicio cale.

În temeiul art. 215 alin. (3) C. proc. pen., a atras atenția inculpatei că, în caz de încălcare cu rea-
credință a obligațiilor impuse, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului
la domiciliu sau cu măsura arestării preventive.

În temeiul art. 215 alin. (4) C. proc. pen., a încredințat supravegherea respectării de către
inculpată a obligațiilor care îi revin pe durata controlului judiciar organului de poliție în a cărui
rază teritorială locuiește.

În temeiul art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpată la plata către stat a sumei de
25.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) rap. la art. 249 alin. (1), (5) C. proc. pen., a menținut măsura
sechestrului asigurător instituită prin ordonanțele procurorilor din datele de 31 iulie 2015 și 26
octombrie 2015, emise în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2014, asupra imobilului (teren și
construcție) situat în municipiul București și, respectiv, asupra sumei de 1.736 lei, depusă în
contul deschis la I., Sucursala Știrbei-Vodă, în vederea garantării executării cheltuielilor
judiciare stabilite în sarcina inculpatei, până la concurența valorii acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII
DECIDE

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția Națională Anticorupție - și inculpatele A., C. și B. împotriva Sentinței penale nr.
117/F din 23 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în Dosar nr.
x/2/2016 (x2016).

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, rămân în sarcina statului.

Obligă apelantele intimate inculpate A., C. și B. la plata sumei de câte 600 lei, cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial al apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpatele A., C. și B., până la
prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 90 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 octombrie 2016.
Procesat de GGC - GV

Bibliografie:
 Constituția României;
 Lorincz A.L., Drept procesual penal, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2015.
 Neagu I., Damaschin M., Tratat de procedură penală. Partea generală.,Ediţia II-A, Editura
Universul Juridic, Bucureşti, 2015.
 Olariu M., Marin C., Drept procesual penal. Partea generală, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2015.
 Udroiu M., Procedură penală. Partea generală. Noul Cod de procedură penală, ediţia 2,
Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2015.
 Noul Cod de Procedură Penală actualizat prin: Legea nr. 255/2013 - pentru punerea în
aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi
completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale din 19 iulie 2013,
Monitorul Oficial 515/2013.
 https://legeaz.net/noul-cod-procedura-penala-ncpp.